IMPORTANŢA IERTĂRII:

Deschide uşa harului dumnezeiesc și unor noi posibilităţi de viaţă.

Iertarea vindecă inimile şi reface relaţiile.

Iertarea este cheia sănătăţii integrale a omului: trupești, sufletești și duhovnicești.

Este leacul neaşteptat şi revelat al dragostei împotriva durerii nedrepte.

Transformă emoţiile şi sentimentele în energii deschise harului dumnezeiesc dăruit omului pentru a dobândi fericirea și viața adevărată.

Dă putere prin eliberarea unor energii blocate de ură, mânie şi îngrijorare.

Ajută omul să se confrunte cu realitatea vieţii şi să-i facă faţă.

Iertând, omul nu mai are nevoie de mânie şi ură ca arme pentru că-și poate birui vrăjmașii prin iertare, binecuvântare și iubire.

TRĂIRI AUTENTICE ŞI SENTIMENTE PARAZITE

Trăirile autentice sunt trăirile experimentate în copilărie, înainte de a învăța să le cenzurăm sau să le negăm pentru că familia le-a descurajat. Ele sunt legate de trecut, prezent şi viitor.

Trăirile autentice fundamentale sunt:

1. Furia autentică este utilă pentru a rezolva o problemă în prezent.

2. Teama autentică e utilă pentru rezolvarea unei probleme probabile în viitorul apropiat.

3. Tristețea autentică e legată de consumarea durerii generate de un eveniment trecut.

4. Bucuria pare a avea o calitate atemporală în sensul că „nu e nevoie de o schimbare”.

Sentimentele parazite

➢ Sunt emoții familiare, învățate şi consolidate în copilărie, experimentate în situații stresante.

➢ Sunt trăiri inautentice care substituie trăirile originare, interzise în copilărie.

➢ Sunt instrumente de acoperire a emoțiilor primare, generate de trăiri interzise, la care copilul a învățat să apeleze ca şi cum ar apăsa pe un întrerupător.

➢ Formează un set de comportamente programate, activate inconștient pentru a manipula mediul. Adultul nici nu mai e conștient de trăirea primară.

➢ Sunt „bune” pentru cel care le trăiește pentru că reușește să-i manipuleze cu ele pe cei din jur, obținând suportul de care are nevoie. Dar în acest fel devine şi rămâne dependent de aceștia.

➢ Unii oameni merg atât de departe încât nu numai că acoperă trăiri autentice cu sentimente parazite, dar acoperă şi sentimente parazite cu alte sentimente parazite (ex.: teama de abandon, cu furie, apoi cu un calm aparent).

Cele mai frecvente sentimente parazite sunt: ➢ Aroganță, anxietate, culpabilitate, confuzie, condamnare, deprimare, dezgust, euforie, furie, gelozie, indignare, inutilitate, înverșunare, îngrijorare, jenă, lipsa de valoare, mândrie, nepăsare, neajutorare, placiditate, revoltă, suspiciune, sentimentul că nu e iubit sau dorit, triumf orgolios.

Exprimarea sentimentelor parazite

➢ Nu face decât să amâne sau să amplifice problemele şi să blocheze o parte importantă a energiei psihice

➢ Lasă o situație „neterminată”, adică împiedică o figură psihologică (problema) să se completeze (să fie rezolvată). E ca o clădire neterminată care a înglobat materiale, energie şi timp şi nu numai că nu folosește la nimic, dar şi încurcă.

Exprimarea trăirilor autentice Identificarea şi exprimarea trăirilor autentice e cel mai adecvat mod de a rezolva o problemă aici şi acum.

Notă Maica Siluana: Doar chemarea lui Dumnezeu, a harului Său, în energiile activate ale acestor trăiri ne vindecă sufletul cu adevărat. Așa are sens să retrăim sentimentele traumatice, să le reactivăm: doar pentru a le oferi ACUM lui Dumnezeu. Atunci când eram copii nu știam și nu puteam să facem asta.

Temă 1. Citiți cu atenție materialul de mai sus.

2. Faceți o listă cu sentimentele la care v-ați referit în sesiune.

3. Verificați care sunt „parazite” și lepădați-vă de ele, cu rugăciune, ori de câte ori le simțiți. Exemplu de rugăciune: „Doamne, ajuta-ma să mă lepăd de această trăire de care m-am folosit ca să supraviețuiesc în lumea în care am crescut și trăit”. Acum vreau Viața, Te vreau pe Tine! Te rog, ajută-mă să renunț la aceste „arme” care mă ucid doar pe mine”. Că nu evenimentele ne îmbolnăvesc, ci trăirea lor fără Dumnezeu și „îmbătarea” cu sentimente negative distructive.

4. Căutați sub aceste sentimente, trăirile autentice și chemați-L în ele pe Domnul: „Doamne, vino în frica, tristețea, furia mea și vindecă sufletul meu! Transformă Tu, Doamne, aceste puteri ale mele în vase ale puterii Tale sfințitoare!” Să faceți asta în chiar clipele în care trăiți aceste sentimente. Acesta e primul pas pe care îl facem când ne hotărâm să-I dăm toată viața noastră Domnului. Îi dăm mai întâi energia care ne împinge în păcate și patimi ca să ne vindece și apoi Îl urmăm în Bucuria Lui cea sfântă pe care nu o poate lua nimeni de la noi. Bucuria Domnului a venit la noi prin Crucea Lui. Prin ce vă propun acum, această Bucurie devine a noastră prin: a) Lepădarea de noi înșine, adică de acel ego cu trăirile lui care ne despart de Dumnezeu (trăirile parazite) și cu atitudinile lui centrate pe supraviețuire „cu orice preț”. b) Luarea propriei cruci care este durerea de a fi departe de El și neputința firii noastre bolnave în urma Căderii: aici, asumarea trăirilor autentice negative (tristețe, furie, teamă). c) Urmarea Lui în fiecare zi, în fiecare clipă printr-o permanentă „liturghie” în care Îi dăm „toată viața noastră”, adică tot ce trăim, ca s-o vindece, s-o sfințească, s-o umple cu Viața Lui!

Curaj și fiți harnici!

Cu drag și binecuvântare,

Maica Siluana