ACATISTUL MAICI DOAMNULUI

 Acatistul Maicii Domnului. Maica Domnului întinde brațul ei tămâduitor către toți cei care i se roagă cu dragoste și credință. Prin Maica Domnului ne-au fost deschise porțile Raiului și prin ea putem atrage bunăvoința Domnului asupra noastră. Acatistul Maicii Domnului este cea mai puternică rugăciune de împlinire a cererilor noastre la vreme de necaz sau întristare, în boli și suferințe trupești, în lipsuri, în dorința de a ne căsători, de a întemeia o familie sau de a ne păstra familia fericită.

Acatistul Maicii Domnului se citește 40 de zile pentru:

• Alinarea de suferințe trupești;
• Vindecarea de boli incurabile;
• Eliberarea din patima beției;
• Găsirea unui loc de muncă sau păstrarea serviciului;
• Căsătorie grabnică;
• Naștere de copii;
• Împăcare în familie;
• Evitarea divorțului sau întoarcerea soțului;
• Odihna celor adormiți;
• Pentru luminarea minții și întărirea în credință.

  Ce este Acatistul Maicii Domnului

  
  

  Acatistul este o rugăciune prin care putem cere mai ales mijlocirea Sfinților pe lângă Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbăvi la vreme de nevoie și de necaz. Termenul vine din grecescul ahatistos, pentru că în timpul slujbei se stă în picioare sau în genunchi, în faţa icoanei sfântului spre care sunt îndreptate rugăciunile.

  Acatistul Maicii Domnului este alcătuit din mai multe cântări de laudă și rugăciune, acestea mai numindu-se și condace sau icoase. Slujba bisericească cuprinde rugăciuni și laude care o cinstește pe Fecioara Maria. De obicei, slujba acatistului se citește în ziua prăznuirii sfântului respectiv, înaintea Sfintei Liturghii sau dupa Vecernie (slujba de seară).

  Acatistul Maicii Domnului

  Acatistul Maicii Domnului – Rugăciunile începătoare:

  ”Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi toate le-mplineşti, vistieria bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te salaşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte de toată spurcăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

  Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-de-moarte, miluieşte-ne pre noi. (de 3 ori)

  Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin!

  Preasfântă Treime, miluieşte-ne pre noi. Doamne, curăteşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfant Numele Tău.

  Doamne, miluieşte ! (de 3 ori)

  Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin!”

  ”Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău: vie Împărătia Ta; fie voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre precum şi noi iertăm gresiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi in ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.

  Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!”

  ”Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân , noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

  Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh.

  Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit, nu te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

  Şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin!”

  Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, căci Tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

  ”Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.

  Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

  Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.

  Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.

  Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

  Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.

  Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

  Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

  Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor.
  
  Aştept învierea morţilor.
  
  Şi viaţa veacului ce va să fie.
  
  Amin!”
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul 1:
  
  „Ţie, Maicii lui Dumnezeu şi Împărătesei celei alese din toate neamurile, care te-ai arătat oarecând unui om fără de lege, ca să-l întorci pe el de la calea nelegiuirii, cântare de mulţumire îţi aducem, Născătoare de Dumnezeu, iar tu ca Ceea ce ai negrăită îndurare, de toate nevoile ne slobozeşte pe noi ca să strigăm ţie: Bucură-te, Ceea ce dăruieşti ucurie neaşteptată celor credincioşi.„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul 1:
  
  „Îngerii şi sufletele drepţilor s-au mirat când ai stat înaintea Fiului tău şi Dumnezeu şi cu multă rugăciune a-I mijlocit pentru omul ce petrecea pururea în păcate; însă noi văzând cu ochii credinţei, milostivirea ta cea atât de mare, cu umilinţă strigăm ţie aşa:
  Bucură-te, Ceea ce primeşti rugăciunea tuturor creştinilor;
  Bucură-te, Ceea ce nu lepezi rugăciunile păcătoşilor celor mai deznădăjduiţi;
  Bucură-te, Ceea ce mijloceşti pentru ei înaintea Fiului tău;
  Bucură-te, Ceea ce dai lor bucuria neaşteptată a mântuirii;
  Bucură-te, Ceea ce prin mijlocirea ta mântuieşti pe toată lumea;
  Bucură-te, Ceea ce potoleşti întristările;
  Bucură-te, Maica Dumnezeului tuturor care mângâi sufletele celor necăjiţi;
  Bucură-te, Ceea ce rânduieşti viaţa noastră;
  Bucură-te, Ceea ce tuturor oamenilor ai adus izbăvire de păcate;
  Bucură-te, Ceea ce ai născut bucuria pentru toată lumea;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi.„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 2-lea:
  
  „Văzând Preasfânta pe omul care deşi era în fărădelege, dar în fiecare zi cădea cu credinţă înaintea cinstitei tale icoane, ai luat aminte la slavoslovia şi a unui astfel de păcătos, ca toţi văzând îndurarea ta de Maică, în cer şi pe pământ să-I strige lui Dumnezeu: Aliluia.„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 2-lea:
  
  „Dragostea ta faţă de neamul creştinesc într-adevăr întrece înţelegerea omenească, căci şi atunci n-ai încetat mijlocirea ta pentru omul cel fără de lege, când Fiul tău ţi-a arătat ţie rănile cuielor pricinuite Lui de păcatele oamenilor.Văzându-te o astfel de mijlocitoare neobosită pentru noi păcătoşii cu lacrimi strigăm ţie:
  Bucură-te, apărătoare sârguitoare a neamului creştinesc dăruită nouă de la Dumnezeu;
  Bucură-te, povăţuitoarea noastră care ne duci pe noi spre patria cerească;
  Bucură-te, îngrădirea şi apărarea celor credincioşi;
  Bucură-te, ajutorul tuturor celor ce cheamă ajutorul tău cel sfânt;
  Bucură-te, Ceea ce scoţi din groapa pierzării pe cei urâţi şi lepădaţi;
  Bucură-te, Ceea ce îi întorci pe aceia la calea cea dreaptă;
  Bucură-te, Ceea ce alungi neîncetata îngrijire de multe şi întunericul sufletului;
  Bucură-te, Ceea ce dai o înţelegere nouă şi mai bună celor ce din neputinţă şi-au pierdut minţile;
  Bucură-te, Ceea ce ai luat întru atotputernicele tale mâini pe cei părăsiţi de doctori;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi.„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 3-lea:
  
  „Puterea harului a rodit prea îmbelşugat acolo unde s-a înmulţit păcatul, ca să se bucure în cer îngerii toţi pentru un păcătos care s-a pocăit cântând înaintea scaunului lui Dumnezeu: Aliluia!„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 3-lea:
  
  „Având faţă de neamul creştinesc o îndurare de Maică, tuturor celor ce aleargă către tine cu credinţă şi cu nădejde le dai mână de ajutor Stăpână, ca toţi cu o gură şi o inimă să-ţi aducă slavoslovia aceasta:
  Bucură-te, că prin tine se coboară la noi bunăvoinţa lui Dumnezeu;
  Bucură-te, că prin tine noi avem cea mai mare îndrăzneală către Dumnezeu;
  Bucură-te, că în toate nevoile şi însingurările noastre aduci rugăciuni sârguitoare pentru noi Fiului tău;
  Bucură-te, că şi rugăciunile noastre le faci placate lui Dumnezeu;
  Bucură-te, Ceea ce depărtezi de la noi pe vrăjmaşii cei nevăzuţi;
  Bucură-te, că şi de vrăjmaşii cei văzuţi ne izbăveşti pe noi;
  Bucură-te, că inimile oamenilor răi le îmblânzeşti;
  Bucură-te, că din clevetire, întristare şi ocară ne scoţi pe noi;
  Bucură-te, că prin tine toate dorinţele cele bune se înfăptuiesc;
  Bucură-te, că mult poate rugăciunea ta înaintea Fiului tău şi Dumnezeu;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi.„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 4-lea:
  
  „Vifor de gânduri păcătoase având omul cel fără de lege, se ruga înaintea cinstitei tale icoane şi văzând sângele din rănile Prea Veşnicului tău Fiu, curgând şiroaie ca şi pe Cruce, a căzut cu frică, şi cu plângere a strigat aşa: Miluieşte-mă, o, Maică a îndurărilor, ca să nu biruiască răutatea mea, negrăita bunătate şi îndurarea ta, că tu eşti singura nădejde şi scăpare a tuturor păcătoşilor. Pleacă-te însă spre îndurare, Maică bună, şi roagă pentru mine pe Fiul tău şi Ziditorul meu, ca neîncetat să strig Lui: Aliluia!„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 4-lea:
  
  „Auzind cei din ceruri despre minunata scăpare pentru rugăciunile tale, a fratelui lor pământesc care pierea, te-au proslăvit pe tine, Împărăteasa cerului şi a pământului, cea cu bună îndurare; şi noi păcătoşii cunoscând o astfel de apărare a unui păcătos asemenea nouă, deşi nu se pricepe lima noastră cum să te laude după vrednicie, din adâncul inimii noastre umilite, cântăm ţie acestea:
  Bucură-te, chezăşia mântuirii noastre a păcătoşilor;
  Bucură-te, căutarea celor pierduţi;
  Bucură-te, bucuria cea fără de veste a păcătoşilor,
  Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;
  Bucură-te, rugătoarea către Dumnezeu care scapă lumea din nevoi;
  Bucură-te, că de glasul rugăciunilor tale demonii se cutremură;
  Bucură-te, că de aceasta îngerii se bucură;
  Bucură-te, că şi pe noi pământenii, puterea rugăciunilor tale ne umple de veselie;
  Bucură-te, că prin rugăciunile tale, din tina păcatelor ne scoţi,
  Bucură-te, că stingi văpaia patimilor noastre;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi.„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 5-lea:
  
  „Stea cu dumnezeiască merger ne-ai arătat nouă, Doamne, icoana Maicii Tale, cea făcătoare de minuni căci privind la chipul ei cu ochi trupeşti, cu mintea şi cu inima ne înălţăm la cel dintâi chip al ei şi suspinând către Tine cântăm: Aliluia.„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 5-lea:
  
  „Văzând îngerii păzitori ai creştinilor, cum Maica lui Dumnezeu dă ajutor, îi povăţuieşte pe oameni, îi apără şi mântuieşte, se sârguiesc a-i striga celei mai cinstite decât heruvimii şi mai slăvite fără de asemănare decât serafimii acestea:
  Bucură-te, Ceea ce veşnic împărăţeşti cu Fiul tău şi Dumnezeu;
  Bucură-te, Ceea ce pururea lui îi aduci Lui rugăciuni pentru neamul creştinesc;
  Bucură-te, povăţuitoare în credinţa creştinească şi evlavie;
  Bucură-te, dezrădăcinătoarea eresurilor celor stricătoare şi dezinărilor;
  Bucură-te, Ceea ce ne păzeşti de smintelile cele ce prihănesc sufletul şi trupul;
  Bucură-te, Ceea ce din înconjurările cele primejdioase şi de moartea cea năprasnică , cea fără de pocăinţă şi fără de sfânta împărtăşanie, ne izbăveşti;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti celor ce nădăjduiesc în tine, sfârşit neruşinat al vieţii;
  Bucură-te, Ceea ce neîncetat te rogi Fiului tău pentru sufletul cel ce după moarte merge la judecata Domnului;
  Bucură-te, că prin mijlocirea ta de Maică îl izbăveşti pe acesta din munca cea veşnică;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi.„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 6-lea:
  
  „Propovăduitor al minunatei tale îndurări ce a fost dăruită unui om oarecare, fără de lege, s-a arătat Sfântul Dimitrie al Rostovului, care adunând lucrările cele mari şi slăvite şi prea alese, arătate întru tine, a dat scrisului şi această lucrare a îndurării tale, spre povăţuirea şi mângâierea tuturor credincioşilor, ca şi aceştia fiind întru păcate, nevoi, necazuri şi întristări de multe ori, în fiecare zi să plece genunchii în rugăciune cu credinţă înaintera chipului tău, şi scăpând de acelea să strige lui Dumnezeu: Aliluia!„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 6-lea:
  
  „Răsătit-a nouă, ca zorile cele prea luminoase, icoana ta cea făcătoare de minuni, Maica lui Dumnezeu, alungând întunericul nevoilor şi necazurilor de la toţi care cu dragoste strigă ţie acestea:
  Bucură-te, tămăduitoarea noastră în bolile noastre trupeşti;
  Bucură-te, mângâierea cea bună în întristările noastre sufleteşti;
  Bucură-te, Ceea ce prefaci necazul nostru în bucurie;
  Bucură-te, Ceea ce veseleşti pe cei deznădăjduiţi cu o nădejde fără de îndoială;
  Bucură-te, hrănitoarea celor flămânzi;
  Bucură-te, îmbrăcămintea celor goi;
  Bucură-te, mângâietoarea văduvelor;
  Bucură-te, îngrijitoarea cea nevăzută a orfanilor celor fără de mamă;
  Bucură-te, sprijinitoarea celor prigoniţi pe nedrept şi obijduiţi;
  Bucură-te, răzbunătoarea cea cu dreaptă judecată asupra celor ce prigonesc şi obijduiesc;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti ucurie neaşteptată celor credincioşi!„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 7-lea:
  
  „Vrând dătătorul de lege, Domnul cel cu dreaptă judecată, Însuşi să fie împlinitor al legii şi să arate adâncul milostivirii Sale, S-a plecat spre rugăciunea ta cu osârdie, prea binecuvântată Maică Fecioară, pentru omul cel fără de lege, zicând: „Legea porunceşte ca fiul să cinstească pe mamă. Eu sunt Fiul tău, iar tu, Maica Mea. Eu sunt dator să te cinstesc ascultând rugăciunea ta, fie deci precum voieşti, i se iartă acum păcatele pentru tine”. Iar noi văzând o astfel de putere a rugăciunii ce se face de către Mijlocitoarea noastră pentru iertarea păcatelor, să proslăvim îndurarea şi negrăita ei bunătate, strigând: Aliluia!„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 7-lea:
  
  „Semn nou, minunat şi slăvit, s-a arătat tuturor credincioşilor, căci nu numai Maicii Tale, ci şi preacuratului ei chip, zugrăvit pe icoană, i-ai dăruit, Doamne, putere de a face minuni; iar noi de taina aceasta minunându-ne strigăm către dânsa întru umilinţă unele ca acestea:
  Bucură-te, descoperirea înţelepciunii şi bunătăţii lui Dumnezeu;
  Bucură-te, întărirea credinţei;
  Bucură-te, arătarea harului;
  Bucură-te, dăruirea cunoştinţelor celor folositoare de suflet;
  Bucură-te, doborârea învăţăturilor celor stricătoare de suflet;
  Bucură-te, învingerea lesnicioasă a deprinderiloe fără de lege;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti cuvântul înţelepciunii celor ce-l cer;
  Bucură-te, Ceea ce dai înţelegere copiilor celor greoi la învăţătură;
  Bucură-te, povăţuitorea cea bună şi păzitoare a tinereţii;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 8-lea:
  
  „Străină şi înfricoşată vedenie a fost unui om oarecare fărădelege, arătându-i lui, prin mijlocirea Maicii lui Dumnezeu, bunătatea Domnului, care îi ierta păcatele, pentru care îndreptându-şi de atunci viaţa, a trăit placut lui Dumnezeu astfel că noi văzând lucrările slăvite şi înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri în lume şi viaţa noastră, să ne înstrăinam de grijile lumeşti peste măsură şi mintea şi inima noastră spre ceruri să o ridicăm, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 8-lea:
  
  „Cu totul petreci întru cele de sus şi de cele de jos nicidecum nu te-ai despărţit Preamilostivă Împărăteasă a cerului şi a pământului, că şi după adormirea ta pământul cel păcătos nu l-ai părăsit arătându-te părtaşă la purtarea de grijă s Fiului tău pentru neamul creştinesc pentru aceasta te fericim după datorie strigând:
  Bucură-te, Ceea ce prin strălucirea preacuratului tău suflet tot pământul l-ai luminat;
  Bucură-te, Ceea ce prin curăţirea trupului tău toate cerurile le-ai veselit;
  Bucură-te, slujitoarea sfântă a îngrijirii Fiului tău pentru neamul creştinesc;
  Bucură-te, solitoarea cea cu osârdie pentru toată lumea;
  Bucură-te, Ceea ce pe noi pe toţi ne-ai luat de fii lângă Crucea Fiului tău;
  Bucură-te, Ceea ce pururea ne arăţi dragostea cea de mamă;
  Bucură-te, dătătoarea cea nepizmuită a tuturor darurilor duhovniceşti şi trupeşti;
  Bucură-te, solitoarea bunătăţilor celor vremelnice şi a celor veşnice;
  Bucură-te, Ceea ce deschizi celor credincioşi uşile împărăţiei lui Hristos;
  Bucură-te, Ceea ce pe pământ umpli inimile lor de veselia cea curată;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 9-lea:
  
  „Toată firea îngerească s-a minunat de bogăţia îndurării Tale, Doamne, că ne-ai dăruit nouă tare şi caldă sprijinitoare şi ocrotitoare neamului creştinesc, pe Maica Ta, care nevăzut petreci cu noi; drept aceea auzi de la noi cântarea: Aliluia!„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 9-lea:
  
  „Ritorii cei mult vorbitori neluminaţi de Dumnezeu, vorbesc cele deşarte, cum că închinarea la preacuratului tău chip ar fi o închinare la idoli, însă nu înţeleg că cinstirea ce se dă sfântului chip se ridică la chipul cel dintâi. Noi însă nu numai că ştim bine lucrul acesta, dar şi de la oamenii cei credincioşi auzind despre multe faceri de minuni de la chipul tău, o, Maica lui Dumnezeu, şi noi ne închinăm chipului tău şi cele trebuincioase pentru viaţa vremelnică şi veşnică primim, şi cu veselie strigăm ţie, Născătoare de Dumnezeu:
  Bucură-te, că de la sfântul tău chip minuni se lucrează;
  Bucură-te, că s-a ascuns înţelepciunea şi harul acesta de la cei înţelepţi şi pricepuţi ai veacului acestuia;
  Bucură-te, că aceasta s-a descoperit celor prunci în ale credinţei;
  Bucură-te, că proslăveşti pe cei ce te proslăvesc pe tine;
  Bucură-te, că înaintea tuturor ruşineti pe cei ce se leapădă de tine;
  Bucură-te, că pe cei ce aleargă la tine îi izbăveşti de potop, de foc, de sabie, de toată rana aducătoare de moarte şi de tot răul;
  Bucură-te, că toate bolile sufleteşti şi trupeşti ale oamenilor, cu milostivire le tămăduieşti;
  Bucură-te, Ceea ce cu rugăciunile tale grabnic potoleşti mânia lui Dumnezeu cea cu dreptate pornită asupra noastră;
  Bucură-te, că tu eşti limanul cel lin celor înviforaţi pe marea vieţii;
  Bucură-te, că şi după sfârşitul călătoriei vieţii noastre, cu bună nădejde ne duci în latura cea neînviforată a împărăţiei lui Hristos;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 10-lea:
  
  „Vrând să mântuieşti pe un oarecare om fără de lege de la rătăcirea căii lui, i-ai arătat o minunată vedenie de la preacurata ta icoană, prea binecuvântată, ca văzând minunea să se pocăiască şi din adâncul păcatelor să se ridice, prin purtarea ta de grijă cea milostivă, şi să strige lui Dumnezeu: Aliluia!„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 10-lea:
  
  „Zid eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară şi tuturor celor ce aleargă la tine, căci Făcătorului cerului şi al pământului, Care S-a sălăşluit în pântecele tău şi S-a născut din tine te-a arătat pe tine pururea Fecioară, strajă fecioriei, curăţiei şi a întregii înţelepciuni şi vas al oricărei lucrări bune şi pe toţi i-ai învăţat să strige ţie:
  Bucură-te, stâlpul şi îngrădirea fecioriei;
  Bucură-te, păzitoarea cea nevăzută a curăţiei şi a întregii înţelepciuni;
  Bucură-te, frumoasă povăţuitoare a fecioarelor;
  Bucură-te, împodobitoarea cea bună şi chezăşia mireselor;
  Bucură-te, desăvârşirea cea întru tot dorită a căsniciilor celor bune;
  Bucură-te, grabnică dezlegare a mamelor născătoare de prunci;
  Bucură-te, creşterea pruncilor şi paza lor cea plină de har;
  Bucură-te, Ceea ce veseleşti cu roadele credinţei şi a duhului pe părinţii cei fără de copii;
  Bucură-te, mângâierea maicilor celor întristate;
  Bucură-te, veselia veselia cea de taină a fecioarelor şi a văduvelor ce trăiesc în curăţie;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 11-lea:
  
  „Cântarea cea cu totul plină de umilinţă aducând ţie noi nevrednicii, te rugăm Fecioară de Dumnezeu Născătoare, nu trece cu vederea glasul robilor tăi, căci către tine alergăm în năpaste şi în necazuri şi înaintea ta, în nevoile noastre, lacrimi vărsăm cântând: Aliluia!„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 11-lea:
  
  „Făclie dătătoare de lumină, care s-a arătat celor ce sunt întru întunericul păcatelor şi în valea plângerii, vedem pe Preasfânta Fecioară, căci focul cel duhovnicesc al rugăciunilor sale, al povăţuirii şi al mângâierii aprinzându-l, trece la lumina cea neînserată pe toţi cei ce o cinstesc cu chemările acestea:
  Bucură-te, raza Soarelui dreptăţii, Hristos, Dumnezeul nostru;
  Bucură-te, Ceea ce luminezi conştiinţa cea necurată;
  Bucură-te, Ceea ce cunoşti toate cele ascunse şi greu de prevăzut şi le spui celor ce au nevoie;
  Bucură-te, Ceea ce ruşinezi pe proorocii cei mincinoşi şi ghiciturile lor nedrepte;
  Bucură-te, Ceea ce în ceasul nedumeririlor ne pui în minte gândul cel bun;
  Bucură-te, Ceea ce pururea petreci cu cei ce se nevoiesc în post, în rugăciune şi cugetare la Dumnezeu;
  Bucură-te, Ceea ce îmbărbătezi şi înţelepţeşti pe păstorii cei credincioşi ai Bisericii;
  Bucură-te, mângâierea cea de-a pururea a călugărilor celor temători de Dumnezeu şi a călugăriţelor;
  Bucură-te, sprijinitoarea neînfruntată a păcătoşilor care se căiesc înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele lor;
  Bucură-te, rugătoarea caldă pentru toţi creştinii;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 12-lea:
  
  „Dumnezeiescul har cere-l nouă de la Fiul tău şi Dumnezeu, întinde nouă mână de ajutor, depărtează de la noi pe tot vrăjmaşul şi pizmaşul, împacă viaţa noastră ca să nu pierim cumplit şi primeşte-ne pe noi în corturile cele veşnice, Născătoare de Dumnezeu ca bucurându-ne, Celui ce prin tine ne mântuieşte, sa-I strigăm: Aliluia!„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 12-lea:
  
  „Cântând negrăită milostivirea ta cea de Maică spre omul cel fără de lege, te lăudăm pe tine toţi ca pe o sprijinitoare tare pentru noi cei păcătoşi şi ne închinăm ţie, care te rogi pentru noi. De aceea credem şi nădăjduim că vei cere de la Fiul tău şi Dumnezeu, bunătăţile cele vremelnice şi cele veşnice tuturor celor care cu dragoste strigăm ţie acestea:
  Bucură-te, călcarea tuturor indemnurilor şi ispitelor ce ne vin de la lume, de la trup şi de la diavol;
  Bucură-te, împăcarea cea fără de veste a celor ce cumplit se duşmănesc;
  Bucură-te, îndreptarea păcătoşilor care se pocăiesc;
  Bucură-te, grabnică mângâietoare a celor ce slăbesc de griji multe şi de întristare;
  Bucură-te, Ceea ce ne îndestulezi pe noi cu darul smereniei şi al răbdării;
  Bucură-te, mustrarea a toată lumea a călcătorilor de jurăminte şi a celor ce agonisesc cu nedreptate;
  Bucură-te, Ceea ce îi îngrădeşti prin pace şi dragoste pe cei de un sânge, de ceartă casnică şi de vrăjmaşie;
  Bucură-te, Ceea ce nevăzut ne fereşti pe noi de îndemnurile cele pierzătoare, şi de poftele cele nechibzuite;
  Bucură-te, sprijinitoarea noastră cea de-a pururea întru gândurile noastre cele bune;
  Bucură-te, ajutătoarea noastră a tuturor în ceasul sfârşitului;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 13-lea:
  
  „O, Maică întru tot lăudată, care ai avut în pântece pe Dumnezeu cel neîncăput şi ai născut bucurie la toată lumea, primind cântarea noastră ce acum, toate întristările noastre în bucurie le întoarce şi din munca cea viitoare scapă pe toţi cei ce pentru tine strigă lui Dumnezeu: Aliluia!„ (se zice de trei ori).
  
  Apoi se zice iarăşi Icosul întâi: „Îngerul şi sufletele…” şi Condacul întâi: „Ţie, Maicii lui Dumnezeu…” după care se citeşte rugăciunea:
  Acatistul Maicii Domnului – Rugăciune către Sfânta Fecioară:
  
  „O, Prea Sfântă Fecioară, Prea Bună Maică, acoperământul a toată lumea creştină, credincioasă solitoare şi sprijitoare a tuturor celor ce sunt în păcate, necazuri, nevoi şi dureri. Primeşte această cântare de rugăciune, ce se înalţă de la noi nevrednicii robii tăi şi precum de demult pe cel păcătos, care în fiecare zi de mai multe ori se ruga înaintea cinstitei tale icoane, nu l-ai trecut cu vederea, ci i-ai dăruit lui bucuria cea fără de veste a pocăinţei şi l-ai plecat pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru ca şi nouă tuturor, celor ce ne închinăm cu credinţă şi umilinţă înaintea icoanei tale celei de vindecări purtătoare, să dăruiască bucurie neaşteptată după trebuinţa fiecăruia: păcătoşilor celor afundaţi în adâncul răutăţilor şi al păcatelor şi al patimilor, înţelepţeşte a tot lucrătoare pocăinţă şi mântuire, celor din necazuri şi întristări mângâiere, celor ce se află în nevoi şi asupriri desăvârşită scăpare de acestea, celor slăbiţi cu duhul şi deznădăjduiţi, nădejde şi răbdare, celor ce trăiesc în bucurie şi belşug, neîncetată mulţumire Binefăcătorului, celor nenorociţi, îndurare, celor din boli şi neputinţe îndelungate şi celor părăsiţi de doctori, vindecare neaşteptată şi întărire a celor cu mintea pierdută din boală, întoarcerea şi reînnoirea minţii celor ce pleacă la viaţa cea veşnică şi nesfârşită, amintire a morţii, umilinţă şi zdrobirea minţii prntrru păcate, duh treaz şi nădejde tare spre îndurarea Judecătorului.
  
  O, Doamnă Preasfântă, milostiveşte-te spre toţi cei ce cinstesc întru tot Sfânt numele tău şi tuturor arată-le atotputernicului tău acoperământ şi sprijineală. Păzeşte în bunătate pe cei ce până la sfârşitul lor cel mai de pe urmă vieţuiesc în dreaptă credinţă şi arată cinstită petrecere, pe cei răi, buni îi fă, pe cei rătăciţi, pe calea cea dreaptă povăţuieşte-i, la orice lucru bun şi plăcut Fiului tău, ajută-i; orice lucru rău şi potrivnic lui Dumnezeu, strică-l, celor ce se află în nedumerire trimite-le lor din cer ajutor nevăzut şi înţelepţire, de ispită, sminteli şi pierzare scapă-i, de toţi oamenii cei răi şi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi apără-i şi păzeşte-i, cu cei ce călătoresc împreună călătoreşte, celor din lipsuri şi din foamete fii hrănitoare, celor ce nu au acoperământ şi adăpost fii acoperământ şi scăpare, celor goi dă-le îmbrăcăminte, celor obijduiţi pe nedrept şi prigoniţi sprijineală, pe cei ce rabdă clevetire, batjocură şi hulă, îndrepteayă-i în chip nevăzut, pe clevetitori şi hulitori mustră-i înaintea tuturor, celor ce se duşmănesc cu înverşunare dăruieşte-le pace fără de veste şi nouă tuturor dragoste unuia către altul, pace, evlavie şi sănătate cu îndelungare de zile. Căsniciile în dragoste şi unire le păzeşte, pe soţii care se află în duşmănie şi despărţire împacă-i, uneşte-i unul cu altul şi pune-le lor dragoste nestricată, maicilor născătoare de fii dăruieşte-le grabnică dezlegare, pe prunci îi creşte, pe cei tineri înţelepţeşte-i şi deschide-le lor mintea spre primirea oricărei învăţături folositoare, povăţuieşte-i spre frica lui Dumnezeu, înfrânare şi iubire de osteneli, pe cei de un sânge, prin pace şi dragoste îi izbăveşte de ceartă şi de vrăjmăşii, pentru orfanii cei fără de mamă fii Maică, de tot păcatul şi de toată spurcăciunea îi îndepărtează şi spre toate cele bune şi plăcute lui Dumnezeu îi învaţă, iar pe cei înşelaţi şi căzuţi în păcat şi necurăţie, curăţându-i de spurcăciunea păcatului, scoate-i din adâncul pierzării, văduvelor fii mângâietoare, toiag bătrâneţilor fii, de moartea cea fără de veste şi fără de pocăinţă pe noi, pe toţi ne izbăveşte şi ne dăruieşte nouă tuturor sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de durere, neruşinat, cu pace şi răspuns bun la judecata înfricoşătoare a lui Hristos.
  
  Pe cei mutaţi întru credinţă şi pocăinţă, din viaţa aceasta a noastră, fă-i să locuiască împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii, pentru cei ce s-au sfârşit de moarte năpraznică, roagă-l pe Fiul tău, milostiv să le fie şi pentru toţi cei răposaţi fără să aibă rudenii care să roage pe Fiul tău pentru odihna lor, singură fii neîncetată şi caldă rugătoare, ca toţi, în cer şi pe pământ, să te cunoască pe tine ca pe o sprijinitoare neînfruntată a neamului creştinesc şi, cunoscându-te, să te slăvească pe tine şi prin tine pe Fiul tău, cu Cel fără de început al Său Părinte şi cu Cel de-o fiinţă Duhul Său, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

  
  
  
  

Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

 

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

Slavă..., Și acum...

Veniți să ne închinăm Împăratului nos­tru Dumnezeu.

Veniți să ne închi­năm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să că­dem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumne­zeul nostru.

Apoi Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. 

Dumnezeu este Domnul... (de trei ori).

Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu, a­cum cu osârdie să alergăm noi, pă­cătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, mi­los­tivindu-te spre noi; grăbește că pierim de mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi de­șerți, că pe tine, singură nădejde te-am câș­ti­gat (de două ori).

Slavă..., Și acum...

Nu vom tăcea, Născătoare de Dum­nezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevred­nicii. Că, de nu ai fi stat tu îna­inte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, stăpână, că tu izbă­vești pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei. 

Cântarea 1, Glasul al 8-lea:

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, milu­iește-ne pe noi.

De multe ispite fiind cuprins, către tine alerg căutând mântuire; o, Maică a Cuvântului și Fecioară, de rele și de nevoi mântuiește-mă.

Asupririle chinurilor mă tulbură și de multe necazuri se umple sufletul meu; alină-le, Fe­cioară, cu liniștea Fiului și Dumnezeului tău, ceea ce ești cu totul fără de prihană.

Slavă...,

Pe tine, ceea ce ai născut pe Mântuitorul și Dumnezeu, te rog Fecioară, izbăvește-mă din nevoi, că, la tine scăpând, acum îmi tind și su­fletul și gândul meu.

Și acum...

Fiind bolnav cu trupul și cu sufletul, cer­cetării celei dumnezeiești și purtării tale de grijă învrednicește-mă tu, Maica lui Dum­ne­zeu, ca ceea ce ești bună și Născătoarea Ce­lui bun.

Cântarea a 3-a:

Irmosul:

Doamne, Cel ce ai făcut cele de dea­supra crugului ceresc și ai zidit Bise­rica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta; că Tu ești marginea doririlor și credincio­șilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.

Folositoare și acoperământ vieții mele te pun pe tine, Născătoare de Dumnezeu Fe­cioară; tu mă îndreptează la adăpostirea ta, ceea ce ești pricina bunătăților și credincioșilor întărire, una întru tot lăudată.

Te rog, Fecioară, risipește-mi tulburarea su­fletului și viforul scârbelor mele, că tu, mi­reasă dumnezeiască, pe Hristos începătorul li­niștii ai născut, ceea ce ești de Dumnezeu fericită.

Slavă...,

Ceea ce ai născut pe Făcătorul de bine, Care este pricina bunătăților, bogăția facerii de bine izvorăște-o tuturor, că toate le poți ca una care ai născut pe Hristos Cel puternic în­tru tărie, una preacurată.

Și acum...

Fiind cuprins de neputințe cumplite și de chinurile bolilor, tu, Fecioară, ajută-mi; cer aju­torul tău, Fecioară, că pe tine te știu comoară de tămăduiri neîmpuținată și necheltuită, ceea ce ești cu totul fără de prihană.

Următoarele stihiri se zic după Cântarea a 3-a și a 6-a:

Izbăvește de nevoi pe robii tăi, Născă­toare de Dumnezeu, că toți, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca și către un zid nestricat și folositor.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Năs­cătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cum­plit al trupului meu și vindecă durerea sufle­tu­lui meu.

Preotul zice ectenia:Miluiește-ne pe noi, Dumne­zeule..., la care pomenește pe cei pentru care se face paraclisul.Cântărețul:Doamne miluiește (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni...Și îndată sedealna, glasul al 2-lea:
Podobie: Cele de sus căutând...

Ceea ce ești rugătoare caldă și zid nebi­ruit, izvor de milă și lumii scăpare, cu dina­dinsul strigăm către tine, Născătoare de Dum­nezeu, stăpână: Vino degrab și ne izbăvește pe noi din nevoi, ceea ce ești singura grabnic folositoare.

Cântarea a 4-a:

Irmosul:

Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înțeles lucrurile Tale și am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Tulburarea patimilor mele și viforul greșe­lilor mele alină-le, ceea ce ai născut pe Domnul-Îndreptătorul, dumnezeiască mireasă.

Chemând eu adâncul milostivirii tale, dă-mi-l mie, ceea ce ai născut pe Cel milos­tiv și pe Mântuitorul tuturor celor ce te laudă pe tine.

Slavă...

Îndulcindu-ne, preacurată, cu harurile tale, ție cântare de mulțumire cântăm, știindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu.

Și acum...

Nădejde și întărire și zid de scăpare ne­mișcat câștigându-te pe tine, ceea ce ești întru tot lăudată, de tot necazul ne izbăvim.

Cântarea a 5-a:

Irmosul:

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu po­run­cile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Umple, Preacurată, de veselie viața mea, dăruindu-mi bucuria ta cea nestricată, ceea ce ai născut pricina veseliei.

Izbăvește-ne pe noi din nevoi, Născă­toare de Dumnezeu, curată, ceea ce ai născut Izbăvirea cea veșnică și Pacea care covârșește toată mintea.

Slavă...,

Risipește negura greșelilor mele, dumneze­iască mireasă, cu strălucirea luminii tale, ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască și veșnică.

Și acum...

Tămăduiește, curată, neputința sufletului meu, învrednicindu-mă cercetării tale, și sănă­tate, cu rugăciunile tale, dăruiește-mi.

Cântarea a 6-a:

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Dom­nul și Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dum­nezeule, din stricăciune scoate-mă.

Cum a mântuit de moarte și de putrejune firea mea care era ținută de moarte și de pu­trejune, pe Sine Însuși dându-Se spre moarte, Fecioară, roagă-te Fiului și Dumnezeului tău, să mă izbăvească și de răutățile vrăjmașului.

Pe tine te știu folositoare și păzitoare prea tare vieții mele, Fecioară, care risipești tulbu­rarea năpastelor și izgonești asupririle diavo­lilor; de aceea mă rog totdeauna: Izbăvește-mă de stricăciunea chinurilor mele.

Slavă...,

Pe tine, Fecioară, te-am dobândit ca un zid de scăpare și sufletelor mântuire desăvâr­șită și desfătare întru necazuri; de lumina ta pururea ne bucurăm, o, stăpână; și acum ne iz­băvește din nevoi și din chinuri.

Și acum...

Acum zac în patul durerilor și nu este tă­măduire trupului meu; ci mă rog ție, celei bune, care ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul lu­­mii și Tămăduitorul bolilor, ridică-mă din strică­ciunea durerilor.

Preotul pomenește pe cei pentru care se face pa­raclisul, așa cum s-a arătat după Cântarea a 3-a. Apoi ecfonisul și condacul, glasul al 6-lea:

Ceea ce ești păzitoarea creștinilor nebiru­ită, și rugătoare neîncetată către Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoșilor; ci sârguiește ca o bună spre ajuto­­rul nostru, care cu credință strigăm către tine: Grăbește spre rugăciune și te nevoiește spre îm­blânzire, apărând pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Pomeni-voi numele Tău în tot neamul și neamul.

Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău.

Apostolul Paraclisului Maicii Domnului

Evrei (VII,7-17)

Diaconul: Înțelepciune.Preotul: Pace ție. Cântărețul: Și duhului tău. Aliluia..., glasul al 4-lea:

Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace.

Stih: Lumină spre descoperirea neamurilor.

Evanghelia de la Paraclisului Maicii Domnului

Luca I, 39-49, 56

Slavă...,glasul al 2-lea:

Părinte, Cuvinte și Duhule, Treime Sfântă, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dum­ne­zeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărăde­legile noastre.
Și stihirile acestea, glasul al 6-lea:
Podobie: Toată nădejdea...

Ajutorului omenesc nu ne încredința pe noi, Preasfântă Stăpână, ci primește rugăciu­nea robilor tăi, că necazurile ne cuprind și nu putem răbda săgetările diavolilor; acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoșii, pururea fiind biruiți; mângâ­iere nu avem afară de tine, stăpâna lumii. Nă­dejdea și folositoarea credincioșilor, nu trece rugăciunile noastre, ci le fă de folos.

Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese rușinat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; ci, cerând dar bun, primește dăruirea către cere­rea cea de folos.

Prefacerea celor necăjiți, izbăvirea celor neputincioși fiind, izbăvește pe robii tăi, Năs­cătoare de Dumnezeu Fecioară, pacea celor din războaie, liniștea celor înviforați, singura folosi­toare a credincioșilor.

Preotul zice:

Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări. Înalță fruntea dreptmăritorilor creștini și tri­mite peste noi milele Tale cele bogate; pen­tru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioa­rei Maria; cu puterea cinstitei și de viață fă­că­toarei Cruci; cu folosințele cinstitelor puteri cerești celor fără de trup; cu rugăciunile cins­titului, măritului Prooroc Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan; ale Sfinților măriților și întru tot lăudaților Apostoli; ale celor între Sfinți Părinții noștri, mari dascăli și ierarhi: Va­sile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvân­tătorul și Ioan Gură de Aur; cu ale Sfinților Ata­nasie cel Mare, Chiril și Ioan cel Milostiv, patriarhii Alexandriei și ale Sfântului Ni­fon, patriarhul Constantinopolului; cu ale celor în­tre sfinți Părinților noștri: Nicolae al Mirelor Lichiei și Spiridon al Trimitundei, făcătorii de minuni, Calinic Cernicanul, Iosif cel Nou, Io­rest și Sava, Antim Ivireanul, Iosif Mărturisi­­torul, Ghelasie, Leontie și Teodosie de la Brazi, și cu ale tuturor sfinților sfințiților ierarhi; cu ale sfin­ților, măriților și marilor Mucenici: Gheor­ghe, purtătorul de biruință, Dimitrie, izvorâ­torul de mir, Teodor Tiron, Teodor Stratilat și Ioan cel Nou; cu ale Sfântului Sfințitului Mu­cenic Ha­­ra­lambie; cu ale Sfântului Marelui Mucenic Nichita Romanul; cu ale Sfinților Mu­cenici Serghie și Vah, Ioan Valahul și Oprea; cu ale Sfinților Mărturisitori Ioan și Moise, Cons­tantin Voievod și fiii săi Cons­tantin, Ștefan, Radu și Matei, Ianache sfetni­cul; cu ale Sfân­tului Voievod Ștefan cel Mare și cu ale tu­turor bunilor biruitori mucenici; cu ale prea­cuvioșilor și de Dumnezeu purtăto­rilor Părin­ților noștri: Grigorie Decapolitul, Ni­codim cel Sfințit, Dimitrie cel Nou, Visa­rion și So­fronie, Ioan, Antonie, Daniil, Gher­man, Ioan Hozevitul, Vasile de la Poiana Mă­rului, Te­o­dora, și cu ale Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva; cu ale Sfântului (N) a că­rui po­menire o săvârșim astăzi; cu ale Sfinților și drepților dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana și cu ale tuturor sfinților, rugămu-ne, Mult-mi­lostive, Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoșii, care ne rugăm Ție, și ne miluiește pe noi.
Doamne miluiește (de 12 ori), apoi preotul zice ec­fonisul: Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni...

Cântarea a 7-a:

Irmosul:

Tinerii, cei ce au mers din Iudeea în Ba­bilon oarecând, cu credința Treimii, vă­paia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Când ai vrut să tocmești mântuirea noas­tră, Mântuitorule, Te-ai sălășluit în pântecele Fecioarei, pe care ai arătat-o folositoare lumii. Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri.

Maică preacurată, roagă pe Domnul mi­lei, pe Care L-ai născut, să izbăvească de pă­cate și de întinăciune sufletească pe cei ce strigă cu credință: Binecuvântat ești, Dumnezeul pă­rinților noștri.

Slavă...,

Comoară de mântuire și izvor de curăție, turn de tărie și ușă de pocăință, pe ceea ce Te-a născut pe Tine ai arătat-o celor ce strigă: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri.

Și acum...

De neputințele trupești și de păcatele sufle­tești, pe cei ce vin cu dragoste către acoperă­mântul tău cel dumnezeiesc, învrednicește-i să fie tămăduiți, Născătoare de Dumnezeu, care ai născut nouă pe Mântuitorul Hristos.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oștile în­gerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Nu trece cu vederea pe cei ce au tre­buință de ajutor de la tine, Fecioară, pe cei care cântă și te preaînalță întru toți vecii.

Tămăduiește neputința sufletului meu și durerile chinurilor mele, Fecioară, ca să te slă­vesc, curată, în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Bogăție de tămăduiri verși, Fecioară, celor ce te laudă cu credință și preaînalță nașterea ta cea de negrăit.

Și acum…

Tu izgonești asuprirea și năvălirea pati­mi­lor, Fecioară; pentru aceea te lăudăm întru toți vecii.

Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm și să ne în­chi­năm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L întru toți vecii.

Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oș­tile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmosul:

Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.

Să nu întorci fața ta de la izvorul lacrimilor mele, Fecioară, care ai născut pe Hristos, Cel ce a șters toată lacrima de pe fața tuturor.

Umple de bucurie inima mea, Fecioară, ceea ce ai primit plinirea bucuriei și ai pierdut grija păcatului.

Slavă...,

Cu strălucirea luminii tale luminează, Fe­cioară, negura neștiinței și o izgonește de la cei ce cu credință te mărturisesc pe tine Născă­toare de Dumnezeu.

Și acum...

Pe mine, care zac de boală în locul cel de răutate, tămăduiește-mă, Fecioară, și mă în­toarce din boală în sănătate.

Catavasia:

O, prealuminate nor, Maica lui Dumne­zeu, pe cei ce se luptă cu noi surpă-i cu dreapta ta cea stăpânitoare și atotputernică, și celor ce sunt în necazuri le ajută, pe cei asupriți îi mântuiește și dezleagă de păcate pe cei ce se roagă ție, că toate le poți câte le voiești.

Apoi:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Năs­cătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare, decât serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvân­tul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născă­toare de Dumnezeu, te mărim.
Apoi stihirile acestea, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn...

Pentru toți care scapă cu credință întru acoperământul tău cel puternic te rogi, ceea ce ești bună; că noi, păcătoșii, nu avem altă izbăvire către Dumnezeu în nevoi și în neca­zuri, pururea fiind încărcați cu multe păcate, Maica Dumnezeului Celui de sus. Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne izbăvești pe noi, robii tăi, din toate nevoile.

Stih: Pomeni-voi numele tău în tot neamul și neamul...

Tuturor necăjiților bucurie și asupriților fo­lositoare și flămânzilor dătătoare de hrană, străi­nilor mângâiere, celor învăluiți adăpostire, bolnavilor cercetare, celor neputincioși acope­ră­mânt și sprijinire, toiag bătrâneților tu ești Preacurată, Maica Dumnezeului Celui de sus; pentru aceea, ție ne rugăm: Grăbește și milu­iește pe robii tăi.

Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău.

Bucură-te, Fecioară preacurată; bucură-te cinstitul sceptru al Împăratului Hristos; bucu­ră-te, ceea ce ai crescut Strugurele cel de taină; bucură-te, ușa cerului și rugul cel nears; bucu­ră-te, lumină a toată lumea; bucură-te, bucuria tuturor; bucură-te, mântuirea credincioșilor; bucură-te, apărătoarea și scăparea tuturor crești­nilor, stăpână.

Slavă..., Și acum..., glasul al 8-lea:

Bucură-te, lauda a toată lumea; bucură-te, casa Domnului; bucură-te, munte umbrit; bucu­ră-te, scăpare; bucură-te, ceea ce ești sfeșnic de aur; bucură-te, Preacurată, care ești slava creș­ti­nilor; bucură-te, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucură-te, rai; bucură-te, masa cea dumnezeiască; bucură-te, biserică; bucură-te, năstrapă de aur; bucură-te, bucuria tuturor.

În timp ce preotul cădește altarul și poporul, se cântă aceste tropare ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 8-lea:

Pe ceea ce este mai înaltă decât cerurile și mai curată decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit pe noi din blestem, pe stăpâna lumii, cu cântări să o cinstim.

Pentru păcatele mele cele multe mi se îm­bolnăvește trupul și slăbește sufletul meu; la tine scap, ceea ce ești plină de daruri; nădej­dea tuturor celor fără de nădejde, tu îmi ajută.

Stăpâna și Maica Izbăvitorului, primește rugăciunea nevrednicilor robilor tăi, ca să fii folositoare, către Cel ce S-a născut din tine, o, stăpâna lumii, fii mijlocitoare.

Cântăm cu osârdie acum cântare de bucu­rie ție, celei întru tot lăudată, Născătoare de Dumnezeu. Cu Înaintemergătorul și cu toți sfinții, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mântuiască pe noi.

Toate oștile îngerești, Înaintemergătorul Dom­nului, cei doisprezece Apostoli și toți sfinții, împreună cu Născătoarea de Dumne­zeu, faceți rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.

Milostivă fii mie, smeritului, că afară de tine altă scăpare nu știu eu, cel ce sunt plin de tot felul de păcate. Miluiește-mă, nădej­dea creștinilor.

Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru...

Preotul: Că a Ta este împărăția...
Și troparele, glasul al 6-lea:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pre noi.

Slavă...,

Doamne, miluiește-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomenii fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi sun­tem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecu­­vântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mân­tuirea neamului creștinesc.

Preotul zice ectenia:

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne mi­luiește.
Cântărețul: Doamne miluiește (de trei ori).

Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Cântărețul: Doamne miluiește (de trei ori).

Încă ne rugăm ca să fie păzit sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate orașele și satele, de boală, de foamete, de cutre­mur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dum­nezeul nostru și să-Și întoarcă toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de îngrozirea Lui cea dreaptă, care este asu­pra noastră, și să ne miluiască pe noi.
Cântărețul: Doamne miluiește (de 40 ori).

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântui­torul nostru, nădejdea tuturor marginilor pă­mântului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.
Cântărețul: Doamne miluiește (de trei ori). Preotul zice ecfonisul:

Că milostiv și iubitor de oameni Dumne­­zeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii ve­cilor. Amin.

Apoi preotul face otpustul cel mic.

Eterna Femeie

E ruptă din soare, sculptată de zei,

Ea poartă în pântec pe Cel care Este,

Transformă alchimic iubirea-n scântei,

Iar viața cunoaște o nouă poveste !

E mamă, soție, bunică sau fiică,

Ea știe să-mpartă lumină mereu,

La sânu-i ne-ascundem trăind fără frică,

Chiar dacă norocul ne lasă la greu .

Nicicând Afrodita n-a fost mai geloasă,

Suav când pășește bruneta sau blonda,

În păr poartă stele,  cât e de frumoasă,

Pe chipu-i de aur zâmbește Gioconda !

În basme și ode se cântă femeia,

Demult trubadurii din greu au oftat,

Clepsidra nu seacă, se schimbă doar cheia,

Femeia rămâne cu sfinții la sfat !

Eu astăzi incerc să continuu legenda

Lăsată de Geea, Tărâmului Sfânt,

Prin voi azi se schimbă în taină agenda,

Prin voi va renaște Promisul Pământ !

  La mulți ani, ființe divine !

Mamici, surori, matuse, bunici, prietene, sotii, amante ...femei...femei...femei...sa avem boabe de intelepciune si zambete in buzunare, vise cat mai multe pentru zilele cu nor, fericire in esente ca sa scoatem in fiecare zi o aroma de azuriu si cald sau galben si rosu cand ni se par ca toate-s prea tari.

Aprecieri si vorbe bune, ca astea nu costa dar sunt asa primite si asteptate de oamenii frumosi cu care ne intersectam.

Clipe de isprava, de betie de viata, de prieteni...

Sa avem ani in soare cu lumini adiacente!

Sa fim noi, sa fim soclul pe care se cladeste viata, sa fim sanatoase, sa fim fericite in fiecare zi din restul vietii noastre!

PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC despre FEMEI

 

,, Femeia a fost foarte neglijată, a fost foarte devalorizată de mentalitatea omenească, iar asta este o enorm de mare greşeală!
     Femeia este o creaţie a lui Dumnezeu, cu totul, cu totul superioară, iar dovada o reprezintă Maica Domnului, o femeie!
    Femeile …, ele nasc, ele renasc, ele simt cu orice chip duhul acesta de relaţie cu Dumnezeu, în sfârşit, cu viaţa!
  Femeia are o putere de a iubi extraordinară, o putere de răbdare extraordinară şi de aceea le admir foarte mult!Bisericile sunt pline de femei , nu de bărbaţi! Majoritatea, destul de multe, fac nişte sacrificii grozave să vină la biserică, fiindcă nu sunt lăsate.

   Eram într-o întrunire duhovnicească şi un părinte aghiorit m-a întrebat:
 „Cum, sfinţia ta mărturiseşti femei?”
Când am auzit eu lucrul ăsta, m-am înfipt în el: „Da’ cine te-a născut, domnule dragă, pe dumneata aşa deştept? Cine te-a născut? Te-au prins cumva cu aţa, cu undiţa pe baltă? Eşti produsul unui incubator cumva?”
 I-am răspuns aşa cum i se cuvenea, l-am lovit pe toate părţile, fără teamă că o să-mi întoarcă răspunsurile… I-am vorbit atunci de valoarea femeii: „ Trăiţi fără ele dacă puteţi! Dacă faceţi pe grozavii!” Dacă femeia este rea, este fiindcă bărbaţii au făcut-o rea. Dacă femeia se vopseşte, nu pentru ea se vopseşte, pentru bărbaţi. Nu-şi dă seama că pentru bărbaţi se falsifică, pentru ei se urâţeşte… Dar sacrificii femeia a făcut.

După ceva timp m-am întâlnit din nou cu părintele acela, mergea, trimis de ascultare, în Franţa, la o mănăstire de maici, să le mărturisească. Şi în sinea mea mi-am zis: „ Uite, cuvioase, unde ai ajuns… ce bine eşti prins acum…”
 Femeia mii de ani a fost roabă, până a venit Hristos şi a pus-o în verticalitate, a pus-o în egalitate cu bărbatul sau mult mai sus decât bărbatul – femeia având harisme ce-l pot naşte pe Hristos în sufletul bărbatului. E puţin darul ăsta?

 Femeie înseamnă „împărăteasă dăruitoare”, pusă pe tron nu ca să domnească, ci pentru a-l admira pe cel ce a avut puterea să o ţină acolo. Femeia , pusă în adevăratele sale valori, începe să creeze, şi abia atunci se dăruieşte total, nu convenţional. De asta avem nevoie, de o dăruire totală, asta urmărim noi.
   Marea greşeală este deci că nu se pune în valoare femeia.
   Voi, însă, femei a căror onoare este în mod inseparabil unită cu pudoarea şi cinstea, păstraţi-vă cu cinste gloria şi nu lăsaţi în vreun fel să se păteze curăţenia reputaţiei. Zice Solomon: „Este vreme pentru toate, dar fiecare la vremea lor!” 🌹Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea.
  Şi apoi, voi trebuie să preţuiţi foarte mult femeia . Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară. Vă daţi seama ce puteri are o femeie să te scoată dintr-o stare amărâtă? Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de iubire desăvârşită îl face să muncească, să câştige războaiele, să-şi rezolve problemele. Este o mare Taină că sunt nişte bucurii care se imprimă în sufletele amândurora. Relaţia sexuală rămâne un lucru neînsemnat în comparaţie cu aceste bucurii.

Să ştiţi că femeia nu gândeşte simplu. Chiar dacă nu e învăţată, ea are o putere de pătrundere deosebită, şi e mult mai realistă decât un bărbat. Ea are încă de azi un sentiment pentru ziua de mâine. Însă noi discutăm, raţionalizăm nişte lucruri, dar în iubire nu este nimic raţional."

 Si nu există femeie urâtă. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se aplece să o ia – adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adâncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia că este.

  Femeia trebuie preţuită, să ştiţi, pentru că mai întâi ne reprezintă o femeie în împărăţia cerurilor:
Maica Domnului.
Binecuvantarea Celui Preainalt sa se reverse asupra tuturor femeilor ,sa  puteti aduce bucurie si mangaiere in locul in care va aflati ,sa fiti ca niste flori care infloresc mereu ,inmiresmand si infrumusetand viata celor din jur : soti ,copii ,parinti ,colegi.
 Sa va fie viata frumoasa!

Noi ,femeile crestine ,ne sarbatorim de ziua femeilor mironosite ,dar nu cred ca e gresit sa fim

"Vorbește cu îngerul tău păzitor tot timpul, despre tot. Mai ales atunci când ai necazuri și nu te înțelegi cu alte persoane. El ajută întotdeauna." (Maica Gavrilia)

 Domnul să aibă grijă pentru folosul sufletului tău. Primul tău gând este „jug ușor”. Al doilea este „ușor și greu”. Este o vreme în care monahul, când vine Harul și ajută, este în rai și petrece ca un înger în trup. Dar când pleacă Harul, ca să fie încercat, atunci gustă în fiecare clipă apele otrăvite ale iadului, întuneric și durere în suflet, dar și iarăși lumină și mângâiere, și iarăși durere de neînchipuit. Cel căsătorit merge pe un drum de mijloc. Nici mult urcuș, nici mult coborâș. Așadar, Domnul să te călăuzească spre sarcina pe care vei putea să o porți.

Cuviosul Iosif Isihastul
Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea Cuviosului Iosif Isihastul

 

 

Păstrează in suflet vesnic Primavara! 💚💐🤗🫶☀️ Un buchet de zambet, bucurie, speranta in tot si toate, pentru fiecare 🫶☀️🫶 La multi ani! 🙏

 Păstrează in suflet vesnic Primavara!  Un buchet de zambet, bucurie, speranta in tot si toate, pentru fiecare  La multi ani!

Sfintii Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton si Crescent-10 Martie

 

În această lună, în ziua a zecea, pomenirea sfântului mucenic Codrat, cel din Corint, şi a celor împreună cu dânsul: Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton şi Crescent.

În timpul unei persecuţii împotriva creştinilor, în secolul al III-lea, o creştină evlavioasă cu numele Rufina a fugit din Corint să se ascundă în munţi, ca să scape de urmăritori. Acolo a născut un fiu, Codrat, după care ea a murit. Prin grija Domnului, copilul a fost ţinut în viaţă, fiind hrănit în mod miraculos: un nor apărea deasupra lui şi îi picura rouă dulce în guriţă.

Sf. Codrat şi-a trăit copilăria şi tinereţea în sălbăticie. În adolescenţă el a cunoscut nişte creştini de la care a învăţat despre adevărata credinţă. Codrat a studiat gramatica şi arta medicinii, având mare succes. Dar, cel mai mult timp şi-l petrecea în singurătate, prin munţi, în rugăciune şi meditaţie la Dumnezeu. Anii treceau şi mulţi prieteni şi ucenici îl căutau pentru un cuvânt de învăţătură. Printre aceştia erau Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel, Crescent şi mulţi alţii.

Din porunca păgânului împărat Decius (249-251), prefectul militar Iason a sosit la Corint ca să tortureze şi să ucidă pe creştini. Fiind cel mai în vârstă dintre ei, Sf. Codrat a vorbit în numele tuturor, apărând cu demnitate credinţa în Hristos Mântuitorul, după care a fost supus torturii. În ciuda suferinţelor inumane, el îi încuraja pe alţii, spunându-le să nu le fie frică şi să-şi apere cu tărie credinţa.

Iason, văzând că nu-i poate convinge pe nici unul să se lepede de Hristos, i-a aruncat pe toţi la fiarele sălbatice să fie sfâşiaţi de vii. Însă fiarele nu s-au atins de ei. Atunci, Iason a dat ordin să-i lege de picioare la trăsuri şi să-i tragă prin tot oraşul şi mulţi oameni din mulţime aruncau în martiri cu pietre. În cele din urmă aceştia au fost condamnaţi la decapitare cu sabia. La locul execuţiei, aceştia au cerut puţin răgaz pentru rugăciune şi unul câte unul şi-au plecat capetele sub sabie.

Discipolii sfântului Codrat care au mai rămas, au suferit şi ei pentru Hristos: un alt Dionisie a fost înjunghiat noaptea; Victorin, Victor şi Nichifor au fost zdrobiţi într-o presă mare de piatră; lui Claudiu i s-au tăiat mâinile şi picioarele; Diodor a fost aruncat în foc; Serapion a fost decapitat iar Papiu şi Leonid au fost înecaţi în mare. Luând exemplul lor, multe femei creştine au ales să sufere de bună voie pentru Hristos.

Tot în această zi, pomenirea preacuvioasei maicii noastre Anastasia patriciana.

În zilele împăratului Iustinian (527-565) trăia la Bizanţ o femeie, cu numele Anastaşia, temătoare de Dumnezeu, care se trăgea din părinţi de neam ales şi bogaţi. Era cea dintâi patriciană a împăratului şi având adânc înrădăcinată în ea teama de Dumnezeu, umbla mereu pe căile Domnului. Avea o înfăţişare frumoasă şi era plină de bunătate aşa încât toţi erau încântaţi de purtările ei frumoase, chiar şi împăratul. Dar, pentru că semănătorul neghinelor, diavolul, obişnuieşte întotdeauna să zavistuiască ceea ce este bun şi să dea asalturi împotriva oamenilor de ispravă, neîngăduindu-şi niciodată odihnă, a făcut în aşa fel ca Anastasia să fie urâtă de împărăteasă. Cunoscând prin cineva ura pe care i-o purta împărăteasa şi fiind cu adevărat plină de cunoştinţă dumnezeiască, Anastasia şi-a zis întru sine: O, Anastasia, la vreme potrivită vine împrejurarea aceasta; caută deci de-ţi mântuieşte sufletul tău şi vei scăpa şi pe împărăteasă de ura aceasta necugetată şi-ţi vei dobândi şi ţie împărăţia cerurilor. Şi cugetând acestea întru sine, a tocmit o corabie şi adunându-şi o parte oarecare din averea ei, iar pe toată cealaltă lăsând-o, a pornit la drum şi a ajuns la Alexandria. Şi construind acolo, în locul care se cheamă Pempton, o mănăstire mică, a rămas în ea, ţesând veşminte sfinte şi sârguindu-se să placă lui Dumnezeu. Mănăstirea aceasta a rămas până în zilele noastre, purtând numele de Mănăstirea Patricienei.

După o oarecare vreme împărăteasa mutându-se din viaţa aceasta (548), împăratul şi-a adus aminte de Anastasia patriciana şi a trimis să fie căutată cu multă stăruinţă pretutindeni. Iar mieluşeaua lui Dumnezeu luând cunoştinţă de acest lucru, părăsind în timpul nopţii mănăstirea ei, s-a dus în pustia Schetia la avva Daniil, şi istorisind ea preafericitului bătrân cele cu privire la ea, acesta a îmbrăcat-o cu haine bărbăteşti şi i-a pus numele Anastasie eunucul. Şi aşezând-o într-o peşteră, la o oarecare depărtare de lavra lui, a zidit-o acolo, punându-i ca rânduială să nu iasă niciodată din chilie şi nici pe altcineva să nu mai primească la ea de atunci înainte. De asemenea el a mai rânduit pe unul din fraţi să-i aducă o dată pe săptămână un ulcior cu apă şi să i-l pună afară lângă peşteră, după care să primească binecuvântare şi să plece.

Această femeie vitează şi neînduplecată petrecând acolo neajunsă de nimeni douăzeci şi opt de ani, a păzit rânduiala bătrânului Daniil neştirbită. Ce minte sau ce limbă ar putea să înţeleagă, să povestească sau să scrie virtuţile dumnezeieşti ale celor douăzeci şi opt de ani pe care aceasta singură le-a înfăţişat lui Dumnezeu în fiecare zi: lacrimile, suspinele, durerile, vegherile, rugăciunile, citirile, şederile în picioare, îngenuncherile şi postirile? Şi mai înainte de toate şi după toate încăierările şi răzvrătirile demonilor, plăcerile trupeşti, poftele cele rele şi toate celelalte pe potriva acestora? De altă parte faptul că ea, care fusese patriciană şi care fusese obişnuită întotdeauna să se întâlnească în palatul împărătesc cu mulţime de bărbaţi şi femei, să rămână cu totul neajunsă de nimeni în decursul atâtor ani, depăşeşte orice minte şi orice cuget. În toate acestea însă ea s-a nevoit cu bine şi a ajuns vas ales al Duhului Sfânt.

Când a cunoscut de mai înainte mutarea ei spre Domnul, a scris pe un hârb către bătrânul Daniil, următoarele cuvinte: "Părinte cinstite, ia cu tine în grabă pe ucenicul care îmi aduce apă şi uneltele trebuitoare pentru îngropare şi vino ca să îngropi pe Anastasie eunucul". După ce a scris acestea, a aşezat hârbul afară, la uşa peşterii. Iar bătrânul încunoştiinţându-se de acestea printr-o vedenie în timpul nopţii, i-a zis ucenicului său: "Du-te, frate, la peştera în care se găseşte fratele Anastasie eunucul şi vezi că la uşa peşterii vei găsi un hârb cu scriere pe el; luându-l de acolo, întoarce-te cât poţi mai degrabă aici". După ce acesta s-a dus şi l-a adus, bătrânul citindu-l a lăcrimat. Şi luând în grabă pe frate cu el şi uneltele trebuitoare pentru îngropare au pornit la drum. Şi deschizând peştera au găsit pe Anastasie eunucul cuprins de fierbinţeală. Deci, bătrânul căzând la pieptul lui a plâns, zicând: "Fericit eşti, frate Anastasie; că gândind mereu la ceasul acesta, ai dispreţuit împărăţia cea pământească; roagă-te acum pentru noi Domnului!"

Iar aceea a răspuns: "Eu, mai degrabă, părinte, am nevoie de multe rugăciuni în ceasul acesta". Şi bătrânul a adăugat: "De aş fi luat-o eu înaintea ta, atunci aş fi putut ruga pe Dumnezeu!" Deci stând pe rogojină a îmbrăţişat capul bătrânului, rugându-se. Iar bătrânul luând pe ucenicul său l-a pus în genunchi la picioarele ei, zicând: "Binecuvintează pe ucenicul meu şi fiul tău!" Şi ea a zis: "Dumnezeul părinţilor mei, Care stă înaintea mea în ceasul acesta al despărţirii mele de trup, Cel ce cunoaşte toate nevoinţele mele din peştera aceasta, pentru numele Tău şi pentru slăbiciunea şi chinul meu, să odihnească duhul părinţilor asupra lui, precum a odihnit duhul lui Ilie asupra lui Elisei". Şi întorcându-se către bătrân, eunucul i-a zis: "Pentru numele lui Dumnezeu, părinte, să nu mă dezbrăcaţi de zdrenţele cu care sunt acoperită şi nimeni să nu cunoască cele cu privire la mine". Apoi, împărtăşindu-se cu Sfintele Taine, a zis: "Daţi-mi pecetea lui Hristos şi rugaţi-vă pentru mine!" Şi privind către răsărit a strălucit ca şi cum ar fi primit în peşteră o rază de foc asupra feţei ei. Şi făcând semnul cinstitei cruci, a zis: "Doamne, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul meu". Şi zicând acestea şi-a dat duhul.

Atunci, au săpat o groapă înaintea peşterii, iar bătrânul Daniil, dezbrăcând haina pe care o purta, a zis ucenicului: "Îmbracă pe frate, fiule, pe deasupra celor cu care este îmbrăcat". Iar ucenicul îmbrăcând pe fericita Anastasia, sânii acesteia au fost văzuţi de el, întocmai ca nişte frunze veştejite, dar nu a spus bătrânului nimic despre aceasta. După ce s-a terminat înmormântarea, în timp ce ei se coborau către chilia lor, ucenicul a zis bătrânului: "Ştiai, părinte, că eunucul era femeie?" Dar bătrânul a răspuns: "Ştiam şi eu, fiule, dar pentru ca acest lucru să nu se afle pretutindeni pentru aceasta am îmbrăcat-o cu haine bărbăteşti şi i-am dat numele Anastasie eunucul, ca să nu bănuiască nimeni. Căci multă cercetare s-a făcut de împărat pentru ea, în toată ţara şi mai ales în locurile acestea. Ci, iată, cu harul lui Dumnezeu, ea a fost păzită de noi". Şi atunci, bătrânul a început să-i povestească ucenicului cu de-amănuntul viaţa ei.

Tot în această zi pomenirea sfântului Marcian, care cu lemne fiind lovit s-a săvârşit din viaţă.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Mihail din Agrafa, cel ce a mărturisit în Tesalonic în anul 1544, care prin foc s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie şi către cei împreună cu dânşii

Troparul Sfinţilor Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie şi al celor împreună cu dânşii, glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

glasul al 4-lea

Irmosul

Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, te rog, îneacă-i întru adâncul nepătimirii, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, ca întru omorârea trupului, să-Ţi cânt Ţie ca dintr-o alăută cântare de biruinţă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sosit-a sfântul şi minunatul praznic al sfinţilor mucenici, care s-au nevoit cu sfinţenie, lu­minând pe toţi cu raza Duhu­lui. Deci adunându-ne, iubito­rilor de praznic, după datorie să-i fericim pe dânşii.

Stih: Sfinte Mucenice Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un soare luminos, cu strălucirea faptelor bune, ne-ai răsărit nouă, Sfinte Codrat, pătimitorule, alungând, cu strălucirile tale cele pline de lumină, întune­ricul închinării la idoli, fericite şi luminând adunările credin­cioşilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Piatra vieţii, pe Iisus Mân­tuitorul propovăduindu-L Dum­nezeu, aţi luptat cu vitejie şi pia­tra care a primit curgerea sân­gelui vostru aţi făcut-o izvor de sfinţenie, plin de lumină, mu­cenicilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din noroiul patimilor, din furtuna gândurilor, de săgeţile vicleanului şi de orice pornire potrivnică izbăveşte, Preacu­rată Născătoare de Dumnezeu, sufletele celor ce laudă naşterea ta cea de negrăit, Preacurată.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Pentru că Biserica cea stearpă a născut fii din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit, Minunatului Dumnezeului nostru să-I strigăm: Sfânt eşti, Doamne!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cei tari în credinţă ca dia­mantul, ucişi fiind cu sabia şi pătimind cu răbdare felurite dureri, Minunatului nostru Dumnezeu au strigat: Sfânt eşti, Doamne!

Stih: Sfinte Mucenice Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înţelepciunea cea dată de Dumnezeu a nimicit Sfântul Codrat împotrivirile înţelepciunii elineşti şi pătimind în propriul său sânge, s-a înfrumuseţat în Dumnezeiescul Duh.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împreună cu Mucenicul Codrat, pe Sfinţii Anecton şi împreună cu Pavel, pe Crescent şi pe Dumnezeiescul Ciprian şi pe Dionisie laolaltă, să-i lăudăm cu cuget dreptmăritor întru cântări, pe cei ce s-au nevoit în dreaptă credinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nici mintea celor cereşti nu poate să tâlcuiască naşterea ta cea mai presus de minte, Curată Fecioară, că ai zămislit în pân­tece pe Cuvântul Minţii Celei dintâi, pe Cel Ce a alcătuit toate cu cuvântul.

Irmosul

Pentru că Biserica cea stearpă a născut fii din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit, Minunatului Dumnezeului nostru să-I strigăm: Sfânt eşti, Doamne!

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Cel Ce şade în slavă pe scaunul dumnezeirii, pe nor uşor a venit, Iisus Cel mai presus de toate şi a mântuit cu palmă curată pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale!

Stih: Sfinte Mucenice Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuvântul înţelepciunii tale, pe cei neînţelepţi i-ai ruşinat şi cu îndemnul învăţăturilor tale celor Dumnezeieşti, Sfinte Mucenice Codrat, pe dumnezeiescul Anecton vânând, l-ai adus Stăpânului Tău ca pe un mucenic răbdător.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Din scutece te-ai apropiat de Cel Ce a zidit toate şi din copilă­rie ai ales cugetul bărbatului celui desăvârşit şi înţelepciu­nea dorind, te-ai făcut cu totul locaş preacurat, mucenice al lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfeşnicul cel cu şase lumini al mucenicilor Tăi, Doamne, cu untdelemn tainic fiind adăpat a împuţinat noaptea închinării la idoli şi a luminat pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, Puterii Tale!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, întru care, ca într-o Cămară cu bun miros a binevoit a locui Cuvântul Cel de o fiinţă cu Tatăl, nu i s-a ars pântecele şi nici nu a avut dureri; căci a născut pe Emmanuel, Dumnezeu şi Om.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Luminarea Ta, Doamne, trimite-o nouă şi ne izbăveşte din negura greşelilor, Bunule, din cer pacea Ta dăruindu-ne nouă.

Stih: Sfinte Mucenice Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu lumina cunoştinţei alun­gând negura necunoştinţei, ai adus Domnului mulţime de pătimitori, Înţelepte Codrat, împreu­nă cu dânşii încununându-te.

Stih: Sfinte Mucenice Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin nevoinţe arătându-te mai întâi biruitor asupra patimilor răzvrătirilor, după aceea ai sur­pat puterea celor nelegiuiţi, Mu­cenice Codrat, luptându-te vi­tejeşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Piatra cea uscată se umple acum de curgerea cinstitului tău sânge, Sfinte Mucenice Codrat şi izvorăşte izvorul limpede, care sfinţeşte pe cei credincioşi cu Dum­nezeieşti chemări.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce a zidit pe Eva din coas­tă, din pântecele tău se zideşte, Preacurată, vrând să mântu­iască pe Adam, din milostivire, ca un Iubitor de oameni.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Strigat-a, închipuind mai înainte îngroparea Ta cea de trei zile, profetul Iona, rugându-se în chit: din stricăciune scoate-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ceata cea cu numărul de şase a purtătorilor de chinuri, ca nişte stele ne-a stră­lucit nouă pe firmamentul Bise­ricii cel cinstit, luminând pe credincioşi şi risipind întuneri­cul înşelăciunii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fără învăluire aţi trecut no­ianul chinurilor, mucenicilor şi aţi dobândit liniştea cea de sus, făcându-vă limanuri şi solitori preafierbinţi pentru cei credincioşi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Să lăudăm împreună cu Mucenicul Anecton şi pe Sfinţii Codrat Măritul şi cu Pavel pe Ciprian, pe Dionisie şi Crescent, vlăstarele cele pline de rod ale viei lui Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Firea oamenilor cea pămân­tească ai făcut-o cerească, Preacurată şi stricată fiind ea, ai îndumnezeit-o. Pentru aceasta, toţi cu glasuri neîncetate te mărim.

Irmosul

Strigat-a, închipuind mai înainte îngroparea Ta cea de trei zile, profetul Iona, rugându-se în chit: din stricăciune scoate-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

 

CONDAC, glasul 1

Podobie: Ceata îngerilor...

Mărirea cea de şase ori numă­rată a mucenicilor lui Hristos să o lăudăm noi credincioşii, cu cântări: pe Sfinţii Mucenici Codrat şi pe Ciprian, pe Anecton şi pe Crescent, pe Pavel şi pe Dionisie. Că aceştia s-au nevoit până la tăiere şi moarte şi primind cununile nestricăciunii, se roagă pentru sufletele noastre.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Cel Ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldeii care vânau fără dreptate pe cei drepţi, Prealăudate Doamne, Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

În focul chinurilor primind vitejii roua de sus a răbdării, împreună cu tinerii, mucenicii au strigat: Prealăudate Doamne, Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu vărsarea cinstitului vos­tru sânge, purtătorilor de chi­nuri, piatra cea uscată mai îna­inte s-a umplut, vărsând râuri de tămăduiri celor ce cântă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Racla moaştelor tale, Sfinte Mucenice Codrat, ca un vas duhovnicesc purtător de mir, izvorăşte miruri de tă­măduiri, care îndepărtează mi­rosul urât al patimilor şi arde, cu Dumnezeiasca pronie, tabe­rele demonilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Binecuvântat este Rodul pântecelui tău celui Binecuvântat, Fecioară, pe Care-L binecuvân­tează Puterile cerurilor şi adunările oamenilor. Binecuvântat eşti, Cel Ce ne-ai mântuit pe noi de blestemul cel de demult.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce în mijlocul văpăii s-au arătat plini de dreaptă credinţă, pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!

Stih: Sfinte Mucenice Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te cu străluci­rile pătimirilor, purtător de cunună stai înaintea Dom­nului, Mărite Mucenice Codrat, împreu­nă cu cei ce au pătimit laolaltă cu tine, cântând: toate lucru­rile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!

Stih: Sfinte Mucenice Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfrumuseţându-te cu lumi­na virtuţilor, la sfârşit ai moş­tenit tu strălucirea mucenicilor, Preaînţelepte Codrat, cântând: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ca nişte ziduri întărite a do­bândit Corintul moaştele voas­tre cele cinstite şi ca o casă de sănătate fără de plată Biserica voastră, în care oricine vine cu credinţă scapă de dureri şi de patimi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izbăvindu-ne noi din bles­temul strămoaşei, prin tine, Maica lui Dumnezeu cea Cu­rată, te binecuvântăm cu cre­dinţă, Binecuvântată Stăpână şi cântăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile, pe Domnul!

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce în mijlocul văpăii s-au arătat plini de dreaptă credinţă, pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Eva, cu adevărat, prin boa­la neascultării a adus în lume blestemul; iar tu, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, prin Odrasla sarcinii tale ai înflorit lumii binecuvântare. Pentru aceasta toţi te mărim.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Rănile voastre cele muceniceşti împrăştie mireas­mă plină de har şi sângele lor varsă izvoare prin Dumnezeies­cul Duh şi vindecă patimile su­fletelor; pe care, cu vrednicie, să le lăudăm.

Stih: Sfinte Mucenice Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu frumuseţile rănilor fru­mos făcându-te, te-ai asemănat îngerilor şi pe sângele pe care l-ai vărsat urcându-te, întocmai ca pe un car, Sfinte Codrat, ai zburat către Împărăţia cea de sus, pri­mind răsplătirile ostenelilor.

Stih: Sfinte Mucenice Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Picurând Dumnezeiască dul­ceaţă din gură, ai plecat ceata purtătorilor de chinuri, care s-a nevoit împreună cu tine, Sfinte Mu­cenice Codrat, pe Sfinţii Anecton şi pe Pavel, pe Crescent şi pe Ciprian împreună cu Dionisie, cu care împreună dănţuieşti, vrednicule de laudă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toţi prăznuim pătimirea voastră ca pe o zi de sărbă­toare, purtătorilor de chinuri; căci, întru aceasta cununa nestricăciunii primind vă faceţi fii ai Luminii şi ai zilei, dănţuind în jurul Scaunului Împăratului tuturor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născătoare a Ziditorului tu­turor arătându-te, mai presus de toată mintea, Preacurată, te-ai arătat mai Înaltă decât cerurile şi Stăpânitoare a tutu­ror, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată. Pentru aceasta toţi te mărim.

Irmosul

Eva, cu adevărat, prin boa­la neascultării a adus în lume blestemul; iar tu, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, prin Odrasla sarcinii tale ai înflorit lumii binecuvântare. Pentru aceasta toţi te mărim.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Cu răbdarea chinurilor omo­rând pe vrăjmaşul cel mândru, pătimitorule, ai suferit moartea cea prin sabie, Sfinte Codrat, laolaltă cu preaînţelepţii cei ce au pă­timit împreună cu tine. Pentru aceasta, prăznuim cinstită po­menirea voastră, strigând: pomeniţi-ne pe noi înaintea Stă­pânului, nebiruiţilor mucenici.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Nu vom tăcea niciodată, noi, nevrednicii, a grăi puterile tale, Născătoare de Dumnezeu. Că, de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom îndepărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pururea pe robii tăi din toate nevoile.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Pe Cel Născut din Tatăl Cel fără de început, Ceea ce Te-a născut în cele mai de pe urmă Trupeşte, pe Cruce văzându-Te pe Tine, Hristoase Răstignit, a strigat: Vai mie, Preadorite Iisuse! Cum, Cel Ce este Preaslăvit ca Dumnezeu de îngeri, voind, este Răstignit acum de cei fărădelege, Fiule? Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule.