Acatistul Sfântului Cuvios Macarie Egipteanul

 

Troparul Sfântului Cuvios Macarie Egipteanul, glasul 1:

Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Macarie; și cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cerești daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Condacul 1

Viață fericită ducând în lume, te-ai învrednicit a te sălășlui în pământul celor blânzi, împreună cu cetele fericiților, Macarie, purtătorule de Dumnezeu, iar locuind în pustiu ca într-o cetate, ai primit de la Hristos harul minunilor. Pentru aceasta te cinstim: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Icosul 1

De fel din Egipt și de un nume cu Sfinții strămoși Avraam și Sarra, părinții tăi și-au înfrumusețat viața cu înfrânarea și cu postul, cu rugăciunile și privegherea, cu milosteniile și cu multe alte fapte bune. Iar neroditori fiind, se depărtaseră de traiul însoțirii, însă cu duhul erau tot uniți. Pentru aceasta întreita rază a dragostei Sfintei Treimi o au găzduit în inimile lor, și însuși Sfântul Patriarh Avraam le-a vestit în vedenie dezlegarea nerodirii prin fericitul rod ce avea să fie lumină lumii:
Bucură-te, cu tatăl tău, preotul Avraam, de bucuria vederii sfântului patriarh;
Bucură-te, că răpindu-li-se averile, părinții tăi au nădăjduit în Domnul;
Bucură-te, că au fost mângâiați de dumnezeiasca lumină a bunei-vestiri;
Bucură-te, că nu au zăbovit în a urma voii Domnului;
Bucură-te, că s-au mutat după dumnezeiasca rânduială lângă pustia în care aveai să-I slujești Lui;
Bucură-te, că tatăl tău a fost ridicat din boala cea de moarte cu mână tare;
Bucură-te, că îngerul lui Dumnezeu i-a vestit mila și binecuvântarea de sus;
Bucură-te, că lăcaș Sfântului Duh te-a numit;
Bucură-te, că numele fericirii ți-a dăruit;
Bucură-te, că viețuirea îngerească, roditoare a mântuirii multora, ți-a zugrăvit;
Bucură-te, că părinții tăi au mulțumit Domnului cu bucurie și cutremur;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 2-lea

Zămislit de părinții tăi la bătrânețile lor, ai alergat, fericite, cu dor dumnezeiesc, la izvorul cunoștinței de Dumnezeu. Și deprinzând Sfintele Scripturi, neobosit umblai pe cărările înțelepciunii, iar în inimă păzeai nestinsă lumina sfintei cântări de: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cu viața cea fericită, ca și cu o neîntinată mireasă, doreai să te însoțești. Iar când părinții tăi, uitând de îngereasca sfătuire, te-au silit spre însoțire cu femeie, te-ai înălțat ca o pasăre peste cursa vânătorilor. Așa ai putut împlini și voia părintească, dar și păzi nestricată fecioria trupului și sufletului, pe care le închinasei lui Dumnezeu:
Bucură-te, că în strâmtorare ochii sufletului la Dumnezeu i-ai ridicat;
Bucură-te, că El a pus sfat bun în inima ta;
Bucură-te, că ai împlinit voia Lui cu nădejde neclintită;
Bucură-te, că prefăcându-te bolnav, după ospățul de nuntă ai ieșit și ai alergat spre ajutorul de sus;
Bucură-te, că așa ți-ai păzit fecioria cea închinată Domnului;
Bucură-te, că ai mers în muntele Nitriei și în vis ai văzut un bărbat minunat, strălucind ca lumina;
Bucură-te, că el ți-a arătat pustiul unde aveai să te sălășluiești;
Bucură-te, că la întoarcerea acasă, mireasa ta a trecut la Domnul întru feciorie curată;
Bucură-te, smerire de sine prin gândul la moarte;
Bucură-te, negrijă de cele pământești și încredințare de sine lui Dumnezeu;
Bucură-te, că și părinții tăi s-au bucurat de curăția vieții tale;
Bucură-te, că le-ai slujit cu dragoste și osârdie până la moarte;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 3-lea

Ai căutat, fericite Macarie, cu râvnă, un sfânt călăuzitor pe calea mântuirii și pururea te rugai lui Dumnezeu pentru aceasta. Iar într-o zi, de praznicul unuia dintre sfinți, când pregăteai prânzul, mai ales pentru cei săraci și scăpătați, ai văzut în biserică un monah, venit pentru împărtășirea cu Sfintele Taine, și ai cunoscut chipul vieții celei îmbunătățite. Drept aceea l-ai chemat după slujbă la ospăț și, luându-l de-o parte, l-ai rugat să primească să-ți fie sfetnic bun în viață, ca împreună să-I cântați lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

A doua zi ai alergat la bătrânul monah, care ți-a primit mărturisirea și tainele inimii, după care te-a povățuit îndelung. Iar seara, pe când te odihneai, și-a ridicat mintea în rugăciune spre Dumnezeu și a văzut în vedenie un sobor de monahi cu chipuri albe și aripi care te îndemnau spre dumnezeiasca trezvie și râvnă în slujba lui Dumnezeu:
Bucură-te, că, prin povățuitorul tău, Hristos te-a chemat spre mântuirea multora;
Bucură-te, că printr-însul ai primit îngereasca chemare;
Bucură-te, că te-a grăbit spre cele plăcute Domnului;
Bucură-te, că te-a învățat multe despre rugăciune, priveghere și post;
Bucură-te, că întors acasă, ai împărțit toate ale tale săracilor;
Bucură-te, că ai îmbrățișat sărăcia de bunăvoie și ai urmat lui Hristos;
Bucură-te, că în mâinile sfântului bătrân ți-ai lepădat voia;
Bucură-te, că el a primit-o și a slujit-o cu dragoste înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te-a învățat lucrul mâinilor spre așezarea duhovnicească;
Bucură-te, că ți-a făcut chilie nu departe de dânsul și te-a îngrădit cu porunci de suflet ziditoare;
Bucură-te, că te-a născut la viața îngerească binecuvântată;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 4-lea

Ai sporit, Sfinte Macarie, în legea Domnului, prin alergarea pe calea cea strâmtă a vieții monahicești, încât episcopul locului, aflând despre viețuirea ta fericită te-a făcut cleric cu de-a sila, deși erai încă tânăr. Dar tu după o vreme ai fugit de acolo, căci ardeai de dorul liniștii celei după Dumnezeu, întru care neîncetat să-I cânți: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Întru lucrul mâinilor și rugăciune neîncetată a inimii te-ai întărit, fericite, îngrădindu-te cu Crucea Domnului în războiul de gânduri, năluciri și înfricoșate năvăliri pe care diavolul ți l-a ridicat împotrivă. Și cum, pătruns de frica cuviincioasă și dragostea de Dumnezeu, întru nimic socoteai meșteșugirile lui, a ridicat peste tine război prin oameni, făcând pe o tânără ce luase în pântece din desfrânare să arunce asupra ta păcatul cel cumplit:
Bucură-te, priveghere neîncetată cu duhul;
Bucură-te, înstrăinare de tulburările lumii;
Bucură-te, că ai fost învinuit și ocărât pe nedrept;
Bucură-te, că ai fost târât prin sat cu negrăită batjocură;
Bucură-te, că ai fost tras de păr și călcat cu picioarele;
Bucură-te, că ai fost bătut cu bețele de toți până aproape de moarte;
Bucură-te, că abia te-au lăsat viu, punându-se pentru tine chezaș un cinstit bărbat;
Bucură-te, că fiind gata să moară pentru tine, acesta te-a adus la chilie;
Bucură-te, că lucrai ziua și noaptea să hrănești pe femeia însărcinată;
Bucură-te, că, prin dreapta judecată a Domnului, ea nu a născut până ce nu a mărturisit clevetirea;
Bucură-te, că toți s-au pocăit și au alergat să-ți ceară iertare;
Bucură-te, că te-ai păzit de slava omenească, fugind de acolo în pustie;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 5-lea

Trei ani ai petrecut într-o peșteră, părinte, după care te-ai dus la Sfântul Antonie cel Mare în Muntele Faran, iar el te-a primit cu dragoste să-i fii ucenic în pustniceștile nevoințe. Și ai sporit în ele prin ascultare, încât erai numit de ceilalți frați tânăr bătrân. Căci din tinerețe arătai viață aleasă și te luptai ziua și noaptea cu diavolii, păzind neclintit zidul întemeiat de Hristos, Căruia Îi cântai: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Prin smerenie și pomenirea neîncetată de Dumnezeu ai stins mulțimea săgeților vrăjmașului, luând de la Hristos, la patruzeci de ani de la nașterea ta, darul tămăduirilor și al proorociei, precum și stăpânire asupra necuratelor duhuri. Apoi te-ai învrednicit treptei preoțești și ai fost călăuzitor părinților celor ce viețuiau în schit:
Bucură-te, suflet stăpânit de focul Duhului;
Bucură-te, inimă întărită cu hrană duhovnicească;
Bucură-te, biserică sfințită în care locuiește Hristos;
Bucură-te, că pe Marele Antonie adeseori l-ai cercetat;
Bucură-te, că de dânsul ai fost mult povățuit;
Bucură-te, că împreună v-ați împărtășit de tăria cuvintelor duhovnicești;
Bucură-te, că ai moștenit toiagul pe care Sfântul Antonie își sprijinea trupul;
Bucură-te, că precum Elisei de la Ilie ai luat și îndoit duh;
Bucură-te, că ai izgonit căpetenii diavolești cu postul și rugăciunea;
Bucură-te, că prin turnare de apă sfințită ai izbăvit o femeie de asemănarea cu un animal;
Bucură-te, că ai îndemnat-o apoi spre râvnă sporită în împărtășirea cu Sfintele Taine;
Bucură-te, că ai risipit înșelarea celor cuprinși de farmece;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 6-lea

Prin ungerea cu untdelemn sfințit ai făcut sănătoasă pe o fecioară plină de răni și pe mulți ai tămăduit prin rugăciune de boli, vrăji și amăgirea eretică, chiar și morți ai înviat cu puterea lui Hristos, ca întru slava Lui să se înalțe din multe inimi cântarea întreit sfântă: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Pe o căpetenie a întunericului ai alungat-o din cel în care intrase prin patima mândriei și lucra prin el false minuni și închipuiri eretice. Căci la cererea stăruitoare a episcopului, te-ai rugat din adâncul inimii, iar pentru mântuirea multor înșelați te-ai înarmat cu credință și ai înviat un mort din cei de demult. Atunci diavolul a fost izgonit cu putere din cel stăpânit, iar tu ai botezat pe cel înviat, dăruind lui Hristos mulțime de popor:
Bucură-te, cel prin care slava lui Dumnezeu s-a arătat;
Bucură-te, surpare a puterii vrăjmașe prin lucrarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de dumnezeiasca insuflare;
Bucură-te, sfântă nevoință întru teama de a nu cădea în slavă deșartă;
Bucură-te, că prin tine Hristos a șters lacrimile celor necăjiți;
Bucură-te, că ai descoperit văduvei mâhnite zălogul cel ascuns;
Bucură-te, că pe bărbatul ei l-ai înviat ca să spună unde a pus visteria cea străină;
Bucură-te, izbăvitorul văduvei și al orfanilor de amara robie;
Bucură-te, că și pe un alt mort l-ai înviat, ca să scapi pe cel învinuit pe nedrept;
Bucură-te, că cel adormit i-a mărturisit din groapă nevinovăția;
Bucură-te, că nu ai căutat să afli pe cel vinovat, nădăjduind în judecata lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai arătat atunci că lucrul tău era mila, iar nu judecata;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 7-lea

Pe cel îndrăcit, care avea în sine pe diavolul îmbuibării și mistuia ca nimic toată mâncarea primită, l-ai tămăduit prin rugăciune și post, povățuindu-l spre înfrânare și lucrul mâinilor. Iar pentru călcarea sfintelor porunci te mâhneai și plângeai și întru Duhul Sfânt te rugai pentru toată lumea, încât chiar și pe cei din muncile iadului îi umbreai cu milostivirea. Pentru aceasta, cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Cu puterea lui Dumnezeu l-ai silit pe diavol să-și arate pe față mulțimea meșteșugurilor cu care îi ispitea pe monahii din mănăstire, iar pe singurul dintre frați care îi făcea voia, l-ai adus la mărturisire curată și la sporirea în lupta cea bună:
Bucură-te, că pentru a-i înfrânge rușinea te-ai arătat celui căzut însuți ispitit de patimile ce-l stăpâneau;
Bucură-te, că așa a aflat îndrăznire spre mărturisire și pocăință;
Bucură-te, că l-ai întărit în postire și cugetarea cea după Dumnezeu;
Bucură-te, că l-ai îndemnat să învețe părți din Evanghelie și alte sfinte cărți;
Bucură-te, că l-ai învățat să nu primească gândul cel rău;
Bucură-te, că fratele sculat din păcat s-a arătat apoi mai potrivnic celui rău decât toți ceilalți;
Bucură-te, că primind pe doi tineri bogați, i-ai aflat după o vreme mari nevoitori ai lui Hristos;
Bucură-te, că întru osteneli și răbdare se umpleau de harul dumnezeiesc;
Bucură-te, că ai văzut cum îngerul lui Dumnezeu îi păzea cu armă de foc;
Bucură-te, că ți s-a descoperit cum din gura lor ieșea foc până la cer;
Bucură-te, că adormind ei întru Domnul, ai întărit pe frați cu descoperirea sfințeniei lor;
Bucură-te, virtute atotvăzătoare;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 8-lea

Viața curată și fără de răutate a celor două femei măritate ți-a descoperit-o Cel de Sus, încât însuți te-ai minunat și ai zis: Cu adevărat, nici fecioare, nici femei măritate, nici monah, nici mirean, ci hotărârea cea bună o caută Dumnezeu, primind-o ca pe însăși fapta, și după alegere trimite fiecăruia pe Sfântul Duh, Care lucrează și îndreptează viața celor ce vor să se mântuiască. Pentru aceasta, întru smerenia inimii păzim cântarea întreit sfântă: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Împreună cu Sfântul Macarie Alexandrinul, prietenul tău întru Domnul, ai fost exilat de episcopul Luciu, eretic arian, cel care pe fericitul episcop Petru l-a izgonit. Și duși de ostași într-un ostrov în care era necunoscut numele lui Hristos Dumnezeu, ați alungat pe diavoli cu rugăciunea și cu facerea de minuni. Atunci poporul ce slujea la idoli a primit credința în Hristos și s-a botezat, ridicând o sfântă biserică spre slava lui Dumnezeu:
Bucură-te, cetate întărită prin dragostea duhovnicească de frate;
Bucură-te, izbăvire de îndrăcire a fiicei slujitorului idolesc;
Bucură-te, vrednicie apostolească;
Bucură-te, că pe mulți i-ai născut la viața întru Hristos;
Bucură-te, că vestirea minunilor voastre a ieșit în tot pământul;
Bucură-te, rușinare a prigonitorilor rău-credincioși;
Bucură-te, că episcopul eretic a trimis în taină să vă întoarcă în pustia schitului;
Bucură-te, că de pretutindeni venea la tine mulțime de popor;
Bucură-te, că pe mulți îi învățai prin cuvinte de Dumnezeu insuflate;
Bucură-te, tămăduire a neputințelor sufletești și trupești;
Bucură-te, liman de odihnă al străinilor;
Bucură-te, mustrare cu blândețe a celor biruiți de patimi;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 9-lea

Pe ucenicul iubitor de arginți, care ți-a nesocotit mustrarea și nu s-a curățit de lepra patimii, l-a ajuns, după moartea ta, și lepra trupească, iar pe înfricoșatul slujitor idolesc l-ai făcut, prin cuvântul cel bun, mielușel al lui Hristos. Pentru aceasta slăvim milostivirea și dreptatea cu care Dumnezeu se îngrijește de făptura Sa, și alergăm la limanul netulburat al iubirii Sfintei Treimi, cântându-I împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cu gândul de a merge în pustia dinlăuntru te-ai luptat cinci ani, temându-te de ispitirea vrăjmașului. Dar cum prin îndelunga ta răbdare voia Domnului s-a vădit, ai mers acolo și ai aflat doi monahi care de treizeci de ani se nevoiau în arșiță și ger cu dumnezeiască tărie. Pentru care, părinte, te-ai pogorât și mai mult în oceanul smereniei, adâncindu-ți mintea în teama curată de Domnul. Căci, prin aducerea aminte de Judecată și de focul cel veșnic al neiubirii, îți topeai trupul ca și cu niște năprasnice stihii:
Bucură-te, că ai murit lumii, dar ai aflat viața întru Hristos;
Bucură-te, minte neatinsă de săgețile ocărilor;
Bucură-te, cuget netulburat de veninul laudelor;
Bucură-te, desăvârșită neagonisire de cele lumești;
Bucură-te, micșorare de sine întru mărirea lui Hristos;
Bucură-te, tăcere făcută lăcaș al Cuvântului dumnezeiesc;
Bucură-te, cădere cu fața la pământ înaintea Chipului mântuitor;
Bucură-te, ridicare a mâinilor spre primirea dumnezeiescului har;
Bucură-te, fugă de oameni pentru alipirea de Dumnezeu;
Bucură-te, chemare a milostivirii de sus ce stăvilește războiul patimilor;
Bucură-te, că ai primit în inimă întipărirea Chipului Iubirii;
Bucură-te, zbor al închinării spre veșnicia Iubirii;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 10-lea

Ca un fericit părtaș la bucuria nestricăcioasă a Învierii te-ai arătat, părinte, căci acopereai neputințele omenești și te osteneai în rugăciune pentru izbăvirea celor ispitiți, izvorând lumii deznădăjduite tăria cântării îngerești: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Pe tâlharul ce îți fura din chilie l-ai ajutat ca un străin de cele ale tale, iar pe ucenicul ispitit de o desfrânată, care a alergat în rugăciune la mijlocirea ta, o mână nevăzută l-a răpit, aducându-l în chilie, unde te rugai lui Dumnezeu pentru dânsul. Pentru aceasta, cu bucurie îți cântăm:
Bucură-te, înstrăinare de toate cele trecătoare;
Bucură-te, plămădire întru realitățile cerești;
Bucură-te, privire a lumii ca prin ochii icoanei;
Bucură-te, zugrăvire pe tăblița inimii a icoanei Iubirii;
Bucură-te, slavă și mulțumire lui Dumnezeu pentru toate;
Bucură-te, izvor de pace cerească;
Bucură-te, înainte-vedere a celor de departe ca și a celor de aproape;
Bucură-te, suflet curățit până în adânc de harul dumnezeiesc;
Bucură-te, tărie a dragostei ce sprijini pe cei ispitiți;
Bucură-te, sculare la viață a celor căzuți;
Bucură-te, părtaș în suferințe al mângâierii lui Hristos;
Bucură-te, însuți răpit prin văzduh de dumnezeiasca mână;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 11-lea

După nouăzeci și șapte de ani de viețuire întru Hristos ți s-a vestit în vedenie fericitul sfârșit de către Sfântul Antonie, povățuitorul pustiei, împreună cu Sfântul Pahomie, învățătorul vieții monahale. Și de apropiata chemare spre sălășluirea cu dânșii în sânurile Părintelui ceresc te-au încredințat, iar tu ai primit cu bucurie de la ei negrăita pace a lui Hristos și ai cântat: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Ai chemat, fericite, pe ucenici, încredințându-i Domnului și i-ai îndemnat să păzească așezămintele duhovnicești și predaniile pustniciei, după care ai bine rânduit obștea. Apoi ți-ai pus mâinile peste dânșii, i-ai binecuvântat și te-ai rugat pentru ei, învățându-i din destul, și te-ai pregătit de marea și înfricoșata trecere a hotarului veșniciei:
Bucură-te, floare a pustiei înmiresmată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că după trei zile, după cum ți s-a vestit, ai plecat la Domnul;
Bucură-te, de un heruvim cu mulțime de îngeri întâmpinat;
Bucură-te, de cetele îngerești și ale sfinților însoțit;
Bucură-te, comoară a Împăratului urcată în vistieriile cele veșnice;
Bucură-te, că prin sărutarea de pe urmă ai lăsat lumii îndemnul iubirii;
Bucură-te, ochi și mâini întinse spre Domnul până în sfârșit;
Bucură-te, că în brațele Lui ți-ai dat duhul;
Bucură-te, că sufletul tău a fost văzut suindu-se la cer netulburat de vrăjmașul;
Bucură-te, că te-ai acoperit cu smerenia până înlăuntrul porților Împărăției;
Bucură-te, foc ce arzi toate uneltirile vrăjmașilor;
Bucură-te, îngrădire cu puterea lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 12-lea

Pecetea Chipului lui Hristos și a Duhului ai primit, fericite, unindu-ți prin iubire firea cu harul dumnezeiesc în focul ispitelor. Pentru aceasta, la nunta Fiului lui Dumnezeu te-ai învrednicit a cânta cu Biserica cerească: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Arta care suie la ceruri desăvârșit o ai deprins, părinte, și zidire nouă te-ai făcut spre luminarea și întărirea celor ce aleargă cu credință la mijlocirile tale. Pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, fiu al Luminii și mângâierii;
Bucură-te, fiu al Legământului celui nou;
Bucură-te, că prin calea cea aspră ai ajuns la viața fericită;
Bucură-te, viață prefăcută în icoană de pururea închinare;
Bucură-te, stare neclintită în dragoste și adevăr;
Bucură-te, veșnică unire cu Hristos;
Bucură-te, odihnă în brațele Sfântului Duh;
Bucură-te, desfătare în sânul Părintelui luminilor;
Bucură-te, mărturisire cu viața a Crucii și Învierii Domnului;
Bucură-te, jertfă vie, bine plăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, al Maicii Domnului fiu preaiubit;
Bucură-te, alăută a Sfintei Treimi ce faci să răsune glasul inimii;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 13-lea

O, Sfinte Cuvioase Macarie, purtătorule al Chipului ceresc, care prin fapte dumnezeiești ne-ai arătat nouă adevărul credinței, luminează și în inimile noastre cunoștința Evangheliei Mântuitorului. Ca simțind lucrarea gândurilor rele, să ne lepădăm de întunericul ce ne împresoară și să primim ungerea bucuriei prin lucrarea Sfântului Duh. Iar prin fecioria inimii să ne facem părtași fericirii Preasfintei Fecioare, în care Tatăl Și-a făcut lăcaș cu Cel Unul Născut al Său. Așa, părinte, poartă de grijă din înalt, ca să nu ne aflăm neîndreptați și despărțiți de iubirea ta în ceasul înfricoșat al nașterii în veșnicie, ci împreună cu tine să cântăm Preasfintei Treimi: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: De fel din Egipt și de un nume cu Sfinții strămoși Avraam și Sarra…, Condacul 1: Viață fericită ducând în lume, te-ai învrednicit a te sălășlui în pământul celor blânzi…, și se face otpustul.

Icosul 1

De fel din Egipt și de un nume cu Sfinții strămoși Avraam și Sarra, părinții tăi și-au înfrumusețat viața cu înfrânarea și cu postul, cu rugăciunile și privegherea, cu milosteniile și cu multe alte fapte bune. Iar neroditori fiind, se depărtaseră de traiul însoțirii, însă cu duhul erau tot uniți. Pentru aceasta întreita rază a dragostei Sfintei Treimi o au găzduit în inimile lor, și însuși Sfântul Patriarh Avraam le-a vestit în vedenie dezlegarea nerodirii prin fericitul rod ce avea să fie lumină lumii:
Bucură-te, cu tatăl tău, preotul Avraam, de bucuria vederii sfântului patriarh;
Bucură-te, că răpindu-li-se averile, părinții tăi au nădăjduit în Domnul;
Bucură-te, că au fost mângâiați de dumnezeiasca lumină a bunei-vestiri;
Bucură-te, că nu au zăbovit în a urma voii Domnului;
Bucură-te, că s-au mutat după dumnezeiasca rânduială lângă pustia în care aveai să-I slujești Lui;
Bucură-te, că tatăl tău a fost ridicat din boala cea de moarte cu mână tare;
Bucură-te, că îngerul lui Dumnezeu i-a vestit mila și binecuvântarea de sus;
Bucură-te, că lăcaș Sfântului Duh te-a numit;
Bucură-te, că numele fericirii ți-a dăruit;
Bucură-te, că viețuirea îngerească, roditoare a mântuirii multora, ți-a zugrăvit;
Bucură-te, că părinții tăi au mulțumit Domnului cu bucurie și cutremur;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul 1

Viață fericită ducând în lume, te-ai învrednicit a te sălășlui în pământul celor blânzi, împreună cu cetele fericiților, Macarie, purtătorule de Dumnezeu, iar locuind în pustiu ca într-o cetate, ai primit de la Hristos harul minunilor. Pentru aceasta te cinstim: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Canon de rugăciune către Sfinţii Cuvioşi Macarie Egipteanul şi Macarie Alexandrinul

Troparul Sfântului Cuvios Macarie Egipteanul, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Macarie. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

 

Troparul Sfântului Cuvios Macarie Alexandrinul, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Macarie. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

 

Cântarea 1.

Irmosul:

Cetele israelitene cu picioare neudate trecând Marea Roşie şi adâncul cel umed, văzând cufundaţi în mare pe voievozii călăreţi vrăjmaşi, cu bucurie au cântat: să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Părinte, luminându-te cu strălucirea cea Dumnezeiască şi acum cu îngerii petrecând, miluieşte cu rugăciunile tale pe cei ce săvârşesc preasfinţită pomenirea ta, cu bucurie strigând: să cântăm Dumne­zeului nostru, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urcându-te statornic pe calea care duce la Viaţă, mergând, ai străbătut-o până la capăt, preafericite; şi fugind de zgomot ai risipit tulburările demonilor, strigând cu bucurie: să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorându-ţi cugetul trupului, cu luptele tale cele sihăstreşti, prin Dumnezeiescul Duh, desăvârşit l-ai supus, părinte; şi cârmuindu-te cu a Lui Dumnezeiască Putere, cu bucurie strigai: să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toate cele plăcute le-ai părăsit părinte, îndrăgind bucuria cea pururea din Casa Domnului, unde este glasul celor ce prăznuiesc din inimă curată, strigând cu bucurie: să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zămislind, Curată, în pântece pe Fiul Cel fără de ani al Tatălui Celui fără de început, Care a luat Trup pentru noi oamenii, L-ai născut în chip negrăit sub ani Căruia bucurându-ne strigăm: să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

 

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins în putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Plecându-te sub Legea Duhului şi cu armele Lui fiind încins, cuvioase, nu ţi-ai plecat voia la legea păcatului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sus la Dumnezeu avându-ţi cugetul, purtătorule de Dumnezeu, ai părăsit cele de pe pământ, prin ostenelile înfrânării, cu putere fiind uşurat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rupând legăturile firii cu vieţuirea ta cea mai presus de fire şi curată, de Dumnezeu purtătorule, ai câştigat lucrarea celor mai presus de fire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca să vorbeşti cu Dumnezeu întru netulburare, Sfinte Preacuvioase Macarie, ai ales a locui în pustiu, depărtându-te de tulburări, părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce este cu deosebire Iubitor de oameni, vrând să mântu­iască pe om, ca un Făcător de bine, S-a Sălăşluit în pântecele tău în chip mai presus de minte, Maica lui Dumnezeu.

Irmosul:

Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins în putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Cel Ce şade în Slavă, pe Scaunul Dumnezeirii pe Nor Uşor a venit, Iisus Cel Îndumnezeit, prin Palma Curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă Hristoase, Dumnezeirii Tale.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dezbrăcatu-te-ai, părinte, de omul cel vechi, cel stricat şi odată cu el de patimile păcatului; şi prin înfrânare stăruitoare ai îmbrăcat, preacinstite, pe omul cel înnoit în Hristos.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ta cea prealuminată, părinte, prin toată fapta bună şi Dumnezeiască s-a arătat ca un desăvârşit îndreptar, în rugăciuni şi în postiri, în privegheri şi în cererile cele către Hristos, Iubitorul de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

N-ai dat genelor tale dormitare, purtătorule de Dumnezeu, părinte, până când te-ai făcut pe tine însuţi casă preasfinţită a Stăpânului, Cel Ce vede toate; către Care strigai: Slavă, Hristoase, Puterii Tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-ţi-ai la tinereţe cuminţenia, la bătrâneţe înţelepciunea, în toată viaţa statornicia şi îndelungă răbdarea şi dragostea către toţi cei ce strigă: Slavă Hristoase, Puterii Tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Oamenii fiind omorâţi de mulţimea păcatelor, i-ai însufleţit, Preasfântă şi căzuţi fiind în piericiune i-ai ridicat, născând pe Dătătorul de viaţă şi Izbăvitorul celor ce strigă: Slavă, Hristoase, Puterii Tale.

 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Luminarea Ta, Doamne, trimite-ne-o nouă şi din negura greşelilor izbăveşte-ne pe noi, Bunule, pacea ta dăruindu-ne nouă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndreptându-ţi, cuvioase, cugetul sufletului către cele de sus şi simţirile înţelepţeşte ocârmuindu-le, ai ajuns locaş sfinţit lui Dumnezeu, Atotţiitorul.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veştejit-ai ispitele celui viclean şi ai făcut neputincioase meşteşugirile lui cele amare, potrivindu-ţi pururea sufletul în pas cu Legea cea Dumnezeiască.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împodobindu-ţi, cuvioase, cuge­tarea sufletului şi făcându-ţi mintea stăpână, ai avut în Hristos Îndreptător către calea cea cerească.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioara a născut pe Fiul Cel mai presus de vreme, care a pus tuturor Legi de curăţie şi a vestit celor de pe pământ curăţia dreptei cinstiri de Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Strigat-a, mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona, în chit, rugându-se: din stricăciune izbăveşte-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În pustiu ţi-a fost drag să locuieşti cu osârdie, purtătorule de Dumnezeu, aşteptând acolo pe Dumnezeu, Cel Ce izbăvea şi păzea paşii tăi.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neclintit ai petrecut în sihăstrie, înţelepţitule de Dumnezeu, păzind sihăstria până la sfârşit cu iscusinţă. Prin care te-ai învrednicit de Lumina Cea Neapusă şi Dumnezeiască.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Viaţă întocmai cu îngerii ai petrecut pe pământ şi cinste ca îngerii, după vrednicie, ai câştigat, stând înaintea Dumnezeului tuturor, împreună cu îngerii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zămislit-ai în pântece, Maica lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Cuvântul Cel fără de început, făcându-Se asemenea cu noi, pentru noi şi fiind cunoscut în două firi Neschimbat.

Irmosul:

Strigat-a, mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, proorocul Iona, în chit, rugându-se: din stricăciune izbăveşte-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

 

CONDACUL Sfântului Cuvios Macarie Alexandrinul, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

În casa înfrânării Domnul te-a aşezat, cu adevărat, ca pe o stea nerătăcitoare, luminând marginile, părinte al părinţilor, Sfinte Macarie, Preacuvioase.

 

CONDACUL Sfântului Cuvios Macarie Egipteanul, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...

Viaţă fericită ducând în lume, te-ai învrednicit a te sălăşlui în pământul celor blânzi, împreună cu cetele fericiţilor, Sfinte Macarie, purtătorule de Dumnezeu; şi locuind în pustiu, ca într-o cetate, ai primit de la Dumnezeu harul minunilor. Pentru aceasta te cinstim.

 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Cel Ce ai mântuit de foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldeii care fără dreptate prigoneau pe cei drepţi, Prealăudate Doamne, bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu îndemnarea cea de sus şi cu ajutorul lui Dumnezeu biruind pe vrăjmaşi, te-ai făcut purtător de biruinţă, strigând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curăţind tulburarea ce se naşte din patimi, te-ai luminat cu lu­mina liniştii celei desăvârşite a sufletului, Sfinte Preacuvioase Macarie, strigând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminându-ţi sufletul cu bunăcuviinţa faptelor bune şi făcându-te frumos la înfăţişare, ai cântat cu bucurie lui Dumnezeu: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe noi cei ce eram robiţi, Fecioară, chemându-ne Domnul Cel Iubitor de oameni către Ceea ce eram dintru început, sălăşluindu-se în pântecele tău, S-a Întrupat. Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvintele Vieţii Celei Veşnice primindu-le în inima ta, preafericite, trupul ţi l-ai istovit şi te-ai socotit mort pentru lume. Şi îmbrăcându-te cu omorârea trupului cea purtătoare de viaţă, ai strigat: pe Domnul lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Roagă-te, purtătorule de Dumnezeu, Celui Ce Singur este Dătător de bunătăţi, ca să se facă Milostiv celor ce prăznuiesc pomenirea ta cea preacinstită, cerând iertare de păcate celor ce strigă: pe Domnul lăudati-L făpturile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luând aminte la înclinarea cea neîncetată către Dumnezeu şi de acolo primind Raza Strălucirii, ca o lumină ce se răsfrânge într-o oglindă străvezie, o trimiţi celor ce cântă: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Pe scara cea întinsă către înălţime, în vârful căreia S-a arătat sprijinindu-Se Domnul, te-ai suit, părinte, pururea înaintând pe Dumnezeieştile trepte, cuvioase, până ce ai ajuns, strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lăudămu-te, Ceea ce eşti Plină de har, că ne-ai născut nouă pe Dumnezeu Întrupat. Drept aceea toţi te numim Născătoare de Dumnezeu, Casă Primitoare de Dumnezeu, Frumuseţea lui Iacob, strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată: pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Eva, prin boala neascultării, blestemul a adus; iar tu Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla zămislirii, binecuvântare ai înflorit lumii; pentru aceasta toţi te mărim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu lacrimile cele sihăstreşti ai adăpat arătura inimii tale; iar acum bucurându-te, părinte, cu veselie culegi răsplătirile ca pârgă a luptelor tale. Pentru aceea toţi te fericim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lumina Cea Neajunsă ţi-a răsărit, Bucuria Veşnică te-a primit; acolo dănţuind cu îngerii pe lângă Împăratul şi Domnul, adu-ţi aminte, părinte preafericite, de cei ce săvârşesc cu credinţă sfântă pomenirea ta.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Izbutit-ai să scapi de săgeţile, de lucrăturile şi de meşteşugnile demonilor; păzitu-s-a sufletul tău, fericite şi sfânt, curat, neîntinat şi vrednic s-a făcut de ajungerea în ceruri. Adu-ţi aminte de cei ce te laudă pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Străduitu-te-ai, părinte, după Legea alergătorului şi ai biruit precum se cuvine. Drept aceea, te-a cinstit Cel Singur Făcător de bine cu cununa măririi şi te-a învrednicit de Dumnezeiasca arătare de lumină şi de fericitele desfătări.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Ceea ce ai născut pe Făcătorul tuturor făpturilor, Maica lui Dumnezeu, ai întrecut toată făptura cu Dumnezeiasca mărire, cu sfinţenia, cu harul şi cu toate biruinţele faptei bune; pentru aceea toţi te mărim.

Irmosul:

Eva, prin boala neascultării, blestemul a adus; iar tu Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla zămislirii, binecuvântare ai înflorit lumii; pentru aceasta toţi te mărim.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Cu focul sihăstriei fiind încercat, înţelepte, te-ai arătat mai lămurit decât aurul în cuptor. Pentru aceasta te-ai mutat către Împărăţiile cele Cereşti. De aceea cu credinţă lăudându-te, strigăm: cere pentru noi, părinte, har, milă şi iertarea greşelilor.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Povăţuieşte-ne la calea pocăinţei pe noi, cei ce ne abatem pururea către calea răutăţilor şi mâniem pe Preabunul Domn, Ceea ce eşti Neispitită de Nuntă, Binecuvântată Marie, Scăparea oamenilor celor fără de nădejde, Locaşul lui Dumnezeu.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Mieluşeaua cea cu totul fără prihană, văzând pe Mieluşelul şi Păstorul spânzurat mort pe Lemn, cu lacrimi ca o Maică tânguindu-se grăia: cum voi îndura smerenia Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi Patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeu?