Pomenirea Sfintei Icoane din Vladimir a Maicii Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos -Acatistul Icoanei Maicii Domnului din Vladimir (21 mai, 23 iunie, 26 august)

 Când hanul tătar Ahmet a asediat Moscova, cneazul Ivan Vasilievici s-a pornit cu oștire să apere cetatea. Și chiar dacă armata cneazului era mai mică și mai slabă decât cea a hanului tătar, ea a ieșit biruitoare. Căci fără veste a căzut asupra tătarilor o spaimă năpraznică, care i-a mânat la fugă în dezordine, călcându-se unii pe alții.

Toți au pus această nemaiauzită victorie pe seama Sfintei Icoane a Maicii Domnului, la care îngenunchease tot poporul ca să-i scape Maica Domnului de urgia sălbaticilor tătari.

Auzindu-le ruga, Maica Domnului i-a mântuit, iar poporul a însemnat această zi, a douăzeci și treia din luna iunie, când s-a întâmplat minunea, ca sărbătoare de-a pururea a Bisericii ruse.

Acatistul Icoanei Maicii Domnului din Vladimir (21 mai, 23 iunie, 26 august)

aug.5

Condacul 1

Stapana preaslavita, privind la icoana ta cea dintai, cantare de lauda iti aducem noi, robii tai, Maica a lui Dumnezeu. Si, ca ceea ce ai putere nebiruita, pazeste si mantuieste pe cei ce cu adanca multumire iti canta tie: Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Icosul 1

Toate Puterile ceresti neincetat te lauda pe tine, Preacurata, luand aminte la slava ta cea cereasca prin care Fiul tau te-a preaslavit pe tine; dar nici pe noi, pe pamant, nu ne-ai parasit, ci ca o lumina ne-ai daruit icoana ta, pe care Sfantul Luca a pictat-o dintai. Despre ea odinioara ai spus: “Cu aceasta icoana harul si puterea mea sa fie!”. De aceea noi, credinciosii robii tai, intotdeauna si in tot locul luand aminte la indeplinirea cuvantului tau, catre icoana ta cea tamaduitoare alergam si, ca si cand ai fi mereu cu noi, iti cantam:

Bucura-te, Imparateasa ingerilor;

Bucura-te, Stapanitoarea a toata lumea;

Bucura-te, a cerului pe veci slavita;

Bucura-te, ca si pe pamant esti marita;

Bucura-te, ca har icoanei tale ai daruit;

Bucura-te, ca spre mantuirea oamenilor pe aceasta o ai asezat;

Bucura-te, daruitoare grabnica a orice bunatate;

Bucura-te, a rugaciunilor noastre fierbinte ascultatoare;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 2

Vazand multimea minunilor tale, revarsate de la sfanta ta icoana ce se afla la Vasgrad, binecredinciosul cneaz Andrei s-a aprins cu duhul si s-a rugat sa-i arati voia ta si sa-l binecuvantezi pe el cu venirea in hotarele Rostovului. Pentru aceasta, implinindu-si dorinta si icoana ta luand, a mers in drumul sau, bucurandu-se si cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

A inteles toata lumea minunata ta venire, Imparateasa cerului, din Kiev pana in pamantul Rostovului, cei bolnavi facandu-se sanatosi si alte semne si minuni facand tuturor celor ce cu credinta alergau la icoana ta. Pentru aceasta cu credinta iti cantam tie:

Bucura-te,  ca te-ai facut vestita prin venirea minunata a icoanei tale;

Bucura-te,  a multor neputinte vindecare;

Bucura-te,  ca suspinele noastre nu le indepartezi;

Bucura-te,  primitoare a rugaciunilor noastre celor nevrednice;

Bucura-te,  ceea ce ne reversi indurarile tale de Maica;

Bucura-te,  ca prin icoana ta ne faci atatea binefaceri;

Bucura-te,  ca in imprejurari de seceta grabnic ajutor ne daruiesti;

Bucura-te,  intoarcerea nadejdii celor deznadajduiti;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 3

Cu puterea ta ocrotit fiind, binecredinciosul cneaz Andrei in hotarele Vladimirului a ajuns si a cunoscut astfel bunavoirea ta, Stapana. Noaptea in vedenie lui i te-ai aratat, poruncindu-i ca din acel loc sa nu plece si icoata ta cea facatoare de minuni aici, in cetatea Valdimirului, sa o aseze, ca sa fie tinuturile dinspe miazanoapte binecuvantate si oamenii ocrotiti, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Avand comoara plina de har icoana ta din Vladimir, au izbandit din putere in putere partile noastre. In zile de greutati si napaste nu ne-ai lasat pe noi, Stapana, iar in vremuri bune aproape ai fost, preaputernica ocrotitoare celor credinciosi facandu-te prin mijlocirea ta celor ce-ti canta tie:

Bucura-te, ca mania lui Dumnezeu cea pornita cu dreptate asupra noastra ai potolit;

Bucura-te, ca pe Domnul L-ai plecat cu mila spre noi;

Bucura-te, ca rugaciunile smerite ale robilor tai nu le-ai trecut cu vederea;

Bucura-te, ca mangaierile tale te grabesti sa ni le daruiesti;

Bucura-te, ca prin icoana ta din toate nevoile noastre ne ocrotesti;

Bucura-te, ca nimicesti toate uneltirile cele diavolesti;

Bucura-te, ca in ceasul necazurilor pe cei credinciosi ii intaresti;

Bucura-te, ca viata linistita si fara de griji lor le daruiesti;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 4

Vifor de ganduri pline de indoiala i-au venit in minte binecredinciosului cneaz Andrei, de multimea vrajmasilor oarecand fiind cuprins. Tu insa, Prealaudata, in chip minunat din icoana slavei tale semn de preaslavita biruinta i-ai vestit lui mai dinainte. Pentru aceasta, cu credinta tare si numele tau pomenind, cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

S-a auzit de uciderea in razmerita a binecredinciosului cneaz Andrei, si cetatea Vladimirului a inceput sa fie pradata talhareste, insa, indata ce icoana ta cea facatoare de minuni a fost scoasa pe strazile cetatii, s-a vazut cum oamenii isi umileau inimile si in genunchi au cazut ei cu fierbinte pocainta. Iar cei evlaviosi unele ca acestea vazand, la aratarea binecuvantatei tale icoane s-au bucurat, cantare de multumire cantand tie:

Bucura-te, a razboaielor intre frati linistire;

Bucura-te, a inimilor impietrite inmuiere;

Bucura-te, intoarcerea celor rataciti pe calea dreptatii;

Bucura-te, ca de smintelile cele desarte ne aperi pe noi;

Bucura-te, a pierderilor nimicire;

Bucura-te, indreptatoarea din invatatura cea vatamatoare de suflet;

Bucura-te, caci calea catre Imparatia cerurilor in chip slobod ne arati noua;

Bucura-te, pacea cea vesnica si care ne daruiesti noua bucuria;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 5

Stea cu dumnezeiasca mergere pentru parintii nostri s-a aratat a fi icoana ta, Stapana, caci in chip luminat i-ai condus, in multe randuri biruind imparatii, intarindu-i intru neputinta, intorcand din cale ostirile straine si calea biruintei pamantesti afland-o ei prin tine. Pentru aceasta, acum o slaveste pe ea pamantul Rusiei, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Vazand oarecand locuitorii din Vladimir in vedenie minunata cetatea lor ridicata in vazduh si icoana ta deasupra ei, asemenea soarelui stralucind, plini de umilinta au inteles, Stapana, nemijlocitul tau acoperamant asupra cetatii lor si purtarea ta de grija cea atotmilostiva stralucind, si au cantat tie:

Bucura-te, Maica preaindurata;

Bucura-te, izvor al minunilor;

Bucura-te, pazitoare indrazneata a noastra;

Bucura-te, al cetatii noastre acoperamant;

Bucura-te, cea care inalti mintea noastra catre comorile ceresti;

Bucura-te, saditoare a dragostei catre Dumnezeu in inimile celor credinciosi;

Bucura-te, celor putin credinciosi inteleptitoare;

Bucura-te, luminatoarea celor necredinciosi;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 6

Propovaduitoare a minunilor tale celor de negrait, Stapana, s-a aratat in biserica ta din cetatea Vladimirului sfanta ta icoana cea impodobita. Ingaduit fiind insa de Dumnezeu, toata podoaba ei in foc a pierit, insa sfanta icoana ta ca un rug nears s-a aratat, ca, vazand si luand aminte la minunile tale, cei credinciosi sa cante: Aliluia!

Icosul 6

A stralucit iarasi sfanta ta icoana, Stapana, in zilele cumplitei navaliri a lui Bataiev. Astfel, necuratii agarieni au dat foc bisericii tale si cetatii Sfantului Vladimir, iar oamenii care se aflau in biserica au murit, pierind cu totii, insa icoana ta a ramas si acum nevatamata, ca noi cu osardie sa-ti cantam:

Bucura-te, rug nestins;

Bucura-te, comoara nespusa;

Bucura-te, zid nesurpat;

Bucura-te, scapare a tuturor celor care nadajduiesc intru tine;

Bucura-te, caci icoana ta si in vapaia focului a fost pazite pe de-a-ntregul;

Bucura-te, ca noua ca mangaiere si mantuire pe aceasta ne-o ai lasat;

Bucura-te, ca esti noua puternica aparatoare;

Bucura-te, tuturor celor blagocestivi neincetata bucurie;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 7

Vrand marele cneaz Vasile sa te dobandeasca aparatoare a cetatii sale de scaun, a poruncit ca icoana ta din Vladimir sa fie stramutata la Moscova. Si in intampinarea ei cu osardie a iesit cneazul cu Preasfintitul Ciprian al Moscovei, cu sfintit sobor si multa multime de norod, inchinandu-se pana la pamant inaintea acesteia, ca tie insati, Preacurata; iar cei ce au iesit intru intampinare strigau tie: “O, Maica lui Dumnezeu, mantuieste hotarele noastre!” si cantau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Nou semn ai facut, Preanevinovata, in ziua de praznic a intampinarii icoanei tale din Vladimir la Moscova: cu vedenie groaznica, ca o Imparateasa preaputernica, cu multime de ostiri ceresti inconjurata fiind, cu sfintii Moscovei te-ai aratat necuratului han agarean si din hotarele Rusiei i-ai poruncit sa plece. Atunci cei credinciosi pe vrajmas l-au vazut rusinat si pus pe fuga, si plini de veselie au cantat tie:

Bucura-te, biruinta nebiruita;

Bucura-te, Imparateasa Puterilor ceresti;

Bucura-te, rusinarea groaznica a vrajmasului;

Bucura-te, a robilor tai bucurie neasteptata;

Bucura-te, nadejdea celor lipsiti de nadejde;

Bucura-te, mantuirea celor pogorati in adancul iadului;

Bucura-te, ca prin venirea icoanei tale Moscova se veseleste;

Bucura-te, ca de ocrotirea ta nici cetatea Vladimirului nu a fost lipsita;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 8

Minunata ta biruinta si preaputernicul tau ajutor, Stapana, fara lupta savarsita, pana astazi Biserica Ortodoxa in chip luminos o preaslaveste, Intampinarea icoanei tale din Vladimir praznuind si toti fii cei credinciosi chemand indurarile tale, cu multumire marturisesc aceasta, iar Fiului tau si Dumnezeului nostru Ii canta: Aliluia!

Icosul 8

Intru totul ai fost sfintita, Preanevinovata, si Maica a Domnului nostru fiind, ca scapare noua ai fost pregatita si ca acoperamant tuturor te-ai daruit. Pentru aceasta, din pamant smerit si necunoscut ai marit cu binecuvantare cetatea Moscovei, care cu evlavie icoana ta o cinsteste; si nu doar plebea ruseasca, ci si alte neamuri dimprejur si din departare – de la o margine la alta – si chiar pana la marginile pamantului cei ce cred in Hristos aduc lauda si iti canta tie:

Bucura-te, a hotarelor noastra pazitoare;

Bucura-te, intarirea Bisericii;

Bucura-te, lauda rugaciunilor noastre;

Bucura-te, mantuirea celor credinciosi;

Bucura-te, infricosarea dusmanilor;

Bucura-te, ca ostirile straine departe le-ai alungat;

Bucura-te, ca tu pastrezi Rusia ortodoxa;

Bucura-te, caci neamul cel crestinesc lauda aduce tie;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 9

Toata firea ingereasca te lauda pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, si la prestolul Fiului tau stand, pentru noi si pentru intreaga crestinatate te rogi. Iar noi, cei credinciosi tie, la ajutorul rugaciunilor tale cadem cu intelepciune, catre icoana ta cea facatoare de minuni cu dragoste alergam si cantand Domnului: Aliluia!

Icosul 9

Nici o cantare pamanteasca nu poate dupa vrednicie sa te laude pe tine, Preasfanta si intru totul nevinovata Fecioara, si nici minunile icoanei tale sa le socoteasca. Bisercia Ortodoxa te mareste, cetatea noastra se intareste si toti crestinii cu evlavie se veselesc. Pentru aceasta, pentru multimea dragostei tale catre noi si pentru intreaga ta mila, primeste de la noi aceasta cantare de lauda:

Bucura-te, caci sobor de sfinti in tara noastra a stralucit, inconjurandu-te pe tine si slavindu-te;

Bucura-te, intaistatatoare a sfintilor facatori de minuni care ne primesc rugaciunile;

Bucura-te, ca prin mijlocirile tale pentru noi lui Dumnezeu Il milostivesti;

Bucura-te, caci cu cinsttuol tau acoperamant pururea ne adumnbresti;

Bucura-te, a tinuturilor noastre preaslavita ocrotitoare;

Bucura-te, celor ce te cheama pe tine grabnica ajutatoare;

Bucura-te, celor ce se trudesc binecuvantata intarire;

Bucura-te, a pacatosilor care se pocaiesc grabnica mantuire;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 10

Mantuire cautand, catre tine alergam, Maica preaindurata, si inaintea icoanei tale facatoare de minuni cazand, toate indurarile tale pe care parintilor nostri le-ai aratat cu dragoste le pomenim acum. Sa nu ramana desarta, Stapana, nici nadejdea noastra, neputintei noastre fii induratoare si mantuieste pe cei ce-I canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Zid si ocrotitoare esti tuturor celor care cu credinta alearga la tine, intrutotfericita Fecioara, caci intotdeauna indurarile tale neamului celui crestinesc ai aratat si parintilor nostri in multe randuri si in multe chipuri ai daruit binefaceri, de navalirea altor neamuri si din toate necazurile si nevoile pe ei izbavindu-i. Nu-ti intoarce fata de la noi acum, Stapana, cumplitele rascoale cele pline de pacat potolindu-le si norul ispitelor care ne impresoara imprastiindu-l, ca dupa cuviinta sa-ti cantam tie:

Bucura-te, Maica lui Dumnezeu care ne acoperi pe noi, pacatosii, cu dragostea ta de Maica;

Bucura-te, ca prin puterea ta neputinta o plinesti;

Bucura-te, caci prin indurarea lui Dumnezeu ne inteleptesti pe noi, nestiutori;

Bucura-te, caci catre fapta indurarii si pe noi ne indemni;

Bucura-te, caci teama de Dumnezeu in inimile celor credinciosi sadesti;

Bucura-te, chemarea celor pacatosi la pocainta;

Bucura-te, indelung-rabdatoarea nestiintei si pacatelor noastre;

Bucura-te, ceea ce ne ridici din somnul lenevirii;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 11

Cantare de lauda au cantat cei credinciosi din Moscova, de mantuirea ta oarecand bucurandu-se, cand deasupra cetatii te-ai aratat in vesmant prealuminos imbracata si biserica ta si cetatea Moscovei de focul aprins cu acoperamantul tau aparand. Cu staruinta sa fii, Preaputernica, veghetoarea hotarelor noastre si daruitoare de izbavire si astazi, ca umpandu-ne de veselie sa cantam: Aliluia!

Icosul 11

Sfanta bucurie ai rasarit, Stapana, din zilele cele de demult, impodobind prin icoana ta Biserica Ortodoxa. Pe patriarhi, pe mitropoliti, pe episcopi, pe pastosi si pe rugatori tu ii intaresti si astazi. Prin icoana ta din Vladimir, Preacurata, prin sortii alegerii, intaistatator Bisercii din Rusia daruiesti si oile cele cuvantatoare in staulul Bisericii le aduni. Pentru aceasta iti cantam tie:

Bucura-te, bucuria celor scarbiti;

Bucura-te, liman al celor napastuiti;

Bucura-te, ca in napaste nu ne-ai lasat pe noi;

Bucura-te, caci in umilintele noastre cu lumina nadejdii ne-ai luminat;

Bucura-te, a smereniei luminatoare;

Bucura-te, marirea celor smeriti;

Bucura-te, lauda a Bisericii Ortodoxe;

Bucura-te, veselie celor credinciosi;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 12

Harul ta sa nu intunece din pricina noastra izvorul milostivirilor, caci din zilele cele grele ale Preafintitilor nostri Iov si Ermogen ascultatoare te-ai facut noua, pamantul Rusiei de la rapiri fara de seaman ai pazit si credinta ortodoxa in el de la pierzare o ai mantuit, ca pentru izbavire Dumnezelui nostru sa-I cantam: Aliluia!

Icosul 12

Catre cei ce te lauda pe tine, din vremurile cele de demult, ai aratat si pana acum ca nu ai imputinat mila ta, ca sa te slavim pe tine, Preacurata, ca pe o osardnica pazitoare a noastra si ocrotitoare, care cu dragostea ta de Maica catre turma Fiului tau  ne-ai dus, ca astfel cu indrazneala si fara de preget sa-ti cantam tie noi, robii tai:

Bucura-te, lauda Ortodoxiei de pretutindeni;

Bucura-te, ca adevarul credintei tu il intaresti;

Bucura-te, a parintilor nostri pazitoare a blagocestiei;

Bucura-te, caci neputinta noastra nu o ai lepadat;

Bucura-te, intarirea noastra cea de nezdruncinat;

Bucura-te, nadejdea noastra cea nerusinata;

Bucura-te, calda rugatoare a noastra;

Bucura-te, mijlocitoare a noastra osardnica;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 13

O, intru tot laudata Maica, ocrotitoare preamilostiva, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, dupa obisnuita ta indurare primeste putina noastra rugaciune, si, precum odinioara, asa si acum miluieste hotarele noastre si din toate nevoile pe robii tai ii izbaveste, pe cei ce-ti canta: Aliluia! (acest Condac se spune de 3 ori)

Icosul 1

Toate Puterile ceresti neincetat te lauda pe tine, Preacurata, luand aminte la slava ta cea cereasca prin care Fiul tau te-a preaslavit pe tine; dar nici pe noi, pe pamant, nu ne-ai parasit, ci ca o lumina ne-ai daruit icoana ta, pe care Sfantul Luca a pictat-o dintai. Despre ea odinioara ai spus: “Cu aceasta icoana harul si puterea mea sa fie!”. De aceea noi, credinciosii robii tai, intotdeauna si in tot locul luand aminte la indeplinirea cuvantului tau, catre icoana ta cea tamaduitoare alergam si, ca si cand ai fi mereu cu noi, iti cantam:

Bucura-te, Imparateasa ingerilor;

Bucura-te, Stapanitoarea a toata lumea;

Bucura-te, a cerului pe veci slavita;

Bucura-te, ca si pe pamant esti marita;

Bucura-te, ca har icoanei tale ai daruit;

Bucura-te, ca spre mantuirea oamenilor pe aceasta o ai asezat;

Bucura-te, daruitoare grabnica a orice bunatate;

Bucura-te, a rugaciunilor noastre fierbinte ascultatoare;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 1

Stapana preaslavita, privind la icoana ta cea dintai, cantare de lauda iti aducem noi, robii tai, Maica a lui Dumnezeu. Si, ca ceea ce ai putere nebiruita, pazeste si mantuieste pe cei ce cu adanca multumire iti canta tie: Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Rugaciune inainte icoanei Maicii Domnului din Vladimir

Preacurata Fecioara, ceea ce cu nasterea ta ai veselit cetele ingeresti si ai departat intristarea de la oamenii cei ce se primejduiau intru furtuna necazurilor, pleaca-ti urechea ta cea blanda si spre noi, cei ce am cazut in multe pacate si suntem inconjurati de multe ispite.

O, Preaminunata Ocrotitoare cereasca a intregii Ortodoxii, primeste rugaciunile noastre pe care cu smerenie catre tine le indreptam. Pazeste-ne pe noi de vrajmasii vazuti si nevazuti si abate norul maniei lor de la noi, ca intru pace sa-ti daruim rugaciunile noastre.

Tu, care pe scaunul slavei celei ceresti ai fost asezata de Cel caruia te-ai facut scaun preainalt a toata desavarsirea, de acolo vegheaza, o, Imparateasa, asupra poporului tau si pe ingeri ii trimite ca sa pazeasca pe robii tai de toata vatamarea protivnicilor nostri. Sub lumina privirii tale iubitoare de Maica ajuta-ne sa punem inceput bun pocaintei noastre si sa deprindem virtutea. Pe cei din primejdii ii acopera cu harul tau, pe cei intristati ii povatuieste la limanul pacii celei dumnezeiesti, pe noi, pe toti, ne intareste intru marturisirea dreptei credinte prin cuvant dar mai ales prin faptele cele bune izvorate din inima smerita si plina de dragoste.

Cu sabia rugaciunii tale taie toate gandurile patimilor noastre si tulburarea viforului ispitelor de pe marea vietii o potoleste, ca intru pace sa petreaca robi tai in toate zilele in asteptarea Imparatei celei ceresti. Zdrobeste cu ganduri smerite pe vrajmasii care cauta sa ne prabuseasca in prapastia rautatii. Ridicand mainile tale la rugaciune, dobandeste pentru noi surparea gandurilor intunecate si straluceste mintea noastra cu lumina Soarelui intelepciunii.

Nu avem pocainta cea mantuitoare si nici nu stim a ne ruga pentru a primi mila Stapanului, dar nu ne lasa pe noi, Maica preacinstita, ci cu rugaciunea ta deschide usa milei cele dumnezeiesti. Impaca viata noastra si in ceasul sfarsitului vietii noastre pamantesti sa ne intampini cu chip luminos si cu nadejdea mantuirii, alungand de la noi toata frica, spre a te lauda cu bucurie in vecii vecilor. Amin!

Rugaciunea a doua

O, Preasfanta Stapana, de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce esti mai presus decat Heruvimii si mai cinstita decat Serafimii. Fecioara de Dumnezeu aleasa, bucuria tutror celor necajiti, da-ne noua mangaiere, tuturor celor ce suntem in necazuri si in nevoi, caci in afara de tine alta scapare si ajutor nu avem. Tu esti mijlocitoarea bucuriei noastre. Ca Maica lui Dumnezeu si Maica milostivirii, stand inaintea stolului Preasfintei Treimi, poti sa ne ajuti noua, caci nimeni dintre cei ce se roaga tie cu credinta nu este rusinat. Auzi-ne si acum, in ziua necazului nostru, pe noi, cei ce cadem inaintea icoanei tale din Vladimir, si cu lacrimi ne rugam tie. Alunga de la noi toate necazurile, toate bolile si nevoile care vin asupra noastra in viata aceasta vremelnica, prin atotputernica ta mijlocire; si nu ne lipsi pe noi nici de vesnica si nesfarsita bucurie intru Imparatia Fiului tau si Dumnezeului nostru in vecii vecilor. Amin!

Rugaciunea a treia

Imparateasa mea cea preabuna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor, bucuria scarbitilor si acoperatoarea necajitilor, vezi-mi nevoia, vezi-mi scarba, ajuta-ma ca pe un neputincios, hraneste-ma ca pe un strain; necazul meu il stii dezleaga-l precum voiesti, ca n-am alt ajutor afara de tine, si nici alta folositoare grabnica, nici alta mangaietoare buna, ci numai pe tine, o, Maica a lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor. Amin!Aducerea cinstitei icoane a Preacuratei Fecioare Maria din cetatea Vladimir la Moscova

În zilele binecredinciosului și marelui domn Vasile Dimitrievici, singurul stăpânitor al Rusiei, și în vremea Sfântului mitropolit Ciprian, a fost năvălirea lui Temiraxac, împăratul agarenilor, asupra pământului Rusiei. Acela, sculându-se cu mare putere de la Răsărit și prădând multe împărății, a ajuns în părțile Rusiei. Deci, apropiindu-se de hotarele pământului, a luat cetatea Eleciul și a robit pe voievodul Eleciului, și a ucis o mulțime de creștini, căci era mare urâtor și cumplit chinuitor al neamului creștinesc. Apoi se mai lăuda că tot pământul Rusiei are să-l pustiască, ca să dezrădăcineze creștineasca credință; deci, își pregătea drumul său spre cetatea Moscova, …
Rugăciune către icoana Maicii Domnului din Vladimir (Vladimirskaia)

O, Preaminunată Ocrotitoare cerească a întregii Ortodoxii, primește și razele gândurilor noastre pe care le îndreptăm cu smerenie către Tine. 

Păzește-ne pe noi de vrăjmașii văzuți și nevăzuți și abate norul mâniei lor dinspre noi, ca întru pace să-Ți dăruim curgerea rugăciunii noastre. 

Pe scaunul slavei cerești ai fost așezată de Cel Căruia te-ai făcut scaun preaînalt a toată desăvârșirea.

De acolo veghezi ca o Împărăteasă asupra poporului tău și pe îngeri îi trimiți ca să păzească pe robii tăi de toată vătămarea potrivnicilor noștri. 

Sub lumina privirii tale iubitoare de Maică ajută-ne să punem început bun pocăinței noastre și să deprindem virtuțile.

Pe cei din primejdii îi acoperă…
Tropar la Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Vladimir

Glas 4

Astăzi luminat se împodobește cetatea cea aleasă, primind ca o rază a soarelui, Stăpână, icoana ta cea făcătoare de minuni, către care noi, acum alergând și rugându-ne ție, strigăm așa: „O, prealuminată Stăpână de Dumnezeu Născătoare! Roagă-te Celui Ce S-a întrupat dintru tine, lui Hristos Dumnezeul nostru, ca să păzească cetatea aceasta și toate orașele, și laturile creștinești nevătămate de toată asuprirea vrăjmașilor, și, ca un Milostiv, să mântuiască sufletele noastre.”
Rugăciune scurtă, repetată 

- din Canonul de rugăciune

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
Condac la Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Vladimir

Glas 8

Apărătoare Doamnă, pentru biruință, ca o izbăvitoare din nevoi  cu venirea cinstitei tale icoane, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, luminos să sărbătorim întâmpinarea ta și obișnuit să strigăm: „Bucură-te, Mireasă nenuntită!”Canon de rugăciune către Icoana Maicii Domnului din Vladimir

Tropar la Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Vladimir

Astăzi luminat se împodobește cetatea cea aleasă, primind ca o rază a soarelui, Stăpână, icoana ta cea făcătoare de minuni, către care noi, acum alergând și rugându-ne ție, strigăm așa: „O, prealuminată Stăpână de Dumnezeu Născătoare! Roagă-te Celui Ce S-a întrupat dintru tine, lui Hristos Dumnezeul nostru, ca să păzească cetatea aceasta și toate orașele, și laturile creștinești nevătămate de toată asuprirea vrăjmașilor, și, ca un Milostiv, să mântuiască sufletele noastre.”

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Pe cârmuitorii cei tari, pe cele trei părți ale sufletului, întru adâncul nepătimirii îneacă-i, te rog, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară; pentru ca Ție, ca într-o alăută, întru omorârea trupului, să cânt cântare de biruință.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Stăpână, luminează sufletele noastre cu raza dumnezeiască cea mai presus de minte a harului tău și dar îmi dă mie ca să cânt ție ca Ajutătoarei firii omenești: Atotcântată, Credincioasă Apărătoare a neamului creștinesc, dă biruință țării noastre asupra vrăjmașilor.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Veniți, adunați-vă, soboare creștinești, în preacinstita Biserică a Preanevinovatei Stăpâne și cântați cu umilință, rugându-vă, la cinstita icoană privind: „Născătoare de Dumnezeu, nenuntită, pe cei ce te laudă pe tine, mântuiește-i.”

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Preacinstită icoana ta, Maica lui Dumnezeu, scriitorul Evangheliei lui Hristos, preadumnezeiescul Luca pictându-o, pe Făcătorul tuturor pe ale tale cinstite mâini înfățișând și, către El alergând, izbăvește din nevoi și din scârbe, și cu mila ta toate le acoperă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Biserică preafrumoasă, Făcătorul tuturor pe tine unică te-a aflat, în tine S-a sălășluit și pe oameni i-a îndumnezeit. Către El, pentru noi, Născătoare de Dumnezeu, roagă-te să ne izbăvească de robia păgânilor și de multe alte scârbe care vin asupra noastră, căci prăznuim astăzi cu bucurie întâmpinarea icoanei tale.

Cântarea a 3-a

Irmos: Cel ce ești mai presus decât toată începătoria, de voie Te-ai pogorât din înălțime pe pământ și firea omenească cea smerită ai înălțat-o din iadul cel mai de jos. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Înțelepților de Dumnezeu, înlăturând toată gândirea semeață, veniți la întâmpinarea aurorei celei preafrumoase, ce are raze prealuminoase, care pe toate le luminează și cu milă lumea o îmbogățește.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Icoana ta cea preacinstită și făcătoare de minuni, poporul nostru dobândind, Maica lui Dumnezeu, ca pe o apărătoare tare și zid nesurpat, se roagă ție, ca să dăruiești țării noastre biruință asupra vrăjmașilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Una Atotcântată te-ai arătat nor prealuminos ce curățești cu roua harului întinăciunile trupești și sufletele le luminezi. Pom cu roade multe te-ai arătat, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Curată, că pe toate le-ai săturat și tuturor izvorăști cele bune, iar pe cei aflați în nevoi, îi mântuiești.

Sedealna

Glasul al 4-lea

Podobie: Minunatu-s-a Iosif...,

Popoare iubitoare de Dumnezeu, veniți la întâmpinare: iată vine Fecioara, cea mai presus decât toți proorocii; cinstita ei icoană, ce ține în brațe pe Dătătorul de viață al lumii, vine, cetatea să o păzească, îndrăzneala barbarilor să o surpe; iată, s-a arătat tuturor Păzitoare și îngrădire celor ce se roagă ei cu credință.

Cântarea a 4-a

Irmos: Sfatul cel neurmat și dumnezeiesc al întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum, avându-l în minte, a strigat: „Slavă puterii Tale, Doamne!”

Preasfântă Nă…
Râu dumnezeiesc cu ape dătătoare de viață, care toate câmpiile le adăpi, Maica lui Dumnezeu, ispitele ce vin asupra noastră le înlătură și până la sfârșit le nimicește.

Doi papuci rupți

 Un tânăr mai bogat a ieșit la plimbare cu profesorul său. În timp ce se plimbau, pe cealaltă parte a drumului,  tanarul a văzut o pereche  de pantofi vechi si rupți , care pesemne că aparțineau țăranului sărac care lucra în câmp în apropiere și deja își termina lucrul.

       Băiatul îi spuse profesorului:

    ,,Haideți să glumim pe seama acestui țăran. Să-i ascundem încălțămintea și să-l urmărim, în ascuns, să vedem ce va face".

     Atunci profesorul îi răspunse: 

     ,,Tinere, niciodată să nu glumești pe seama scârbei și durerii altuia.

    Dar de vreme ce ești bogat si ai bani poți să te bucuri de următorul fapt - pune câte o monedă de aur în fiecare pantof apoi ne vom ascunde în tufiș și vom privi reacția lui".
   
     Studentul tanar așa a și făcut și ei s-au ascuns în tufișul cel mai apropiat.

    Țăranul, în curând și-a terminat lucrul și a venit la locul unde și-a lăsat pantofii și paltonul.

       În timp ce se încălța, a simțit ceva în pantoful său. La început a crezut că e o piatră, dar în curând și-a dat seama că e o monedă de aur. 
    
    El a rămas uimit văzând moneda de aur, a privit gânditor în jur, un oarecare timp, dar nu văzu pe nimeni. 

     A pus moneda în buzunar și a început să încalțe al doilea pantof, dar spre uimirea lui, a găsit și acolo o monedă de aur.

Deodată, fiind profund uimit, a căzut in genunchi, și-a îndreptat fața spre cer și a început să se roage și să mulțumească lui Dumnezeu.

       În rugăciunea sa el a pomenit-o pe soția sa grav bolnavă, pe copiii săi care nu au ce mânca, și acum, datorită unei mâini invizibile, care i-a dăruit monedele, ei în sfârșit vor fi salvați.

      Studentul sta și privea, șocat, cu ochii plini de lacrimi.

    Profesorul îl întrebă: 
    ,,Dacă ai fi glumit în modul în care ai dorit la început, ai fi fost mai fericit decât te simți acum?".

     Tânărul a răspuns: ,,Domnule profesor, mi-ați dat o lecție de viață pe care nu o voi uita niciodată!
    Suntem o familie bogată , insa acesti 2 banuți mi- au adus cea mai curată bucurie.

      Acuma am înțeles cuvintele pe care nu le înțelegeam mai înainte: cel ce dăruiește este mai fericit decât cel ce primește! 
 
     Prin urmare, dacă vrei să faci un bine, grăbește-te că nu vei regreta. 

     Urmează-ți glasul conștiinței și nu te abate din calea virtuților.

    Fii bun, nu costă nimic!
    Daruiește un zambet !
    Nu poți ajută , nu face rău!
   
  

Cele șapte semne ale sufletului trezit

 Încă din cele mai vechi timpuri, înțelepții au vorbit despre semne invizibile care îi disting pe cei care sunt chemați să meargă pe o cale diferită, profundă și transformatoare. Acestea nu sunt urme pe piele sau titluri umane, ci semne gravate pe spirit, semne care dezvăluie un destin de conștiință și misiune. Cei care poartă aceste semne nu o vestesc cu voce tare: le trăiesc în tăcere, cu umilință, pentru că știu că adevărata putere nu este în a domina, ci în a sluji.

Primul semn este inima deschisă. Nu toată lumea reușește să treacă zidurile fricii pentru a iubi necondiționat. Cei care poartă acest semn sunt recunoscuți prin capacitatea lor de a-l vedea pe celălalt cu tandrețe, chiar și în mijlocul rănii. El știe că iubirea nu este slăbiciune, ci cea mai mare putere.

Al doilea semn este adevărul ca ghid. Nu admite măști, nu se acomodează cu minciuni, nu se conformează la ceea ce este evident. Alesul caută autenticul chiar dacă doare, pentru că intuiește că numai adevărul eliberează sufletul și îl aliniază cu eternul.

Al treilea semn este sacrificiul ego-ului. Alesul înțelege că ceea ce trebuie să moară nu este esența sa, ci lanțurile sale: vanitate, ambiție excesivă, mândrie goală. Fiecare renunțare deschide spațiu pentru ca sacrul să se nască în el.

Al patrulea semn este lumina interioară. Este acea scânteie care aprinde intuiția, care dezvăluie prin vise sau sclipiri de claritate. Uneori se traduce într-un sentiment instinctiv, alteori într-o revelație bruscă. Această lumină nu înșeală: ea arată calea chiar și atunci când lumea exterioară este în umbră.

Al cincilea semn este tăcerea rodnică. Aleșii descoperă că zgomotul lumii îneacă vocea sufletului. Ei învață să tacă, să asculte profund, să găsească răspunsuri în murmurul spiritului. În acea tăcere se naște adevăratul cuvânt.

A șasea notă este testul. Nici un ales nu scapă de ea. Este focul care purifică, umbra care se confruntă, criza care ne obligă să decidem între a rămâne adormit sau a ne trezi. Cei care trec testul ies mai puternici, mai umili și mai conștienți de fragilitatea și măreția vieții.

Al șaptelea semn este misiunea. Alesul nu trăiește doar pentru el însuși. El simte, arzător și inevitabil, că existența sa are un scop mai mare. Poate că este vorba de a ghida, vindeca, învăța, transforma sau pur și simplu de a semăna dragoste în fiecare gest. Întreaga sa viață devine o mărturie a slujirii.

Aceste șapte semne nu sunt privilegiu, ci responsabilitate. A le recunoaște în sine înseamnă a înțelege că calea abia începe. Cel cu adevărat ales nu se ridică deasupra celorlalți, ci coboară pentru a-i însoți, pentru că știe că numai mergând împreună se poate construi plinătatea.

Poate vă întrebați: am vreunul dintre aceste semne pe mine? Dacă citindu-le ai simțit un ecou, o chemare, o rezonanță în ființa cea mai intimă, poate că ești deja pe acea cale. Întrebarea nu este dacă ești demn, ci dacă ești dispus să te trezești.

Cum se pregăteau pentru iarnă

În vremurile de demult, iernile nu erau doar un anotimp, ci un adevărat test de supraviețuire. Fără centrale termice, fără drumuri deszăpezite și fără magazine pline de provizii, bunicii noștri trebuiau să se descurce folosind doar ce aveau la îndemână. Și totuși, reușeau să treacă prin ierni grele cu o rezistență incredibilă și cu o pricepere care astăzi pare de neimaginat.

Cum se pregăteau pentru iarnă
Cu mult înainte ca prima zăpadă să cadă, oamenii satelor știau că venirea frigului însemna muncă intensă. Toamna era momentul în care se strângea lemne pentru sobă, se conservau alimente și se pregătea casa pentru temperaturile scăzute. Nimeni nu lăsa nimic la voia întâmplării.

Proviziile erau sfinte – Bunicii noștri își umpleau cămările cu borcane de murături, butoaie cu varză, carne afumată și saci de făină și mălai. Erau adevărate depozite de hrană, menite să asigure traiul chiar și în cele mai cumplite viscole.
Îmbrăcămintea era făcută să țină de cald – Fără haine moderne, din materiale sintetice, ei purtau cojoace groase din lână, căciuli îmblănite și opinci căptușite cu fân pentru a ține frigul la distanță.
Casele erau construite inteligent – Pereții groși din lut sau lemn, acoperișurile bine izolate cu paie și sobele mari din teracotă păstrau căldura zile întregi.
Cum făceau față frigului extrem
Când viscolul lovea și temperaturile scădeau sub -30 de grade, bunicii noștri nu se plângeau, ci acționau. Focul din sobă nu se stingea niciodată, iar dimineața, primul lucru pe care îl făceau era să dea zăpada la o parte pentru a ajunge la fântână sau la animale.

Animalele din gospodărie erau prioritatea lor – Oricât de mare era gerul, nimeni nu se așeza la masă până nu hrănea vitele, oile și găinile. Fânul era pregătit din vară, iar apa adesea se aducea din râurile înghețate, unde trebuiau să spargă gheața pentru a putea umple gălețile.
Drumurile înzăpezite nu îi opreau – Dacă viscolul acoperea cărările, oamenii se orientau după repere știute de generații. Nu exista conceptul de „stăm în casă până se face cald”. Dacă trebuiau să ajungă undeva, mergeau prin nămeți, chiar dacă însemna ore întregi de mers pe jos.
Frigul nu era o scuză – Copiii mergeau la școală pe jos, uneori kilometri întregi, iar bărbații lucrau afară, fie că era vorba de spart lemne, fie de reparat acoperișuri smulse de vânt.
O lecție pentru generațiile de azi
Astăzi, avem căldură la un buton, drumuri deszăpezite în câteva ore și haine care ne protejează de ger mai bine ca oricând. Dar bunicii noștri au trăit vremuri în care doar priceperea și adaptabilitatea îi țineau în viață. Ei au fost adevărați maeștri ai supraviețuirii, iar lecțiile lor rămân valoroase și astăzi.

Poate că nu mai trebuie să trecem prin aceleași greutăți, dar respectul pentru natură, simplitatea și rezistența lor ar trebui să ne inspire și să ne amintească de puterea extraordinară a generațiilor trecute.

Pleacă rândunelele! Semn că vine toamna! 🍂

 

Când vedem rândunelele strângându-se în stoluri mari pe fire sau plutind în cercuri ordonate pe cer, știm că un anotimp se schimbă. Plecarea lor nu este doar o simplă migrație, ci un semn al ciclului veșnic al naturii. Rândunelele pleacă, și odată cu ele se duce și vara. Aerul devine mai răcoros, lumina zilei mai blândă, iar câmpurile încep să poarte culorile toamnei.

🕊️ Drumul lung al rândunelelor

Aceste păsări fragile, dar uimitor de rezistente, pornesc în fiecare an într-o călătorie de mii de kilometri spre Africa, unde vor găsi hrană și căldură pe timpul iernii. Drumul lor este plin de primejdii, dar instinctul le poartă cu precizie către aceleași locuri de iernat, an după an. Privindu-le, ne gândim la puterea ascunsă a naturii și la miracolul orientării lor perfecte.

🌾 Un semn pentru oameni

În satele românești, plecarea rândunelelor era din vechime un semn sigur că vine toamna. Țăranii își rânduiau munca după aceste semne ale naturii, știind că odată cu stolurile care pleacă, câmpurile trebuie pregătite pentru recoltă și pentru iarnă. Copiii urmăreau fascinați păsările de pe cer și întrebau mereu unde merg și dacă se vor mai întoarce.

✨ Între nostalgie și speranță

Despărțirea de rândunele poartă mereu un strop de nostalgie. Ele lasă în urmă cuiburile goale de sub streașini, iar liniștea de după plecarea lor pare mai grea decât tăcerea oricărei seri. Dar în același timp, plecarea lor aduce și o promisiune – că primăvara, odată cu reînvierea naturii, se vor întoarce la aceleași case, aceleași locuri, aceleași fire unde își odihnesc aripile.

🌍 Lecția naturii

Rândunelele ne arată cum viața curge într-un ritm pe care nu îl putem opri. Ele pleacă și vin, așa cum anotimpurile se succed, așa cum anii trec. Plecarea lor e un memento că totul este trecător, dar și că tot ce pleacă se poate întoarce. Toamna vine inevitabil, dar după ea va renaște primăvara.

„Bătrânul Carpaților” — Cel mai vechi arbore din România, martor al veacurilor

 

În inima Transilvaniei, lângă satul Mercheașa din județul Brașov, se află un colos verde, un stejar impresionant cunoscut sub numele de „Bătrânul Carpaților”, considerat cel mai vechi arbore din România. Cu o vârstă estimată la peste 900 de ani, acest gorun uriaș a rezistat secolelor, devenind un adevărat monument al naturii și un simbol al puterii vieții.

Are o circumferință de aproximativ 9,3 metri și se ridică semeț la peste 21 de metri înălțime. Pentru a-i cuprinde trunchiul masiv, ar fi nevoie de șapte persoane care să-l înconjoare cu brațele. Frunzele sale au adăpostit generații de păsări, iar rădăcinile sale par să fi pătruns până în istorie, fiind martore la trecerea vremurilor, la transformarea satelor, la bucuriile și luptele oamenilor din zonă.

Localnicii povestesc că stejarul ar fi fost un punct de reper pentru drumeți, ciobani și negustori încă din Evul Mediu. De-a lungul anilor, arborele a fost protejat cu grijă de comunitate, iar astăzi este considerat o comoară naturală. În jurul lui s-a creat o adevărată legendă: se spune că „Bătrânul Carpaților” adăpostește spiritul pădurii și că, în nopțile liniștite, dacă te apropii și atingi scoarța groasă, poți simți „pulsul timpului” curgând prin el.

În fiecare început de toamnă, satul Mercheașa sărbătorește acest simbol al naturii prin mici festivaluri dedicate, unde oamenii se adună să-l onoreze și să povestească istoria sa. De-a lungul veacurilor, stejarul a devenit mai mult decât un arbore — este o punte între trecut și prezent, o mărturie a rezistenței și a frumuseții naturale a României.

Când Dumnezeu vrea să te mântuiască, te călăuzește prin semne, nu prin cuvinte!👍✌️😇

 

Leacurile pe care acesta le-a descoperit

 

N-a luat niciodată medicamente și nu a apelat la tratamentele chimice. Singurul lui medic a fost doar Bunul Dumnezeu! Asta nu înseamnă că nu a fost bolnav niciodată, dar la vreme de boală a apelat întotdeauna la plante din grădina Domnului. Așa se face că în nenumărate rânduri mi-a dezvăluit o parte din terapiile sale, precum și remediile naturiste pe care le-a folosit de-a lungul atâtor ani. Despre leacurile pentru răceală, pentru oase, dar și pentru liniștea creierului, am aflat taine, pe care

Acum le vom dezvălui tuturor. Poate că ar fi făcut-o părintele, pe când încă mai era printre noi, dar timiditatea l-a împiedicat să o poată face prin viu grai. Mi-au rămas nenumăratele înregistrări pe reportofon, dar și amintirea unui monah desăvârșit.

Taifas la o ceașcă de ceai verde

De obicei am rămas mai multă vreme la Mănăstirea Cozia, în timpul iernii. Sfânta Liturghie îmi mângâia sufletul, Utrenia, Vecernia, Ceasurile, toate îmi primeneau trăirea întru Hristos, iar în vremea dintre slujbe, zăboveam ore în șir în chilia părintelui. Despre dragostea lui pentru plante, am aflat dintru început. Am înțeles foarte lesne de ce părintele avea atâta energie și o imunitate de invidiat, pentru un nonagenar. Încă de la prima mea vizită, m-a servit cu un ceai verde fierbinte, dar a avut grijă să-mi precizeze că:

„Eu nu am fost adeptul cafelei niciodată. În tinerețe am mai băut, ocazional, dar o făceam de complezență, nu pentru că mi-ar fi plăcut. Știu că are efecte energizante și că revigorează un organism obosit, dar la fel de bine știu că un ceai cald, îndulcit cu miere face mai mult decât orice cafea din lume. V-am așteptat cu un ceai verde, pentru că mă vizitați înainte de prânz și așa obișnuiesc de când sunt în mănăstire: în prima parte a zilei, beau numai ceai verde. Chiar dacă plantele au devenit adevărate medicamente pentru mulţi dintre noi, nu trebuie să uităm că şi acestea au o istorie. Mai întâi a apărut ceaiul negru, apoi arborele de ceai a fost cultivat şi utilizat și în Rusia la fel de mult ca în China și uite-așa ne-am trezit consumând în același timp două tipuri de ceaiuri. Atât cel negru, cât şi cel verde, conţin multe vitamine şi săruri minerale, dar şi flavone, alături  e magnifica vitamină C, care poate fi economisită şi mobilizată mai eficient împotriva radicalilor liberi. Cultul ceaiului a apărut însă abia în timpul dinastiei Han, când au început să-l aplice ca pe cel mai eficient medicament. Călugării taoişti chinezi au afirmat că ceaiul nu numai că face mintea mai ageră, dar generează înţelepciune, ridicând spiritul. Cam asta era dintru început, apoi au ajuns și călugării noștri mari consumatori de ceaiuri.”

Ceaiurile cele mai sănătoase sunt cele din plante culese la timp

Faptul că întotdeauna beam un ceai de calitate în chilia părintelui Pahomie m-a făcut să îndrăznesc să-l întreb câte ceva și despre celelalte ceaiuri pe care le avea în dulăpiorul de la intrare. Abia atunci mi-am dat seama că acest călugăr smerit și mult prea tăcut, avea chilia doldora de ceaiuri, care mai de care mai folositoare în diferite afecțiuni și că ne servise cu ceai verde, considerându-l unul dintre ceaiurile „pentru oaspeți”. Ne-a povestit apoi că ceaiurile cele mai bune calitativ, sunt ceaiurile din plante pe care ți le culegi singur. Nu există anotimp în care să nu poți face o fiertură din plante culese de tine însuți, care sunt de departe cele mai sigure și mai eficiente leacuri din lume:„E bine însă să aveţi grijă ca plantele să fie culese din zone curate din punct de vedere ecologic, evitând locurile poluate, de la marginea şoselelor, din parcuri, sau de pe lângă calea ferată. Cele mai eficiente ceaiuri sunt cele care se obţin din plante proaspăt culese. Şi asta o puteţi face singuri, începând de primăvara timpuriu (uneori chiar pe la jumătatea lunii februarie) şi până la sfârşit de noiembrie. Sunt situaţii în care puteţi face un ceai din plantă proaspătă chiar şi iarna, cu condiţia să ştiţi locul exact unde se află planta sub zăpadă (urzica, rostopasca). În general însă, există perioade stricte de recoltare şi anume: florile se culeg la începutul perioadei de înflorire; frunzele se adună înainte şi după perioada de înflorire a plantei; fructele se recoltează întotdeauna când sunt bine coapte, iar rădăcinile se scot din pământ la începutul primăverii sau la sfârşitul toamnei. Regula de bază pentru ca plantele medicinale să fie eficiente în procesul de vindecare a anumitor boli este aceea ca recoltarea acestora să fie făcută obligatoriu în perioada conţinutului cel mai mare de substanţe active şi niciodată atunci când sunt acoperite de rouă.”

Despre boli, părintele Pahomie spunea că de simțit le-a simțit întotdeauna, doar că nu a vrut să le ia în seamă. A fost întotdeauna conștient de faptul că Dumnezeu a lăsat bolile pe pământ ca pedeapsă pentru păcatele săvârșite de oameni, dar tot El, în marea Lui bunătate pentru oameni a lăsat și leacuri pentru fiecare boală în parte. Omului îi trebuie doar un dram de voință, pentru a căuta leacul care i se potrivește spre a învinge boala.

”Leacurile acestea, au existat de când există plantele pe pământ, că unii le numesc bătrânești, băbești, mănăstirești, leacurile sunt leacuri, iar noi trebuie să le lăsăm moștenire celor ce vin după noi, altfel se pierd și e păcat mare. Dintotdeauna au existat oameni sănătoși și oameni bolnavi, iar leacurile le-au fost de mare ajutor tuturor. Este adevărat, sunt persoane cu o sănătate de fier, dar măcar o dată în viață au răcit, au tușit sau i-a durut un picior. De sute de ani, oamenii au tot experimentat fel de fel de leacuri și s-au tămăduit cu frunze, cu fructe, cu rădăcini, cu fierturi, alifii, dar înainte de toate cu ceaiuri. La un moment dat fiecare dintre noi lasă aceste leacuri celor care ne urmează, deși multe dintre ele sunt mai mult sau mai puțin modificate. Important este să respectăm cantitățile, așa cum le-am moștenit, pentru că sunt situații în care și plantele pot să facă rău. Trebuie să fiți cu mare grijă și să spuneți asta tuturor adepților tămăduirii cu ajutorul plantelor.”

Jarul încins calmează durerile reumatice

Deși l-am cunoscut pe acest monah, pe când se afla în preajma vârstei de 90 de ani, avem impresia că mă aflu lângă un om cu cel puțin 20 de ani mai tânăr. Este incredibil cât era de lucid și de doritor de a împărtăși din trăirile sale, dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult era vioiciunea din privire și pașii vioi, de om tânăr, pe care adesea l-am admirat în timp ce parcurgea distanța dintre chilie și biserică. Aici se oprea întotdeauna în prima strană din dreapta și stătea în picioare pe tot parcursul slujbei. L-am întrebat, dacă nu îl dor genunchii sau spatele, atunci când îngenunchează și mi-a mărturisit că iarna mai simte câte un junghi în spate sau la picioare, dar seara se oblojește cu leacuri din chilie și a doua zi e ca și nou.

Ceea ce îi mai dădea oarecare bătaie de cap era o hernie de disc, veche de vreo șaisprezece ani, pe care însă o trata cu jar încins: „Dintre toate afecţiunile coloanei vertebrale hernia de disc este cea mai periculoasă, pentru că de cele mai multe ori se ajunge la intervenţia chirurgicală. De obicei poate să apară în orice parte a coloanei vertebrale, de cele mai multe ori afectează zona lombară sau cervicală. Ruperea unui disc din coloană sau pur şi simplu tasarea lui, duce la pierderea lichidului care menţine flexibilitatea coloanei şi apare acea durere sfâşietoare, pe care trebuie să o calmăm cât mai repede. La mine, oasele sunt doar tasate. Părintele Calinic Stan, pe care eu l-am găsit aici, în mănăstire, spunea că razele calorice, emanate de jarul încins sunt cele mai eficiente. Și am experimentat și eu. Pentru aceasta însă, trebuie să avem în casă o sobă sau un şemineu cu lemne. Se face focul şi se aşteaptă domolirea acestuia, iar când jarul este format, bolnavul îşi descoperă spatele (se dă jos inclusiv maieul) şi se aşează cam la 30 cm de jarul încins. Se stă maxim 20 de minute la gura sobei (eu nu prea mai rezist decât vreo 10-15 minute), apoi se îmbracă haine de lână sau de bumbac, nici vorbă de haine sintetice. Pentru ameliorarea durerilor, procedura se repetă dimineaţa şi seara, timp de 5 zile, iar pentru vindecarea definitivă (dacă este doar leziune şi nu fractură) se poate ajunge până la 10-15 zile.”

Colagenul din planta de coada‑calului ajută oasele

În ultimii ani se mai șubrezise și părintele, dar nu într-atât încât să apeleze la medic. Avea vizibile probleme cu genunchii și mi-am dat seama de asta pentru că la anumite momente din timpul slujbelor, nu putea să mai stea în genunchi și rămânea în picioare, în strană. I-am întrebat și pe ceilalți călugări din obște, dar toți mi-au confirmat că n-a fost nici măcar la un control de rutină și că se oblojește tot cu buruieni. Monahul Filimon, care îl ajuta pe părintele Pahomie în ultimul său an de viață, mi-a spus că avea mare încredere în siliciul din planta de coada-calului, în sensul că acesta întinerește şi redă mobilitatea articulaţiilor:

„Siliciul conţinut din belşug de planta de coada-calului, este un mineral esenţial în producerea colagenului, care este direct răspunzător de sănătatea ţesuturilor musculare şi a mobilităţii articulare. Am citit undeva că siliciul solubil din organism determină menţinerea tinereţii organismului. S-a constatat că aportul mărit de siliciu, obţinut prin administrarea sistematică de coada-calului, alături de regimul vegetarian preponderent crudivor, ajută organismul să facă faţă mult mai uşor tuturor afecţiunilor. Maceratul obţinut din această plantă face ca siliciul să fie asimilat în organism cel mai uşor. Pentru aceasta se iau 200 g plantă proaspătă de coada calului, care, după ce se mărunţeşte, este acoperit cu 200 ml alcool alimentar de 60 de grade. Se lasă totul la macerat timp de 10 zile, după care se strecoară şi se depozitează la întuneric. Tratamentul durează trei săptămâni, timp în care se administrează astfel: 50ml macerat, în 50ml apă plată. Acesta poate fi reluat din trei în trei luni, fiind o inepuizabilă sursă de tinereţe. Studii de medicină experimentală arată că oasele fracturate se sudează de 1,5 până la 2 ori mai repede atunci când se administrează coada-calului, care pe lângă siliciu, este foarte bogată şi în săruri de calciu şi magneziu, ajutând la asimilarea rapidă a acestor minerale.“

Nicio plantă nu se infuzează mai mult de 6 minute

Orice plantă poate deveni toxică sau își poate pierde proprietățile daca nu e folosita cum trebuie. În mod normal, planta nu se fierbe. Pentru un ceai sănătos, cu efecte benefice pentru vindecarea anumitor boli, întotdeauna se toarnă apă clocotită peste planta respectivă. Nicio plantă, fie frunze, fie rădăcină, fie flori, nu trebuie lăsată la infuzat mai mult de 5-6 minute. Excepție face doar ceaiul din coji de mere sau gutui.

Cojile de mere inhibă celulele canceroase

Ceea ce m-a impresionat cel mai mult și lucrul datorită căruia mi-am pus zeci de semne de întrebare, a fost acela că de fiecare dată când ne servea cu ceai, plantele infuzate erau altele. Dacă era frig afară ceaiul era de măceșe, dacă observa că te bântuie vreo viroză, pe lângă măceșe, adăuga și mușețel, afine, soc, rozmarin. Un ceai care mi-a plăcut foarte mult la gust a fost acela din coji de mere:

”Cum să nu facă bine acest ceai, dacă este făcut cu bucățele din fructul biblic, mărul. Important este să nu folosiți mere cumpărate din magazinele astea mari, ci mai degrabă din cele mici, viermănoase, acelea netratate sunt bune. Ceaiul de mere este bun pentru orice boală. Consumând atât fructele în întregime, cât şi cojile sub formă de poame sau ceai, trebuie să ştim că merele apără organismul de riscuri ale bolilor cardio-vasculare, astm bronşic şi diabet zaharat, mai eficient decât medicamentele. Unele studii au arătat că aceste fructe acrişoare inhibă dezvoltarea celulelor de cancer hepatic şi de colon. Merele au o puternică acțiune antioxidantă, deoarece conţin mulţi flavonoizi şi prin aceasta preântâmpină un mare număr de afecţiuni cronice şi degenerative. În cojile de măr există cantităţi mari de cvercitină, o flavonoidă cu acţiune antioxidantă puternică, care amplifică acţiunea vitaminei C şi astfel protejează de cancer în general. Coaja merelor poate fi consumată ca atare sau sub formă de fiertură. Se fierbe un litru de apă de izvor, până când dă în clocot, apoi se adaugă coaja de la şase mere şi se mai fierb împreună timp de două minute. Se ţine ceaiul acoperit un sfert de oră, după care se bea pe parcursul unei zile. După o cură de 60 de zile, se continuă cu trei porţii de mere pădureţe pe zi (câte un măr înaintea fiecărei mese principale), timp de 30 de zile. Se reia această cură alternativă până la stoparea evoluţiei tumorilor canceroase.”

De când părintele nu mai este printre noi, când ajung la Cozia, am întotdeauna o strângere de inimă. Păstrez și azi coșulețul cu frunze uscate de iasomie, pe care părintele mi le-a dăruit pentru zilele în care oboseala mă va învinge. Privesc spre încăperea pustie de sub stăreție, acolo unde era chilia monahului Pahomie și mă gândesc de unde dobândise acest fost învățător, atâtea comori despre plantele de leac?!

sursa lumeacredintei.com

Sfântul Gherasim, tămăduitor de boli și suferințe

 

Sfântul Gherasim, tămăduitor de boli și suferințe

Îndeletnicirea de bază a Cuviosului Gherasim din Kefalonia a fost asceza, o luptă neîndurătoare împotriva patimilor. Dovadă stă peștera în care s-a nevoit, unde pelerinii din toate colțurile lumii pot coborî și astăzi, bucurându-se de harul dumnezeiesc pe care sfântul, prin eforturile sale, l-a adus în Asketerionul său, compus din două încăperi strâmte, săpate în piatră.

Aici, ne povestește Mitrofan imnograful, „ca unul fără de trup, se lupta și, întărit de puterea dumnezeiască, jumătate de săptămână mânca dovleac fără sare, iar în cealaltă jumătate lintea era hrana lui, totul fără pâine înmuiată”, „trupul omorându-l prin înfrânare și sufletul curățindu-l prin apatie” (despătimire). Nu consuma nici măcar pâine. În vreme de secetă, datorită rugăciunilor sale fierbinți, Bunul Dumnezeu trimitea ploaia mult așteptată.

Sfântul Gherasim s-a născut în 1506, în Trikala, Peloponez, într-o familie de seamă: cea a lui Dimitrie Nottara (fiul renumitului Anghel Nottara, înrudit pe linie maternă cu Constantin Paleologul, ultimul împărat al Bizanțului). Numele său de botez rămâne necunoscut. Mama sa evlavioasă, Kali, i-a insuflat de mic o dragoste profundă pentru Dumnezeu: copilul a învățat să citească Sfânta Scriptură, Psaltirea și Octoihul. Din familie, a moștenit dorința de a cultiva virtuțile – dragostea, smerenia, simplitatea – și aspirația către desăvârșirea la care ne cheamă Dumnezeu: „Fiți desăvârșiți, căci și Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârșit este” (Matei 5, 48).

La vârsta de 20 de ani, tânărul părăsește ținutul natal, Trikala, și se stabilește pe insula Zakynthos. Unii biografi explică această decizie prin dorința sa de a-și continua studiile. Rămâne pe insulă timp de trei ani, între 1527 și 1530, unde îl întâlnește pe monahul Pahomie Rusanos, cu care leagă o prietenie profundă. Prezența și viața monahului îi intensifică dorul de Dumnezeu. Între 1530 și 1532, dornic să descopere locurile în care au trăit sfinții, Nottara călătorește prin Elada, Thesalia și Tracia, vizitând lăcașuri sfinte. În cele din urmă, ajunge în cetatea sfântă a Constantinopolului.

Aici se roagă în „Sfânta Sofia”, își găsește liniștea sufletească în fața mormintelor strămoșilor săi, împăratul Constantin Paleologul și Luca Nottara, și primește binecuvântarea Patriarhului Ecumenic. Explorează împrejurimile Constantinopolului: Propontida și Calcedonul. Cuprins de dorul după Dumnezeu, pașii îl duc spre Sfântul Munte Athos, unde se va bucura de viața sihăstrească din Grădina Maicii Domnului timp de cinci ani, între 1532 și 1537.

Tânărul venit din Trikala primește tunderea în monahism la Mănăstirea Iviron, el ne­voindu-se în arida Kapsală, în chilia Sfântului Vasile, Kapsala fiind o adevărată și aspră arenă duhovnicească pentru toți „atleții lui Hristos”. Nu este întâmplător deci că de pomenirea cuviosului, când se face procesiune cu moaș­tele sale, demonizații strigă: „Kapsalis, Kapsalis, mă arzi! Nu te sufăr, Kapsalis!”. Tradiția spune că s-a nevoit și în peștera din vecinătatea catholiconului de la Schitul „Sfânta Ana“.

Pelerin şi vieţuitor în Ţara Sfântă

În anul 1537, Cuviosul Gherasim pornește spre Sfintele Locuri. Va petrece acolo vreme de 12 ani, bucurându-se de prețuirea Patriarhului Ierusalimului, Gherman din Arahova. Vizitează periodic locurile populate cu sihaștri și nevoitori: Antiohia, Damascul, Alexandria, Sinaiul, Pustia Tebaidei. Un timp se îndeletnicește cu aprinderea candelelor la Sfântul Mormânt. Preafericitul Patriarh Gherman îl hirotonește mai întâi ipodiacon, apoi diacon, dăruindu-i și Taina Preoției. Tradiția ne spune că după hirotonia lui, Sfântul Gherasim s-a retras în Muntele Carantania, postind 40 de zile, asemeni Mântuitorului. El primește acum harisma tămăduirii de boli și pe cea a izgonirii duhurilor necurate.

În 1548, părăsește Patriarhia Ierusalimului, pe care o slujise cu credincioșie în toți acești ani, și se stabilește în insula Creta, aflată sub dominația latinilor, protejați de venețieni. Locurile sale de nevoință au devenit lăcașuri de închinăciune pentru credincioșii zilelor noastre, pe ele clădindu-se, cu timpul, biserici. Așa sunt peștera din satul Noul Apokoron și cea din Vrison-Modiu Kidonias. Nu este întâmplător că în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1941, sub asaltul germanilor asupra Cretei, creștinii care și-au găsit refugiul în peștera sfântului din satul Perivolia Hanion, din Fouskide, au scăpat nevătămați.

În anul 1550, Sfântul Gherasim se întoarce în Zakynthos. Va duce, cu sârguință, lupta împotriva patimilor și uneltirilor vrăjmașului, în diferite locuri de nevoință: peștera Sfântului Nicolae Gherakarios, cunoscută și astăzi drept „Koura (tunderea în monahism) Sfântului Gherasim”, în pustietatea din vecinătatea Mănăstirii Krimnilor, în Biserica Sfântului Lazăr. Așa cum ne spune tomosul său de canonizare, Cuviosul Gherasim „a strălucit în Zakynthos”, la el găsindu-și alinarea creștinii împovărați de griji, boli, neputințe trupești și sufletești, lipsuri fel de fel.

Post aspru, rugăciuni fierbinţi şi privegheri

După cinci ani petrecuți în ­Zakynthos, ascultând chemarea dumnezeiască, Sfântul Gherasim se îndreaptă spre răsărit, spre ­insula Kefalonia. În acest ținut catolicii duceau o luptă înver­șunată împotriva creștinilor ortodocși, încercând, fie prin momeli, fie prin mijloace silnice să-i atragă la credința lor rătăcită. Sfântul Gherasim se sălășluiește într-o peșteră situată în sud-vestul loca­lității Argostoli, un loc pe cât de sălbatic, pe atât de frumos. Aici va petrece în post aspru, rugăciuni fierbinți și îndelungi privegheri, vreme de șase ani.

Urmând voia lui Dumnezeu, în 1560, Sfântul Gherasim Kefalonitul se îndreaptă spre Omala, ținut ce se găsea la poalele muntelui Enos. Acolo descoperă o bisericuță dărăpănată, închinată Adormirii Maicii Domnului, cunoscută ca „Ierusalimul Sfânt”, pe care cuviosul o cumpără de la preotul Gheorghe Balsamos. Având binecuvântarea Episcopului Kefaloniei, Pahomie Macri, el va întemeia aici o mănăstire, care a primit numele de „Noul Ierusalim”. Obștea va fi formată din 25 de călugărițe. Sfântul Gherasim le va fi un încercat povățuitor pe aspra cale monahală. În acest sfânt lăcaș, din acele vremuri până astăzi, Sfânta Liturghie se săvârșește zi de zi. Atât monahiile, cât și localnicii îl numeau „Dascălul”, semn, pentru unii biografi ai săi, că le preda copiilor nu doar învățături duhovnicești, ci și tainele cititului și scrisului.
Se mută la Domnul în mănăstirea din Omala

Tot de la Mitrofan aflăm cum s-a petrecut și cuviosul său sfâr­șit – la data de 15 august 1579, în Mănăstirea Noul Ierusalim din Omala: „Ajungând la bătrânețea cea mai adâncă și săvârșind multe minuni și știind sfârșitul său cu multe zile înainte, chemând monahiile și rânduindu-le și învățân­du-le pe acestea și cerându-și iertare de la acestea și binecuvântându-le pe ele și pe toți creștinii, iertare desăvârșită dându-le și rugându-se, și-a dat duhul lui Dumnezeu”.

Cuviosul vindecător Gherasim Kefalonitul a fost proslăvit în luna iulie a anului 1622, Patriarhia Ecumenică trecându-l în ceata sfinților.

Izbăvitor de demoni şi boli psihice

Multe sunt minunile săvârșite de el! El este recunoscut, în rândul credincioșilor, ca mare izbăvitor de demoni, tămăduitor al bolilor felurite, mai ales al bolilor psihice. O întâmplare petrecută în satul Mavrata, în 1929, este grăitoare în acest sens. Doi frați, A. și I., intraseră sub stăpânirea duhurilor necurate. Vreme de doi ani nefe­riciții lor părinți au ținut post și L-au rugat pe Dumnezeu și pe plăcutul Său nevoitor, Cuviosul Gherasim, să îi izbăvească de stăpânirea demonilor. Lângă racla sa, în cele din urmă, s-a săvârșit minunea: demonii au început să strige, „Kapsalis, ne-ai ars, nu mai putem să rămânem mai mult, vom pleca”, iar cei doi frați și-au redobândit sănătatea.

În anul 1970, domnul P., care locuia în Patras și care avea meseria de comerciant, a descoperit că are cancer la mână. Medicii i-au recomandat să se trateze în Franța. În noaptea de dinaintea ple­cării a visat că agentul de la ghișeu insista să-i elibereze un bilet nu pentru Franța, ci pentru… Kefalonia! A plecat împreună cu soția sa, a ajuns în mănăstirea Cuviosului Gherasim, s-au rugat lângă racla cu cinstitele sale moaște, au ascultat paraclisul. Când s-a încheiat slujba, și-a atins mâna bolnavă de raclă. A doua zi, dimineața, în timp ce se spăla, a constatat cu uimire și bucurie că mâna îi era, din nou, sănătoasă.

Autor: Ciprian Voicilă, ziarullumina.ro

Rugăciunea pentru neam a Părintelui Gheorghe Calciu

 Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte venim la tine, Doamne, cu pocăinţă şi durere în inimi, să ne rugăm pentru poporul nostru românesc. Ascultă cererea noastră, intră Doamne, ca un împărat ceresc în ţara noastră şi în neamul nostru şi-l scapă Iisuse, de uneltirile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Că prigoneşte vrăjmaşul sufletul neamului românesc şi viaţa lui o calcă în picioare. Făcutu-l-a să locuiască în întuneric ca morţii cei din veacuri, şi sufletul lui este mâhnit de moarte. Că l-au trădat cei puşi de Tine să-l conducă şi au uitat că Tu ai spus ca cel ce vrea să fie întâiul, să slujească tuturor. Şi ei au ştiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit şi l-au jefuit, l-au vândut altor neamuri şi au călcat poruncile Tale, iar pământul acesta, pe care l-ai dat neamului românesc pe veci, l-au înstrăinat. Dar poporul acesta Te slăveşte, Doamne, nu numai cu buzele ci şi cu inima.
     Adu-Ţi aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii şi monahiile care zilnic se roagă pentru el şi pentru rugăciunea noastră de astăzi, chiar dacă suntem nevrednici de mila Ta. Pentru că toţi ne-am abătut, toţi am făcut nelegiuire, şi ierarhii, şi preoţii şi credincioşii. Nu mai este nici unul care să facă dreptate, nu mai este nici unul! Ci încetează Doamne, bătaia Ta împotriva poporului românesc. Adu-Ţi aminte, Iisuse, de fraţii noştri care sunt în afara ţării, în exil sau vânduţi odată cu teritoriile cedate, şi-i miluieşte pe ei. Reunifică poporul Tău. Repune-l în cinstea pe care a avut-o la Tine mai înainte, iartă-i păcatele săvârşite, apostaziile, răutăţile, îndemnurile la desfrânare, la neiertare şi la răzvrătire împotriva Ta. Rugători aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfântă, Pururea Fecioara Maria, Puterile Cereşti, pe Sfinţii Tăi Apostoli, pe mucenicii neamului nostru şi pe toţi mucenicii, sfinţii şi cuvioşii care au slujit Ţie cu credinţă curată. Adu-Ţi aminte, Stăpâne, de toţi cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserică şi Neam; adu-Ţi aminte de sângele lor care s-a vărsat şi pune-l pe acesta în balanţa iertării noastre. Redă poporului nostru pământul care l-a păzit cu grijă şi credinţă prin veacuri, redă-i bisericile şi mânăstirile vândute, redă-i pacea văzduhului şi îmbelşugarea roadelor pământului, stăpânirea de sine, demnitatea lui creştină şi naţională de altădată, conducători buni şi cinstiţi, neasupritori, nemincinoşi şi nelacomi, redă-i arhierei vrednici de Tine, Iisuse Mare Arhiereu, preoţi dăruiţi Bisericii şi Neamului, credincioşi misiunii lor, adevăraţi secerători, aşa cum Îi vrei Tu, Milostive. Auzi-ne Doamne întru îndurarea Ta! Nu intra Stăpâne la judecată cu robii tăi, ci întoarce-Ţi iar privirea spre noi şi ne ridică din păcat cu dreapta Ta cea mântuitoare. Şi trecând prin patimile toate, curăţaţi prin suferinţă, să ajungem şi la Sfânta Ta înviere Iisuse slăvindu-Te pe Tine împreună cu Tatăl şi Duhul Sfânt, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin!

 

Rugăciune pentru Neamul Românesc

Binecuvântat este Dumnezeul nostru, Dumnezeul Neamului Românesc și al tuturor neamurilor pământului, totdeauna acum și pururea sș-n vecii vecilor, Amin.

Stăpâne Doamne, Dumnezeul Neamului nostru românesc și al tuturor neamurilor, venim la Tine cu pocăință și durere în inimi, să ne rugăm pentru fiii Neamului nostru de pretutindeni. Vino, Doamne, ca un Dumnezeu Mântuitor, în țara noastră și în Neamul nostru și-l scapă, Iisuse, de uneltirile vrăjmașilor văzuți și nevăzuți; că prigonește vrăjmașul sufletul neamului nostru și viața lui o calca în picioare. Făcutu-l-a să locuiască în întuneric, ca morții cei din veacuri și sufletul său este mâhnit de moarte: că l-au trădat cei orânduiți de Tine să-l conducă și au uitat că Tu, Doamne, ai spus: ca cel ce vrea să fie întâiul, să slujească tuturor. Și ei au știut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit și l-au jefuit, l-au vândut altor neamuri și au călcat poruncile Tale, iar pământul acesta, pe care l-ai dat în veci ca moștenire Neamului românesc, l-au vândut. Dar, poporul român Te slăvește Doamne, nu numai cu buzele, ci și cu inima. Adu-ți aminte de el pentru cei care Te cunosc pe Tine, credincioșii români, care zilnic se roagă pentru acest neam greu încercat și pentru rugăciunea noastră de astăzi, chiar dacă suntem nevrednici de mila Ta; pentru că toți ne-am abătut, toți am făcut nelegiuiri și ierarhii și preoții și credincioșii. Nu mai este niciunul care să facă dreptate, nu mai este niciunul. Ci încetează, Doamne, mânia Ta împotriva neamului romanesc; adu-Ți aminte de bunătatea Ta și-l miluiește pe el. Adu-Ți aminte, Iisuse, de frații noștri care sunt în afara țării, în exil, pentru a câștiga o pâine pentru familia lor; adu-Ți aminte de frații noștri vânduți odată cu teritoriile cedate și-i miluiește pe ei. 

Reunește neamul Tău. Așază Neamul românesc în cinstea pe care a avut-o la Tine, mai înainte, iartă-i păcatele săvârșite cu voia sau fără voia lui. Rugători aducem pentru noi pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe Sfântul Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul, puterile cerești și Sfinții Tăi Apostoli, pe martirii neamului nostru românesc și pe toți sfinții și cuvioșii români, care au slujit Ție, cu dragoste de neam și credință curată. Adu-Ți aminte de toți care s-au jertfit pentru Sfânta Cruce, Sfânta Biserică, Neam și Țară; adu-Ți aminte de sângele tuturor martirilor Neamului și adună-l în potirul iertării.

Redă poporului nostru pământul binecuvântat pe care l-a păzit cu truda și credința prin multe veacuri, redă-i pacea văzduhului și conducători buni și cinstiți, neasupritori, nemincinoși și nelacomi; redă Bisericii Tale arhierei vrednici de Tine, Iisuse, Marele nostro Arhiereu. Dă-i, Doamne, Neamului nostru și Preoți slujitori devotați Bisericii și neamului credincioși misiunii lor; adevărați secerători așa cum îi vrei Tu, Mult milostive.

Auzi-ne, Doamne, întru îndurarea Ta! Nu intra Stăpâne la judecată cu robii Tai, ci întoarce-Ți iar privirea spre noi și ne ridică din păcat cu dreapta Ta cea mântuitoare! Și trecând peste toate necazurile, curățați prin suferință, să ajungem și la Sfânta Ta Înviere, Iisuse, Doamne, slăvindu-Te pe Tine, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, Dumnezeul tuturor neamurilor pământului; acum și pururea și in vecii vecilor. Amin! - (Sursa: Preot Iustin Parvu - “Testament pentru Neam”, pp 45-46)

Rugăciune către Sfântul Apostol Andrei – 30 noiembrie

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis şi s-a făcut făptura, nu întoarce dumnezeiasca Ta faţă de la noi cei păcătoşi, ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică şi înfricoşătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre pe care în toată ziua, cu nesocotinţă, în chip nenumărat le săvârşim. Noi suntem păcătoşi şi pătimaşi, netrebnici şi plini de răutate, iar Tu eşti izvorul vieţii şi al milostivirii; nu ne lăsa, Doamne; nu trece rugăciunea noastră, a păcătoşilor, nici nu răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci, pentru că nu suntem vrednici a câştiga prin sârguinţa cea de toate zilele milostivirea Ta, dăruieşte-ne-o Tu, Doamne, ca un preamilostiv. Pentru rugăciunile Apostolului Tău Andrei, dăruieşte-ne nouă sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea. Pentru pomenirea lui cea de azi ne întăreşte cu darul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor noastre, cu bucurie să lăudăm prăznuirea lui şi să slăvim preasfânt numele Tău, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare – 2 iulie

Sfinte Ștefane Voievod, apărător al poporului român și grabnic folositor al tuturor creștinilor, ascultă rugăciunea pe care o înălțăm către tine, noi, nevrednicii. Cunoaștem îndrăznirea pe care ai dobândit-o prin multe osteneli către Bunul Dumnezeu, Care ți-a ascultat rugăciunile tale. Drept aceea, te rugăm să ne auzi și tu pe noi când cerem ajutorul tău.

Ocrotește bisericile și mănăstirile în pace, întărește credința slăbită de ispitele acestui veac, surpă eresurile, luminează ocârmuitorii, dă vitejie ostașilor, iar nouă tuturor luminează-ne calea mântuirii, ca împreună cu tine în locașurile cele cerești să ne bucurăm în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț – 5 august

O, Cuvioase Părinte Ioane, viață cerească ai petrecut pe pământ, căci de la Sfântul Botez ai primit numele marelui prooroc Ilie, iar la primirea chipului îngeresc, Sfântului Ioan Botezătorul spre ocrotire ai fost încredințat. De aceea, ai urmat în viață pilda lor. Pentru viața ta sfântă din pustie, trecând din lumea cea deșartă, Domnul ți-a odihnit sufletul în strălucirea Raiului, iar trupului tău osârduitor i-a dăruit nestricăciunea, arătând întru tine slava numelui Său.

Acestea avându-le în minte, noi, nevrednicii și păcătoșii, venim cu umilință și evlavie, rugându-te să nu ne treci cu vederea când alergăm la ajutorul tău.

Sfinte Părinte Ioane, cel ce din pruncie ai fost orfan de părinți, ajută cu rugăciunile tale pe cei orfani, ca să găsească iubirea Părintelui ceresc; cel ce ai fost frate și viețuitor în mănăstire, ajută-ne să viețuim, oriunde, ca frați întru Hristos; cel ce ai făcut din dorul de pustie dor de cerul sfânt, ajută-ne cu rugăciunile tale să căutăm sfințirea sufletelor noastre pustiite de păcate; cel ce ai fost mult nevoitor, ajută pe cei ce se nevoiesc în dreapta credință să împlinească în viața lor poruncile lui Hristos; cel ce ai fost fierbinte rugător către Dumnezeu, întărește rugăciunile și sporește râvna și evlavia noastră; cel ce ai dorit a viețui în Țara Sfântă, ajută-ne ca, prin fapte bune, să sfințim locul în care trăim, chemând pururea pe Duhul Sfânt să sălășluiască întru noi; cel ce ai coborât prin rugăciunile tale cerul în peșteră, roagă-L pe Hristos să încălzească și să lumineze cu iubirea Sa peștera inimilor noastre; cel ce încă din lumea aceasta ai simțit bucuria și pacea vieții veșnice, roagă-L pe Tatăl Ceresc să ne dăruiască bucuria și pacea Împărăției Sale.

Sfinte Părinte Ioane, păzește pe bătrâni în dreapta credință, pe tineri în viața curată și pe copii în iubire de Dumnezeu și de părinți. Ocrotește cu rugăciunile tale pe săraci și pe bolnavi, pe văduve și pe orfani, pe călători și pe cei robiți.

Ferește țara noastră de primejdii și necazuri și roagă-te pentru întreg poporul binecredincios, ca împreună cu tine să preamărească, prin credință și fapte, pe Dumnezeu: Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Amin.

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla – 7 august

O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat.

De aceea și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni, și te chemăm, roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh în vecii vecilor. Amin!

Rugăciune către Sfinții Martiri Brâncoveni - 16 August

O, Sfinților martiri Brâncoveni, care, prin înțelepte osteneli, comoară sfintei și dreptei credințe până în sfârșit o ați păzit, și de la Împăratul slavei, Hristos Dumnezeu, nevestejită cunună mucenicească ați primit! Ce graiuri vom îndrăzni a vă aduce noi, nevrednicii, prin care să lăudăm mult-râvnitoarea voastră viață, de buni iconomi și credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum și sfârșitul vostru vitejesc, de adevărați eroi ai Ortodoxiei, prin care v-ați făcut priveliște de multă mirare oamenilor și îngerilor? Cu adevărat ar trebui mai degrabă să iubim noi tăcerea, ca unii ce suntem îngreuiați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și nimic bun nu aflăm întru noi, care să ne apropie de evlavioasele voastre lucrări și de sfintele voastre virtuți, și să ne dea o cuvioasă îndrazneală, spre a îndrepta către voi, cu bună nădejde, smerita noastră rugăciune. Dar unde și către cine vom putea alerga, dacă nu către Atotputernicul și Atotștiutorul Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinții Săi, și către voi, ca și către aceia care, călătoria vieții prin valea ispitirii și a plângerii acestui veac înșelător bine săvârșind, ca aurul trecut prin foc de șapte ori v-ați lămurit, și ați ajuns lăcașuri sfințite, în care Tatăl, Fiul, și Sfântul Duh Dumnezeu s-au sălășluit.

O, fericiților, sfinților, și bunilor biruitori mucenici Brâncoveni! Căutați dintru înălțimea slavei cereștilor voastre lăcașuri către noi, care în tot ceasul în nenumărate chipuri ne primejduim, și care pentru multa noastră lenevie și mândrie, covârșiți de boli, pagube, necazuri, și de înfricoșate și negândite nevoi, mai mult decât toți, după dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticaloșiti și asupriți. Dar cum oare s-ar fi putut să nu ajungem până aici? Voi, întru atâta desfătare și avuție pământească aflându-vă, în toata viața voastră dorirea nestricăcioaselor bogății ale harului neîncetat ați avut, iar noi, deși din mila proniei dumnezeiești săraci și strâmtorați fiind, cuvioasa neiubire de agoniseală defăimând, frumusețile mincinoase și stricăcioase ale acestui veac trufaș și nestatornic pururea râvnind, mai mult decât femeia cea gârbovă de ele ne-am pironit, iar cugetarea către cele cerești cu totul o am nimicit. Voi, socotind toată slava veacului de acum ca pe un fum, o umbră, și o nălucire de vis amăgitor, stăpânirea domnească, multa avere, sănătatea, și însăși viața voastră, pe toate gunoaie le-ați socotit, ca pe Hristos în veci să-L dobândiți; iar noi, de bună voie, și de nimeni siliți, prin lăcomie materialnică în prăpastia iubirii de plăceri de care rușine este a și grăi ne-am prăvălit, și mai mult decât necredincioșii și rău credincioșii iubind prostia și nerușinarea patimilor ne-am păgânizat. Pentru aceasta, în loc să ajungem, după cuvântul Stăpânului, sarea pământului și lumina lumii, pentru noi se hulește tot mai mult între neamuri numele cel preasfânt și de mare cuviință al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevărat, și în Treime închinat. Ce răspuns vom da oare Înfricoșatului, Dreptului, și Nemitarnicului Judecător, căci știm prea bine ca de neînlăturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotărârea, și dreapta răsplătire, pentru cele care cu gândul, cu cuvântul, și cu fapta am lucrat, și pentru ce la chinurile cele veșnice nicicând cugetând, în primejdia de a ajunge în ele mai jos decât cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitocească înțelegere ne aflăm, după cum Sfântului Macarie cel Mare i s-a descoperit.

Nu ne lăsați să ne netrebnicim mai mult și stăviliți alunecarea noastră spre robia lumii, a trupului, și a diavolului, prin sfintele și pururea primitele voastre rugăciuni, o, preafericiților martiri, rugătorilor fierbinte către Dumnezeu pentru toată lumea, pentru Ortodoxie, pentru țară și neamul vostru, pentru toți cei ce aleargă către voi cu credință tare și umilință nefățarnică. Mijlociți pentru noi toate cele bune și de folos pentru luminarea ochilor minților și inimilor noastre celor întunecate de grija vieții de acum, râvna aprinsă și neostoită pentru fapta bună ce v-a însuflețit pe voi, dobândirea întru cunoștiință a mărgăritarului celui de mult preț al binecinstitoarei și lucrătoarei prin dragoste credințe, prețuirea lui mai mult decât lumina ochilor și decât viața această vremelnică, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă. Plecați spre milă și îndurare pe milostivul și iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne cheme la El pe toți, să ne deschidă ușa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca să voim să lucrăm în via și pe ogorul Lui, răscumpărând vremea trecută, pe care rău am cheltuit-o fiind întunecați de neștiință și biruiți de urâte gânduri și de patimi de necinste.

Cereți pentru noi și statornicia neclintită și tăria de diamant ce ați avut până ce v-ați dat sufletele voastre, curățite prin botezul sângelui, mai strălucitoare decât razele soarelui în mâinile Ziditorului tuturor. Ca astfel, învrednicindu-ne și noi părții celei de-a dreapta, dimpreună cu voi și cu toți sfinții care I-au bineplăcut Lui de la începutul veacurilor, să-L slăvim pe Dumnezeul vieții noastre, pe Tatăl, pe Fiul, și pe Sfântul Duh, în nespusa fericire a Împărăției Sale, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei - 30 August

Sfinte Ierarhe Varlaam, înțelept arhipăstor și învățător al nostru, primește rugăciunea noastră cea smerită, grăbește și ne ajută, celor ce ne închinăm sfintei icoanei tale cu credință și cu dragoste. Întărește-ne în dreapta credință, stinge răzvrătirile eresurilor și depărtează de la noi certurile și dezbinările, ura și defăimarea. Ocrotește țara în care se pomenește numele tău; păzește mănăstirile, orașele și satele și pe fiii neamului nostru românesc, de foamete, de cutremur, de potop, de secetă, de bolile cele aducătoare de moarte, de necazuri și de toată reaua întâmplare. Roagă pe Hristos-Domnul să dăruiască tuturor pace și bucurie sfântă, bunăstare poporului, ploaie aducătoare de roade, binecuvântare în familii, iubire unul față de altul, încredere și dragoste între frați, răbdare, spor duhovnicesc credincioșilor, ascultare și smerită cugetare călugărilor, dreaptă chibzuință preoților, înțelepciune și râvnă ierarhilor, ca să păstorească cu sfințenie poporul credincios, urmând pilda ta. Ajută-ne, Sfinte, în vremea sfârșitului nostru să aflăm milă și har la Dumnezeu, iar la dreapta judecată, să ne ierte și să ne așeze în ceata celor mântuiți ca să ne bucurăm împreună cu îngerii, slăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş – 15 septembrie

Preabunule şi întru tot lăudate Părinte Iosif, păstorul şi învăţătorul celor ce aleargă cu credinţă la a ta folosire şi cu rugăciune fierbinte te cheamă pe tine, grăbeşte de ne ajută şi nouă celor ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim pomenirea ta, stând rugător către Atotmilostivul Dumnezeu, pentru ca dreapta credinţă să se întărească şi să sporească şi toată creştinătatea să fie îngrădită şi păzită prin sfintele tale rugăciuni de certurile cele lumeşti şi de toată dezbinarea şi neînţelegerea. Şi pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să ne acopere şi să ne apere de tot răul: de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de încălcarea noastră de alte neamuri, de robie, de prăpădul războiului, de toate bolile şi rănile cele aducătoare de moarte şi de cumplita moarte cea prin dezlănţuirea puterilor fără de zăgaz ale firii. Roagă pe Ziditorul tuturor, făcătorule de bine, să dea pace lumii, linişte văzduhurilor, ploaie la bună vreme, roadă îmbelşugată pământului, bunăstare poporului, înţelegere soţilor, ascultare copiilor, iubire de fii părinţilor, dragoste frăţească tuturor, îndreptare păcătoşilor, spor duhovnicesc celor aleşi, râvnă multă către Domnul preoţilor, virtute călugărilor, înaltă înţelepciune ierarhilor şi sănătate tuturor. Iar pe noi, cei ce ne-am adunat la aceasta sfântă pomenire a ta, ne miluieşte, îndrăznitorule către Dumnezeu. Ca, prin solirea ta, cu folosinţa rugăciunilor tale şi cu harul lui Hristos Dumnezeu, viaţă lină, fără de păcat să ni se dăruiască, spre a vieţui cu bună-cuviinţă în veacul acesta şi de partea stării de-a stânga, la Înfricoşătoarea Judecată a toată lumea, să fim scutiţi, şi în partea celor de-a dreapta să ne învrednicim a fi, împreună cu toţi cei din veac bineplăcuţi Domnului. Amin.

Altă rugăciune către Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş

Cu umilinţă şi evlavie ne plecăm astăzi genunchii înaintea slavei Marelui Dumnezeu, Cel ce te-a mărit pe tine, Preasfinte Părintele nostru Iosif, şi prinos de cinstire şi de mulţumită îi aducem, pentru că ni te-a dăruit fierbinte rugător şi puternic ocrotitor în ceruri. Că tu, ca un izbăvitor ai fost trimis, de sus, dreptmăritorilor creştini din părţile Banatului, la vreme de strâmtorare; şi, ca un bun păstor şi părinte, cu dragoste şi cu înţelepciune, i-ai păstorit pe dânşii, chip de smerenie, de înfrânare şi de curăţie făcându-te tuturor, cu nevoinţele tale pustniceşti, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea. Pentru aceasta, încă mai înainte de mutarea ta la veşnicele lăcaşuri, te-ai învrednicit de darul cel mai presus de fire al minunilor; cununa biruinţei s-a împletit ţie în ceruri, şi la cetele sfinţilor şi ale drepţilor, celor ce, de la începutul veacului, au bineplăcut lui Dumnezeu, te-ai adăugat; iar nouă, pe pământ, ai binevoit a ne lăsa cinstitele tale moaşte, ca pe un izvor de daruri şi tămăduiri celor ce aleargă la tine cu credinţă. Drept aceea, şi noi acum, cu bucurie şi cu dragoste, te lăudăm pe tine, Sfinte Ierarhe, şi cinstire de obşte făcându-ţi, cu evlavie sărutăm sfintele tale moaşte şi cu smerenie ne rugăm ţie: ocroteşte Biserica ta, ţara aceasta şi pe toţi cei ce au credinţă şi cu dragoste cheamă într-ajutor numele tău cel sfânt. Şi, ca unul ce stai înaintea feţei Ziditorului tuturor, îndrăznire având către Dânsul, ajută-ne cu mijlocirile tale şi roagă-L, Părinte Sfinte, milostiv să fie nouă, iertare de păcate să ne dăruiască şi de toată reaua întâmplare să ne izbăvească; credinţa cea dreaptă să o întărească; întăririle eresurilor să le strice, cu puterea Preasfântului Său Duh; dragostea să o înmulţească; ura să o stingă; războaiele să le înlăture şi pacea a toată lumea desăvârşit să o întemeieze. Şi aşa, virtuţilor tale urmând, Sfinte Iosif, neîncetat să sporim în credinţă, în dragostea către Dumnezeu şi către aproapele şi în toată fapta cea bună, ca să ajungem toţi la limanul cel mult dorit al mântuirii. Şi, lăudând, până la sfârşitul veacului, pururea cinstita pomenirea ta, cu inimi curate să cântăm: Slavă Ţie, Dumnezeule, Cel mare şi minunat întru sfinţi, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Voievod Neagoe Basarab – 26 septembrie

Doamne Dumnezeul nostru, Dumnezeul îndurărilor şi a toată milostivirea, Cel minunat întru sfinţii Tăi şi cărora le asculţi rugăciunile, primeşte cererea noastră pe care Ţi-o aducem în ziua prăznuirii prietenului şi casnicului Tău, Neagoe Basarab. Tu, Doamne, ai rânduit neamului nostru, în toate timpurile şi locurile, unde se preamăreşte numele Tău, eroi ai credinţei şi sfinţi care ţi-au plăcut din neam în neam, între care străluceşte şi măritul Voievod Neagoe Basarab. Pentru rugăciunile lui, revarsă peste noi toţi pacea şi liniştea Ta binefăcătoare, ca să biruim fiecare necazurile şi ispitele vieţii: dregătorilor trimite-le dreaptă înţelepciune, ierarhilor chip sfinţeniei, preoţilor împlinirea misiunii la care au fost chemaţi, monahilor răbdare şi smerenie, iar poporului binecredincios ocrotire şi ajutor în vremea necazurilor, ca toţi să Te preamărim pe Tine, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfinții Mărturisitori Visarion, Sofronie și Sfântul Mucenic Oprea - 21 Octombrie

Prea aleșilor Sfinți Mărturisitori, Visarioane, Sofronie și Oprea, cu inima smerită și cu grai de laudă, cutezăm a preamări pe Hristos-Dumnezeu, Cel ce v-a arătat pe voi preafericiți mărturisitori ai dreptei credințe, mărirea Bisericii noastre. Și plecând genunchii, cu umilință și negrăită dragoste, rugăciune înalțăm vouă, celor ce ați pus mai presus de toate cele vremelnice, credința cea strămoșească. Căci tu, Cuvioase Visarioane, prealuminate, te-ai coborât ca un arhanghel, cu glas de trâmbiță dumnezeiască, în mijlocul credincioșilor, întărindu-i în dreapta credință și viața ți-ai dat-o pentru Hristos. Și tu, Cuvioase Sofronie, neînfricat ai înfruntat temnița și prigonirile pentru Hristos, călăuzind turma cea binecredincioasă din Transilvania pe căile mântuirii și îndrumând Biserica Domnului Hristos pe calea cea dreaptă. Iar tu, Mucenice Oprea, cel prea osârduitor, iubind mai mult legea cea neschimbată a lui Hristos decât pe ai tăi și decât însăși viața ta, sufletul ți-ai pus pentru dreapta credință. De aceea, voi toți, care ați odrăslit din Biserica Ortodoxă transilvaneană și care acum vă bucurați de cinstirea mucenicilor și a mărturisitorilor lui Hristos, primiți rugăciunile noastre și mijlociți pentru noi, înaintea Bunului și Milostivului Dumnezeu, Celui în Treime preamărit! Ocrotiți cu rugăciunile voastre turma cea dreptmăritoare, care vă cinstește ca pe niște stâlpi neclintiți ai dreptei credințe. Rugați-vă Domnului, ca să întărească dragostea și unitatea de credință dintre frați, să reverse harul păcii în inimile tuturor, să ferească turma credincioșilor de toată reaua întâmplare, ca într-un glas și un suflet să preamărim pe Cel ce este Dătătorul tuturor darurilor și Mântuitorul nostru. Privegheați și vă rugați pentru noi că izbăviți fiind prin mijlocirile voastre, de cursele celui rău, să ducem lupta cea bună a minții în toate clipele vieții noastre și să fim neclintiți în dreapta credință a moșilor și stramosilor noștri. Bucurându-ne de dumnezeiasca mărire la care v-ați înălțat și rugându-ne vouă, ca să fiți mijlocitori înaintea tronului Celui de sus, preamărim pentru toate, pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, zicând: slava Ție, Dumnezeule Cel mare și minunat întru sfinții Tăi în vecii vecilor, Amin!

Rugăciune către Cuviosul Părintele nostru Paisie de la Neamț – 15 noiembrie

Cuvioase Părinte Paisie, fiu al Ucrainei și părinte duhovnicesc al Moldovei, lauda monahismului ortodox, stareț sfânt al Mănăstirii Neamț, părinte și dascăl al neîncetatei rugăciuni și povățuitor blând și smerit al cuvioșilor călugări, cu evlavie îngenunchem înaintea sfintei tale icoane și cu credință cerem să te rogi înaintea Preasfintei Treimi pentru noi păcătoșii, fiii tăi.

Ascultă rugăciunile noastre și le du la Hristos Dumnezeu și la Preasfânta Fecioară Maria. Îndepărtează ispitele cele grele de la noi și, cu rugăciunile tale, ajută-ne să biruim patimile și gândurile noastre cele rele. Învață-ne, Sfinte Părinte Paisie, să ne rugăm cu lacrimi; învață-ne să ne iubim și să slăvim neîncetat pe Dumnezeu. Alungă dintre noi furtuna ispitelor trupești și sufletești, neascultarea, mândria și tot cugetul viclean. Întărește iarăși viața duhovnicească în mănăstirile noastre și, mai ales, smerenia, ascultarea și sfânta rugăciune.

Izbăvește-ne de împuținarea credinței și împietrirea inimii și roagă-te Domnului să ne dăruiască părinți duhovnicești buni și darul sfintelor lacrimi, ca, astfel, trăind în smerenie și viață curată, să dobândim cereasca împărăție pe care ne-a făgăduit-o Hristos. Roagă-te, Cuvioase Părinte Paisie, împreună cu toți sfinții, să întărească Hristos dreapta credință în lume și viața sfântă în mănăstirile, în satele și orașele de pretutindeni.

Ajută-ne, Cuvioase Părinte Paisie să împlinim poruncile lui Hristos, și, împreună cu cetele cerești, roagă-te pentru părinții noștri ierarhi, preoți și călugări, pentru mame și copii, pentru cei care sunt în suferințe și în nevoi, pentru toți dreptcredincioșii creștini și pentru pacea Bisericii lui Hristos, ca să ne acopere de tot răul cu harul Preasfintei Treimi, Căreia I se cuvine laudă și mulțumire în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei - 30 Noiembrie

Sfinte Ierarhe Andrei – păstorul cel bun al Ardealului, luminătorul şi dascălul dreptmăritorilor creştini ai Bisericii lui Hristos, neînfricat apărător al Ortodoxiei, care ai risipit întunericul eresurilor, înţelept teolog al adevărului mântuitor, cunoscător şi tâlcuitor al Sfintelor Scripturi, lumină aprinsă din lumina lui Hristos, apostol trimis de Dumnezeu în ţinuturile pământului transilvan să ocroteşti oile cele cuvântătoare ale neamului tău, asuprite de cei de alte seminţii, cel ce ai statornicit rânduieli noi pentru Biserica strămoşească, minte luminată de Duhul Sfânt care a pătruns în adâncurile tainelor dumnezeieşti, Părinte al Părinţilor, care ai strălucit ca o lumină în sfeşnic, pe care întunericul nu a cuprins-o, iubitor al ştiinţei de carte, dascăl şi luminător al tinerilor neamului tău –, ascultă-ne în ceasul acesta, pe noi, cei ce cinstim numele tău şi dorim să ne adăpăm din izvorul cel nesecat al înţelepciunii tale! Fii rugător fierbinte la Preamilostivul Dumnezeu pentru poporul român drept-credincios! Prin mijlocirea ta, apără oraşele şi satele ţării noastre de foamete, de furtuni năprasnice, de cutremure, de boli şi de răni aducătoare de moarte, de neînţelegeri între fraţi, de năvălirea altor neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi. Trimite de la Dumnezeu, peste ţinuturile unde se preamăreşte numele Preasfintei Treimi, închinat în Trei Ipostasuri, binecuvântare şi pace cerească, iar creştinilor drept-măritori le ajută să rămână mădulare în parte ale Trupului Tainic al Mântuitorului Hristos. Întăreşte, prin puterea Duhului Sfânt, pe toţi fiii şi fiicele Bisericii noastre să ţină aprinsă în sufletele lor candela credinţei, să nu piardă nădejdea mântuirii şi să rămână în dragostea lui Hristos până în sfârşit. Prin lucrarea Celui de Sus, insuflă asupra tinerilor noştri duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, care povăţuieşte pe calea cea dreaptă, pentru ca prin înţelepciune, viaţă bună şi dreaptă credinţă să fie ei bucurie părinţilor, întărire Bisericii şi ţării.

Apără, Sfinte Ierarhe, prin rugăciunile tale, pe cei fără de ajutor, bolnavilor le dă vindecare, săracilor şi celor oropsiţi, hrană şi adăpost; căsniciile le întăreşte, pe bătrâni şi pe neputincioşi sprijină-i, conducătorilor neamului şi celor din înalte dregătorii înţelepciune, dreaptă socoteală, gânduri bune pentru Biserica lui Hristos le dăruieşte. Pe cei rătăciţi îi întoarce şi-i împreună cu sfânta, soborniceasca şi apostoleasca Biserică a lui Hristos, iar pe noi, pe toţi, ne călăuzeşte pe calea care duce spre Împărăţia Cerurilor, unde să ne împărtăşim, împreună cu tine, de bunătăţile cele veşnice, preamărind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea nedespărţită, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către sfinţii români – a doua Duminică după Rusalii

Sfinţilor români, voi, care sunteţi podoaba neamului nostru şi roada lui cea mai de preţ: mucenici, care aţi murit pentru Stăpânul Hristos; ierarhi, care ne-aţi păstorit cu sfinţenie; cuvioşi, care v-aţi nevoit ca nişte îngeri în trup; mărturisitori, care aţi păzit dreapta credinţă; şi voievozi, care ne-aţi apărat Biserica şi neamul, staţi tari, precum aţi şi stat, înaintea tronului lui Dumnezeu, rugându-vă cu lacrimi să ne ierte păcatele şi să ne întoarcă spre toată fapta cea bună.

Noi credem şi mărturisim că voi, sfinţilor care aţi odrăslit din neamul nostru, sau care aţi venit în aceste părţi pentru a ne lumina cu viaţa sau cu moaştele voastre, vă rugaţi cu dragoste pentru noi şi ne sunteţi cel dintâi ajutor în faţa lui Dumnezeu, şi pentru aceasta ne şi rugăm vouă cu evlavie: păziţi-ne, împreună cu Maica Domnului, de toate greutăţile şi încercările care se abat asupra noastră; nu de cele ce sunt îngăduite spre pocăinţă şi spre întoarcere la Dumnezeu să ne păziţi, sfinţilor, ci de cele care sunt din răutatea şi invidia vrăjmaşilor noştri văzuţi şi nevăzuţi, şi care sunt mai presus de puterea noastră. Izbăviţi-ne, aşadar, cu rugăciunile şi îndurările voastre, de venirea altor neamuri asupra noastră, de războiul cel dintre noi, de secetă, de cutremur, de foc, de potop, de boală şi de toate necazurile pe care din cauza răutăţii noastre le pătimim. Că, iată, cu nenumarate păcate Îl mâhnim pe milostivul Dumnezeu: cu uciderea de prunci cea cumplită, cu desfrânarea cea ruşinoasă, cu hoţii şi viclenii şi minciuni, şi îndeobşte cu toată fapta cea rea. Ne-am îndepărtat sfinţilor, întru totul de Dumnezeu şi de Biserica Sa, şi vă rugăm acum să cereţi pentru noi iertare de păcate, chip de pocăinţă şi râvnă pentru toată fapta cea bună. Si să ne întoarceţi la dragoste pentru Dumnezeu şi pentru Maica Sa şi pentru Biserica cea strămoşească. Ca nu cumva din pricina noastră să fie hulit Dumnezeu printre neamuri, ci mai degrabă să fim un neam întru care să se slăvească sfânt numele Lui. Ca astfel, ridicându-ne la cinstea cea dintâi, să ne închinăm vouă, iubiţi ai noştri sfinţi români, şi să  slăvim pe Dumnezeu cel Unul în Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către mucenicii și martirii din temnițe

Sfinţilor noi mucenici şi mărturisitori, rugaţi‑vă lui Dumnezeu pentru noi în a­ces­te vremuri de grea încercare. Aveţi grijă de tot clerul şi de tot poporul bi­ne­­cre­­­dincios. Nu îngăduiţi ca duşmanul mân­­­­­tu­i­rii noastre să cotropească pământul sufle­telor noastre, prin rătăciri şi patimi de tot felul. Ajutaţi‑ne să punem, iară şi iară, început bun mântuirii noastre.
Fiţi călăuzitori ai noştri pe calea mântu­irii, povăţu­in­du‑ne prin părinţii noştri duhovnici. Fiţi sprijinitori ai celor care vor să lepede înţelepciunea acestei lumi şi să dobândească înţelepciunea cea adevărată. Fiţi întăritori ai celor care, din pricina fricii, se feresc să dea mărturia cea bună. Ridicaţi‑i pe cei căzuţi în groapa păcatelor. Celor bolnavi uşuraţi‑le suferinţele, celor necăjiţi daţi‑le cele de trebuinţă.

Voi, care aţi răbdat foamea, şi setea, şi frigul, şi arşiţa, şi golătatea, aţi primit de la Dumnezeu darul de a‑i mângâia pe cei aflaţi în nevoi de tot felul. Vrem să vedem lucrarea voastră în vieţile noastre, vrem să fim martori ai mijlocirii voastre minunate. Îmblânziţi‑i pe cei care şi acum vă prigonesc, potoliţi‑i pe cei care şi acum vă de­fai­­­­mă. Rugaţi‑vă lui Dumnezeu să răspândească în tot locul mărturia despre pătimirea şi sfinţenia voastră. Daţi‑ne putere, sfinţilor, să mergem pe urmele voastre, ca să fim cu adevărat urmaşii rugăciunilor voastre.
Ajutaţi‑ne să zugrăvim în inimile noastre icoanele voastre, şi să vă lăudăm până în ceasul din urmă al vieţii noastre, slă­vindu‑L pe Dumnezeu cel în Treime lăudat, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfân­tul Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune pentru proslăvirea noilor mucenici

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce i‑ai păzit pe cei trei tineri şi pe Daniel în cuptorul cel de foc, Cel ce i‑ai întărit pe mărturisitorii ultimei prigoane să dea măr­turia cea bună în faţa prigonitorilor, pri­meşte de la noi această puţină rugăciune. Sădeşte, Hristoase Dumnezeule, jertfa lor ca o sămânţă pe pământul ini­mii noastre. Să fie această sămânţă aducătoare de roa­dă bună, să ne fie nouă spre început bun mân­tu­i­rii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în fa­ţa celor care îl batjocoresc. Fă, Doamne, ca pilda lor să nu fie dată uitării, ci din ea să se hrănească fiii Bi­se­ricii celei dreptslăvitoare. Fă ca virtuţile şi jertfa lor să mustre lenevia şi negrija noastră, şi să primim a­ceastă mustrare spre îndreptarea noastră.
Cerut‑a oarecând Sfânta Maria Magdalena tru­pul Tău, zicând Grădinarului: „Doamne, spune‑mi un­de l‑ai pus, şi eu îl voi lua”. Tot aşa noi cădem îna­intea Ta, rugându‑ne Ţie cu nădejdea că ne vei ierta în­drăzneala şi nu vei trece cu vederea cererea noas­tră: „Doamne, arată‑ne nouă locurile în care se află sfin­tele moaşte ale mărturisitorilor Tăi, ca aflându‑le să le cinstim cu evlavie”. Şi dacă din pricina păcatelor noas­tre nu am fost vrednici să ne închinăm lor, ne ru­găm Ţie cu zdrobire de inimă, Doamne, să nu laşi sfin­tele moaşte ale robilor Tăi să zacă în uitare, ci scoa­te‑le la lumină, pentru a primi închinarea cu­venită.
Ca închinându‑ne cu evlavie, să ne putem bu­cu­ra şi de cinstirea lor în Biserica Ta, după cum li se cu­vi­ne, împreună cu a cetelor de sfinţi mucenici şi mu­ce­nice. Şi împreună cu ei să Îţi aducem slavă, cinste şi închinăciune Ţie, Dumnezeului cel în Treime lău­dat, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pu­rurea şi în vecii vecilor. Amin.