ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR - Va invit sa citim acest acatist timp de 40 de zile pentru tara noastra, una din gradinile Maicii. Hei, merci că ai citit până aici! 🤗 ↓ Te-ar putea interesa și următorul articol... Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos: Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
marți, 20 iunie 2023
Bunicile astea
"Bunicile noastre care ne făceau gogoși și turte în untdelemn și nimeni nu le întreba dacă au pus zahăr, sirop de agave sau stevia.
Bunicile care ne domoleau foamea cu lapte cu fidea, orez cu lapte și un strop de dulceață de cireșe amare, ouă jumări, borș de fasole cu ceapă roșie frecată cu sare, cartofi pai prăjiți în tuci, mămăligă cu brânză și smântână, lapte chișleag, brânză de la sare și-o roșie coaptă la soare.
Care ne așteptau dimineața, în vacanțele de iarnă, cu ceai de izmă și pâine cu magiun de prune, în timp ce ele mâncau mămăligă prăjită pe plită, frecată cu un cățel de usturoi, că era post.
Bunicile noastre care nu se plângeau niciodată că nu mai știu ce să gătească. Așa că găteau mereu diversificat și echilibrat, atât de echilibrat că ar fi invidiate azi de orice coach în ale mâncatului bine și bun.
Și când chiar nu mai știau ce să gătească, deși, repet, asta nu prea se întâmpla, mergeau în grădină și-și umpleau pestelca (sorțul, cum ar veni) cu fasole, morcovi, păstârnac, pătrunjel, ceapă, un ardei, vreo două roșii, pătrunjel, leuștean. Făceau o ciorbă adevărată, doar din legume, acrită cu aguridă sau cu borș proaspăt, și nimeni nu întreba dacă mâncarea are destulă proteină, căci era bună și noi eram recunoscători că suntem sănătoși și o putem mânca.
Bunicile astea minunate care, de Paști și de Crăciun, frământau colaci și pâini și mai ales cozonaci cum nu face nici mama lui Jamie Oliver. Aveau ele rețetele lor și, habar nu am cum, deși nu aveau cântare de bucătărie inteligente, cum avem noi, nici roboți deștepți, cozonacii lor erau mereu niște Dumnezei bine crescuți, cu aluat dulce și umplutură de ținut minte o viață. Înghit în sec.
Bunicile astea ale noastre munceau ziua întreagă și nu-și luau niciodată liber de la nimic, căci nu aveau încotro. Nici ani sabatici nu au avut, nici nu știu ele ce sunt acești ani sabatici. Doar duminica le era sfântă și liberă. Atunci se așezau pe prispă și își trăgeau sufletul, atunci le veneau rude în vizită, atunci scoteau o carafă de vin rece, din beci, și puneau pe masă o plăcintă cu brânză (fără stafide, căci se găseau rar și greu, nu erau pe toate drumurile, ca acum). Nimeni nu strâmba din nas la zahărul pudrat deasupra plăcintei, și toată lumea zicea „Sărut mâna, foarte bune!”. „Să trăiți ani mulți”, așa ne răspundeau.
Bunicile astea, multe dintre ele, nu și-au părăsit satul decât, poate, când au mers în vizită la copii, la oraș, dacă aveau, sau în vizită la medic, tot la oraș, dacă nu se putea rezolva la dispensar (și de obicei nu se putea).
Femeile astea care ne-au luat cu ele pe dealuri, când mergeau la prășit și ne-au bătut la cap mereu să punem mâna pe carte, să învățăm, să avem o școală, să fim oameni la casele noastre, să nu ajungem la sapă.
Care ne pupau (și, dacă avem noroc, pe unii dintre noi încă ne pupă) pe ambii obraji, apăsat, uneori zgomotos, dar cu drag și cu dor. Și ne strângeau (și ne mai strâng încă, pe unii) în brațe și uneori aveam impresia că nu vor să ne mai dea drumul. „Vă iubește mamaia”, ne spuneau, iar noi, ca proștii, habar nu aveam să răspundem cu un „Te iubesc, mamaie!”.
Bunicile astea enervante, uneori, mai ales când ne puneau să adunăm gândacii roșii de pe frunzele de cartofi din grădină. Și ne mai enervau și când ziceau să nu mâncăm toate merele/ prunele/ perele/ caisele/ avramele/ piersicile înainte de coacere. Bine, noi oricum nu le ascultam mereu, drept pentru care mâncam toate gorgoazele. Uneori, de cele mai multe ori, nu le mai spălam, că oricum le ștergeam de tricou. Și ne mai enervau când ne chemau la masă fix când eram în plin elan cu elasticul, rațele și vânătorii, nouă pieBunicile asteaBunicile asteatre, țară, țară, vrem ostași, flori, fete și băieți, frunza, lapte gros și alte minuni.
Bunicile astea ale noastre, care se purtau frumos cu animalele și le vorbeau, că doar și ele sunt suflete, ne spuneau mereu, și de la care noi am învățat că, fără nicio excepție, și animalele sunt un fel de oameni.
Care nu se supărau niciodată că nu le sunam mai des.
Care tăiau mămăliga cu ață albă. În semnul crucii, că așa apucaseră de la mamele lor.
Femeile astea bune care, dacă făceau un blid de mâncare, nu-l țineau doar pentru ele, ci împărțeau. Unde mănâncă o gură, mai mănâncă una, zicea mamaia, și mereu gurile erau mai mult de două, dar tot mai rămânea.
Bunicile astea care țineau post intermitent înainte de a se fi scris despre acest concept. Țineau post miercurea și vinerea și nu numai fiindcă așa zicea preotul în biserică, ci fiindcă și stomacul mai are nevoie de câte o pauză, când și când, așa credeau. Mâncau mereu doar la masă și nu ronțăiau aproape niciodată nimic între, așa că nu au avut nevoie niciodată de vreo cură de slăbire.
Bunicile noastre care ne spuneau mereu, când ieșeam pe poartă, „aveți grijă acolo, la București, să nu mă faceți de râs. Fiți oameni!”.
Bunicile noastre care tăiau ceapa în palmă.
Nu că n-aveau tocător din lemn, dar le era mai ușor așa, nu mai pierdeau vremea: tăiau ceapa în podul palmei, deasupra castronului cu salată de roșii, în doi timpi și trei mișcări, căci lumea era deja în jurul mesei mici, din lemn, și aștepta cu furculițele pregătite.
Bunicile astea ale noastre sunt unele dintre cele mai prețuite comori și, dacă ne-am aduce aminte, din când în când, să ne întoarcem la ele și la lecțiile pe care ni le-au dat, fără să ne scoată vreodată la tablă, tare bine ne-ar mai fi.
Bunicile noastre care tăiau ceapa în palmă; de bunicile astea ne va fi mereu dor."
Sursa: https://oanabotezatu.ro/.../bunicile-noastre-care-taiau.../
Autor Oana D. Botezatu
Sufletul – comoara cea mai de preţ
Potrivit contextului biblic, sufletul este partea invizibilă a omului care sălăşluieşte în trupul acesta muritor, dar care rămâne pentru veşnicie şi care hotărăşte unde îşi va petrece fiecare din noi veşnicia : în Împărăţia lui Dumnezeu, unde este bucurie, fericire şi împlinire sau în iazul de foc, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
Dumnezeu ne-a dat sufletul şi El îl va cere înapoi
Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul, ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă. Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. (Sfânta Evanghelie după Matei 10:28-33),
căci sufletul este darul lui Dumnezeu pentru om chiar de când l-a creat:
Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu (Facerea 2:7)
Într-o zi Dumnezeu îl va cere înapoi. Despre aceasta a vorbit Domnul Iisus când învăţa pe oameni, El a spus o pildă:
Iisus a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.” „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” (Sfânta Evanghelie după Luca 12:15-20)
Iată de ce sufletul omului este foarte preţios în ochii lui Dumnezeu, El pune mare preţ pe el . Din păcate, nu toţi oamenii înţeleg valoarea sufletului , fiindcă …
Ce este în om aceea afectează starea sufletului lui
Despre aceasta Domnul Iisus a vorbit foarte mult. El a spus aşa când a chemat mulţimea la Sine:
Ascultaţi şi înţelegeţi: Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om (Sfânta Evanghelie după Marcu7:23)
Iniţial nici ucenicii Lui nu au înţeles ce a vrut să spună El şi :
Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.” Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om. (Sfânta Evanghelie după Matei 15:10-11,15-20)
În Biblie deseori cuvîntul inimă este sinonim cu suflet. De aceea este foarte important cu ce ne alimentăm spiritual, ce citim, ce ascultăm, cu cine discutăm, care sunt priorităţile noastre.
Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră (Sfânta Evanghelie după Matei 6:21)
Ce citeşti tu? Ce asculţi? Ce priveşti? Ce este în inima ta?
Starea sufletului hotărăşte veşnicia
După cum spun Sfintele Scripturi, Dumnezeu ne face să fim suflete vii şi tot El este acela care într-o zi îl va cere înapoi, însă este extrem de esenţial în ce stare va fi sufletul şi aceasta trebuie să fie preocuparea noastră primordială, căci de aceasta depinde toată veşnicia, fie că credem noi sau nu. De aceea sufletul nostru este comoara noastră de care trebuie să avem mare grijă, căci…
Dumnezeu mântuieşte pe cei cu inima curată (Psalmul 7:10) sau
Eu, Domnul, cercetez inima şi încerc rinichii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui. (Ieremia 17:9-10)
Dumnezeu a răscumpărat sufletele noastre
Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. (Epistola Întâia a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni 6:19-20)
Preţul care a fost plătit este foarte scump pentru Dumnezeu. Pentru că noi nu avem cu ce să plătim, El a făcut acest lucru cu sângele Domnului Iisus Hristos.
…căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi care prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.” (Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru 1:18-21)
Dumnezeu a plătit un preţ ca să ne curăţească sufletul şi trupul de orice păcat prin Domnul Iisus Hristos şi noi, la rândul nostru , trebuie să acceptăm jertfa Lui prin pocăinţă , naştere din nou şi intrare în legământ cu El.
Ce vei face tu ?
COMOARA SUFLETULUI - Sfantul Nectarie al Eghinei
Sufletul, având constiinta de sine, e constient de cunostintele sale; sufletul cerceteaza si cauta sa cunoasca nu doar pe cele dinafara sa, ci si pe sine însusi si actele sale, si sa-si exprime opinia cu privire la calitatea faptelor si actiunilor sale. Sufletul nu doar tezaurizeaza o multime nesfârsita de adevaruri, ci si devine comoara în care s-au acumulat nenumarate adevaruri, dobândind constiinta valorii absolute a acestor adevaruri si a consecintelor acestora asupra sa si, simtind înrudirea fireasca dintre el si adevarurile suprafiresti, doreste sa traiasca în aceasta lume spirituala a acestor adevaruri. Acest lucru dovedeste faptul ca sufletul e nemuritor.
Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 252
luni, 19 iunie 2023
Vrei să știi cum este corpul tău astăzi?
Cu toții ne temem de moarte
Când voieşti să pui început unei lucrări bune, pregăteşte-te pentru ispite
Deci tu pregăteşte-te să întâmpini cu bărbăţie ispitele aduse în calea virtuţilor şi apoi apucă-te de lucrarea lor
Când voieşti să pui început unei lucrări bune, pregăteşte-te pentru ispitele ce vor fi aduse asupra ta şi să nu te îndoieşti de adevăr. Căci e un obicei al vrăjmaşului ca, atunci când vede pe cineva începând cu credinţă fierbinte o bună vieţuire, să-i aducă în cale ispite felurite şi înfricoşătoare, ca, venind prin aceasta la frică, să-şi răcească hotărârea lui cea bună şi să nu mai aibă o râvnă fierbinte de a se apuca de lucrarea plăcută lui Dumnezeu.
Nu pentru că vrăjmaşul are o astfel de putere (căci altfel n-ar mai putea nimeni să facă vreodată binele), ci i se îngăduie de Dumnezeu, cum am învăţat din cazul dreptului Iov.
Deci tu pregăteşte-te să întâmpini cu bărbăţie ispitele aduse în calea virtuţilor şi apoi apucă-te de lucrarea lor. Iar dacă nu te pregăteşti de mai înainte spre întâmpinarea ispitelor, reţine-te de la lucrarea virtuţilor.
(Sf. Isaac Sirul, Cuvântul VII, Despre rînduiala începătorilor şi despre cele ce se cuvin lor, în Filocalia, vol. X, p. 44)
Acatistul Sfintilor Petru si Pavel
Petru si Pavel - Sfinti Apostoli !
(29 iunie)
Troparul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel
Cei ce sunteti intre apostoli, mai intai
pe scaun sezatori si lumii invatatori, stapanului tuturor rugativa,
pace lumiii sa daruiasca si sufletelor noastre mare mila.
Imbratisarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel
Condacul 1:
Pe cei ce impreuna cu oamenii s-au
aratat mai inainte ingereste cugetand, si acum cu ingerii fiind, cu
cantari ingeresti si lui Dumnezeu cuvioase, sa laudam pe intai
statatorii Apostolilor, ca pe cei ce sunt izbavitorii sufletelor
noastre, strigand: Bucurati-va Petru si Pavele, Apostolilor!
Icosul 1:
Fara de inceput fiind cu vremea, inceput
de vreme a luat facatorul vremurilor Dumnezeu-Cuvantul si, trimis fiind
la noi de la Tatal, apostol preales te-a aratat pe tine, Petre. Pentru aceea cantam tie:
Bucura-te, al cetei ucenicilor incepatorule;
Bucura-te, al tainelor lui Hristos tainuitorule;
Bucura-te, decat toti cuvantatorii de Dumnezeu mai inaltule;
Bucura-te, decat iconomii duhului mai intaiule;
Bucura-te, ca pe Hristos tie Tatal L-a descoperit;
Bucura-te, ca pe acesta Adevarat Dumnezeu l-ai propovaduit;
Bucura-te, piatra a Bisericii prea nesfaramata;
Bucura-te, temelie a marturisirii prea intemeiata;
Bucura-te, incepatura cea in chipul stihiilor a credintei;
Bucura-te, luminatorul cerestii cunostinte;
Bucura-te, prin care Hristos s-a slavit;
Bucura-te, prin care satana a fost rusinat;
Bucura-te, Petre, Apostole!
Condacul 2:
Vederea ta cea intelegatoare curatind-o, ai intrat in sanurile parintesti, o, minune, si printr-insele ai vazut, fara ochi, Petre, pe Hristos Dumnezeu impreuna fara de inceput cu Tatal si cu Duhul; si propovaduindu-L pe dansul ai strigat: Aliluia!
Icosul 2:
Luminat fiind de fulgerari neapropiate
intelegerii, cand ti s-a aratat din cer Lumina, care biruia lumina
soarelui, ai fost tras, Pavele, spre credinta indumnezeita, si vas
alegerii te-ai facut. Pentru aceea auzi:
Bucura-te, privitorule al luminii celei nemarginite;
Bucura-te, tainuitorule al tainelor lui Hristos;
Bucura-te, ritorului cel bine graitor al Bisericii;
Bucura-te, preaintelepte propovaduitor al lumii;
Bucura-te, ca intru tine vietuieste Hristos, Care pentru lume S-a rastignit;
Bucura-te, ca pana la al treilea cer te-ai suit;
Bucura-te, ca la inaltimea Raiului ai fost rapit;
Bucura-te, mare invatator al neamurilor;
Bucura-te, al credinciosilor prin duhul nascator;
Bucura-te, cel prin care lumea s-a luminat;
Bucura-te, cel prin care intunericul s-a alungat;
Bucura-te, Pavele, Apostole!
Condacul 3:
Trecand toata firea celor ce sunt, o, Pavele,
te-ai lipit de Hristos cel iubit al tau, si te-ai aratat impreuna cu
dansul un duh, numai lui Hristos vietuind, pe Hristos indragind, pe
Hristos socotindu-L rasuflare, lumina si dragoste, cantandu-I: Aliluia!
Icosul 3:
Intrand in norul cel mai presus de lumina al privirii, ti-ai muiat buzele tale, Petre;
si umplandu-te intai de dumnezeire, ne-ai impartasit pe noi de
dumnezeiescul dar, cu graiurile tale cele de Dumnezeu scrise; pentru
aceea glasuim tie acestea:
Bucura-te, indumnezeitule, cu Dumnezeu unitule;
Bucura-te, nascutule al lumii celei neinserate;
Bucura-te, pescarule, al pescarilor mai intaiule;
Bucura-te, cerule decat cerurile mai inaltule;
Bucura-te, ca te-ai aratat al dumnezeiestii firi partas;
Bucura-te, ca pe fii oamenilor i-ai unit cu Dumnezeu;
Bucura-te, sfatuitorule de trebuinta al bisericii;
Bucura-te, batran folositorule al turmei lui Hristos;
Bucura-te, indulcire preadesfatata a mintilor;
Bucura-te, dumnezeiasca desfatare a oamenilor;
Bucura-te, cel prin care credinta s-a latit;
Bucura-te, cel prin care ratacirea s-a zadarnicit;
Bucura-te, Petre, Apostole!
Condacul 4:
Graiuri de viata vesnica a rostit Petru catre piatra Vietii zicand: La
cine, afara de Tine, vom merge si sa fim vii? Aratand astfel dragostea
cea catre Stapanul, a strigat catre El: Aliluia!
Icosul 4:
Ai fost rapit la inaltimile cele vesnice
si ai trait, Pavele, in afara de cele simtite si gandite, nu cu gandul,
ci intru Duhul care era unit cu trupul, sau era fara de trup, Dumnezeu
stie; pentru aceasta strigam tie:
Bucura-te, indragirea lui Hristos cea neoprita;
Bucura-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;
Bucura-te, cel ce ai cunoscut taina rapirii;
Bucura-te, camara tacerii celei intelegatoare;
Bucura-te, ca pentru Hristos pe toate gunoaie le-ai socotit;
Bucura-te, ca toate le-ai facut ca pe cei multi sa ii mantuiesti;
Bucura-te, al intelepciunii lui Dumnezeu vas mult incapator;
Bucura-te, Apostole al darului celui din lege aratator;
Bucura-te, al lui Hristos deasa indeletnicire;
Bucura-te, al lui Iisus dulce gandire;
Bucura-te, miros de viata purtator pentru uni;
Bucura-te, miros omorator pentru altii;
Bucura-te, Pavele, Apostole!
Condacul 5:
Luminile cinstitelor tale trimiteri, in
toate zilele indumnezeiesc pe oameni, o, Pavele, prin care cei
intelegatori cu adevarat ajung la indumnezeire si oglindesc slava lui
Dumnezeu, strigand: Aliluia!
Icosul 5:
Ne-ai castigat la brau aur sau argint
de-al tau, pe pamant, o, Simon Petre ci avand infricosator numele lui
Iisus, ai impartasit zestre fericita si prinr-Insul minunile lucrai
celor ce striga tie acestea:
Bucura-te, straina hrana a sufletului;
Bucura-te, prea dulce bautura a trupului;
Bucura-te, dumnezeiasca alifie a celor orbiti;
Bucura-te, neauzita doctorie a celor ce bolesc;
Bucura-te, ca pe Tavita, care murise, vie ai ridicat-o;
Bucura-te, ca pe Safira moarta dintr-o data ai aratat-o;
Bucura-te, cel ce pe Anania, dintr-o data mort l-ai facut;
Bucura-te, cel ce numai cu un cuvant pe slabanog l-ai indreptat;
Bucura-te, izvor care varsa sanatate;
Bucura-te, fantana odraslitoare de vindecari;
Bucura-te, cel ce ai gonit cu umbra bolile;
Bucura-te, cel ce cu rugaciunea pe Simon ai omorat;
Bucura-te, Petre, Apostole!
Condacul 6:
Tras ai fost, Petre, de frumusetea
dumnezeirii lui Hristos, care ai fulgerat in munte. Pentru aceea
vazand-o impodobita ca pe o camara de nunta cu stralucirile lumii celei nemarginite, inspaimantat m-ai strigat: bine este a petrece aici cantand: Aliluia!
Icosul 6:
Cuvintele cele ascunse ale dogmelor
celor preainalte ale iconomiei lui Hristos, o, Pavele, scotindu-le din
cele neapuse, le talcuiesti mai presus de fire, ridicand pe cei
credinciosi cu minune a striga tie:
Bucura-te, minunea Apostolilor cea laudata;
Bucura-te, frumusete cea incuviintata a scripturii celei noi;
Bucura-te, adancimea cuvintelor celor insuflate de Dumnezeu;
Bucura-te, noianul intelegerilor celor inteleptite de Dumnezeu;
Bucura-te, inaltule talcuitor al dumnezeiestii intrupari;
Bucura-te, carte inchipuita de Dumnezeu, mintii la vedere inspaimantatoare;
Bucura-te, camara dumnezeiasca a cerestilor comori;
Bucura-te, materia cea trebuincioasa a celor invatatori;
Bucura-te, cel ce ai luat spre propovaduire neamurile;
Bucura-te, cel ce savarsesti minuni dese;
Bucura-te, cel ce numele lui Hristos ai purtat;
Bucura-te, cel ce te-ai aratat mare mester al cortului nou;
Bucura-te, Pavele, Apostole!
Condacul 7:
Minune mare s-a vazut la sfarsitul
vietii tale celei dumnezeiesti, o, fericite Pavele: caci, taiat fiind
capul tau, de trei ori la inaltime de la pamant a saltat cu saltarile ca
si cu niste cantari, laudant Treimea asa: Aliluia!
Icosul 7:
Popor nou ai facut, prin Dumnezeiescul
Duh, pe poporul cel vechi al iudeilor, cu baia nasterii de Dumnezeu
innoindu-l, pururea pomenite Petre, si locas darului aratandu-l,
strigand tie:
Bucura-te, surpatorule al umbrei legii;
Bucura-te, stalp intaritor al adevarului;
Bucura-te, cel ce pe Israel din slava l-ai schimbat;
Bucura-te, cel ce intru duhul pe acesta cu Hristos l-ai legat;
Bucura-te, ca in Tabor lumina Dumnezeirii ai vazut;
Bucura-te, ca alt soare cu totul luminos te-ai facut;
Bucura-te, cel ce ai fost ales sa auzi glasul parintesc;
Bucura-te, cel ce legea duhului ai luat;
Bucura-te, cel ce ai fost numit fericit de Hristos;
Bucura-te, cel ce in cuvinte te-ai imbogatit de stapanire;
Bucura-te, cel ce pe credinciosi in rabdare I-ai mantuit;
Bucura-te, Petre, Apostole!
Condacul 8:
Strain pe munte, indoita patima ai
patimit, dupa simtire si gandire, Petre; caci biruite fiind cele firesti
ale tale de asupreala luminii, singur Dumnezeu se vedea, prin suflet si
prin trup, Caruia si cazand jos indumnezeit ai strigat: Aliluia!
Icosul 8:
Cer intelegator te-ai aratat, tuturor
povestind Pavele, slava lui Dumnezeu; si vestirea ta a iesit in tot
pamantul, propovaduind pe Treimea cea nezidita, si pe Hristos, Fiu al
lui Dumnezeu, neamurilor celor ce striga tie asa:
Bucura-te, cel ce cu adancurile duhului te imbogatesti;
Bucura-te, cel ce cu cunostinta cea nejefuita te falesti;
Bucura-te, casa cea preacinstita a Treimii;
Bucura-te, Biserica celor doua firi;
Bucura-te, necuprinsa latime a dragostei celei indoite;
Bucura-te, lungime a dumnezeiestii randuieli celei mai inalte de veci;
Bucura-te, neapropiata inaltime a teologiei;
Bucura-te, nevazuta adancime a iconomiei;
Bucura-te, vazatorule al sfaturilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, minte ascutita a descoperirilor;
Bucura-te, focul atotvederii de Dumnezeu;
Bucura-te, fantana adanca a intelepciunii de Dumnezeu;
Bucura-te, Pavele, Apostole!
Condacul 9:
Cu dor pipaind ascunsurile cele
nemasurate ale adancului celui preainalt, o, Pavele, ai aflat in acestea
margaritare, tacere intelegatoare, spaima si uimire, odihna si bucurie,
impreuna a canta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9:
Pe ritorii cei zadarnici in cuvinte si
intelepti, ca pe niste neintelepti I-a aratat Petru cel simplu, luand
grai al inteleptirii de Dumnezeu si limba de foc a Dumnezeiescului Duh,
ridicand pe cei ce cred, ca sa-I strige lui din inima:
Bucura-te, gura cinstita a Mangaietorului;
Bucura-te, limba cu foc ingradita;
Bucura-te, doborarea intelepciunii celor intelepti;
Bucura-te, lepadarea priceperii celor priceputi;
Bucura-te, Petre, porumbita cea alba a bucuriei;
Bucura-te, de Dumnezeu inchipuita tablita tuturor fericitilor;
Bucura-te, primitorule al cheilor Imparatiei Cerurilor;
Bucura-te, vistierul tainelor lui Hristos;
Bucura-te, cugetarea cea veche a credinciosilor;
Bucura-te, podoaba darului cea preamarita;
Bucura-te, saratura a focului ceresc;
Bucura-te, invatatura a Luminii celei neasemanate;
Bucura-te, Petre, Apostole!
Condacul 10:
Semn al dragostei Sale aratand Hristos
pasterea oilor, ti-a zis tie: Daca Ma iubesti Petre, paste cu osardie
oile Mele. Pecare le-ai si pascut, bucurandu-te pentru dumnezeiasca
indragire si strigand: Aliluia!
Icosul 10:
Ce-mi este mie bogatia si slava si
desfatarea, cea care se strica, Biserica lui Hristos striga. A mea
bogatie si slava si desfatare este Pavel, dulce graind si preainalt
ritoricind; pe care si sarutandu-l strig:
Bucura-te, trambita adevarului;
Bucura-te, chitara teologiei;
Bucura-te, privighetoarea cerului cea dulce graitoare;
Bucura-te, randuneaua lui Hristos, cea mult glasuitoare;
Bucura-te, vioara care ai viersuit Evanghelia lui Luca;
Bucura-te, organ insuflat de suflarile Mangaietorului;
Bucura-te, limba de foc suflatoare care faci sa rasune cele dumnezeiesti;
Bucura-te, canon, alauta, si muza a duhului;
Bucura-te, indulcire cuviinta a urechilor mele;
Bucura-te, odihna a tamplelor mele;
Bucura-te, cel prin care de idoli m-am slobozit;
Bucura-te, cel prin care lui Hristos m-am logodit;
Bucura-te, Pavele, Apostole!
Condacul 11:
Covarsind doimea materiei cea care este
cu neranduiala, ai cunoscut doimea firii lui Hristos, si curatindu-te la
cele trei parti ale sufletului, singur vazator, nematerialnic al
Treimii te-ai vazut, fara materie unindu-te si Acesteia din inima
cantand, Pavele: Aliluia!
Icosul 11:
Lumina cea intai, care din Fecioara a
stralucit, lumina a doua, pe tine, Petre, te-a aratat lumii, cu
fulgerarile cele prealuminoase ale cunostintei de Dumnezeu luminand pe
toti si desteptand cu laude multumitoare a canta tie:
Bucura-te, lumina celor intunecati;
Bucura-te, calea celor rataciti;
Bucura-te, al minunilor lui Hristos mai intaiule propovaduitor;
Bucura-te, al patimilor lui preaalesule marturisitor;
Bucura-te, ca tu singur lamuresti a iadului pogorare;
Bucura-te, ca tu intai ai vestit popoarelor invierea;
Bucura-te, cel ce ai cuvantat revarsarea Mangaietorului la popoare;
Bucura-te, cel ce ai invatat Evanghelia pe Marcu;
Bucura-te, cel intai luminator al neamurilor;
Bucura-te, calul lui Hristos cel preaales alergator;
Bucura-te, disc luminos al soarelui;
Bucura-te, urmare a neurmaritului Dumnezeu;
Bucura-te, Petre, Apostole!
Condacul 12:
Te bucuri negrait intru cele inalte, o,
Petre, cu Hristos iubitul invatator ca un Dumnezeu, fara mijlocire cu
Dumnezeu cel din fire, care cu punerea acum stai, si de slava cea
dumnezeiesti incepatoare te umpli strigand neincetet: Aliluia!
Icosul 12:
Bucura-te, icoana a frumusetii celei intai inchipuite;
Bucura-te, stapanirea docmelor lui Dumnezeu;
Bucura-te, descoperirea din nou a lumii celei gandite;
Bucura-te, aratare a celor gandite;
Bucura-te, gura cea graitoare de Hristos, rasuflarea lui Gura de Aur;
Bucura-te, preaindumnezeita zare a mintii lui Dionisie;
Bucura-te, privitorule al vederilor celor nevazute;
Bucura-te, auzitorule al graiurilor celor neauzite;
Bucura-te, cel plin de roadele Duhului;
Bucura-te, cel indestulat de darurile Lui;
Bucura-te, cel prin care Treimea a fost propovaduita;
Bucura-te, cel prin care Unimea a fost preaslavita;
Bucura-te, Pavele, Apostole!
Condacul 13:
O, preadulce Petre si preaiubite Pavele,
Parintii cucerniciei noastre, primiti aceasta scurta cantare, ca pe o
gangurire de prunci mici, si slavei celei vesnice invredniciti pe cei ce
viersuiesc: Aliluia!
(Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.
Domnul cheamă cerul de sus şi pământul de jos, zice proorocul. Ce frumos!
El cheamă apa mării şi o varsă pe faţa a tot pământul. El cheamă norii, le porunceşte să se adune şi să formeze ploile. El cheamă grindina şi furtuna. El cheamă vânturile şi le scoate din vistieriile Sale. El cheamă căldura focului şi razele soarelui să lumineze pe pământ. El a pus o rânduială lunii şi stelelor.
El cheamă păsările cerului şi vin la noi primăvara din locuri depărtate şi iarăşi toamna le cheamă înapoi şi se duc de unde au venit.
Dar Dumnezeu nu cheamă numai stihiile neînsufleţite sau pe cele necuvântătoare. De la zidirea lumii, Domnul a chemat pe aleşii Săi.
El a chemat pe Noe cu 125 de ani înainte de potop şi i-a poruncit de-a făcut corabie spre izbăvirea de potop.
El a chemat pe Avraam, părintele a toate neamurile, dintr-un popor păgân, din ţinutul Ur, din neamul Chaldeilor şi l-a făcut tată al multor neamuri.
El a chemat pe Moise legiuitorul, care a fost prototipul şi închipuirea lui Hristos în Legea Veche. L-a chemat la El în muntele Horeb şi l-a trimis să scoată din robia lui Faraon 638.000 de suflete.
El a chemat pe David proorocul de la oi şi l-a făcut împărat peste Israel şi mare prooroc. El a chemat pe toţi proorocii şi pe toţi aleşii Săi.
Toţi cei chemaţi de Dânsul, care primesc Duhul lui Dumnezeu şi au credinţă şi cunosc pe Ziditorul, Îl ascultă.
Când a venit Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu şi S-a îmbrăcat în trup, cum zice Evanghelistul Ioan – Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit întru noi (Ioan 1, 14) – a chemat dintre oameni mai întâi pe Apostoli.
Evanghelia spune că umblând Iisus pe lângă lacul Ghenizaretului – care se mai numeşte şi Marea Tiberiadei – a văzut pe doi fraţi, pe Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, că erau pescari.
De ce a rânduit pronia lui Dumnezeu ca tocmai atunci El să fie pe malul Mării Tiberiadei, când cei 2 viitori apostoli, fraţi, aruncau mreaja în mare?
Hristos avea să-i facă pe dânşii pescari de oameni şi a voit să arate de mai înainte că datoria apostolului şi a predicatorului este să arunce mreaja – cuvântul lui Dumnezeu – în marea lumii acesteia, tulburată de necazuri, de ispite şi de păcate.
Ar fi putut spune că erau la pescuit, dar Evanghelia spune anume că erau pescari. Mântuitorul vrea să arate întregii lumi, tuturor filosofilor ei, tuturor împăraţilor, tuturor puternicilor, tuturor cărturarilor, tuturor celor care vor cerceta Evanghelia, că cei dintâi ucenici ai Săi au fost nişte oameni săraci şi neînvăţaţi.
Când vine în lume, El n-are nevoie nici de înţelepciunea, nici de priceperea noastră. Dumnezeu poate să lucreze prin cele mai neputincioase fiinţe, cum a vorbit odată prin gura măgăriţei lui Valaam (Numerii 22, 26-32).
Pavel a spus că Dumnezeu a ales pe cele simple ca să ruşineze pe cele înţelepte, pe cele neputincioase şi de neam slab şi nebăgate în seamă, ca să ruşineze pe cele tari şi de neam slăvit, ca astfel să vădească mai mult puterea Lui şi pentru ca să nu se laude nici un trup înaintea lui Dumnezeu (I Corinteni 1, 27-29).
Dar de ce a chemat deodată 2 fraţi, pe Petru şi pe Andrei?
Ca să arate că toţi cei ce vor crede în El, prin mreaja cuvântului acelora, se cade să trăiască în iubire ca fraţii şi că sunt fraţi prin dumnezeiescul Botez şi prin sfânta credinţă.
Imediat după ce i-a ales, aceştia au lăsat acolo mreaja și L-au urmat pe Hristos. Ei n-au zis: Doamne, avem treabă, iată, am pregătit mreaja de prins peşte. Nu! În clipa când i-a chemat au lăsat mreaja și au mers după Iisus.
Nici Elisei, când a fost chemat în locul lui Ilie Tesviteanul nu a arătat atâta sârguinţă şi atâta ascultare precum cei 2 Apostoli.
Ilie a trecut Iordanul, a venit la Elisei şi a zis: Dumnezeu te-a ales pe tine prooroc în locul meu, iar el a zis către Ilie: Dă-mi voie să mă duc să sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi pe fraţii mei şi apoi voi veni.
După ce şi-a luat ziua bună de la familie, a tăiat boii, a făcut praznic și abia apoi a mers după Ilie, spune Sfânta Scriptură (III Regi 19, 16-21).
Părintele Cleopa Ilie
Rugăciunea părinților pentru luminarea minţii copilului
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, luminează minţile copiilor noştri cu Harul Tău cel dătător de viaţă. Tu, Care dai celor înţelepţi înţelepciunea şi celor pricepuţi priceperea, trimite peste ei Duhul Tău cel Sfânt, dătătorul înţelepciunii, al cunoştinţei şi al înţelegerii. Tu i-ai luminat pe aleşii Tăi în toată vremea. Tu i-ai insuflat pe cei trei mari dascăli ai lumii şi Ierarhi, Vasilie cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, de s-au arătat vase alese ale sfinţeniei, răspândind în lume dreapta credinţă. Tu ai luminat-o pe Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina şi ea a ruşinat mulţimea ritorilor păgâni. Tu, Doamne, luminează-i şi pe copiii noştri (numele), ca să înveţe cele bine plăcute Ţie şi să se umple de cunoştinţa adevărului. Dă-le lor ştiinţă, pricepere, răbdare şi chibzuinţă. Să nu primească ei cunoştinţe pierzătoare de suflet, nici să înveţe ce e urât lui Dumnezeu. Fă-i ascultători faţă de dascălii care îi învaţă cele bune şi sârguincioşi în îndeplinirea celor ce li s-au rânduit. Iar la vremea potrivită, Doamne, ajută-i să găsească locul în care să folosească cele pe care le-au învăţat şi să muncească spre binele lor şi spre folosul aproapelui. Tu îi osândeşti pe cei care îşi îngroapă talanţii şi îi binecuvântezi pe cei care îi înmulţesc cu pricepere. Rânduieşte-le Tu, Doamne, Cel ce rânduieşti toate spre mântuire, unde să muncească, ce să muncească şi cum să muncească. Dă-le lor, Doamne, spor în toată lucrarea cea bună şi-i întăreşte în credinţă ca să Te mărturisească printr-o vieţuire curată până în ultima clipă a vieţii lor.
Amin.

duminică, 18 iunie 2023
Definiții ale akediei
În timp ce unii din lume suferă fără voie de insomnie, iar alţii îşi petrec nopţile fără iubire în locuri ciudate, monahii din Muntele Athos priveghează statornic de bunăvoie, rugându-se pentru sănătatea, mila şi mântuirea întregii lumi.
Iată cum vorbeşte despre akedie Sfântul Maxim Mărturisitorul, marele teolog bizantin:
Toate puterile sufleteşti sunt robite de akedie, în timp ce, aşijderea, aproape toate celelalte patimi sunt fără tăgadă târâte spre ea pentru că, dintre toate patimile, akedia este cea mai nimicitoare.
Sfântul Ioan Scărarul – care o cunoaşte în profunzime, până în cele mai subtile mişcări sufleteşti – le-o descrie monahilor în maniera lui caracteristică:
Akedia este depresia sufletească, dezorientarea minţii, neglijenţa lucrării nevoitoare, ura monahismului, iubirea lumescului, necuviinţa faţă de Dumnezeu, uitarea rugăciunii.
Evagrie menţionează că această stare insuportabilă a sufletului îşi devastează victima „care nu ştie ce să facă, căci timpul nu trece şi care se întreabă când va veni momentul mesei ce pare întârziat”.
Antiohie a vieţuit în secolul al VII-lea este şi mai expresiv şi precis în definirea akediei:
Această stare vă aduce nelinişte, aversiune faţă de locul în care vieţuiţi, însă şi faţă de fraţi şi faţă de orice lucrare. Există chiar o aversiune pentru Sfânta Scriptură, însoţită de căscături şi de o somnolenţă neîncetată, în aşteptarea mesei următoare. Şi când vă hotărâţi să luaţi o carte ca să citiţi puţin, aceasta vă cade rapid din mâini şi începeţi să vă scărpinaţi şi să vă uitaţi pe geam. După care încercaţi să vă reluaţi puţin lectura şi atunci număraţi paginile şi vă uitaţi la titlurile capitolelor. În cele din urmă, lăsaţi cartea şi mergeţi să vă culcaţi şi, deîndată ce aţi dormit puţin, găsiţi că este necesar să vă ridicaţi. Şi toate acestea sunt tocmai pentru a trece timpul.
Sfântul Ioan Damaschin spune că această luptă este foarte împovorătoare şi foarte grea pentru monahi.
Sfântul Teodor Studitul spune că patima akediei vă poate trimite direct în fundul iadului.
Dostoievski, care avea un duh patristic, a oferit o soluţie acestei probleme când îl face pe Stareţul Zosima să spună că trebuie să ne facem responsabili de păcatele lumii întregi :
Această înţelegere a mântuirii noastre prin mijlocirea celorlalţi ne ajută să realizăm că iubirea nu se limitează la a face binele, ci că ne face de asemenea să asumăm angoasele şi suferinţele celorlalţi. Monahii se roagă în fiecare zi pentru mântuirea lumii întregi. Creaţi după chipul lui Dumnezeu, suntem cu toţii ai Săi, suntem cu toţii fraţi. Singurătatea este anihilată în Dumnezeu, suntem cu toţii „mădulare unii altora” după Sfântul Pavel. Astfel, păcatele şi virtuţile noastre au o incidenţă asupra celorlalţi căci, după cum am spus, suntem cu toţii mădulare ale unui singur trup. Akedia oferă un motiv pentru o rugăciune mai râvnitoare, iar greutăţile sunt ocazia de a ne maturiza şi de a spori duhovniceşte.
Îngăduiţi-mi să repet. Despărţirea de lume, descrisă de unii ca o părăsire este, de fapt, curajoasă şi necesară, este o rezistenţă la nivelarea generalizată a toate. Omul îşi află autenticitatea, frumuseţea caracterului său unic în sfânta tăcere a isihiei, stând departe de mulţime. Suferinţa lui în singurătate îi pregăteşte întoarcerea în societate şi la apropiaţi, repus pe picioare şi gata de a le sluji din toată inima.
Avva Alonie a spus într-o zi:
Dacă cineva nu se poate hotărî să-şi spună cugetului că în locul acesta sunt prezenţi el singur şi Dumnezeu, nu va afla niciodată pacea şi odihna sufletească.
Sfântul Ioan Gură de Aur a spus:
Liniştirea în singurătate nu este un profesor de virtute de neglijat.
Atunci a zis iarăşi :
Puteţi să vă aşezaţi altarul, căci puţin contează unde vă aflaţi. Pur şi simplu să aveţi intenţii neprihănite şi nici locul, nici timpul nu vor fi oprelişte, aceasta chiar fără să îngenuncheaţi, să vă loviţi pieptul sau să ridicaţi braţele la cer. Atâta timp cât mintea vă este concentrată cu râvnă, sunteţi într-o deplină aşezare pentru rugăciune. Dumnezeu nu este deranjat de vreun loc oarecare. El cere doar o minte limpede şi râvnitoare şi un suflet care doreşte înţelepciunea.
Sfântul Macarie Egipteanul, în omiliile lui duhovniceşti este puţin mai cald:
Chiar dacă vă simţiţi mâhniţi de sărăcia darurilor duhovniceşti, simţiţi pur şi simplu în inimă tristeţea şi durerea de a fi străin de Împărăţia Lui şi, precum o fiinţă rănită, imploraţi-L pe Domnul să vă învrednicească de adevărata Viaţă.
Mai departe el spune: „Dumnezeu şi Îngerii îi plâng pe cei ce nu sunt covârşiţi de hrana cerească”.
În sfârşit, Sfântul Macarie face această observaţie importantă şi remarcabilă:
Toate sunt simple şi uşoare pentru cei ce doresc a fi transfiguraţi duhovniceşte. Aceştia au trebuinţă numai de a lupta pentru a se face prietenii lui Dumnezeu şi a-I bineplăcea Lui, şi ei vor dobândi cercarea şi priceperea cereştilor daruri, o fericire de negrăit şi o bogăţie dumnezeiască cu adevărat minunată.
Fiind necercat în aceste stări duhovniceşti mai adânci, am trebuinţă pur şi simplu de a lucra în preaiubita pustie la dezrădăcinarea patimilor. Însă am trebuinţă să vă vorbesc despre bărbaţii pe care i-am văzut şi auzit, care vieţuiesc pe coasta muntelui liniştit al sfintei peninsule athonite, care cearcă dumnezeieştile taine. Aceştia sunt monahi plini de har, mistuiţi de cele cereşti, care-L poartă pe Hristos în inimă şi-L iubesc pe Dumnezeu, cuvioşi ai liniştirii, ai singurătăţii, neliniştiţi lucrători ai tăcerii, singuratici, însă fără singurătate şi care, în izolarea lor, îşi aduc aminte de singurătatea lumii întregi. În timp ce unii din lume suferă fără voie de insomnie, iar alţii îşi petrec nopţile fără iubire în locuri ciudate, monahii din Muntele Athos priveghează statornic de bunăvoie, rugându-se pentru sănătatea, mila şi mântuirea întregii lumi.
O carte uimitoare despre un sihastru contemporan care a circulat recent îl descrie pe renumitul nevoitor din Muntele Athos, Hagi-Gheorghe, ca pe un prieten credincios al isihiei în grotele pustiei, un luptător cinstit şi nobil, un mare postitor care şi-a aflat odihna în privegheri, rugăciune şi singurătate. Nu a devenit sălbatic şi aspru ca pustia în care vieţuia. Dimpotrivă, a curăţat şi înfrumuseţat acest loc. Cucernicul lui biograf scrie cele ce urmează:
Hagi-Gheorghe avea multă dragoste pentru toţi, îngrijindu-se să nu facă deloc nici cel mai mic rău cuiva. Întotdeauna a fost paşnic, tolerant şi indulgent. Avea o inimă mare şi de aceea era loc pentru tot şi pentru toată lumea, oricare ar fi fost ea. Într-un fel, devenise netrupesc. Trăind viaţă îngerească pe pământ, se făcuse Înger şi se ridica spre cer, căci nu se alipea de nimic, nici de patimi duhovniceşti, nici de cele materiale. S-a golit de toate şi, drept urmare, zbura foarte sus.
Bătrânul Gherasim, isihast din Katunakia, a stăruit şaptesprezece ani, după cum a scris tovarăşul lui de nevoinţă, asemenea Prorocului Ilie, în luptă cu demonii şi cu stihiile. A rămas un stâlp de neclintit de răbdare. Lacrimile-i curgeau tot timpul. Şi-a săvârşit viaţa împăcat şi liniştit în blândeţea vederii constante a lui Hristos.
Un alt isihast din Katunakia, părintele Calinic, suporta durerea, osteneala şi-i plăcea liniştea mai presus de orice. Se scălda în lacrimile şi sudoarea lui. Ultimii patruzeci şi cinci de ani ai vieţii i-a petrecut în singurătate, rugându-se neîncetat. Chipul a ajuns să dobândească harul de a străluci precum cel al lui Moise, când a coborât din muntele Sinai.
Duhovnicul Ignatie avea obiceiul lui de a închide obloanele chiliei, ca să nu fie întrerupt de lumina răsăritului de soare când îşi făcea rugăciunile. Obişnuia să-i implore pe cei care-l cercetau în felul acesta: „Iubiţi-L pe Dumnezeu Care v-a iubit”. I se întâmpla să uite să se spele, să se pieptene, să mănânce, însă metania o avea întotdeauna în mână şi rugăciunea mereu pe buze şi în lăuntrul inimii. Când şi-a pierdut vederea, s-a făcut şi mai strălucitor. Încă din viaţă răspândea o negrăită mireasmă şi acelaşi lucru s-a întâmplat şi când a adormit în Domnul.
Părintele Sava, preot şi duhovnic remarcabil din Skitul Sfânta Ana, primea putere de la dumnezeiasca Liturghie zilnică pe care o slujea plângând. În timpul Liturghiei şi al tuturor privegherilor lui de noapte, consacra ore întregi pomenirii a mii de nume.
Astfel este natura comunităţii pustiei liniştite, rugătoare, senine, binecuvântate. Aceasta este viaţa pustiei. Dacă un monah nu are o viaţă duhovnicească intensă şi o permanentă trezvie, cu siguranţă va cădea în mulţime de ispite. Akedia îl va duce la o izolare sterilă şi la bătaia de joc a îngerilor şi a demonilor, se va face cel mai rău dintre cei mai răi, iar singurătatea pustiei îi va deveni de nesuferit.
Fiți binecuvântați și fericiți!
Doamne, învață-mă să-Ți cunosc mărirea și bunătatea. Dă-mi inimă curată și lesne iertătoare și căință pentru supărările ce-am făcut altora. Fă să am dragoste creștinească și să pot răbda cu pace toate necazurile ce-mi vin din partea lor, făcând porunca Ta. Mă făgăduiesc să nu mai fac rău celor ce-mi fac rău; pe cel ce mă blesteamă, îl voi binecuvânta. De va flămânzi vrăjmașul, îi voi da pâine; iar de va înseta, îl voi adăpa. De va cădea, îl voi ridica și de se va rătăci, îl voi povățui.
Doamne, eu nu sunt decât om neputincios. De aceea, ajută-mă, cu darul Tău, să fiu statornic în poruncile Tale. Trimite binecuvântările Tale peste vrăjmașii mei și întoarce inima lor cu dragoste asupra mea. Alungă suferințele și neodihna ce-mi vin de la ei și ne împacă pe noi. Dă-ne pacea Ta, Doamne, ca să putem să viețuim pe pământ cu pace, cu bucurie, și să-Ți zicem în unire, cu față senină și cu inimă curată: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Că Ție se cuvine slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Bucurie Sfântă să aveți dragii mei cu Dumnezeu de mână! Fiți binecuvântați și fericiți!
COPILUL este DECIZIA
Cu folos să vă fie!
7 moduri de a-ți curăța aura;
sâmbătă, 17 iunie 2023
vineri, 16 iunie 2023
In Arena – Sezonul reducerilor incepe la TIBCO & Antique Market 2023
În perioada 15-18 iunie, Romexpo organizează două evenimente mult așteptate: TIBCO 2023 – Târgul internațional de bunuri de larg consum și Antique Market 2023 – Târgul de obiecte de artă și antichități. Manifestările se desfășoară în pavilionul A din Centrul Expozițional.
Acest concept a fost gândit ca un punct de atracție atât pentru iubitorii de frumos și de obiecte care poartă amprenta istoriei, cât și pentru cei care sunt în căutare de super oferte la produse de calitate.
„Așteptăm publicul larg să redescopere frumusețea și valoarea obiectelor de artă, unice și cu detalii inedite, să-și reamintească cu drag de farmecul vremurilor trecute și să se bucure de reducerile considerabile pregătite de companiile expozante. În cele patru zile de târg, spiritul boem și inspirația modernă vor cuprinde cupola Centrului Expozițional și vor crea o atmosferă de poveste”, transmite Oana Netbai, PR Romexpo.
Pe durata târgului, vizitatorii au ocazia să admire și să achiziționeze obiecte vintage, piese de mobilier şi decoraţiuni interioare, tipărituri vechi, articole de colecție și artă platistică, bijuterii și ceasuri.
Mai mult decât atât, aceștia pot profita de mega oferte la cosmetice, articole de îmbrăcăminte, încălțăminte, marochinărie, bijuterii handmade, decorațiuni pentru casă, bunuri și aparatură pentru uz casnic, produse și echipamente pentru un somn odihnitor, textile și țesături decorative, sortimente de cafea, băuturi și multe altele.
PROGRAM DE VIZITARE
15-17 iunie 2023, în intervalul orar 10:00-18:00
18 iunie 2023, interval orar 10:00-16:00
ACCES GRATUIT
www.antiquemarket.ro
www.tibco.ro
Printre partenerii media ai evenimentelor se numără şi revista online www.daciccool.ro şi www.accmediachannel.ro.
Tags: produse cosmeticetarguri Bucuresticosmeticetarguri RomexpoRomexpoTIBCOAntique Marketmobilier vintagemobilierdecoratiuni interioareimbracaminteincaltaminteslider_homepageobiecte de arta
joi, 15 iunie 2023
Strategia Mea de Sanatate – Ceaiurile si remediile naturale Larix. Ce inseamna Larix
Cecilia Caragea: Știați că în Apuseni, în județul Alba, există o specie aparte de conifere, care-și schimbă acele? Da, există conifere care-și schimbă acele, tot așa cum copacii își schimbă frunzele, toamna. Este vorba de Larix decidua.
Există mai multe varietăți de Larix, dar cea care se găsește în Munții Apuseni este mai aparte. De ce? Pentru că, așa cum știm, Munții Apuseni nu sunt foarte înalți și, totuși, în localitatea Vidolm din județul Alba se găsește o pădure de Larix decidua. Este numită Laricetul de la Vidolm. Este, de fapt, Rezervația Botanică de Larice de la Vidolm. Este singura pădure de Larix decidua de la noi.
Larix decidua, care este cunoscut popular sub numele de larice sau de zadă, crește, de regulă, împreună cu alți copaci. Și, la noi, se mai găsește în Ceahlău, în Ciucaș, în Bucegi, în Lotru și, bineînțeles, în Apuseni. Însă doar în Apuseni găsim Larix decidua într-o pădure compactă, care crește în mod natural.
Laricele este un arbore deosebit. Are un lemn de o foarte bună calitate, un lemn foarte rezistent. Tradițional, podelele se făceau din larice, pentru că erau foarte rezistente. Și această pădure din Munții Apuseni este atât de deosebită tocmai pentru că se găsește la o înălțime nu foarte mare. Pentru că laricele crește, de regulă, la înălțimi mult mai mari. Se consideră că această pădure de la Vidolm, din Alba, este foarte veche, de mii și mii de ani, când temperaturile erau mult mai scăzute decât astăzi.
Și această pădure cred că merită să o vizitați! Apusenii sunt extraordinari, ascund adevărate minuni! Transilvania, România, în general, se bucură de o floră diversă extrem de bogată, pe care noi, în mod tradițional, am știut să o folosim, preparând ceaiuri și diferite remedii naturale.
De ce vă spun toate aceste lucruri astăzi? Pentru că am descoperit, de curând, brandul Larix, un brand de ceaiuri și de produse fitoterapeutice din plante medicinale culese din Transilvania. Compania, care și-a inspirat numele din vestitul Larix decidua, își are sediul la Sovata, o altă zonă extrem de frumoasă și extrem de bogată în plante medicinale, despre care vom vorbi, cu siguranță. Compania prelucrează, cu grijă, în principal, plante medicinale din Ardeal, dar nu numai. Realizează și diferite combinații din plante locale și plante din diferite alte zone. Găsiți produsele Larix în diferite magazine cu produse naturale și în diferite farmacii. Iar cei care sunt obișnuiți să-și comande online produsele necesare găsesc produse Larix pe emag.ro.
Eu v-aș recomanda să savurați un ceai Larix și, în acest timp, să vă pregătiți următoarea vacanță în Munții Apuseni! Și în itinerariul vostru să includeți neapărat și o vizită la rezervația de Larix de la Vidolm. De ce? O să vedeți că o să fie foarte interesant! Laricele, după cum spuneam, este extrem de interesant, arată foarte frumos. Rezervația de larice de la Vidolm chiar este folosită pentru a se obține semințe pentru arbuștii care vor fi folosiți, în viitor, decorativ. Și, apoi, ei arată foarte interesant. Așa cum știți, bradul are acele dispuse pe două linii, avem ramura, stânga și dreapta, avem două rânduri de ace, frumos aliniate. În cazul laricelui, acele sunt dispuse în spirală pe ramură și toamna se îngălbenesc. Dacă treceți toamna printr-o zonă cu larice, o să vedeți un colorit foarte interesant, de galben care merge până la un galben-roșiatic. Și, până la urmă, este foarte interesant să vezi conifere care își schimbă acele, nu?
Eu vă mulțumesc tare mult pentru că urmăriți emisiunea pe care o realizez cu mare drag, în care încerc să vin cu noutăți, după cum vedeți, inclusiv cu sugestii de călătorie, în care încerc să vă prezint noi produse românești.
Vă mulțumesc tare mult încă o dată și nu uitați: mergeți în Apuseni! Această rezervație de larice de la Vidolm o găsiți pe drumul de la Câmpeni înspre Turda, pe Valea Arieșului. Și, până să ajungeți în Turda, cum mergeți dinspre Câmpeni, o să vedeți că dați în drumul Buru – Aiud. Și o luați pe acest drum Buru – Aiud, care a și fost renovat, așadar, este un drum bun, și puteți să vedeți niște lucruri extraordinare! Pentru că veți vedea Munții Trascău, veți trece prin Rimetea, o localitate în care cu siguranță vă veți opri să vă faceți poze, pentru că este foarte, foarte frumoasă, și apoi veți trece și pe la Cheile Aiudului. Poate că nu sunt Cheile Aiudului atât de celebre, dar sunt extrem de frumoase! O să vedeți că merită să faceți acest drum! De la Câmpeni, o luați înspre Turda, după cum spuneam. O să treceți prin comuna Ocoliș, prin satul Vidolm, unde este această pădure de Larix. Și, apoi, mergeți mai departe, până când dați de drumul Buru – Aiud. Vă recomand din toată inima să faceți și acest drum Buru – Aiud! O să vă placă, cu siguranță!
Și, până atunci, savurați un ceai Larix! Vă mulțumesc tare mult și vă doresc vacanță plăcută!
Mai multe despre beneficiile ceaiurilor şi produselor Larix puteți afla pe www.larix.ro. Ceaiurile Larix le găsiţi în magazinele cu produse naturale, în diferite farmacii sau online pe emag.ro.
Tags: remedii naturaleremedii din planteproduse naturalefitoterapieplante medicinalebranduri romanestiTurdaproduse traditionaleTransilvaniaslider_homepageceaiurivacanta in RomaniaLarixceaiuri LarixMuntii ApuseniVidolmjudetul AlbalariceCheile AiuduluiBuruAiudCampeniRemeteaMuntii TrascauRezervatia de Larice de la Vidolm
https://accmediachannel.ro/emisiuni/strategia-mea-de-sanatate-ceaiurile-si-remediile-naturale-larix-ce-inseamna-larix/Cugetări despre bine și rău ...








.jpeg)


