Sfântul Gheorghe s-a născut în anul 1846, în Șugag (astăzi în județul Alba) din părinți binecredincioși, pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic.
Încă din fragedă vârstă mânca puțin, postind, și iubea singurătatea, având o mare bucurie să se roage în biserica satului, chiar și atunci când nu erau slujbe, mai mult noaptea; iar ziua, când era cu vitele, se retrăgea în locuri tăinuite și făcea multe metanii, cugetând la cele dumnezeiești. După ce a deprins cititul, se ruga cu Psaltirea, încât a învățat-o pe de rost.
La vârsta de 24 de ani, s-a însoțit, prin Taina Cununiei, cu o tânără credincioasă pe nume Pelaghia, fiind binecuvântați de Dumnezeu cu cinci copii. Ca soț și tată nu și-a neglijat deprinderile sale duhovnicești, împlinind cu și mai mare evlavie faptele credinței și căutând mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui. Fiind milostiv și lipsit de lăcomie, în toată vremea miluia pe cei săraci, deși el însuși trăia în sărăcie. Nu se tulbura de mustrările celor apropiați, ci tuturor le spunea cu încredere și pace: „Nu vă tulburați, are grijă Dumnezeu să ne hrănească; datoria noastră este să ne rugăm fără încetare și să facem voia Lui”. Prin astfel de cuvinte se îmbărbăta și pe sine și pe cei din jur. Și, așa, omul lui Dumnezeu era totdeauna în pace, cu fața luminoasă și cu inima senină, blând și neîngrijorat, ca unul care viețuia în lume și în trup, dar totodată mai presus de lume și de trup. Rugăciunea neîncetată și bucuria cerească umpleau inima lui, însoțindu-l toată viața.
După ce a trăit paisprezece ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviințarea soţiei sale, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin, împreună cu mai mulți țărani din satul său. Luând cu sine Evanghelia și Psaltirea, a mers pe jos până la Constanța, apoi cu vaporul până la Ierusalim. Acolo a rămas patruzeci de zile, mergând de trei ori pe zi la Sfântul Mormânt pentru Dumezeiasca Liturghie și celelalte slujbe. Apoi s-a dus și la celelalte Locuri Sfinte: Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor. La peștera Sfântului Xenofont s-a întâlnit cu un pustnic care i-a prorocit că nu va ajunge călugăr, ci va trăi mergând din loc în loc, în lipsă, sărăcie și rugăciune neîncetată; numai astfel avea să-și mântuiască sufletul său și să aprindă evlavia în inimile multor oameni.
Mai înainte însă de a începe această viețuire, a rămas vreme de patruzeci de zile în nevoință aspră și post, cu multe ispite de la diavolul, în pustia Egiptului de Sus. Uneori îl speria vrăjmașul cu năluciri de fiare și șerpi veninoși, alteori îl chinuia cu foamea, cu setea, cu arșița și cu țânțarii. Odată, diavolul i-a tot aruncat căciula de pe cap, vrând să-l pornească spre mânie, dar viteazul nevoitor a hotărât să o lase jos și a făgăduit lui Dumnezeu că, până la moarte, va umbla cu capul descoperit. Apoi diavolul i-a aruncat și bocancii, încât nu mai avea cu ce să se încalțe. Iar nebiruitul ostaș al lui Hristos a cerut de la Dumnezeu darul să umble toată viața sa desculț, atât vara, cât și iarna. Altădată diavolul i s-a arătat sub chipul unui plugar, care-l lăuda pentru nevoință, ca să-l facă să cadă în ispita trufiei, dar înțeleptul Gheorghe l-a biruit prin smerita cugetare. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu multă stăruință a trecut de încercarea celor patruzeci de zile de post, izbăvindu-se din toate ispitele venite fie de la neputințele firii, fie de la vrăjmașul diavolul. Îndată după aceasta, bunul nevoitor a mers la Ierusalim, unde s-a închinat la Mormântul Domnului. Cum a intrat în biserică să aprindă lumânarea la Sfântul Mormânt, ca o dovadă neîndoielnică și mângâietoare că rugăciunile și postul au fost bineplăcute și primite de Dumnezeu, lumânarea din mâna lui s-a aprins singură.
După ce a mers în pelerinaj și la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, după trei ani de când plecase. Într-o noapte, în timp ce se afla în biserica din Șugag la rugăciune, l-a văzut aievea pe diavolul venind la el și zicându-i cu mare mânie: „Ce faci aici, Moș Gheorghe?”. „Mă rog lui Dumnezeu” a răspuns bătrânul cu îndrăzneală, iar vrăjmașul a fugit de la el. Altă dată bătrânul povestea celor mai de aproape ai săi: „Într-o duminică, pe când mă întorceam de la sfânta biserică, am văzut la cârciuma din Șugag mulți săteni la băut, și printre ei, mulțime de diavoli, așa cum n-am mai văzut în altă parte”.
Sfântul n-a mai rămas mult în satul său, ci și-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, făcându-se pelerin străin și călător în hotarele țării. Mergea din biserică în biserică unde se ruga aproape toată noaptea, umbla fără grabă, desculț și cu capul descoperit, postea și se depărta de toate desfătările lumii, cutreierând prin părțile Sibiului, Făgărașului și Brașovului. Aproape în fiecare an făcea câte un pelerinaj la Ierusalim, călăuzind cetele închinătorilor.
Auzind de numeroasele mănăstiri din Moldova, în anul 1895, dreptcredinciosul Gheorghe a trecut Carpații și s-a așezat la Piatra Neamț, unde a primit o cămăruță în turnul clopotniță al bisericii Sfântul Ioan domnesc, lăcaș ctitorit de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. În scurtă vreme a ajuns cunoscut de preoți, călugări și mireni, care îl prețuiau ca pe un adevărat om duhovnicesc. În acest loc a rămas până la sfârșitul vieții sale, având acolo: biserică și chilie, liniște, duhovnic, și multe mănăstiri în împrejurimi.
Pravila lui așa era: noaptea dormea cel mult trei ore în chilia sa din turn, apoi, în biserică, înălța rugăciuni către Dumnezeu și făcea sute de metanii. Ziua străbătea străzile orașului, șoptind neîncetat psalmi, desculț și cu capul descoperit, vara și iarna. Nu se întorcea până nu sfârșea toată Psaltirea de rostit într-o zi. Lunea, miercurea și vinerea nu mânca nimic, până a doua zi. Iar dacă era praznic împărătesc, gusta ceva seara. În celelalte zile mânca o dată pe zi. Vorbea cu oamenii numai despre Dumnezeu și viața duhovnicească, iar când nu vorbea cu limba și buzele, propovăduia prin tăcerea sa desăvârșită, mărturisitoare și adâncă, purtând totdeauna în brațele sale fie Evanghelia, fie Psaltirea.
Adeseori intra în câte o brutărie și cumpăra câte un sac de pâine, pe care cineva îl ducea până la turn. La ora la care se întorcea, în jurul lui se adunau o mulțime de săraci, și fericitul Gheorghe le împărțea pâinile. Celor care îi cereau bani le dădea ceea ce primise pe drum. Iar după ce termina de făcut milostenia trupească, începea pe cea sufletească: venind rândul celor împresurați de necazurile și poverile vieții, înțeleptul bărbat stătea de vorbă cu fiecare, îl îmbărbăta, îl sfătuia și se ruga pentru cererea lui, iar oamenii simțeau că harul și mila lui Dumnezeu se coboară peste ei prin rugăciunile și sfaturile Sfântului.
Toate mânăstirile dimprejur îi erau nespus de iubite, dar mai ales Bistrița, unde era icoana Sfintei Ana. Aproape de mânăstirea Sihăstria, moșul Gheorghe și-a săpat pentru nevoință o groapă, în care se ascundea, rugându-se aproape toată ziua; iar când se întorcea în mănăstire, îi spunea plin de mulțumire părintelui Ioanichie, starețul acestei mănăstiri: „Astăzi am fost în cer!”.
La aceste mânăstiri mergea adeseori pentru rugăciune și să-i întâlnescă pe părinții duhovnicești, la care avea multă evlavie și care, la rândul lor, îl primeau pe bătrân ca pe un sfânt, mulți dintre ei fiindu-i chiar ucenici și alegând cinul îngeresc mișcați de sfințenia vieții bătrânului.
Odată, Moșul Gheorghe voind să meargă cu trenul spre Roman, s-a urcat fără bilet în vagon, căci nu avea bani. Conductorul, care din întâmplare nu-l cunoștea, l-a coborât din tren la prima stație, deși călătorii care-l cunoșteau l-au rugat să-l lase să ajungă la Roman. Bătrânul a plecat pe marginea căii ferate, zicând: „Drăguță, rămâneți cu Dumnezeu și cu Maica Domnului!” Însă, când să pornească trenul, trenul nu mai pornea deloc. Au schimbat locomotiva; au schimbat conductorul, dar trenul nu pornea. Atunci unul dintre funcționarii gării a zis: „Ați dat jos din vagon pe Moșul Gheorghe? De aceea nu poate pleca trenul. Acela este un om sfânt. Duceți-vă și-l chemați înapoi.” Au alergat îndată după el, l-au adus, l-au urcat în vagon și imediat a pornit trenul din gară.
O altă minune, istorisită de Părintele Ilie Cleopa, s-a săvârșit la Târgu Neamț. O evreică tânără nu putea să nască și era gata să moară. Au venit o mulțime de doctori, dar nu au izbutit nimic. Atunci rudele ei au venit la Moșul Gheorghe, în timp ce acesta rostea oamenilor predică, și l-au chemat să se roage pentru ea. Când dreptcredinciosul Gheorghe a deschis ușa casei ei, a strigat: „Deschide-te, cu Dumnezeu și cu Maica Domnului!” Și îndată s-au deschis legăturile ei și a născut, iar Sfântul a venit și i-a făcut cruce pe cap copilului și a spus: „Să fie al lui Hristos!” Și s-a făcut sănătoasă și s-a botezat și ea și copilul, și i-a pus numele Gheorghe, după Moșul Gheorghe. Și s-au botezat atunci toate rudele femeii din Târgu Neamț.
În anul 1914 fericitul Gheorghe îi spunea tatălui Evdochiei Ștefan că va începe război, dar să nu se teamă, că se va întoarce sănătos de pe front, însă fratele lui nu se va întoarce întreg. Și într-adevăr așa a fost, acela s-a întors sănătos, iar fratele lui a venit fără o mână din război.
Maica Zenovia Iacov de la Mănăstirea Văratec amintea că Sfântul i-a prorocit ce avea să i se întâmple în viață și că va deveni monahie. Starețului Ioanichie Moroi i-a profețit, cu mai mult de 25 de ani înainte, necazurile prin care avea să treacă atât el, cât și obștea Sihăstriei Secului.
Ziua morții și-a cunoscut-o de mai înainte, arătând-o prin cuvinte prorocești: „O să mor când s-or tulbura popoarele și, la moartea mea, va fi sărbătoare și vor trage clopotele din țară.” Aceste cuvinte s-au adeverit când, în anul 1916, de praznicul Adormirii Maicii lui Dumnezeu, trupul Sfântului a fost găsit răposat, tocmai când țara intra în război iar clopotarul bisericii Sfântului Ioan din Piatra Neamț urca să tragă clopotele. La îngroparea lui s-au aduna mulțimi nenumărate, fiecare căutând să ia o ultimă binecuvântare de la cel adormit și cerându-i rugăciune de mijlocire către Dumnezeu. A fost îngropat în cimitirul orașului Piatra Neamț, cu același cojoc rupt, desculț, fără acoperământ pe cap, cu toiagul pribegiei sale, având pe față același zâmbet curat ca în toată viața.
După optsprezece ani, unul dintre ucenicii lui, vrând să-i mute cinstitele moaște la Râșca, a venit cu căruța la Piatra Neamț și, dezgropându-le și punându-le într-un sicriaș, a pornit la drum. Dar, prin dumnezeiasca rânduială, căruța nu a ajuns la Râșca, ci la mânăstirea Văratec, în a căreia gropniță au și fost așezate până astăzi. Sfântul Gheorghe Pelerinul a viețuit în smerenie și osteneală, fiind propovăduitor, prin viață și prin cuvânt, al Evangheliei lui Hristos, pentru care a fost hărăzit de Dumnezeu cu bogat har, prin care a săvârșit minuni și vindecări, atât în vremea vieții pământești, cât și după moarte, fiind cinstit de credincioși. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților, cu zi de pomenire la 17 august.
Pentru rugăciunile Sfântului Gheorghe Pelerinul, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Acatistul Sfantului Gheorghe Pelerinul
Proclamarea canonizării Sfantului Gheorghe Pelerinul va avea loc duminică 25 martie 2018. A fost canonizat de Sfântul Sinod în 5 octombrie 2017 si va fi cinstit in fiecare an pe 17 august.
Gheorghe Lazăr s-a născut în comuna Şugag, judeţul Alba, în anul 1846. S-a căsătorit la vârsta de 24 ani şi a fost binecuvântat de Dumnezeu cu cinci copii. A dus o viaţă creştinească aleasă, în muncă cinstită, în rugăciune, post şi milostenie.
În anul 1884 s-a dus să se închine la Mormântul Domnului şi a rămas la mănăstirile din pustiul Iordanului şi al Sinaiului peste un an de zile. Apoi, după ce s-a nevoit un an şi jumătate în Muntele Athos s-a întors în ţară. A mai trăit câţiva ani în familie, şi-a pus copiii în rânduială, iar în anul 1890 s-a retras ca pelerin spre mănăstirile Moldovei.
Gheorghe Lazăr se stabileşte definitiv în oraşul Piatra Neamţ şi se nevoieşte ca un adevărat sihastru în clopotniţa lui Ştefan cel Mare din mijlocul oraşului timp de 26 de ani, până la obştescul său sfârşit. Aici se ostenea singur, în post şi rugăciune, vară şi iarnă, fără foc, fără pat, fără două haine, fără încălţăminte în picioare, trăind din darul lui Dumnezeu.
A trecut la cele veşnice în data de 15 august 1916 şi a fost înmormântat în cimitirul oraşului. În vara anului 1934 osemintele sale au fost aşezate în gropniţa Mănăstirii Văratec.
Condacul 1
Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe Sfântul Gheorghe Pelerinul care,
prin viața lui minunată, a veselit pe îngeri și a chemat pe oameni la
duhovnicească viețuire; că acesta, sporind cu râvnă fierbinte darul de
a-L căuta și mărturisi pe Dumnezeu, în călătorii, în biserici și în
sfinte nevoințe, s-a făcut izvor de bucurie și mijlocitor pentru cei ce
cântă: Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!
Icosul 1
Încă din tinerețe, Sfinte Gheorghe, ai fost pătruns la inimă de chemarea
Mântuitorului, pe Care L-ai urmat în toată viața ta; astfel, desculț,
cu capul descoperit și, purtând pe mâini Evanghelia iubirii, te-ai făcut
priveliște îngerilor și oamenilor și ai ajuns biruitor în Canaanul
ceresc, unde te rogi pentru cei ce-ți cântă:
Bucură-te, tinerețe curată și lui Dumnezeu închinată;
Bucură-te, vârf al evlaviei, de care s-a minunat familia ta binecuvântată;
Bucură-te, pelerin pe urmele Mântuitorului în Țara Sfântă;
Bucură-te, rugător cu duh smerit și cu inimă înfrântă;
Bucură-te, cel ce ai trăit toată viața desculț și cu capul descoperit;
Bucură-te, cel ce ai purtat Evanghelia printre oameni necontenit;
Bucură-te, nevoitor care ai viețuit în cetate ca în pustie;
Bucură-te, sărac de bună voie, care săracilor le aduci veselie;
Bucură-te, iubitor al Psaltirii, pe care ai învățat-o pe de rost;
Bucură-te, trăitor în rugăciune, priveghere și post;
Bucură-te, cel ce ți-ai cunoscut ceasul sfârșitului, cu ochi prorocești;
Bucură-te, adeverirea și lauda preoției obștești;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!
Condacul 2
Deși te-ai însoțit prin Taina nunții și ai fost binecuvântat de Dumnezeu
cu patru copii, nu ai uitat că datoriile față de familie nu trebuie să
veștejească râvna față de poruncile Domnului. De aceea, mergând cu
ardoare la biserică, împărțind milostenie și rugându-te neîncetat, ai
învățat și pe fiii tăi să cânte Sfintei Treimi: Aliluia!
Icosul 2
Împlinindu-ți datoriile de tată și soț, ai viețuit duhovnicește, în
rugăciuni și în post, de aceea, ai auzit în inima ta chemarea Sfântului
Duh către o viață mai înaltă, iar, la vremea potrivită, te-ai făcut
pribeag și pelerin, pentru care auzi de la noi:
Bucură-te, cel ce din zorii vieți ai ales partea cea bună;
Bucură-te, tinerețe în care s-a aprins dorul mântuirii;
Bucură-te, fiu al înțelepciunii, căutător al împărăției cerurilor;
Bucură-te, privire curată, care rușinează pofta ochilor;
Bucură-te, tată credincios, care ai arătat fiilor tăi calea mântuirii;
Bucură-te, cel prin care fiica ta a primit darul rugăciunii;
Bucură-te, gând sihastru, care ai depărtat toată necuviința;
Bucură-te, cuget smerit, care ai biruit trufia vieții;
Bucure-te, cel în care Duhul Sfânt a mărturisit taina înfierii;
Bucură-te, negustor care ai dat pe cele trecătoare pentru cele veșnice;
Bucură-te, cel ce mustri pe cei înăbușiți de cele vremelnice;
Bucură-te, cel bogat întru cele duhovnicești;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!
Condacul 3
Când a sosit vremea cu bun prilej, Sfinte Gheorghe, ai călătorit la
Ierusalim, unde, după ce te-ai închinat la Locurile Sfinte, ai postit 40
de zile, iar un pustnic ți-a prorocit că vei împlini o înaltă și
anevoioasă slujire, prin care vei aprinde evlavia în inimile cele reci;
și, întorcându-te în patria ta, cei ce vedeau faptele tale se minunau și
cântau lui Hristos: Aliluia!
Icosul 3
Cine va putea spune ispitele pe care le-ai biruit în timpul postului din
pustia Iordanului? Că, în vremea rugăciunii, diavolul te tulbura uneori
cu ispita slavei deșarte, alteori îți arunca încălțămintea și căciula,
dar l-ai învins, făgăduind lui Dumnezeu că toată viața vei merge desculț
și cu capul descoperit, pentru care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce ai fost covârșit de fericire când ai ajuns la Locurile Sfinte;
Bucură-te, cel răpit de sfințenia slujbelor și de bucurie;
Bucură-te, următor al lui Hristos, prin postul de 40 de zile;
Bucură-te, bun luptător, care ai învins cursele celor întunecați;
Bucură-te, cel ce nu te-ai înfricoșat de diavolul prefăcut în plugar;
Bucură-te, cel ce l-ai alungat pe cel ce te ispitea cu mândria;
Bucură-te, smerită cugetare, care ai disprețuit viclenia lui ascunsă;
Bucură-te, cel prin care nălucirea a pierit ca fumul;
Bucură-te, că în biserica Învierii lumânarea din mână singură ți s-a aprins;
Bucură-te, cel ce ai umblat toată viața desculț și cu capul descoperit;
Bucură-te, cel ce ai fost încununat cu neveștejita cunună în cer;
Bucură-te, pasăre care ai zburat cu dor spre Țara făgăduinței;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, pelerin fericit al lui Hristos!
Condacul 4
Mișcat de dragostea arzătoare pentru Iisus, ai trăit pentru o vreme
printre credincioșii ardeleni, cu care ai călătorit de mai multe ori la
Locurile Sfinte. Apoi, auzind de numeroasele mănăstiri din Moldova,
te-ai adăpostit în turnul lui Ștefan Vodă, din Piatra Neamț, de unde, ca
un cerb însetat, alergând la izvoarele harului, îți potoleai dorul
inimii și cântai: Aliluia!
Icosul 4
Ai mers ani îndelungați pe străzile orașului Piatra Neamț, desculț și cu
capul descoperit, purtând în mâini o mică Evanghelie și toiagul
pribegiei, iar pe buze șoaptele rugăciunii neîncetate, și așa te-ai
făcut, Sfinte Gheorghe, propovăduitor al Crucii, martor neînvins al
învățăturilor sfinte și mijlocitor pentru cei ce-ți cântă:
Bucură-te, Golgotă vie, care ai purtat Cartea sfântă printre oameni;
Bucură-te, cel ce nu te-ai rușinat de Evanghelia Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, scrisoare scrisă de Duhul Sfânt, pe care cei mândri nu o pot înțelege;
Bucură-te, tăcere vie, care vădești deșertăciunea cuvintelor celor fărădelege;
Bucură-te, vestire smerită, însuflețită de putere cerească;
Bucură-te, cel ce ai biruit pe nevăzuții vrăjmași prin smerenie;
Bucură-te, pelerin înstrăinat de orice grijă trecătoare;
Bucură-te, cel ce nu vorbeai decât despre viața duhovnicească;
Bucură-te, rugător în biserica Sfântul Ioan - Domnesc în timp de noapte;
Bucură-te, nevoitor înțelept, doritor de nepătimire;
Bucură-te, viață dusă după poruncile Evangheliei;
Bucură-te, cel ce ai făcut rob trupul și împărat sufletul;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!
Condacul 5
Iubind frumusețea casei Domnului, fericite, noaptea te retrăgeai în
biserica satului în care ajungeai. Acolo, înălțai rugăciuni și făceai
nenumărate metanii, iar vicleanul vrăjmaș, văzând râvna cu care chemai
numele lui Hristos, o dată, a vrut să te tulbure cu necurata lui
arătare, dar, arzându-l cu puterea Crucii, ai cântat lui Dumnezeu:
Aliluia!
Icosul 5
Rugăciunea ți s-a făcut viață și suflare, Sfinte, că vorbeai cu Dumnezeu
în toată vremea și în tot locul, iar călăuză în această lucrare
duhovnicească ți-a fost Psaltirea Prorocului David, pe care ai iubit-o
din tinerețe și ai învățat-o pe de rost, încât o rosteai în fiecare zi
cu trezvia minții și simțirea inimii, pentru care auzi de la noi:
Bucură-te, icoană a Ortodoxiei vii;
Bucură-te, cel ce împodobești Biserica lui Hristos;
Bucură-te, făclie tăinuită între zidurile sfintelor lăcașuri;
Bucură-te, îndurerat mijlocitor pentru orice făptură aflată în suferință;
Bucură-te, cel ce, cu multă osteneală săvârșeai pravilă pustnicească;
Bucură-te, cel ce ai învățat pe de rost Psaltirea lui David;
Bucură-te, cel ce o rosteai în fiecare zi, mergând pe străzile orașului;
Bucură-te, înțelept cugetător la Legea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel căruia lumea întreagă ți s-a făcut biserică;
Bucură-te, cel ce ai deprins rugăciunea în duh și în adevăr;
Bucură-te, rugător plin de dumnezeiescul har;
Bucură-te, cel ce te-ai îmbogățit prin aflarea Mărgăritarului neprețuit;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!
Condacul 6
Te-ai umplut de mila Mângâietorului, fericite; de aceea, ai dat pâine
celor flămânzi, ai îmbărbătat pe cei slabi la suflet, călăuzindu-i pe
calea credinței, și ai cerut de la Domnul, prin îndelungate rugăciuni,
vindecare pentru cei bolnavi, iar cei miluiți de tine, cântau lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6
Mulți dintre cei ce au văzut viețuirea ta în timp de iarnă, își aminteau
cum, intrând în brutărie, milostive, îți topeai gheața lipită de
picioare. Apoi, cumpărând câte un sac cu pâine, îl împărțeai săracilor
care te așteptau ca pe un bun părinte și, aducându-ți mulțumire,
ziceau:
Bucură-te, punte întinsă peste amărăciunile vieții;
Bucură-te, liman de mângâiere pentru cei neajutorați;
Bucură-te, cel ce, prin rugăciune, vindeci pe cei bolnavi;
Bucură-te, mângâietor al celor apăsați de poveri și de întristare;
Bucură-te, cel care împarți pâine flămânzilor;
Bucură-te, om sărac care împarți milostenie săracilor;
Bucură-te, laudă a celor umiliți și cu inima zdrobită;
Bucură-te, cel ce mustri pe cei pururea nemulțumiți;
Bucură-te, călător pe calea cea strâmtă a nevoinței;
Bucură-te, cel ce îmbărbătezi pe cei strâmtorați;
Bucură-te, cel ce împărțeai milostenia primită, cu cei nevoiași;
Bucură-te, creștin milostiv și pururea bucuros;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!
Condacul 7
Mântuitorul lumii, urcând drumul Crucii, a spus celor ce-L urmau pe
cale: „Nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi”. Tot așa și tu,
Sfinte Gheorghe, celor care voiau să-ți cumpere opinci, văzându-te
desculț prin zăpadă, le răspundeai: „Nu mă plângeți pe mine, că
picioarele mele sunt mai calde ca ale voastre!”. Iar cei care auzeau
cuvintele tale, se minunau, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Limbile de foc ale Cincizecimii, coborând din cer, au însuflețit
nenumărate mulțimi de oameni pentru dragostea lui Dumnezeu. O flacără de
foc s-a coborât și peste tine, Sfinte Gheorghe, încât, făcându-se inima
ta izvor de neîncetată rugăciune și vatră a focului iubirii
dumnezeiești, ai alergat în urma lui Hristos pe calea cea strâmtă.
Pentru aceasta, roagă-te ca să se aprindă și în noi râvna mântuirii, ca
astfel să te lăudăm, zicând:
Bucură-te, nume înveșnicit prin chemarea numelui lui Iisus;
Bucură-te, cel ce te-ai îndeletnicit cu lucrarea minții;
Bucură-te, altar în care a intrat marele Arhiereu spre slujire;
Bucură-te, că harul îți încălzea picioarele și capul descoperit;
Bucură-te, făclie aprinsă de focul ceresc;
Bucură-te, mărturisitor plin de puterea Duhului Sfânt;
Bucură-te, vatră în care arde focul cel necreat;
Bucură-te, inimă curată, în care Mângâietorul a scris legea iubirii;
Bucură-te, alergător încununat pentru nevoința duhovnicească;
Bucură-te, cel ce nu te-ai oprit înainte de a intra prin porțile Împărăției de sus;
Bucură-te, cel mărturisit ca sfânt, încă din vremea vieții tale;
Bucură-te, cel ce ai fost numit mare pustnic și mare apostol;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!
Condacul 8
Vedem, Mântuitorule, că fericirea pe care ai făgăduit-o celor săraci cu
duhul, strălucește pe chipul alesului Tău Gheorghe Pelerinul, de aceea
lăudăm pe cerescul Părinte, Care a binevoit să ascundă acest dar de cei
trufași și să-l dăruiască, prin Duhul Sfânt, celor smeriți, iar noi
lăudăm pe Preasfânta Treime, Cea de o ființă și nedespărțită, cântând:
Aliluia!
Icosul 8
Bucuria pe care a făgăduit-o Hristos celor ce-I urmează, Sfinte
Gheorghe, a învins toate întristările din viața ta, și te-ai ridicat mai
presus de tulburările lumii, pentru că pacea lui Dumnezeu era cu tine.
Drept aceea, înălțându-te în muntele cel luminos al smereniei, cei ce
îți vedeau fața învăluită de lumina celor fericiți, se minunau și
ziceau:
Bucură-te, curăție care înflorești fericirea în lume;
Bucură-te, cel ce înalți imnul păcii în mijlocul furtunii;
Bucură-te, glas al Raiului auzit în valea plângerii;
Bucură-te, psaltire cu zece strune, de Hristos cântătoare;
Bucură-te, harpă dulce glăsuitoare la adierile Duhului Sfânt;
Bucură-te, inimă iubitoare care cuprinzi în rugăciune lumea toată;
Bucură-te, conștiință curată, care gustă din veșnica sărbătoare;
Bucură-te, viață de osteneli, închinată lui Dumnezeu cu bucurie;
Bucură-te, cel ce ai adeverit slava învierii prin răstignirea patimilor;
Bucură-te, sihastru care ai adus mireasma pustiei în cetate;
Bucură-te, cel în care Împărăția lui Dumnezeu s-a arătat;
Bucură-te, făclie a virtuților pusă în sfeșnic spre folosul multora;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!
Condacul 9
Prin ostenelile și smerenia ta, Sfinte Gheorghe, ai primit de la Duhul
Sfânt darul facerii de minuni, în care s-a adeverit sfințenia vieții
tale, iar cei strâmtorați, izbăviți fiind, aflau credința cea
mântuitoare și lăudau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul 9
În vremea când îi învățai pe negustorii din Târgu Neamț calea mântuirii,
a venit la tine o familie de evrei a căror fiică era pe moarte, pentru
că nu putea să nască, iar tu, bunule, te-ai dus la casa lor și,
însemnând cu semnul Crucii pe cea chinuită, îndată ea a născut, iar ei,
văzând această minune, au primit botezul, grăind ție:
Bucură-te, mijlocitor către Dumnezeu al celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, cel ce, prin fapte minunate, ne arăți calea mântuirii;
Bucură-te, cel ce aduci mângâiere prin semnul Crucii;
Bucură-te, cel ce prin minuni ți-ai adeverit vrednicia vieții;
Bucură-te, cel ce L-ai mărturisit pe Hristos cu faptele;
Bucură-te, cel ce L-ai propovăduit pe El și prin cuvinte;
Bucură-te, cuvântare smerită, pecetluită de harul minunii;
Bucură-te, cel ce ai arătat lumii puterea credinței creștine;
Bucură-te, mărturisire pecetluită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, aluat sfânt, care dospești frământătura lumii;
Bucură-te, lauda și bucuria poporului noului Legământ;
Bucură-te, propovăduitor al Evangheliei în chip apostolic;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!
Condacul 10
În viața ta, Sfinte Gheorghe, s-au unit cele potrivnice: ai ales
pribegia și singurătatea, dar te vedem înconjurat de dragostea
credincioșilor; te-ai purtat aspru cu trupul tău, dar erai covârșit de
bucurie; ai disprețuit lauda și slava, dar Dumnezeu te-a slăvit cu darul
facerii de minuni. Iar noi, încredințându-ne de acestea, cântăm Celui
atotputernic: Aliluia!
Icosul 10
De Dumnezeu ai fost slăvit atunci când, nefiind primit în tren, nu te-ai
întristat, însă, trenul nu a mai pornit, până când nu te-au readus cu
evlavie la locul tău de pelerin. Pentru această preaslăvită minune, se
cuvine a te lăuda așa:
Bucură-te, om al Raiului, care covârșești legile firii;
Bucură-te, pelerin slăvit, căruia îi slujesc stihiile;
Bucură-te, cel ce, prin Hristos, ești mai presus de cele materiale;
Bucură-te, cel ce nu te-ai împotrivit când ai fost înjosit;
Bucură-te, cel ce erai cunoscut călătorilor ca om evlavios;
Bucură-te, că aceștia au spus că trenul nu va porni fără tine;
Bucură-te, că, după ce ai revenit, acesta a pornit de îndată;
Bucură-te, că toți, văzând minunea, L-au slăvit pe Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ți-ai întărit propovăduirea cu semne minunate;
Bucură-te, om smerit, care nu ai primit gânduri de slavă deșartă;
Bucură-te, cel în care Domnul Își împlinește făgăduințele;
Bucură-te, ocrotitor al pelerinilor și al călătorilor credincioși;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!
Condacul 11
Bunule nevoitor, amăgirea vieții, înșelarea demonilor, duhul lumii și
toate nălucirile născute din păcat, le-ai biruit prin rugăciune,
luare-aminte și post. De aceea, te-a arătat Hristos ca pe un apostol
ales, care ai uimit chiar și pe cei de alte credințe, iar noi, văzând
lucrarea Duhului Sfânt în viața ta, cântăm: Aliluia!
Icosul 11
Când Fiul lui Dumnezeu a descoperit oamenilor Evanghelia păcii, mulțimi
nenumărate de păcătoși, albindu-și hainele prin pocăință, s-au arătat
flori ale Raiului în țarina lumii. Floare aleasă și bine înmiresmată te
vedem și pe tine, Sfinte Gheorghe, pentru care grăim ție acestea:
Bucură-te, mlădiță crescută din Vița-Hristos;
Bucură-te, aducător de rod bogat duhovnicesc;
Bucură-te, cel ce ai avut ca ucenici stareți, duhovnici și monahi;
Bucură-te, povățuitor nemaiîntâlnit, care pe mulți ai bucurat;
Bucură-te, cel de a cărui viață și evreii s-au minunat;
Bucură-te, că unul dintre ei revelație te-a numit;
Bucură-te, om duhovnicesc, trăitor în privegheri și post;
Bucură-te, cel arătat de Dumnezeu ca făcător de minuni;
Bucură-te, cel ce ai urmat-o pe Maica Luminii;
Bucură-te, crin care nu ți-ai pierdut frumusețea între spini;
Bucură-te, mireasmă care veselești pe locuitorii cerești;
Bucură-te, cel ce viețuiești acum în grădinile Raiului;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!
Condacul 12
Ca un ostaș viteaz, lupta cea bună ai luptat, ca un străjer treaz ai
biruit noaptea acestei vieți, ca o fecioară înțeleaptă ți-ai umplut
candela cu untdelemnul iubirii, iar când dorul inimii tale s-a împlinit,
sufletul tău cuvios s-a înălțat la cer, unde ai primit cununa
neveștejită a slavei din mâna lui Hristos, Căruia cânți: Aliluia!
Icosul 12
Când te întrebau ucenicii despre sfârșitul vieții tale, tu le spuneai:
„Eu am să mor când s-or tulbura popoarele și la moartea mea va fi
sărbătoare și vor trage clopotele în țară”. Astfel, viața ta pământească
s-a sfârșit la preaslăvitul praznic al Adormirii Născătoarei de
Dumnezeu, când sunetul clopotelor aducea și vestea Războiului de
reîntregire. Deci, aducându-ne aminte de prorocia ta, îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ți-ai cunoscut înainte ceasul sfârșitului;
Bucură-te, pelerin râvnitor, care ai ajuns la Cel dorit;
Bucură-te, cel ce ai fost petrecut la mormânt de mulțimi nenumărate;
Bucură-te, cel ce ai fost binecuvântat cu mulți ucenici;
Bucură-te, călător nejefuit de tâlharii cei din văzduh;
Bucură-te, înălțime la care privim cu evlavie;
Bucură-te, cel înmormântat la Curtea domnească a lui Ștefan Vodă;
Bucură-te, cel ce și la mormânt ai săvârșit minuni;
Bucură-te, că, dorind ucenicii să-ți ducă moaștele la Râșca, nu te-ai învoit;
Bucură-te, că înspre Mănăstirea Văratec au pornit căruța și caii;
Bucură-te, cel slăvit de toți pentru acest semn neobișnuit!
Bucură-te, cel de o râvnă cu Sfântul Iosif de la Văratec!
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!
Condacul 13
O, alesule al lui Hristos, care bine ai săvârșit călătoria vieții,
Sfinte Gheorghe, roagă-L pe milostivul Dumnezeu pentru noi, care suntem
în pustiul lumii, să ne izbăvim de negura întristării ce vine din păcat
și să dobândim lumina bucuriei, care vine din virtuți, ca mântuindu-ne
din amăgirea vieții, să cântăm împreună cu tine Preasfintei Treimi:
Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori.)
Icosul 1
Încă din tinerețe, Sfinte Gheorghe, ai fost pătruns la inimă de chemarea
Mântuitorului, pe Care L-ai urmat în toată viața ta; astfel, desculț,
cu capul descoperit și, purtând pe mâini Evanghelia iubirii, te-ai făcut
priveliște îngerilor și oamenilor și ai ajuns biruitor în Canaanul
ceresc, unde te rogi pentru cei ce-ți cântă:
Bucură-te, tinerețe curată și lui Dumnezeu închinată;
Bucură-te, vârf al evlaviei, de care s-a minunat familia ta binecuvântată;
Bucură-te, pelerin pe urmele Mântuitorului în Țara Sfântă;
Bucură-te, rugător cu duh smerit și cu inimă înfrântă;
Bucură-te, cel ce ai trăit toată viața desculț și cu capul descoperit;
Bucură-te, cel ce ai purtat Evanghelia printre oameni necontenit;
Bucură-te, nevoitor care ai viețuit în cetate ca în pustie;
Bucură-te, sărac de bună voie, care săracilor le aduci veselie;
Bucură-te, iubitor al Psaltirii, pe care ai învățat-o pe de rost;
Bucură-te, trăitor în rugăciune, priveghere și post;
Bucură-te, cel ce ți-ai cunoscut ceasul sfârșitului, cu ochi prorocești;
Bucură-te, adeverirea și lauda preoției obștești;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!
Condacul 1
Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe Sfântul Gheorghe Pelerinul care,
prin viața lui minunată, a veselit pe îngeri și a chemat pe oameni la
duhovnicească viețuire; că acesta, sporind cu râvnă fierbinte darul de
a-L căuta și mărturisi pe Dumnezeu, în călătorii, în biserici și în
sfinte nevoințe, s-a făcut izvor de bucurie și mijlocitor pentru cei ce
cântă: Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!
Rugăciune catre Sfantul Gheorghe Pelerinul
Sfinte și dreptcredinciosule plăcut al lui Dumnezeu, Gheorghe Pelerinul,
văzând noi că ziua vieții este pe sfârșite și se lasă umbrele nopții,
prietenii cei de aproape se îndepărtează de noi, tinerețea și sănătatea
în fiecare zi se veștejesc, gândurile cele mari se risipesc ca o nălucă,
iar Judecătorul este la uși, fiind cuprinși de întunericul
deznădăjduirii, năzuim către solirile tale! Sfinte Gheorghe, roagă-L pe
milostivul Dumnezeu să ne dăruiască mărturisirea tâlharului, pocăința
vameșului și lacrimile femeii păcătoase! Oprește, prin rugăciunile tale
râurile patimilor, usucă noianul păcatelor și povățuiește-ne la limanul
voii lui Dumnezeu. Risipește ispitele care vin de la trup, de la diavoli
și de la lume, care ne tulbură cu poftele cele necuviincioase, că tu ai
primit de la Dumnezeu darul de a fi ascultat. O, Sfinte Gheorghe, umple
inimile noastre de bucurie și mulțumire pentru darurile primite de la
Dumnezeu, luminează-ne întunericul vieții, ca privind la viețuirea ta
cea minunată, să nu mai fim nerecunoscători, ci mulțumindu-ne cu pâinea
și cu acoperământul nostru, să ne mântuim prin mijlocirea ta, slăvind pe
Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și
nedespărțită, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin. Apoi se cântă Condacul 1, în timpul căruia preotul cădeşte. După citirea Acatistului, rostim rugăciunea: Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Dacă este preot, acesta rosteşte ectenia întreită, după care face otpustul obişnuit. În lipsa preotului, după rugăciunea către Maica Domnului, zicem: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.