Text din: Învățătură de credință creștină ortodoxă (Catehism ortodox), București 1952, reed. Iași, 1996
Ce este postul?
«Postul
este înfrânarea de toate mâncărurile, sau, la caz de boală, numai de
unele, de asemenea şi de băuturi şi de toate cele lumeşti si de toate
poftele cele rele, pentru ca să poată creştinul să îşi facă rugăciunea
lui mai cu înlesnire şi să îi fie milostiv Dumnezeu. încă şi pentru a
ucide poftele trupului şi a primi harul lui Dumnezeu...»[1].
Postul
este o faptă de virtute, un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului
şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, deci mijloc de mântuire.
Dar este în acelaşi timp, şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a
lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunţare de bună
voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea şi respectul pe
care îl avem faţă de Dumnezeu.
Postul
este şi un mijloc de desăvârşire, de omorâre a voii trupului, un semn
văzut al râvnei şi sârguinţei noastre, spre asemănarea cu Dumnezeu şi cu
îngerii, care n-au nevoie de hrană. «Postul este lucrul lui Dumnezeu,
căci Lui nu-I trebuie hrană - zice Sf. Simion al Tesalonicului. Este
viaţă şi petrecere îngerească, pentru ca îngerii sunt fără hrană. Este
omorârea trupului, că acesta hrănindu-se, ne-a făcut morţi; şi izgonirea
patimilor este postul, căci lăcomia întărâtă patimile trupului»[2].
Care e rostul şi folosul postului?
Postul
foloseşte şi sufletului şi trupului, pentru că întăreşte trupul,
uşurează şi curăţeşte sufletul. Păstrează sănătatea trupului şi dă aripi
sufletului. De aceea, Legea Veche îl recomandă şi îl impune de atâtea
ori (Ies. 34, 28; Deut. 9, 9;18; Jud. 20, 26; I Regi 7, 6; Isaia 58;
Ioil 2,15). „Nu fi nesăţios întru toată desfătarea şi nu te apleca la
mâncăruri multe. Că în mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul
va veni până la îngreţoşare. Pentru nesaţiu, mulţi au pierit; iar cel
înfrânat îşi va înmulţi viaţă", zice înţeleptul Isus, fiul lui Sirah
(37, 3234). Mântuitorul însuşi a postit patruzeci de zile şi patruzeci
de nopţi în pustie, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei (Matei
4, 2 şi Luca 4, 2): El ne învaţă cum să postim (Matei 6,16-18) şi ne
spune că diavolul nu poate fi izgonit decât cu post şi rugăciune (Matei
17, 21; Marcu 9, 29). Posteau de asemenea Sfinţii Apostoli şi ucenicii
lor (Fapte 13, 2, 3; II Cor. 6, 5); ei au şi rânduit postul pentru toţi
creştinii[3].
Sfinţii Părinţi laudă şi recomandă postul cu stăruinţă: Iată ce spune,
de pildă, Sf. Ioan Gură de Aur: «Postul potoleşte zburdăciunea trupului,
înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul,
îl înalţă şi îl uşurează[4].
De câte feluri este postul după asprimea lui?
După asprimea lui, postul poate fi de mai multe feluri:
a) Ajunare desăvârşită, adică atunci când nu mâncăm şi nu bem nimic cel puţin o zi întreagă.
b) Postul
aspru sau uscat (xhroragiva) sau ajunarea propriu-zisă, atunci când
mâncăm numai spre seară mâncăruri uscate (pâine şi apă, fructe uscate,
seminţe etc).
c) Postul
obisnuit sau comun, când mâncăm la orele obişnuite, dar numai
„mâncăruri de post", adică ne înfrânăm de la „mâncărurile de dulce"
(carne şi peşte, brânză, lapte, ouă, vin, grăsime).
d) Postul
uşor (dezlegarea), când se dezleagă la vin, peşte, icre şi untdelemn,
cum se prevede în Tipic, la anumite sărbători care cad în cursul
posturilor de peste an.
De câte feluri este postul, după lungimea lui?
De două feluri:
a) Post de o zi şi
b) Post de mai multe zile
Care sunt posturile de o zi şi pentru ce au fost aşezate?
Sunt posturile pe care le ţinem:
a)
Miercurea şi vinerea din fiecare săptămână, în amintirea Patimilor
Domnului: miercurea au făcut sfat cărturarii şi arhiereii iudeilor să
prindă pe Hristos, iar vinerea L-au răstignit pe cruce[5]. Tot în această zi, după Tradiţie, mâncase Adam din pom, lucru pentru care a fost izgonit din rai[6].
b) Ziua înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), în amintirea Patimilor Domnului pe cruce (dezlegare la untdelemn şi vin).
c)
Ziua tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august), zi de post şi
plângere pentru cel care a fost cel mai zelos propovăduitor şi
împlinitor al postului şi al pocăinţei (dezlegare la untdelemn şi vin).
d)
Ajunul Bobotezei (5 ianuarie): post aşezat şi rămas din vremea când
catehumenii se pregăteau prin post şi rugăciune pentru primirea
Botezului a doua zi. Se ajunează în orice zi ar cădea[7], iar a doua zi se ia Aghiazma pe nemâncate.
Cei
ce vor să prisosească în evlavie sau să facă anumite făgăduinţe sau
legăminte faţă de Dumnezeu, pentru felurite pricini, pot să postească şi
în alte zile de peste săptămână decât cele orânduite de Biserică. Cea
mai potrivită este ziua de luni. În nici un caz să nu se postească
sâmbata sau duminica. Postul acesta de bună voie nu are însă valoare
decât atunci când păzim şi zilele de post orânduite de Biserică.
Când nu se posteşte miercurea şi vinerea?
Fie
pentru însemnătatea sărbătorilor mari, adică pentru a nu se şterge prin
post bucuria praznicului Naşterii Domnului, al Învierii, al Rusaliilor,
fie pentru prisosinţa postului dinaintea acestor sărbători mari sau
pentru a nu ne asemăna cu unii eretici, Biserica îngăduie să mâncăm de
dulce miercurea şi vinerea în anumite răstimpuri din cursul anului.
Aceste zile sunt numite de dezlegare (a postului) şi sunt însemnate în
calendare cu cuvântul harţi. Iată când nu se posteşte miercurea şi
vinerea:
a) În Săptămâna luminată (săptămâna Paştilor).
b) De la Naşterea Domnului până în ajunul Bobotezei.
c) În săptămâna de după Rusalii (înainte de începutul postului de Sân-Petru).
d) În săptămâna întâi a Triodului (între Duminica Vameşului şi a Fariseului şi Duminica Fiului Risipitor).
e) În săptămâna Brânzei (înaintea lăsatului sec pentru Postul Paştelui); se dezleagă numai la lapte, oua şi brânză.
f) Nu se posteşte, de asemenea, în ziua Naşterii Domnului şi cea a Bobotezei, când aceste sărbători cad miercuri sau vineri[8].
Care sunt posturile de mai multe zile din cursul anului?
a) Postul Paştelui,
b) Postul Crăciunului,
c) Postul Sânta-Mariei şi
d) Postul Sân-Petrului.
Ce este postul Paştelui?
Postul
Paştelui, Postul Mare sau Paresimile (de la cuvântul latinesc
quadragessima, patruzeci) este postul dinaintea Paştelui. E aşezat în
cinstea Patimilor Domnului şi ne aminteşte de postul de patruzeci de
zile al Mântuitorului în pustie, înainte de a ieşi în lume pentru
propovăduirea Evangheliei (Matei 4, 2 şi Luca 4, 2)[9].
E totodată vreme de pregătire, prin post, rugăciune şi pocăinţă, pentru
apropierea cu vrednicie de Sfântul Trup şi Sânge, întrucât, de obicei,
la Paşti se împărtăşesc toţi credincioşii. Ţine şapte săptămâni,
începând cu Duminica lăsatului sec de brânză (Duminica izgonirii lui
Adam din rai) şi se încheie în noaptea Paştelui, la înviere. E cel mai
vechi, mai lung şi mai de seamă dintre posturile bisericeşti[10].
Nu se mănâncă nici peşte, nici untdelemn şi nu se bea vin. Se dezleagă
la vin şi untdelemn numai sâmbăta şi duminica (pentru că în aceste zile
se face Liturghie deplină), iar la peşte, numai în ziua de Buna-Vestire
şi de Florii (pentru ca sunt praznice mari)[11].
Sunt scutiţi de ajunare numai copiii, lăuzele, bătrânii şi bolnavii sau
cei neputincioşi, precum şi cei aflaţi în situaţii speciale[12]. Cu deosebită evlavie trebuie să postim prima şi ultima săptămână din Postul Paresimilor.
Ce este postul Crăciunului?
Postul
Crăciunului este postul dinaintea Naşterii Domnului. Ţine 40 de zile
(15 noiembrie - 25 decembrie). Lăsăm sec în seara de 14 noiembrie (ziua
Sf. Filip); iar dacă această zi cade miercuri sau vineri, începem postul
cu o zi mai înainte. E aşezat pentru a ne pregăti spre cuviincioasa
întâmpinare a Naşterii Domnului şi închipuie noaptea în care trăia
omenirea dinainte de Mântuitorul, când Patriarhii şi Drepţii Legii vechi
aşteptau venirea Lui, cu post şi rugăciune. Ne aduce aminte îndeosebi
de postul de 40 de zile al lui Moise în pustie, înainte de primirea
Legii (Ieş. 34, 28)[13].
Se dezleagă la peşte în ziua de 21 noiembrie (Intrarea în Biserică a
Maicii Domnului), fiind praznic mare. în ziua cea din urmă a acestui
post (Ajunul Crăciunului) se ajunează, adică nu se mănâncă nimic până la
ivirea luceafarului de seară, care închipuie steaua Magilor; apoi
mâncăm uscat: seminţe, poame, turte sau covrigi. Tot în această seară,
pe alocuri, slujitorii Bisericii umblă cu Icoana Naşterii, cântând
troparul Crăciunului şi aducând astfel, în casele creştinilor, vestea
cea bună a marii sărbători din ziua următoare. în ziua Crăciunului, în
orice zi ar cădea, mâncăm de dulce.
Ce este Postul Sântă-Măriei?
Postul
Sântă-Măriei Mari (sau postul lui August) este postul dinaintea
Adormirii Maicii Domnului. E aşezat în cinstea Maicii Domnului,
amintindu-ne de postul cu care aceasta, după tradiţie, s-a pregătit spre
trecerea ei la cele veşnice[14].
Ţine două săptămâni: de la 1-15 august. Lăsăm sec la 31 iulie seara;
iar dacă această zi ar cădea miercuri sau vineri, lăsăm sec cu o zi
înainte. Se dezleagă la peşte în ziua Schimbării la Faţă (6 august),
fiind praznic mare. Dacă ziua Sântă-Măriei (15 august) cade miercuri sau
vineri, nu mâncăm de dulce, ci se dezleagă numai la peşte. În timpul
acestui post se citeşte mai cu deosebire Al doilea Paraclis al Maicii
Domnului, pe care îl găsim în Ceaslov.
Pentru ce s-a aşezat şi cât ţine postul Sân-Petrului?
Postul
Sân-Petrului, adică al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, e aşezat în
cinstea acestor doi Sfinţi Apostoli, a căror moarte mucenicească se
serbează la 29 iunie şi care s-au ostenit cel mai mult pentru vestirea
Evangheliei şi pentru răspândirea credinţei creştine[15].
Totodată ne aduce aminte de postul cu care Sf. Apostol Pavel, împreună
cu Varnava, s-au pregătit înainte de trimiterea lor la propovăduire, din
porunca Duhului Sfânt (Fapte 13, 2-3; Isaia 58, 3-7)[16]
Acest post are o lungime schimbătoare, întrucât începutul lui atârnă de
data Rusaliilor. Se lasă sec în Duminica întâi după Rusalii (a tuturor
sfinţilor) şi se posteşte până în ziua de Sân-Petru (29 iunie). Dacă
această zi cade miercuri sau vineri nu mâncăm de dulce. E un post mai
uşor; se dezleagă marţea şi joia la vin şi untdelemn, iar sâmbăta şi
duminica şi la peşte[17].
Cum trebuie să postim?
Respectarea posturilor este o datorie a bunului credincios, care este cuprinsă în porunca a doua a Bisericii[18].
Sfintele Soboare şi rânduielile date de Sfinţii Părinţi pedepsesc cu
asprime pe cei ce nu păzesc posturile (Can. 69 al Sf. Apostoli). Dar
trebuie să postim nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul. Adică nu numai
mâncând de post, ci şi înfrânându-ne totodată de la patimi, păcate şi
ispite. Odată cu înfrânarea de la mâncărurile de dulce, să ne silim a ne
curăţi nu numai trupul, ci şi sufletul, petrecând în rugăciune şi
pocăinţă. Postul întreg, adevărat şi desăvârşit este deci nu numai cel
trupesc, ci şi sufletesc: postul de bucate, împreună cu cel de fapte,
postul de mâncare şi totodată de purtări. Aşa ne îndeamnă Biserica, prin
cântările ei din slujbele Postului celui Mare: «Să postim, post primit,
bineplăcut Domnului; postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăţi,
înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire,
de minciună şi de jurământul mincinos. Lipsirea acestora este postul cel
adevărat şi bineprimit»[19].
Iar Sf. Ioan Gură de Aur zice: «Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum?
De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un
prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă,
întoarceţi capul. Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi
ochiul, şi urechile, şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate
mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate
şi de hrăpire şi de lăcomie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte
şi în calea păcătoşilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile
străine... Gura trebuie să postească de sudalme şi de alte vorbiri
ruşinoase