În această lună, în ziua a şaisprezecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Teodor sfinţitul, ucenicul preacuviosului Pahomie cel Mare.
Fericitul acesta îndeletnicindu-se cu legea lui Dumnezeu şi tot curat făcându-se şi arătându-se vas ales şi sfinţit, s-a învrednicit şi de numirea cea adevărată şi mare, dimpreună-locuitor şi asemenea la chip făcându-se marelui Pahomie. Pentru aceea locaşurile etiopienilor, după dumnezeiescul Avacum a zice spăimântând, şi ca în uimire capetele acestora tăind, a trecut la darurile răsplătirii cu sudorile bunei fapte, alungând toată boala şi toată slăbiciunea de la oameni.
Tot
în această zi, pomenirea celui dintre sfinţi părintele nostru Alexandru
arhiepiscopul Ierusalimului, şi a sfinţilor mucenici Avda şi Avdiis
episcopii, şaisprezece preoţi, nouă diaconi, şase călugări şi şapte
fecioare.
Aceştia mărturisind pe Hristos şi propovăduind în Persia, au fost prinşi şi duşi la domnitor; şi neplecându-se ei a cinsti dogma persienească, ci mărturisind pe Hristos şi felurite chinuri suferind, la sfârşit li s-au tăiat capetele cu sabia şi au primit cununile muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Isaachie, Simeon şi Vahtisoiu, care prin foc s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea celor din Mânăstirea sfântului Sava, părinţi ucişi de către Vlemini.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic PapilIn, care de sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Petru cel din Vlaherna, care cu vine de bou fiind bătut, s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului Nicolae patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfintei Eufimia, aproape de limanul Neoriei, de la sfânta Dinamis.
Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Nicolae cel din Mezov, care a mărturisit în Tricala, la anul 1619 şi care prin foc s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Viața pe scurt - Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit (sinaxar)
Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit s-a născut în anul 314 și a crescut în Tebaida de Sus, Luxor (Egipt) din părinți creștin în timpul Sfântului Constantin cel Mare. Încă din copilărie Sfântul s-a detașat de cele lumești fiind atras ce cele sfinte. La vârsta de 12 ani, pe când se afla cu familia la o masă bogată, cu ocazia praznicului Botezului Domnului, s-a retras și s-a ascuns postind până seara, rugându-se lui Dumnezeu să îl primească în slujba Sa.
Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit intră în viața monahală
După ce cunoaște creștinismul, la vârsta de 14 ani, părăsește casa părintească și s-a retras la o mănăstire de monahi. Însă, auzind de sfântul Pahomie, s-a dus la Tebaida (Tabena) pentru a-i fi ucenic.
Mai târziu, se vor călugări atât mama, cât și și un fratele acestuia, Pafnutie. Mama sfântului venise pentru a-și vedea fiul care plecase de acasă fără voia părinților. A adus cu ea și scrisori din partea episcopilor, prin care i se poruncea sfântului Pahomie să-i dea fiul înapoi. Deci venind ea, a fost primită în casa de oaspeți din mănăstirea fecioarelor, în care pustnicea sora lui Pahomie. Primind înștiințare că fiul său nu voiește nicidecum, nu numai să se întoarcă acasă, dar nici s-o vadă, nu s-a mai întors nici ea acasă, ci a viețuit în călugărie, în mănăstirea de fecioare, pentru că socotea în sine: "De va voi Dumnezeu, voi vedea pe fiul meu între sfinții părinți și îmi voi dobândi sufletul pentru dânsul" (Viețile Sfinților).
Când a împlinit 25 de ani, Sfântul Teodor a fost ales, de dascălul său drept (Sfântul Pahomie cel Mare) însoțitor în drumurile pe care acesta le făcea la mănăstirile aflate sub ascultarea sa. A fost hirotonit preot la vârsta de treizeci de ani (de aici și numele de "cel sfințit", adică preotul) dându-i conducerea mănăstirii din Tebaida iar Sfântul Pahomie s-a mutat la mănăstirea din Pamvo.
La moartea Sfântului Pahomie din anul 347, fiind dezbinări și neînțelegeri în mănăstirile pahomiene, Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit a fost ales stareț al tuturor mănăstirilor înființate de părintele său duhovnicesc, reușind să aducă pacea și dragostea frățească, acolo unde începuseră să apară dezbinări. După ce Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit a fost ales stareț și-a continuat viața în locuind în mănăstirea Pamvo.
Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit s-a întâlnit cu alți doi mai Sfinți ai Bisericii, cu Sfântul Antonie cel Mare, căruia i-a povestit viața duhovnicului său și cu Sfântul Atanasie cel Mare, care în timpul exilului s-a adăpostit în una din mănăstirile conduse de Sfântul Teodor.
Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit trece la cele veșnice
Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit a plecat în pace la Domnul, după Sfintele Paști, în data de 16 mai 367, trupul său fiind înmormântat lângă trupul Sfântului Pahomie.
Pentru a citi mai mult depre Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare APĂSAȚI AICI.
Surse: Creștin Ortodox, Ziarul Lumina, RadioRenasterea, Wikipedia.
Etimologia / semnificația numelui Teodor - Teodora
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Cuvios Teodor cel Sfințit!
Teodor – acest nume de familie sau prenume masculin vine din greaca veche (Θεόδωρος) și este un cuvânt compus din Teo (Θεό) care înseamnă „Dumnezeu”, și Doros (δωρος) care înseamnă „dar”, „cadou”, care împreună înseamnă „darul lui Dumnezeu”, „cadoul lui Dumnezeu”. În limba română varianta feminină a numelui este Teodora. Varianta feminină din limba greacă este Dorotea, care are aceeași semnificație și anume „darul lui Dumnezeu”. Teodor sau „Darul lui Dumnezeu” are corespondente în mai multe limbi vechi, din care își trag originea multe nume foarte folosite în prezent.
De exemplul tot sensul de „Darul lui Dumnezeu” au următoarele nume:
Matei – Matthaios care provine din limba ebraică;
Tudor – care provine din latină;
Bogdan – care provine din sârbă;
Derivate ale numelui Teodor
Teodora, Teo, Tudor.
Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Teodor?
Conform cu calendarul ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 8 februarie în ziua de prăznuire a Sfântului Marelui Mucenic Teodor Stratilat, pe data de 17 februarie, zi în care este sărbătorit Sfântul Teodor Tiron, pe data de 5 aprilie atunci când este sărbătorită Sfânta Cuvioasă Teodora din Tesalonic, pe 22 aprilie când este serbat Sfântul Ierarh Teodor Sicheotul, sau pe 16 aprilie când serbăm pe
Icoana Sfântului Cuvios Teodor cel Sfințit
Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine, p. 100
Rugăciune către Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit
Cel ce ești cu numele darurilor celor
dumnezeiești, primind har dumnezeiesc din luminatele vistierii cele ce
nu se cheltuiesc, dă-mi mie dar celui ce vreau să cânt acum prăznuirea
ta cu cântări de laudă, pururea pomenite.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Cugetând
cu osârdie legea cea preacurată, cu totul te-ai făcut curat și lămurit
părinte; și ocârmuindu-te însuți cu cuvântul cel preacurat, te-ai arătat
vas prealuminat și sfințit al curăției, pururea fericite.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Omorându-te
lumii și petrecând pe pământ viață întocmai ca un înger, cugetătorule
de Dumnezeu părinte, cu dreaptă credință ai urmat Celui ce a răsărit din
pântece fecioresc, ridicându-ți Crucea pe umeri, pururea pomenite.
Cântări Liturgice
Tropar - Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit, glasul 1
Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Teodor; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cerești daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Condac - Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit, glasul al 2-lea
În casa lui Dumnezeu ca un finic ai înflorit, roade de fapte bune, Domnului aducând prin prea bună pustnicia ta, părinte cuvioase. Pentru aceasta te și fericești, ca cel întocmai stătător cu cei fără de trupuri.
Viața completă - Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit (Viețile Sfinților)
Când se întindea vestea de viața cea asemenea cu îngerii a Cuviosului și purtătorului de Dumnezeu părintelui nostru Pahomie, și toți credincioșii preamăreau pe Hristos Dumnezeu pentru el, mulți din cei ce aveau dragoste mai fierbinte către Dumnezeu, se umileau cu inima, defăimau lumea și toate cele din lume și se duceau la acel cuvios părinte pentru călugărie, între aceștia a fost și fericitul Teodor, a cărui pomenire se face astăzi.
Acesta, fiind născut din părinți creștini bogați și slăviți, și-a ales de bunăvoie sărăcia, socotind toate ca niște gunoaie, ca să dobândească pe Hristos. Iar începutul lui spre osârdia monahicească i-a fost astfel: Săvârșindu-se un praznic mare în casa dreptcredincioșilor săi părinți în șase zile ale lunii ianuarie, în care zi se prăznuiește dumnezeiescul Botez al Domnului; Teodor fiind atunci copil de paisprezece ani și văzând casa părinților săi împodobită foarte minunat pentru praznic și îndestulată cu toate bunătățile mirenești, și socotind deșertăciunea tuturor acelora, s-a umilit cu sufletul, atingându-se darul de inima lui, și și-a zis întru sine: "Ce folos am eu din toate acestea? Sau ce voi câștiga eu, ticălosul, dacă îndulcindu-mă de aceste desfătări vremelnice ale acestei vieți, mă voi lipsi de cele veșnice? Pentru că nimeni, îndulcindu-se de cele vremelnice, nu va putea să câștige slava cea veșnică".
Acestea socotindu-le în sine, a suspinat din adâncul inimii și la vremea mesei a intrat într-o cămară ascunsă și acolo a căzut cu fața la pământ, rugându-se lui Dumnezeu cu lacrimi și zicând: "Doamne, știutorule al celor ascunse și ispititorule al tainelor omenești, Tu știi că nimic nu cinstesc din cele ce sunt în lumea aceasta mai mult decât dragostea Ta. Drept aceea mă rog Ție, Stăpâne, povățuiește-mă spre calea Ta, ca să fac voia Ta, și luminează sufletul meu, ca să Te slăvesc și să Te laud totdeauna, Domnul meu". Pe când el se ruga astfel, a intrat în cămara aceea maica sa; iar el s-a sculat de jos cu ochii plini de lacrimi. Și căutând maica sa spre dânsul și văzând ochii lui umflați de plâns, l-a întrebat: "Ce-ți este, fiule? Cine te-a mâhnit? Pentru ce plângi? Și de ce te-ai despărțit de noi de la masă? Căci noi, mâhnindu-ne, te-am căutat pretutindeni ca să te veselești împreună cu noi".
Atunci el a răspuns către dânsa: "Mergi, maica mea și prânziți fără de mine, pentru că eu acum nu voi mânca". Și rugându-l maica sa mult și silindu-l să meargă la masă, n-a ascultat-o. Și astfel în toate zilele umblând la școală și învățând carte, el postea până seara. Uneori nu gusta nimic toată ziua, iar a doua zi spre seară lua puțină hrană. Doi ani n-a gustat bucate scumpe și dulci, deprinzându-se la înfrânarea cea desăvârșită și postnicească. Apoi a ieșit în taină din casa sa, lăsându-și părinții și bogăția lor. Deci, defăimând slava lumii acesteia, a aflat într-o mănăstire niște monahi plăcuți lui Dumnezeu și acolo a început a viețui cu ei întru frica lui Dumnezeu. Și privind la nevoințele lor pustnicești, urma vieții lor și se sârguia după puterea sa, să placă lui Dumnezeu.
Deci șezând odată monahii după rugăciunea cea de seară și vorbind din dumnezeiasca Scriptură, Teodor a auzit pe unul dintre dânșii grăind pentru cortul care a fost în Legea Veche și tâlcuire a Sfintei Sfintelor spunând pentru două popoare, astfel: "Cortul cel din afară este poporul iudeilor, iar Sfânta Sfintelor este chemarea neamurilor, care are intrarea mai tăinuită și mai slăvită; pentru că în loc de jertfele cele de dobitoace și de cădelniță, de masă și de chivotul care a avut pâinea cea de mană, de cărțile Legii și de câte altele, care au fost acolo, și în loc de lumina cea din sfeșnic, S-a arătat nouă Dumnezeu Cuvântul în trupul cel luat de El și S-a făcut nouă Lumină a cunoștinței, pâine de viață și jertfă pentru păcatele noastre".
O tâlcuire ca aceasta spunând monahul acela fraților care ședeau cu el, a zis: "Această tâlcuire am auzit-o de la Sfântul părintele nostru Pahomie, care a adunat în Tavenisiot pe frații care nădăjduiesc spre Domnul și cred că-mi va dărui și mie Domnul iertare păcatelor mele; de vreme ce de acel drept bărbat mi-am adus aminte în ceasul acesta". Iar fericitul Teodor, auzind de Cuviosul Pahomie, s-a aprins cu inima și a zis: "Doamne, Dumnezeul meu, de este pe pământ un bărbat sfânt ca acesta, învrednicește-mă ca să-l văd pe acela și să-i urmez lui în toate poruncile; ca și eu să mă mântuiesc și să mă fac vrednic bunătăților acelora, care le-ai gătit celor ce Te iubesc pe Tine".
Aceasta grăind, plângea, pentru că era rănit de dumnezeiasca dorire. Și după câteva zile, a mers la ei unul din ucenicii lui Pahomie, cu numele Pecusie, bărbat bătrân și îmbunătățit. Deci, pe acela l-a rugat, ca să-l ia pe el cu sine la Tavenisiot, în obștea Cuviosului părinte Pahomie. Deci, Pecusie a luat pe tânăr și, când au ajuns la mănăstire, Teodor s-a închinat Domnului, zicând: "Bine ești cuvântat, Doamne Dumnezeule, Cel ce Te-ai grăbit de m-ai ascultat pe mine păcătosul și ai împlinit cererea mea". Iar când a ajuns la ușa chiliei Sfântului Pahomie, a început a plânge din umilința inimii și din duhovniceasca bucurie, scăldându-și fața cu lacrimi. Și văzându-l pe el Cuviosul părinte Pahomie, a zis către dânsul: "Nu plânge, fiule, că și eu, deși păcătos, sunt sluga Domnului și Părintelui cel de obște al nostru, al tuturor".
Deci, primind Cuviosul Pahomie pe fericitul Teodor cu dragoste în mănăstirea sa și văzând Teodor în mănăstirea aceea mulțimea fraților ostenindu-se pentru Domnul, s-a luminat cu mintea și a luat râvnă în sufletul său de plăcerea lui Dumnezeu și sporea întru Dumnezeu cu faptele bune, pentru că, fiind înțelept și priceput, a cunoscut cu înlesnire calea cea adevărată a mântuirii și a câștigat, împreună cu smerenia, ascultare mare și minunată. Și întărindu-se cu darul lui Dumnezeu, petrecea treaz în rugăciuni, nelenevindu-se în osteneli și în postiri. Și nu înceta niciodată a dori sporirea cea mai mare în faptele cele bune și în darul Domnului. Iar când vedea pe cineva scârbit, îl mângâia pe acela; și orice ar fi greșit cineva, îl îndrepta cu iubire de prietenie și cu milostivire. Toate acestea văzându-le Cuviosul Pahomie, l-a iubit foarte mult și l-a pus în inima sa.
Și auzind maica lui Teodor despre el că se află în Tavenisiot la Cuviosul Pahomie, a luat de la episcopi scrisori, prin care îi porunceau Sfântului Pahomie să-i dea pe fiul ei. Deci, venind ea la Tavenisiot, a fost primită în casa de oaspeți din mănăstirea fecioarelor, în care pustnicea sora lui Pahomie. Și a trimis maica lui Teodor la Sfântul Pahomie, zicând că dorește să vadă pe fiul său. Iar starețul a zis lui Teodor: "Fiule, maica ta a venit aici, voind să te vadă, și are scrisori de la episcopi către noi; deci, du-te la dânsa, mai ales pentru aceea că au scris sfinții episcopi, pe care avem datoria să-i ascultăm". Teodor a răspuns: "Părinte, încredințează-mă mai întâi: oare nu voi da răspuns lui Dumnezeu în ziua Judecății, dacă, după începutul vieții monahicești, mă voi duce la maica mea, pe care am lăsat-o lui Dumnezeu cu toate pătimirile lumești, și se vor sminti frații pentru mine? Pentru că, dacă mai înainte de darul cel nou, fiilor lui Levi din așezământul cel vechi le-a fost oprit să vadă pe părinții și pe frații lor, ca să păzească îndreptările lui Dumnezeu, cu atât mai vârtos eu, învrednicindu-mă în darul cel nou, de atâta dar al sfintei rânduieli monahicești, nu mi se cade a cinsti mai mult dragostea părinților, decât dragostea lui Dumnezeu; de vreme ce Stăpânul nostru a zis: Cel ce iubește pe tată sau pe maică mai mult decât pe Mine, nu este Mie vrednic". Grăit-a lui Sfântul Pahomie: "Fiule, de nu-ți este de folos să te duci să vezi pe maica ta, eu nu te silesc, dar fii monah desăvârșit, lepădându-te de lume și de sine, până la sfârșit".
Deci, înștiințându-se maica, că fiul ei nu voiește nicidecum, nu numai să se întoarcă acasă la dânsa, dar nici s-o vadă, a voit și ea a nu se mai întoarce la locul său, ci a viețui în călugărie în mănăstirea de fecioare, pentru că socotea în sine: "De va voi Dumnezeu, voi vedea pe fiul meu între sfinții părinți și îmi voi dobândi sufletul pentru dânsul". Astfel, voința către Dumnezeu cea bărbătească și statornică a monahului cel tânăr, a mântuit nu numai sufletul său, dar și pe al maicii sale, aducând-o pentru Dumnezeu în viața monahicească cea strâmtă și necăjită. Deci, Cuviosul Teodor se întărea cu duhul și se asemăna în toate Sfântului Pahomie, duhovnicescul său părinte, supunându-se lui pentru Dumnezeu, ca lui Dumnezeu. Iar părintele de multe ori îl ispitea în ascultări și în răbdări, poruncindu-i să facă oarecare lucruri; și, dacă îndeplinea porunca, el îl ocăra ca și cum nu făcea bine și îi poruncea să strice acel lucru și să facă altul; iar el niciodată nu s-a împotrivit părintelui întru nimic, nici a cârtit, nici s-a mâniat, nici s-a mâhnit, ci totdeauna primea cu bucurie ceea ce i se poruncea de Cuviosul Pahomie, socotind ocările lui ca niște laude.
Iar după câtăva vreme, a venit la dânsul un frate după trup, cu numele Pafnutie, dorind asemenea să se facă monah. Iar Teodor nu voia nicidecum să-l primească, deoarece acela nu se lepădase desăvârșit de omul cel vechi și pentru aceasta Pafnutie plângea. Deci, Sfântul Pahomie, înștiințându-se de aceea, a zis lui Teodor: "Bine este a slăbi la început pe unii ca aceștia, care voiesc să intre în nevoința monahicească, că precum un pom nou sădit are trebuință de multă grijă și curățenie, așa și înfrânarea monahicească începând, are trebuință de puțină slăbire și mângâiere, până ce se va înrădăcina cu darul Domnului și se va întări cu credința". Și ascultând Teodor pe Cuviosul Pahomie, a primit pe fratele cel după trup și-l povățuia spre fapta bună.
Un alt frate, după duh, leneș la viață, adeseori fund sfătuit și învățat de Cuviosul Pahomie, s-a mâhnit și voia să fugă din mănăstire. Și, înțelegând aceea fericitul Teodor, s-a prefăcut că are mâhnire asupra părintelui și, ca și cum ar voi și el să fugă, a zis către fratele acela: "Știi, frate, că cuvintele acestui stareț sunt aspre și mai presus de măsură și nu știu de voi putea să rabd mai mult aici". Iar fratele acela, auzind de la Teodor niște cuvinte ca acestea, s-a bucurat și i-a zis: "Oare și tu pătimești de la dânsul ca mine?" Grăit-a Teodor: "Pătimesc foarte, dar, de vrei să fim împreună, să ne mângâiem unul pe altul, până ce îl vom ispiti încă o dată și, dacă de acum se va arăta bun spre noi, vom sta aici; iar dacă va fi tot rău și mânios asupra noastră, apoi vom ieși împreună din mănăstire". Și ascultând fratele acela pe Teodor, n-a plecat din mănăstire, așteptând până ce vor ieși amândoi împreună. Deci, Teodor s-a dus și a vestit aceasta deosebi Cuviosului Pahomie și a lăudat starețul înțelegerea lui Teodor.
Apoi, chemându-i pe amândoi, părintele și-a plecat spre dânșii capul și a zis: "Iertați-mă, fraților, că v-am greșit, dar și voi sunteți datori, ca niște fii adevărați, să răbdați și să suferiți neputința părintelui vostru". Astfel, umilindu-se fratele acela, s-a lăsat de scopul lui cel nefolositor și de atunci s-a îndreptat.
Văzând Cuviosul Pahomie pe fericitul Teodor sporind în fapte bune și în buna înțelegere, putând să folosească și altora cu cuvântul, ca un iscusit în Scriptură, i-a poruncit ca la o vreme oarecare să spună cuvântul lui Dumnezeu spre folosul fraților; și avea el atunci douăzeci de ani de la nașterea sa. Iar Teodor, fiind supus și ascultând porunca fără de nici o împotrivire, a stat în mijlocul soborului și a început a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, din dumnezeiasca Scriptură, spunând multe lucruri folositoare, care duc spre calea mântuirii. Iar unii dintre bătrânii cei mai vechi, văzând pe Teodor făcând învățătură către dânșii, n-au voit să-l asculte, ci au început a cârti, zicând unul către altul: "Iată, noul începător ne învață pe noi și încă fiind tânăr, ne dă învățătură nouă, bătrânilor; deci, să nu-l ascultăm". Și sculându-se, s-au dus din sobor la chiliile lor. Iar după ce Cuviosul Teodor a sfârșit propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu, Cuviosul Pahomie a chemat la el pe bătrânii aceia și le-a zis: "Pentru ce ați lăsat soborul și ascultarea învățăturii și v-ați dus la chiliile voastre?"
Ei au răspuns: "Pentru aceea am făcut aceasta, fiindcă ai pus pe un copil ca învățător nouă, celor bătrâni, care de mulți ani petrecem în această mănăstire". Cuviosul Pahomie, auzind niște cuvinte ca acestea, a suspinat foarte și le-a zis: "Sunteți nebuni și robiți de diavolul, pentru că toată fapta voastră cea bună ați pierdut-o cu mintea cea înaltă; și nu pe Teodor l-ați lăsat ducându-vă, ci ați lepădat cuvântul lui Pumnezeu fugind de dânsul și v-ați lipsit de Sfântul Duh. Au nu m-ați văzut pe mine cu câtă luare aminte l-am ascultat și mult m-am folosit din cuvintele lui?"
Astfel, Cuviosul Pahomie cu cuvinte din destul învățând și smerind pe acei bătrâni, le-a tămăduit vătămarea îngâmfării și a cârtirii lor și i-a făcut să fie ascultători la învățătura cea folositoare și cu bună înțelegere a lui Teodor. După aceasta, pe fericitul Teodor l-a pus iconom al mănăstirii Tavenisioților, iar el s-a sălășluit într-o altă mănăstire mai mică și mai liniștită; lăsând pe Teodor a-și îndrepta bine locașul cel încredințat lui.
În acel timp, episcopul cetății Panopoliei, fericitul Uar, voind să facă o mănăstire în cetatea sa, a chemat la el cu rugăminte pe Cuviosul Pahomie. Atunci a mers și Cuviosul Teodor acolo cu părintele său, Pahomie; și, după ce s-a gătit locașul, a venit la dânșii un filosof, voind să vorbească cu marele stareț Pahomie. Iar el n-a voit să vorbească singur cu dânsul, căci a cunoscut că venise spre ispitire, ci a trimis la el pe doi ucenici ai săi, pe Cornelie și pe acest fericit Teodor. Și a zis către dânșii filosoful: "Doresc să vorbesc cu voi din Scriptură". Sfântul Teodor zise către dânsul: "Spune ceea ce voiești". Filosoful a zis: "Cine nu s-a născut și a murit; cine s-a născut și n-a murit; și cine a murit și n-a putrezit?" Cuviosul Teodor i-a răspuns: "O, filosofule, nu este mare întrebarea ta, dar îți voi răspunde: Cel ce nu s-a născut și a murit este Adam, cel ce s-a născut și n-a murit este Enoh, iar cel ce a murit și n^a putrezit este femeia lui Lot, care s-a prefăcut în stâlp de sare. Însă, tu ascultă sfatul nostru cel sănătos și, părăsindu-ți întrebările cele nefolositoare și silogismele cele scolasticești, apropie-te de Hristos, Căruia îi slujim, și vei lua iertare de păcate". Iar el a tăcut ca un mut și s-a dus, minunându-se de răspunsul cel dat cu multă pricepere.
Iar Cuviosul Teodor a viețuit în toată vremea vieții sale cu bună plăcere lui Dumnezeu și întru toate s-a supus părintelui său până la sfârșitul aceluia, slujindu-i și la boala cea trupească. Apoi, după fericitul sfârșit al Cuviosului Pahomie, părintele său, asemenea și după sfârșitul cel grabnic al fericitului stareț Petronie, urmașul lui Pahomie, s-a făcut Cuviosul Teodor povățuitor al sfintei turme și s-a îmbogățit cu multe minuni. Pentru acestea era slăvit și știut de preasfințitul Atanasie cel Mare al Alexandriei. Și folosind multora cu lucrurile și cu cuvintele, s-a dus către Domnul la adânci bătrâneți, ca să stea înainte în cer, împreună cu Cuviosul Pahomie, în ceata părinților purtători de Dumnezeu, la scaunul slavei Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, al unuia Dumnezeu în Treime, Căruia se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.
Notă - Despre Cuviosul Teodor, sinaxarul cel mare scrie astfel: El se numește sfințit, deoarece când l-a zămislit maică-sa în pântece, a văzut în vis o stea prealuminoasă pogorându-se din cer spre pântecele ei, așa mai înainte a arătat Dumnezeu pe plăcutul său, că încă din pântecele maicii sale a fost sfințit cu darul Sfântului Duh. Dar de vreme ce aceasta nu se află scrisă nici la Metafrast, nici în manuscrisele grecești, nici în Mineiul cel mare și nici în proloage, de aceea nici noi n-am pus aceasta în viața lui, ci am amintit-o numai aici la sfârșit, însă se pare că acea pogorâre a stelei din cer, spre pântecele de maică, se cuvine mai mult Sfântului Teodor Sicheotul, care se cinstește în 22 de zile ale lunii aprilie, precum s-a scris despre aceea în viața lui, decât acestui Sfânt Teodor, ucenicul lui Pahomie. Iar că pe acesta l-au numit unii sfințit, se cuvine să înțelegem că într-acea vreme, între monahii din viața de obște a tavenisiotenilor, neavând nimeni sfințire preoțească - precum este arătat în viața lui Pahomie -,el mai întâi a fost silit să primească rânduiala preoțească și pentru aceea s-a numit sfințit, ca și Cuviosul Sava, care se cinstește în cinci zile ale lunii decembrie, care pentru aceasta se numește sfințit, fiindcă el a fost mai întâi hirotonit preot în lavra sa. Iar dacă în viața Sfântului Teodor nu se înștiințează de a fost preot sau nu, este știut că nu sunt scrise cu de-amănuntul viețile tuturor sfinților, precum nici viața lui Iisus Hristos nu este scrisă cu deamănuntul în Sfânta Evanghelie, pentru că se zice: Că de s-ar fi scris una câte una, nici în toată lumea n-ar fi încăput cărțile cele scrise. Deci este lucru cuviincios de crezut, că acest Sfânt Teodor a fost preot și pentru aceea se numește sfințit.
Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților
Acatistul Sfântului Cuvios Pahomie cel Mare
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist
Condacul 1
Apărătorul nostru şi grabnic folositor, pustnicul Domnului cu laude te cinstim, că ai omorât toate patimile cu multă răbdare şi înfrânare şi ai ruşinat pe duşmanul cel nevăzut. Pentru toate acestea cântăm ţie: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!
Icosul 1
Înger
trupesc şi om ceresc, cel ce ai avut îngerească viaţă, ca cel ce ai
îndrăzneala către Dumnezeu, izbăveşte-ne din toate nevoile şi
primejdiile, ca să-ţi cântăm acestea:
Bucură-te, vlăstar neveştejit al Egiptului;
Bucură-te, că din tinereţe lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că fireşte de trup te-ai depărtat;
Bucură-te, arătătorule al căilor monahiceşti;
Bucură-te, că ai ales fecioria;
Bucură-te, că te-ai logodit cu curăţia;
Bucură-te, că nu te-ai amăgit ca Adam şi Eva;
Bucură-te, că prin pustiuri ai potolit săltările trupului;
Bucură-te,
că ai auzit glas din cer, zicând: „O, Pahomie, înţelege că acesta este
semnul darului care ţi se dă de la Hristos Dumnezeu”;
Bucură-te, că ai ales viaţa călugărească;
Bucură-te, că povăţuitorul tău a fost sihastrul Palamon;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!
Condacul al 2-lea
Văzându-te, de Dumnezeu purtătorule Sfinte Pahomie, vrăjmaşul la înălţime ridicat, te ispitea a te împiedica de la fapte bune, dar după puţin s-a ruşinat de sporirea ta, pentru aceasta cântăm: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Având
cunoştinţa celor ce sunt ca şi cum n-ar fi, ai trecut cu vederea cele
trecătoare ale vieţii, şi punându-ţi nădejdea în Dumnezeu, ai ajuns la
înalte sporiri, de aceea noi îţi cântăm:
Bucură-te, că la locul numit Tavenisiot, glas din cer ţi-a venit;
Bucură-te, că acolo ai poruncit a zidi mănăstiri;
Bucură-te, că odată cu glasul din cer un înger înaintea ta a stat;
Bucură-te, că viaţa călugărească te-a învăţat;
Bucură-te, căci cu osteneala ta multe ai făcut;
Bucură-te, că prin viaţa ta bună, o mie de călugări ai adunat;
Bucură-te, că tuturor acestora purtător de grijă ai fost;
Bucură-te, că demonii multe năluciri ţi-au făcut;
Bucură-te, că tu cu rugăciunea şi cu arma Crucii le-ai biruit;
Bucură-te, pierzătorule al nebuniei vrăjmaşilor;
Bucură-te, neînspăimântătorule de înfricoşările lui;
Bucură-te, biruitorule al uneltirilor diavoleşti;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!
Condacul al 3-lea
Puterea Celui Preaînalt puternic te-a făcut întru toate, Sfinte Pahomie fericite, că neclintit ai rămas în darurile lui Dumnezeu, înconjurat fiind de vrăjmaşi, dar neîncetat ai cântat: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având
dorinţa de a fi necăjit şi mai mult, cugetătorule de Dumnezeu, ai văzut
dumnezeiescul înger din cer coborându-se şi cercetându-te pe tine în
nevoinţele tale şi un glas ai auzit îmbărbătându-te, iar noi strigăm
aşa:
Bucură-te, fiule al dumnezeieştii lumini;
Bucură-te, locaş al Duhului Sfânt;
Bucură-te, făclie nestinsă a liniştii;
Bucură-te, canonul cel drept al înfrânării;
Bucură-te, izgonitorul patimilor omeneşti;
Bucură-te, îmbogăţitorul de dumnezeiescul Dar;
Bucură-te, Părinte al părinţilor întâistătătorule;
Bucură-te, că ai adus lui Dumnezeu viaţa ta;
Bucură-te, că ai fost pildă spre mântuire;
Bucură-te, căci cu sudorile sihăstriei ai stins cărbunii patimilor;
Bucură-te, că ai înflorit ca un trandafir şi crin binemirositor în pustiul Egiptului;
Bucură-te, că nevoinţele tale au strălucit ca soarele;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!
Condacul al 4-lea
Fiind aprins de dumnezeiască dragoste, ai alergat în muntele pustiului, bucurându-te, iar vrăjmaşul multe rele ţi-a făcut, dar tu ca pe firele de păianjen le-ai rupt, pentru acestea noi îţi cântăm: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Chemării
Domnului tău ai urmat, lepădând lumea cu toate frumuseţile ei, cu
osârdie ai suferit greutatea pustiei şi ai rănit taberele demonilor
bărbăteşte, de aceea îţi strigăm:
Bucură-te, că a doua oară a venit îngerul către tine;
Bucură-te, că ţi-a poruncit să-i primeşti pe toţi;
Bucură-te, că pe tot omul ai primit;
Bucură-te, că mănăstire ai făcut;
Bucură-te, că ai slujit fraţilor tăi;
Bucură-te, că multă smerenie ai câştigat;
Bucură-te, că iubitor de osteneală ai fost;
Bucură-te, că singur masa puneai;
Bucură-te, că şi în grădină săpând, verdeţuri răsădeai;
Bucură-te, că bolnavilor slujeai;
Bucură-te, că şi portar ai fost;
Bucură-te, că toate slujbele cele mai grele ai făcut;
Bucură-te, că pe toţi cu fapta şi cu cuvântul ai întărit;
Bucură-te, că toţi în cinste ca pe un sfânt te avem;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!
Condacul al 5-lea
Stea mult luminoasă povăţuită de Duhul Sfânt, te-ai arătat în pustietăţi şi în oraşe, strălucind cu minunile, demonii gonind şi bolile vindecând şi pe noi învăţându-ne să cântăm: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzându-te
tinerii Egiptului în pustie, ca pe un mai presus de oameni, şi auzind
învăţăturile tale, s-au schimbat cu dumnezeiască schimbare, pentru care,
mărind pe Dumnezeu, îţi cântăm ţie:
Bucură-te, cel între oameni înger;
Bucură-te, între îngeri, omule;
Bucură-te, frumuseţea Cuvioşilor Părinţi;
Bucură-te, că fericitul preot Dionisie pentru prietenie te-a chemat în oraşul lui;
Bucură-te, că o femeie bolnavă cu credinţă s-a atins de hainele tale şi îndată s-a făcut sănătoasă;
Bucură-te, că dintr-o fată ai scos diavolul;
Bucură-te, că şi pe un om l-ai tămăduit printr-o pâine trimisă de tine;
Bucură-te, că, prin rugăciuni şi post mult, multe boli ai tămăduit;
Bucură-te, căci cu darul Sfântului Duh multe minuni ai făcut;
Bucură-te, că pe monahul Silvan prin răbdare l-ai îndreptat;
Bucură-te, că noi dorim să ne îndreptezi la pocăinţă;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!
Condacul al 6-lea
Strălucit-au faptele cele bune ca soarele pe pământ şi în cer, bună slugă a lui Hristos, căci cu dreaptă mărire ne-ai propovăduit nouă credinţa lui Hristos, pentru care cântăm: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Văzând
credincioşii faptele tale cele bune şi viaţa ta cea mai presus de om,
cu credinţă alergau ca la un om trimis de Dumnezeu, primind folosul
cererilor, pentru aceasta ai adunat şapte mii de călugări în multe
mănăstiri, iar noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, că ai fost proestos peste multe mănăstiri;
Bucură-te, că acelor şapte mii de călugări le purtai de grijă;
Bucură-te, că şi pe noi ne ocroteşti;
Bucură-te, că Dumnezeu ţi S-a arătat ţie cu cunună de spini;
Bucură-te, că Domnul Hristos ţi-a spus „că seminţia ta cea duhovnicească nu va lipsi până la sfârşitul veacului”;
Bucură-te, că Domnul, învăţături folositoare dându-ţi, S-a înălţat la cer;
Bucură-te, că meşteşugurile diavoleşti le-ai risipit;
Bucură-te, că satana a fost supus sub picioarele tale;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!
Condacul al 7-lea
Vrând pe tine tot a te sfinţi, Părinte Pahomie, şi dorind slava cea nemuritoare, la Dânsul ai alergat cu căldură prin vieţuire curată, prin pustnicie şi prin viaţa prealuminată, cântând: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Nou
oraş ai arătat adâncimii pustiului, Pahomie fericite, cel deopotrivă cu
îngerii, căci ca un alt Ierusalim şi Sinai mănăstirile tale s-au
proslăvit, şi ca un alt Moise şi Ilie arătându-te, auzi de la noi aceste
laude:
Bucură-te, al doilea Moise cu faptele;
Bucură-te, al doilea Ilie cu chinurile;
Bucură-te, cel ce cărările Înaintemergătorului ai urmat;
Bucură-te, cel ce blândeţii lui David te-ai asemănat;
Bucură-te, că rugându-te Preadulcelui Iisus, într-un ceas toate limbile le-ai învăţat;
Bucură-te, că pe monahul ce avea nevoie în limba sa grecească l-ai îndreptat;
Bucură-te, că în fiecare zi pe monahi i-ai sfătuit şi pe cei greşiţi la pocăinţă i-ai adus;
Bucură-te, cel ce izgoneşti de la noi patimile sufleteşti;
Bucură-te, cel ce ne vindeci de durerile sufleteşti;
Bucură-te, că ne izbăveşti de meşteşugurile diavoleşti;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!
Condacul al 8-lea
Străină viaţă petrecând pe pământ, Părinte Pahomie, cu totul ţi-ai înălţat mintea spre cele cereşti, minunând pe îngeri şi pe oameni cu răbdarea ta, pentru aceasta acum luând răsplătirile de la Dumnezeu, Îi cânţi Lui împreună cu îngerii: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu
totul vesel te-ai arătat, Părinte, văzând înălţarea sufletului
monahului la care te grăbeai să mergi, ducându-se cu cântări de îngeri,
pe care o ai arătat celor împreună cu tine, de Dumnezeu purtătorule
Părinte Pahomie, deci văzând noi sfinţirea ta, minunându-ne cântăm ţie
acestea:
Bucură-te, al tainelor lui Dumnezeu văzătorule;
Bucură-te, al pământeştilor lucruri cu vederea trecătorule;
Bucură-te, că în trup fiind ai auzit cântare îngerească;
Bucură-te, că prin lacrimi şi post trupul ţi-ai topit;
Bucură-te, al celor căzuţi ridicare;
Bucură-te, că şi pe noi ne sfătuieşti şi povăţuieşti a urma ţie;
Bucură-te, că ascultându-te ne adunăm bogăţii;
Bucură-te, cel ce ai batjocorit mândria demonilor;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!
Condacul al 9-lea
Covârşind, Părinte, pe toţi cu blândeţea sufletului şi cu smerita cugetare, darul Sfântului Duh l-ai primit, după cum zice cuvântul: „Spre cine vom căuta fără numai spre cel blând şi smerit”, cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Pe
ritorii cei muritori ca pe nişte peşti fără de glas i-ai arătat prin
cuvintele tale, că ritorisind despre Dumnezeu, cuvintele tale
asemănându-le cu lucrurile, te-ai făcut minunat şi slăvit, pentru acesta
cântăm ţie:
Bucură-te, vistieria cuvintelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel decât filosofii mai înţelept;
Bucură-te, înaintarea şi vârful cuvioşilor;
Bucură-te, prin care toţi credincioşii s-au îndreptat;
Bucură-te, că toată tabăra demonilor ai ruşinat;
Bucură-te, că arşiţa zilei şi gerul nopţii ai suferit;
Bucură-te, că sufletul tău hrană cerească a câştigat;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!
Condacul al 10-lea
Vrând a te asemăna unicului Hristos, cu nerăutate ai iubit pacea şi dragostea, răsplătind răul în bine; pentru aceasta şi pentru toate faptele bune plăcute lui Dumnezeu, cântăm cu mulţumire: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Zid
nebiruit împotriva patimilor şi turn nesurpat al curăţeniei te-ai
arătat, Părinte Cuvioase, căci cu privegherea gonind somnul lenei, te-ai
făcut casă Duhului Sfânt, pentru aceasta noi lăudându-te, cântăm aşa:
Bucură-te, că rănile lui Hristos le-ai purtat;
Bucură-te, slujitorul Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, că vieţuind lui Dumnezeu ai ajuns la adânci bătrâneţi;
Bucură-te, că, fiind bolnav, ucenicul tău Teodor te-a îngrijit;
Bucură-te, că, mai înainte cu două zile de sfârşitul tău, ai învăţat pe fraţii tăi să se ferească de eretici;
Bucură-te, că blagoslovindu-i ai adormit;
Bucură-te, că fraţii mult s-au tânguit pentru moartea ta;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!
Condacul al 11-lea
Împăratul împăraţilor Dumnezeu, vrând să te cheme la Sine, ca să-ţi răsplătească cu bogate daruri pentru multele tale osteneli, a trimis mulţime de îngeri şi cetele sfinţilor în întâmpinarea ta, şi mergând înaintea lui Dumnezeu, cu toţii aţi cântat: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Făclie
primitoare de lumină înţelegătoare te cunoaştem pe tine, Părinte
Pahomie, că, asemănându-te cetelor îngereşti, ne mijloceşti şi nouă
mântuire pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că ceata proorocilor înainte ţi-a slujit;
Bucură-te, că apostolii te-au întâmpinat;
Bucură-te, că Sfinţii Ierarhi ţi-au cântat;
Bucură-te, că mucenicii la cer te-au ridicat;
Bucură-te, căci cuvioşii cu bucurie te-au primit;
Bucură-te, că heruvimii cu cântări te-au suit;
Bucură-te, că sfinţii toţi cu bucurie te-au primit în palatul lor şi osebit te-au aşezat;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!
Condacul al 12-lea
Cânţi acum împreună cu îngerii, ca mai înainte cu oamenii, în ceruri veselindu-te, fericite, cântarea cea întreit sfântă lui Dumnezeu, pe Care roagă-L pentru cei care te cinstesc, Sfinte Părinte Pahomie, şi cu dragoste cântăm: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Izvor
de tămăduire dobândindu-te, mai înainte şi după moarte Preacuvioase, ca
pe un părinte şi doctor al sufletelor noastre, te cântăm aşa:
Bucură-te, închinător smerit al Sfintei Treimi;
Bucură-te, lăudător al Sfintei Treimi;
Bucură-te, cântătorule împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii;
Bucură-te, al nostru rugător;
Bucură-te, că închinându-ne sfintelor tale moaşte izbăvire de patimi primim;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale iertare de păcate luăm;
Bucură-te, apărătorule de grindină, omizi şi insecte;
Bucură-te, că mijloceşti împreună cu Născătoarea de Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!
Condacul al 13-lea
O, Preaînţelepte de Dumnezeu purtătorule, Pahomie Preacuvioase, vrednicia Părinţilor şi slava Cuvioşilor, primeşte de la noi laude pe care cu tot sufletul le aducem ţie şi roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, cei ce-ţi cântăm ţie: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Înger trupesc şi om ceresc..., Condacul 1: Apărătorul nostru şi grabnic folositor…,
Icosul 1
Înger
trupesc şi om ceresc, cel ce ai avut îngerească viaţă, ca cel ce ai
îndrăzneala către Dumnezeu, izbăveşte-ne din toate nevoile şi
primejdiile, ca să-ţi cântăm acestea:
Bucură-te, vlăstar neveştejit al Egiptului;
Bucură-te, că din tinereţe lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că fireşte de trup te-ai depărtat;
Bucură-te, arătătorule al căilor monahiceşti;
Bucură-te, că ai ales fecioria;
Bucură-te, că te-ai logodit cu curăţia;
Bucură-te, că nu te-ai amăgit ca Adam şi Eva;
Bucură-te, că prin pustiuri ai potolit săltările trupului;
Bucură-te,
că ai auzit glas din cer, zicând: „O, Pahomie, înţelege că acesta este
semnul darului care ţi se dă de la Hristos Dumnezeu”;
Bucură-te, că ai ales viaţa călugărească;
Bucură-te, că povăţuitorul tău a fost sihastrul Palamon;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!
Condacul 1
Apărătorul nostru şi grabnic folositor, pustnicul Domnului cu laude te cinstim, că ai omorât toate patimile cu multă răbdare şi înfrânare şi ai ruşinat pe duşmanul cel nevăzut. Pentru toate acestea cântăm ţie: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!
şi această
Rugăciune către Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare
Preafericite şi Preacuvioase Părinte Pahomie, ascultă-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm ţie: du rugăciunea noastră către milostivul şi iubitorul de oameni Dumnezeu, căci tu pururea salţi în bucurie cu sfinţii şi cu puterile cele fără de materie înaintea Lui. Roagă milostivirea lui Dumnezeu să nu ne osândească pentru fărădelegile noastre, ci să facă cu noi după mare mila Lui. Cere pentru noi viaţă paşnică, sănătate trupească şi sufletească, roade îmbelşugate pământului, întru toate belşug şi binefacere, iar noi să-i întoarcem toate bunătăţile cele dăruite nouă, spre mărirea Lui şi binecuvântarea şi ajutorul Lui. Întăreşte-ne, Doamne, pe calea care duce la locaşurile celor sfinţi, unde este glasul neîncetat al lăudătorilor care văd pururea frumuseţea cea nespusă a Feţei Tale, Sfântă Biserica Ta o fereşte de dezbinări, pe credincioşi întăreşte-i, rătăciţii întoarce-i pe calea credinţei, pe toţi ne mântuieşte după mare mila Ta. Iar noi cu mulţumire ne vom închina Preasfintei Treimi în trei Feţe: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Şi se face otpustul.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare
Troparul Sfântului Cuvios Pahomie cel Mare, glasul al 8-lea
Arătatu-te-ai mai mare turmei Păstorului celui mare, îndreptând turmele sihastrilor la staulul cel ceresc, părinte Pahomie, şi schima cea de acolo, cuvioase, pustnicilor deprinzând, şi pe aceasta iarăși o ai învăţat; şi acum împreună cu aceia te bucuri şi te veseleşti în cereştile locaşuri.
Cântarea 1
Glasul al 2-lea
Irmos: Întru adânc a aşternut...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nădăjduindu-mă bunătăţii obiceiurilor tale, prea cu osârdie, precum se cuvine, cânt cântare; dar tu, dumnezeiescule, luminează cugetul meu cu străluciri dătătoare de lumină, prin rugăciunile tale, preaalesule Pahomie.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind cuprins, părinte, cu căldură de dragostea nepătimirii, ai veştejit pricinuirile cele materialnice ale patimilor, Pahomie, şi întraripându-te prin dragoste, ai apucat toată lumina cea din izvorul Dumnezeirii, preafericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
De multă bucurie ai umplut cetele cele cereşti, cunoscând pe Ziditorul a toată făptura. Căci fiind prins în temniţă, ai cunoscut puterea Lui cea de negrăit, învăţându-te dogma credinţei, purtătorule de Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mai aleasă eşti preacurată decât toată zidirea cea văzută şi cea nevăzută, căci ai născut pe Ziditorul, pururea Fecioară, precum bine a voit a Se întrupa în pântecele tău; Căruia roagă-te cu îndrăzneală să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 3-a
Irmos: Înflorit-a pustiul...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca cerbul ai alergat către apă, cuvioase, şi stropindu-te cu Botezul cel sfânt, ai primit rouă, prin care ţi s-a îndulcit inima.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cetele vrăjmaşilor nesuferind a-ţi vedea neîncetarea nevoinţei tale, purtătorule de Dumnezeu, ţi-au meşteşugit ţie multe feluri de supărări.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca unul ce ai avut vieţuire sfinţită, te-ai făcut dătător de lege şi povăţuitor sihastrilor, aducându-i pe ei lui Hristos, Pahomie, pururea pomenite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Spăimântatu-s-au cetele îngerilor şi s-au înfricoşat inimile oamenilor de naşterea ta, Preacurată. Pentru aceea cu credinţă te cinstim pe tine, ca pe o Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul
Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.
Cântarea a 4-a
Irmos: Venit-ai din Fecioară...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcutu-te-ai, Pahomie, foarte ales ocârmuitor adunării sihaştrilor, căci prin vedenie ţi s-a dat poruncă să ridici locaşuri de învăţătură virtuţii, preaînţelepte părinte.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Primind lumina Preasfântului Duh, te-ai făcut stea foarte luminoasă, cu harul luminând pe toţi câţi i-ai îndreptat la limanul mântuirii prin învăţăturile tale, cuvioase.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Viaţa ta, purtătorule de Dumnezeu, preafericite Pahomie, s-a făcut îndreptare preaiscusită sihastrilor, după care vieţuiesc acum cei ce urmează dogmelor tale celor dumnezeieşti, părinte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Împungându-te de dragostea Stăpânului, ai stins bună pătimirea trupului, prin înfrânare Pahomie, şi toată viaţa ta ai afierosit-o Lui, ca o jertfă de foarte bună mireasmă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe tine Stăpână Născătoare de Dumnezeu, toţi credincioşii te ştim liman de mântuire, şi zid nemişcat; căci tu prin rugăciunile tale izbăveşti din primejdii sufletele noastre.
Cântarea a 5-a
Irmos: Mijlocitor lui Dumnezeu...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pentru dragostea lui Dumnezeu, ai vorbit cu învăţăturile Duhului, din care luminându-te, ai ajuns la săvârşirea virtuţii, slobozind starea sufletului de patimi.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Rugător aducem ţie, Stăpâne, pe sihastrul Tău, cerând printr-însul lumina harului şi a cunoştinţei şi să fim păziţi pururea cu toată întrarmarea Ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Întărindu-ţi mintea cu paza poruncilor Pahomie, ai veştejit săltările trupului, prin înfrânarea ta, şi te-ai arătat păstor adunării celei iubitoare de Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Roagă pe Fiul tău şi Domnul, Fecioară Preacurată, ca să dăruiască celor robiţi care nădăjduiesc la tine, izbăvire paşnică de primejdie potrivnică.
Cântarea a 6-a
Irmos: De adâncul greşelilor...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Măiestriile duhurilor celor pierzătoare le-ai călcat, părinte, fiind îmbrăcat cu puterea Stăpânului tău, şi îngrădit cu cinstita Cruce.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înţelepţeşte ai ales cele veşnice decât cele vremelnice, petrecând întru ostenelile sihăstriei, cuvioase, şi făcându-te purtător de grija sufletelor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Prin Duhul de bunăvoie sărăcindu-te, părinte, ai primit desfătarea cea nemuritoare şi neschimbată în ceruri şi bogăţia cea negrăită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fără de ispită de bărbat ai născut Fecioară şi în veac rămâi Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii celei adevărate, a Fiului şi Dumnezeului tău.
Irmosul
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
CONDAC
Glasul al 2-lea
Podobie: Cele de sus căutând...
Luminător luminos te-ai arătat marginilor lumii şi pustiul l-ai făcut cetate cu mulţime de călugări. Pe tine însuţi te-ai răstignit, Crucea ta pe umeri luându-ţi şi cu înfrânarea trupul ţi-ai topit, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a
Irmos: Porunca tiranului cea...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind îmbrăcat cu puterea Stăpânului, ai călcat ca pe o ţărână pătimirea cea dulce a vieţii, rănindu-te de dragostea vieţii celei nestricăcioase, căreia te-ai şi împărtăşit acum, sălăşluindu-te cu cetele îngerilor, părinte Pahomie.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Câştigând inimă foarte curată te-ai învrednicit a vedea pe cel nevăzut tuturor; drept aceea te-ai fericit, părinte, precum este făgăduinţa, lăudând pe Făcătorul de bine cel Preaslăvit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dobândind tu cuget ortodox, ai propovăduit o unime în trei numiri, pe Treimea cea de o fiinţă, şi ai învăţat întruparea cea înfricoşătoare a Cuvântului, lăudând pe Născătoarea de Dumnezeu cea Pururea Fecioară, preafericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Sfânta Sfintelor te înţelegem pe tine, ca pe una ce singură ai născut pe Dumnezeu cel neschimbat, Fecioară neîntinată, Maică nenuntită, căci tuturor credincioşilor ai izvorât nestricăciune prin dumnezeiasca naştere.
Cântarea a 8-a
Irmos: Cuptorul cel cu foc...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Învăţăturile cele înţelepte ale sihastrilor le-ai învăţat de la înger, din poruncă dumnezeiască, înţelepte. Cu care acum hrănindu-ne noi cei crescuţi în dreapta credinţă, strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vieţuirea sihăstriei tale, preaînţelepte, strălucind ca un fulger, lumină preamare a răsărit tuturor celor ce cu credinţă strigă Ziditorului: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Pahomie cel mărit slăvindu-Te pe Tine, Cel mai presus de gând, născut mai înainte de veci din Tatăl Cel Nenăscut Te-a propovăduit Hristoase, şi pe Duhul Cel Preasfânt, cunoscând o fire şi o Dumnezeire a Treimii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Noi cei binecredincioşi te numim pe tine uşă a luminii Preacurată Fecioară, Maica lui Dumnezeu, care mai presus de fire ai născut strălucirea Tatălui, care s-a unit cu grosimea trupului. Pe Care Îl lăudăm toate lucrurile ca pe Domnul.
Irmosul
Să lăudam, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe Haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a
Irmos: Fiul Părintelui...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu luminile harului luminându-te, Pahomie şi învrednicindu-te a te desfăta întru slava cea nepieritoare, ca o slugă credincioasă, stai înaintea lui Dumnezeu. Pentru aceea lăudăm cinstită pomenirea ta.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împletitu-ţi-s-a cunună ca unui biruitor cu dreapta cea purtătoare de viaţă şi atotţiitoare, fericite Pahomie, şi acum învredniceşte pe cei ce laudă pomenirea ta cea mărită, să dobândească iertare de greşeli pururea pomenite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Culegând acum roadele ostenelilor tale, Pahomie, te îndestulezi de bucuria cea mai presus de cuget, iar acum nu înceta, a te ruga lui Hristos, să se mântuiască ucenicii tăi cei ce acum te laudă pe tine şi te cinstesc, vrednicule de minune.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca lâna primind în pântece ploaia cea cerească, ne-ai născut pe Cel Ce ne dă nouă băutură dumnezeiască, celor ce cu dreaptă credinţă Îl lăudăm pe El şi te vestim pe tine Preacurată Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul
Fiul Părintelui celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o slăvim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea...
Adăpându-ţi sufletul din destul, cu ploile lacrimilor tale părinte înţelepte, ai secerat spicul virtuţilor tale cu multă roadă, şi făcându-te păstor oilor celor cuvântătoare, le-ai hrănit pe ele la verdeaţa sihăstriei. Pentru aceea dezlegându-te din viaţă cu mărire, te-ai numărat împreună cu cetele părinţilor Pahomie. Drept aceea strigăm ţie: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuim sfântă pomenirea ta.
Rugăciune către Sfântul Pahomie cel Mare
Prefericite şi Preacuvioase Părinte Pahomie, ascultă-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm ţie: Du rugăciunea către milostivul şi iubitorul de oameni Dumnezeu, căci tu pururea salţi în bucurie cu Sfinţii şi cu puterile cele fără de materie înaintea Lui. Roagă milostivirea lui Dumnezeu să nu ne osândească pentru fărădelegile noastre, ci să facă cu noi după mare mila Lui. Cere pentru noi viaţă paşnică, sănătate trupească şi sufletească, roduri îmbelşugate pământului, întru toate belşug şi binefacere, iar noi să-i întoarcem toate bunătăţile cele dăruite nouă, spre mărirea Lui şi binecuvântarea şi ajutorul Lui. Întăreşte-ne, Doamne, pe calea care duce la locaşurile celor Sfinţi, unde este glasul neîncetat al lăudătorilor care văd pururi frumuseţea cea nespusă a feţei Tale, Sfânta Biserica Ta o fereşte de dezbinări, pe credincioşi întăreşte-i, rătăciţii întoarce-i pe calea credinţei, pe toţi ne mântuieşte spre slava lui Dumnezeu după mare mila Ta. Iar noi cu mulţumire ne vom închina Preasfintei Treimi în trei feţe: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
