Și atunci am înțeles

Când va judeca Domnul lumea, cred că mamelor le va zice așa:
 - Veniți la Mine, voi, cele care v-ați rugat neîncetat.
 Și ele vor spune:
- Doamne, când ne-am rugat noi neîncetat?
 Iar El le va răspunde:
- Adevărat vă spun, că de câte ori ați adus pe lume un copil, voi ați pornit izvorul unei rugăciuni. De câte ori ați suferit grețuri, neputințe, oboseli, ele au ajuns la Mine ca rugăciuni. De câte ori ați stat de veghe pentru copii, de câte ori ați legănat pe prunci, de câte ori i-ați purtat în brațe, de câte ori le-ați purtat de grijă, de câte ori i-ați ținut la sân, de câte ori frânte de oboseală, lor le-ați citit povești, Mie v-ați rugat.
    M-am întrebat adesea de ce nu a lăsat Dumnezeu să știm ziua în care murim. Și apoi mi-a venit în gând mama.
Parcă văd cum ar fi o discuție între Dumnezeu și o mamă.
- Haide femeie, a sosit vremea..
- Deja ? Imediat, Doamne. Dar, te rog, mai așteaptă -mă puțin. Nu durează mult... Doar să le fac repede o ciorbă și o mâncărică, să le las și lor să aibă măcar o zi- două după ce-oi pleca. Mai așteaptă-mă puțin, Doamne, să spăl vasele, să întind rufele astea din lighean, și uite că iar trebuie să dau o mătură prin bucătărie. Știu, Doamne, că trebuie să vin, dar mai e puțin și trebuie luați copiii de la școală, si-apoi să le pun masa , să spăl un vas , să dau cu o mătură, să le citesc o poveste, să le dau de mâncare, să spăl un vas, să dau cu o mătură.... Da, Doamne, e târziu, dar mai sunt atât de multe de făcut, și-acum am și nepoți, și lor trebuie sa le fac o ciorbă, să le citesc o poveste, apoi să spăl un vas , să dau cu o mătură....
    

 Și atunci am înțeles....