În această lună, în ziua a douăzeci şi treia, pomenirea Sfintei Muceniţe Agripina Romana.
Această
sfântă era născută şi crescută în vestita cetate a Romei. Şi de mică
da miros inimilor credincioşilor ca un trandafir într-o gradină, şi
gonea stricăciunea patimilor, pentru ca împodobindu-şi sufletul cu
fecioria şi cu bărbăţia, şi făcându-se mireasa lui Dumnezeu, a alergat
cu îndrăznire şi cu vitejie la mucenicie, dându-se pe sine la multe
chinuri pentru iubirea şi dragostea lui Hristos, Mirele său.
După aceea fiind bătută cu toiege la trup, a zdrobit prin bătăile ei oasele păgânătăţii, şi fiind dezbrăcată de haine, a mustrat şi a defăimat goliciunea vrăjmaşului. Şi legând-o cu legături şi punând-o la munci, şi de înger fiind dezlegată, a dezlegat toată credinţa cea rea. Drept aceea în acele chinuri şi-a dat sufletul la Dumnezeu. Iar acestea a pătimit sfânta în timpul împărăţiei lui Valerian (253-259).
Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Vasa, Paula şi Agatonica, care au dus moaştele sfintei Agripina de la Roma în Sicilia.
Iar sfintele Vasa, Paula şi Agatonica, luând pe ascuns trupul sfintei din cetatea Romei şi trecând din loc în loc, şi făcând îndelungă călătorie pe mare, au sosit la eparhia Siciliei, şi l-au pus acolo. Şi îndată s-a izbăvit Sicilia de întunecoasa răutate a demonilor, iar agarenii încercând să fure cetăţuia bisericii ei, şi-au găsit pieirea desăvârşită. Şi de atunci până astăzi se curăţă leproşii, mergând acolo cu credinţă, şi orice boală trece cu rugăciunea ei.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Aristocleu preotul, Dimitrian diaconul şi Atanasie anagnostul.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Eustohie preotul şi cei împreună cu el, Gaie nepotul său, şi fiii săi Lolia (Lulo), Prov şi Urban (secolul al IV-lea).
Sfântul Eustohie era preot al idolilor oraşului Ousade,
condus de guvernatorul Agrippa în vremea lui Maximian (285-305). În
faţa spectacolului mulţimilor de Mucenici Creştini care se dădeau spre
moarte pentru Mântuitorul şi care înfăptuiau numeroase minuni, el
respinse iluzia idolilor şi, prezentându-se la Eudoxie, Arhiepisocopul
Antiohiei, fu botezat şi apoi ordonat preot. Regăsindu-şi cei trei
copii: Lolia, Prov si Urban precum şi pe nepotul său Gaie, într-un sat
din Lycaonia, Lystra, Eustohie îi învăţă Credinţa în Iisus Hristos şi
îi boteză, precum şi pe toate celelalte rude ale sale. Continuând pe
cale, a fost arestat de păgâni şi condus în faţa guvernatorului. Cum îl
mărturisea fără frică pe Mântuitor, guvernatorul porunci să fie
sfâşiat de la coaste până pe şolduri. Apoi, împreună cu ucenicii săi,
fu încredinţat lui Agrippin, guvernatorul de Ancira, dar nici unul nu se
lepădă de Hristos ca să-şi scape viaţa. Călăii îi luară atunci cu
forţa pe Sfânta Lolia si pe fratele său Urban, îi aşezară faţă în faţă
şi le sfâşiară obrajii. Gaie se grăbi să le recupereze sângele în
mâinile sale, pentru a se unge ca şi cu un Sfânt Balsam. El fu prins cu
brutalitate si biciuit pe spate si pe pântece. În timp ce tinerii
sufereau astfel chinurile, Sfântul Eustohie era decapitat. La câteva
zile, Gaie si cei trei copii ai lui Eustohie au fost legaţi de o roată
mare de bronz şi puşi pe jăratec. Cum harul dumnezeiesc a stins
flăcările, atunci ei au fost tunşi si le-au fost bătute cuie în cap,
după care călăii tăiară sânii lui Lolia si Prov iar pe Urban îl loviră
cu săbii de lemn cu care se antrenau soldaţii. Cum merituoşii copii
continuau să îşi mărturisească credinţa, mai puternică decât moartea şi
decât chinurile, ei au fost decapitaţi, pătrunzând învingători în
curtea cerească.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.Troparul şi Viaţa Sf. Agripina
23 iunie
Pomenirea Sfintei Muceniţe Agripina Romana.
Agripina mucenitaAceastă sfântă era născută şi crescută în vestita cetate a Romei. Şi de mică da miros inimilor credincioşilor ca un trandafir într-o gradină, şi gonea stricăciunea patimilor, pentru ca împodobindu-şi sufletul cu fecioria şi cu bărbăţia, şi făcându-se mireasa lui Dumnezeu, a alergat cu îndrăznire şi cu vitejie la mucenicie, dându-se pe sine la multe chinuri pentru iubirea şi dragostea lui Hristos, Mirele său.
După aceea fiind bătută cu toiege la trup, a zdrobit prin bătăile ei oasele păgânătăţii, şi fiind dezbrăcată de haine, a mustrat şi a defăimat goliciunea vrăjmaşului. Şi legând-o cu legături şi punând-o la munci, şi de înger fiind dezlegată, a dezlegat toată credinţa cea rea. Drept aceea în acele chinuri şi-a dat sufletul la Dumnezeu. Iar acestea a pătimit sfânta în timpul împărăţiei lui Valerian (253-259).
Rugăciunea grabnic ajutătoare la vreme de boală
Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Agripina
Troparul Sfintei Muceniţe Agripina, glasul al 4 lea
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Agripina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Cântarea 1
Glasul al 4-lea
Irmosul
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duh şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maice; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi arăta minunile ei, bucurându-mă.
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu lumina harului, care ţi-a strălucit ţie de sus, alungă negura necunoştinţei mele şi-mi dă cu rugăciunile tale har, ca să laud minunile tale, Sfântă Muceniţă Agripina.
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu adevărat mai luminată decât soarele ai răsărit la întărirea Bisericii lui Hristos şi cu razele nevoinţelor şi ale minunilor tale, muceniţă, ai luminat marginile lumii.
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind după Dătătorul de viaţă Mire, ca după un nemuritor, i-ai adus lui nevoinţa ca nişte semne de logodnă şi ai luat în locul acelora împărăţia cerurilor şi cunună nestricată, muceniţă, pururea pomenită.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ocârmuită fiind de mâna Stăpânului tău, ai plutit pe marea cea nestatornică a păgânătăţii, Cinstită Agripina şi ai sosit la limanul luminării celei de sus, de Dumnezeu fericită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fecioară Preacurată, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi L-ai ţinut pe EI în dumnezeieştile tale braţe, risipeşte norul sufletului meu şi-l lumimează, ca să te cinstesc pe tine, Ceea ce eşti cu nume de Doamnă.
Cântarea a 3-a
Irmos: Arcul celor puternici...
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind bătută cu toiege, te bucurai, sfărâmând cu ele oasele necredinţei şi strigând: nimic nu mă va despărţi de dragostea Ta, Hristoase.
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca să scoţi la iveală goliciunea vrăjmaşilor, ai fost lipsită de îmbrăcăminte, muceniţă; pentru aceea ţi-a dat ţie Hristos veşmântulnestricăciunii.
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Gura care grăia fărădelege împotriva ta, mucenită a lui Hristos, cu dreptate s-a astupat, propovăduind tu slăvirile Mântuitorului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Întinzându-ţi trupul pe pământ, slujbaşul păgânătăţii în zadar s-a ostenit; că tu aveai gândul tău întins către Stăpânul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Graiul lui Isaia cel cucernic s-a împlinit cu adevărat, că Fecioara a născut întrupat pe Dătătorul de viaţă şi Mântuitorul sufletelor noastre.
Irmosul
Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.
Cântarea a 4-a
Irmosul
Cel Ce sade în slavă, pe scaunul Dumnezeirii, nor uşor, a venit Iisus cel mai presus de Dumnezeire prin Palmă Curată şi a izbăvit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel Ce face voia celor ce se tem de Dânsul, prin îngeri te-a dezlegat din legături şi din chinuri pe tine, care ai risipit toată necredinţa, cu legătura dragostei lui Hristos Mirelui tău, Sfântă Mucenită Agripina.
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind omorâtă pentru dragostea Celui Ce a omorât toată puterea morţii, izvorăşti har pururea vieţuitor, tămăduind pe cei omorâţi de patimi, Sfântă Agripina, ceea ce eşti podoaba mucenicilor lui Hristos.
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu dragostea Mirelui tău întrecând toată pofta trupului, cu tărie sufereai durerile, când te bătea, strigând: nu mă va despărţi pe mine de dragostea Ta, Hristoase, mulţimea chinurilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cine va spune bărbăţia fericitei însoţiri, a Vasei adică şi a Agripinei celei înţelepte, care pentru dragostea Treimii, au fost foarte chinuite, prin care au arătat neputincioasă tăria idolilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Împărăteasa Fecioară, fiind Înfrumuseţată cu podoabă aurită, stă acum înaintea Fiului ei şi Împăratului, Ceea ce fără asemănare întrece pe îngeri, care strigă: Slavă puterii Tale, Hristoase.
Cântarea a 5-a
Irmosul
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sălăşluindu-se în locaşul tău lumina cea neapusă, te arăta pe tine, că trimiteai în noapte ca ziua lumina minunilor, către cei ce priveau.
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mieluşeaua cea nespurcată, umblând pe urmele Păstorului dumnezeieşte, a fost adusă la Dânsul ca o jertfă curată.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Având minte plină de lumina proorociei, s-a învrednicit Vasa cea pururea pomenită a spune mai înainte cele viitoare, ca şi cum ar fi fost de faţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Tămăduieşte înrăutăţirea sufletului meu, Maica lui Dumnezeu, Ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel Preabun, Care îmbunătăţeşte pe toţi.
Cântarea a 6-a
Irmos: Jertfi-voi Ţie...
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Trupul sfintei muceniţe, care a strălucit de la Roma ca un soare neapus, primindu-l Sicilia, s-a izbăvit de spaima cumplită şi întunecată a demonilor.
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfintele muceniţe cele de trei ori fericite, care, mai înainte de a muri, erau moarte cu aşteptarea muceniciei, cu vitejie purtau purtătorul de viaţă trupul tău cel omorât, Sfântă Muceniţă Agripina.
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Săbiile vrăjmaşului la tine s-au slăbit, căci cu unealta măritelor tale chinuri ai surpat semeţia lui, ca pe nişte cetăţi neîntemeiate, Sfântă Agripina.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu atingerea moaştelor tale s-a vindecat cea cu curgerea sângelui. Leproşii se curăţesc cu credinţa, iar de chemarea sfântului tău nume fuge toată boala, muceniţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Slujindu-ne acum de cuvintele lui Gavriil, Fecioară Preacurată strigăm: Bucură-te Maică, Singura Binecuvântată; Bucură-te Uşă, care ai purtat pe Soarele dreptăţii.
Irmosul
Jertfi-voi ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC
Glasul al 4-lea
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Apropiindu-se ziua cea purtătoare de lumină a chinurilor tale cele luminoase, întru care cinstind pe acestea, Biserica cea dumnezeiască cheamă pe toţi ca să strige ţie cu bucurie: Bucură-te fecioară şi Muceniţă Agripina, Preacinstită.
Cântarea a 7-a
Irmosul
Cel Ce ai izbăvit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe caldeii care fără dreptate vânau pe cei drepţi, Prealăudate Doamne, bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o porumbiţă aurită fiind îngrădită cu arma crucii, ai nimicit pe agarenii, care noaptea s-au apropiat de cetăţuia ta, izbăvind pe credincioşi de uciderea lor, muceniţă.
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Răbdând multe feluri de dureri pentru Hristos, muceniţă, ai aflat într-Însul odihnă fără durere şi nemuritoare, strigând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Minunatul cel dintre sfinţi lucrător şi strălucitor întru faceri de minuni, văzând minunile tale Sfântă Agripina, slăvea pe Dumnezeu şi veselindu-se, cânta: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Purtând în pântece pe Dumnezeu şi rămânând după naştere Fecioară, ca o Maică ai aplecat pe Hrănitorul lumii, Preacurată; pe Care lăudându-L, strigăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Noaptea ca ziua era văzut, pentru cele ce purtau moaştele tale, muceniţă şi tot locul care te primea pe tine se umplea de miros bun; tabăra cea demonică era izgonită şi curgeau picături de vindecări, celor ce preaînălţau pe Hristos în veci.
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind după Mirele Cel Nemuritor, ai alergat după mirurile Lui, râvnind patimilor şi morţii Lui, mărită muceniţă şi strigând: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţati întru toţi vecii.
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Având credinţa neadormită şi candela ta luminată cu untul de lemn al sângiurilor tale, muceniţă, cu bucurie ai intrat înăuntrul cămării de Mire, a veseliei celei cereşti, strigând: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţati întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Dorind a vedea veselia Domnului şi a cerceta locaşul Lui, ca într-o căruţă călătorind prin sângele tău, la Dânsul ai ajuns, cântând: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţati întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Rugul cu focul rămânând nears întru ardere, însemna mai înainte Taina naşterii tale cea luminată, pentru că ai născut Focul Dumnezeirii şi ai rămas Nearsă, Preacurată Pruncă; drept aceea credincioşii te lăudăm întru toţi vecii.
Irmosul
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte Ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Hristos, Piatra Cea netăiată...
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Către sfârşitul muceniciei ei, Agatonica împreună cu Vasa şi cu Paula, cântând cu osârdie, ziceau: cu adevărat prin voia Celui Ce face toate, ţi-ai aflat sfârşitul pe potriva doririi tale.
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cunună de daruri s-a pus pe creştetul tău, Sfântă Muceniţă Agripina, ca uneia ce ai săvârşit călătoria şi ai păzit credinţa nerăpită şi cetele drepţilor te-au primit cu bucurie.
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Muceniţă Agripina, ca ceea ce stai cu îndrăzneală înaintea scaunului Stăpânului, împreună cu toţi sfinţii cei din veac, cere iertare de greşeli pentru cei ce te laudă pe tine, preafrumoasă fecioară.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fecioară, ceea ce te-ai sălăşluit în cămările cele cereşti ale Mirelui şi priveşti frumuseţile cele nevăzute şi te desfătezi de lumina lui Dumnezeu, luminează pe cei ce te laudă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca Una ce cu cuviinţă de Maică ai purtat în braţele tale pe Cel ce ţine în palmă toată lumea, scapă-mă din mâna vrăjmaşului, ca mântuindu-mă să laud slava ta, Fecioară Marie.
Irmosul
Hristos, Piatra Cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel netăiat, Fecioară, s-a tăiat, adunând firile celor osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel ce Te-ai înălţat...
Iubind pe Hristos Cel Preafrumos şi înfrumuseţându-ţi sufletul cu fecioria prin tot felul de osteneli şi de nevoi, te-ai logodit cu El ca o fecioară şi mucenită. Pentru aceea te-a învrednicit de cereştile cămări de Mire, rugându-te lui pentru noi, care te cinstim cinstită, preafericită.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel ce Te-ai înălţat...
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu nevoinţă să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii şi să cădem cu pocăinţă strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână ajută-ne, milostivin du-te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine Singură Nădejde te-am câştigat.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel ce Te-ai înălţat...
Cea
care Te-a născut, Hristoase, cu trup, în vremurile cele mai de pe urmă,
pe Tine Cel Născut din Tatăl Cel fără de început, văzându-Te spânzurat
pe Cruce striga: vai mie, Preaiubite Iisuse! Cum eşti Răstignit de
bunăvoie acum de oamenii cei fără de lege, Fiule, Cel Ce eşti slăvit de
îngeri ca un Dumnezeu; Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule.
Blog Constantin Diboş
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire !
Rugăciune...
Sfinte Ierarhe Ioan Maximovici Arhiepiscop de Shanghai, Bruxelles şi San Francisco şi Sfinte Părinte Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolit şi ocrotitor al Timişoarei şi a tot Banatul, făcătorule de minuni şi Sfântă Preacuvioasă şi Multmilostivă Maică Parascheva ocrotitoare a Moldovei şi a tuturor românilor rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi !
Cuviosul Paisie Aghioritul Ultimii Ani din Viața Pământească
Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=TQwzZbJbUco#t=3029
Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea I - Film rusesc subtitrat.
Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=lLUYP8N5XjU
Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea II-a - Film rusesc subtitrat.
Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=WpWemaobFog
Profeţia Cuviosului Paisie Aghioritul despre al treilea război mondial
Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=Ldo58VsYbF8
vineri, 23 iunie 2017
Proloagele din 23 iunie
Sfânta fecioară Agripina s-a născut și a crescut în preaslăvita cetate a Romei. Din tinerețe, s-a închinat pe sine lui Dumnezeu, făcându-se "bună mireasă a lui Hristos" (II Cor.2,15) printre cei ce se mântuiesc. Că, precum într-o grădină un trandafir cu bun miros împodobește toată grădina, tot așa și ea, prin chipul vieții sale curate, desfăta inimile credincioșilor, stingând ispitele patimilor. Că și-a înfrumusețat sufletul cu curăția fecioarei, logodindu-se mireasă neprihănită lui Hristos și s-a ales bucuria cea nepieritoare a rugăciunii și desfătarea faptelor bune în smerenie. Și așa pe mulți îndemnându-i să părăsească robia patimilor și închinarea la idolii cei înșelători, fericita Agripina lumina cu glas blând cugetele altora, aducându-i la Legea cea nouă a creștinilor și la harul eliberării de păcate. Deci, pornindu-se în anul 257, o nouă și înverșunată prigonire împotriva creștinilor, în zilele împăratului Valerian, a fost prinsă și Agripina și dusă înaintea prigonitorului. Mărturisind, cu îndrăzneală, că este creștină și nevrând să se despartă de dragostea lui Hristos, a fost supusă la grele casne. A fost bătută cu toiege, a fost strânsă cu legături, până la desfacerea oaselor și, în acele chinuri, și-a dat duhul său lui Dumnezeu. Iar celelalte mirese ale lui Hristos, Vasa, Paula și Agatonica, luând, pe ascuns, trupul Sfintei, din Roma, l-au dus în Sicilia, unde, prin rugăciunile ei, se dau vindecări tuturor celor ce cer de la el ajutor, cu credință. Dumnezeului nostru, slavă!
Întru această zi, povestirea despre pocăința lui Teofil, iconomul Bisericii din cetatea Adam, cea din Cilicia (Din Minunile Maicii Domnului)..
După venirea cea în trup a Domnului nostru Iisus Hristos, în anii 537, era, în eparhia Ciliciei, un epitrop, iconom al episcopului cetății Adaminilor, cu numele Teofil, om cinstitor de Dumnezeu și cu fapte bune. El chivernisea, cu înțelepciune, averile bisericești și, cu atâta frică de Dumnezeu, încât toți îi mulțumeau. Și voiau să-l hirotonească episcop, dar Teofil n-a primit, ca un om smerit, ce era. Deci, arhiepiscopul, văzând socotință lui nestrămutată, a hirotonit episcop pe altul și i-a spus acestuia să-l iubească pe Teofil și să-l aibă pe el mai departe epitrop, așa încât Teofil a trăit, multă vreme, în fapte bune.
Vrăjmașul adevărului, însă uneltind, niște oameni învrăjbitori au început a-l vorbi de rău, pe iconomul lor, către episcop, defăimând fapta lui cea bună. La început, episcopul nu credea, dar de vreme ce nu încetau a-l vorbi de rău, episcopul a început a asculta defăimările lor. Și atâta a ajuns să-l urască noul episcop pe Teofil, încât l-a izgonit cu nedreptate și din biserică, lipsindu-l pe dânsul de toată dregătoria și alegând epitrop pe altul.
Surparea aceasta nedreaptă, Teofil, mai întâi, a răbdat-o și nu s-a necăjit, dar, mai pe urmă, l-a stârnit pe el dracul mâniei, zicându-i: "Te-a necinstit pe tine, episcopul, disprețuind ostenelile tale și făcându-te de râs și de batjocură la toți." Și, Teofil a început a lua aminte la cuvintele și gândurile cele rele, pe care i le insuflase diavolul și l-au adus într-atâta, încât, uitând obișnuita lui nădejde spre Dumnezeu, se împuțina cu sufletul și, din mâhnirea cea fără măsură a căzut în deznădăjduire. Acestea, și altele, mai multe, i-a pus vrăjmașul în minte lui Teofil, încât l-a plecat să facă episcopului o oarecare vrăjitorie, ca să-l primească, iarăși, în dregătoria lui, ca mai înainte.
Deci, era în acea cetate un necredincios, care făcea mari vrăjitorii. Pe acesta, l-a întrebat Teofil, dacă are puterea să-l ajute. Și acela i-a zis lui: "Eu te voi face să te întorci la dregătoria ta și să ai, chiar mai multă cinste, ca înainte, numai să te închini învățătorului meu și să faci orice-ți va cere el; să te păzești să-ți faci cruce, că, altfel, rămânem fără de folos." Teofil a primit, fiind biruit de mânie. Și, ducându-se într-un loc pustiu, a început spurcatul vrăjitor să strige pe draci, care îndată, s-au adunat, mulțime nenumărată, iar, în mijlocul lor, a stat cel mai mare, cu multă îngâmfare. Atunci a zis vrăjitorul către Teofil: "Închină-te domnului nostru." Aceasta făcându-se, a zis vrăjitorul, către demonul cel mare: "Stăpâne al nostru, omul acesta a fost izgonit de episcopul său și ți l-am adus ție, ca să-i ajuți." A zis demonul: "Dacă se va mărturisi rob al meu și se va lepăda de Hristos, o să-l fac să aibă mai multă cinste decât înainte și o să-i dau toată îndulcirea, așa cum, cunoști puterea mea. Numai să-și facă înscris, cu a sa mână, cum ca se leapădă de Fiul Mariei, ca să nu mă batjocorească pe urmă."
Atunci, Teofil, îngâmfat fiind de slava lumii cea deșartă și, mai bine-zis, îngâmfat de acel începător al mândriei, a scris, nebunul, lepădarea lui de Hristos și s-a unit cu dracul, apoi, iscălind înscrisul, i l-a dat vrăjitorului, care l-a îmbrățișat și l-a sărutat, zicându-i: "Acum, ai să cunoști puterea mea." Acestea zicând, s-a făcut nevăzut cu toate duhurile răutății, iar Teofil, cel lepădat și vânzător, s-a întors în cetate. Deci, a doua zi, l-a chemat episcopul pe Teofil și l-a rânduit iconom, cerând de la el iertare, pentru necinstea care i-a făcut-o, și i-a făcut metanie până la pământ, încât s-a minunat cei ce stăteau de față. Aceasta s-a făcut din lucrarea demonului, care s-a dus noaptea și l-a înspăimântat.
Deci, s-a înălțat Teofil la o cinste mai mare ca cea dinainte, dar nu era smerit, ca atunci, ci mai mult, mândru și se temeau toți de el, și îl cinsteau, mai ales episcopul. Iar vrăjitorul se ducea de multe ori și-l sfătuia să păzească făgăduința, față de acela, care i-a dat lui din nou cinstea, precum și ca să nu cugete, în mintea lui, să se lepede de demon și să nu se facă nemulțumitor, către acest făcător de bine al lui. Iar nebunul acela, mai întâi, i-a mulțumit, dar, mai pe urmă, socotind adâncul pierzării pe care i l-a pricinuit, a început să-l urască, aducându-și aminte de munca cea veșnică și zicea, întru sine, acestea: "Vai mie, nebunul, cum am rătăcit și m-am făcut rob vrăjmașului, pentru cinstea aceasta vremelnică? Nu puteam eu, mai bine, să sufăr pierderea epitropiei și să mă fi gândit, eu, cel de trei ori ticălos, la paguba fericirii celei veșnice, când mă va judeca Împăratul cel ceresc, ca să mă ardă în focul nestins? O, nebunia mea! Cine nu mă va plânge pe mine, cel fără de minte?"
Acestea gândindu-le, se tânguia, ziua și noaptea, și se temea să facă rugăciune, ca un nevrednic. Ci, numai plângând cu amar, zicea: "Vai ție, ticălosule Teofil, cum ai înnebunit, de te-ai lepădat de Stăpânul tău? Cine poate să ia înscrisul, cel scris cu mâna ta, din mâna diavolilor? Vai mie, ticălosul. Mai bine îmi era mie de s-ar fi deschis pământul, ca să mă înghită, sau să cadă văpaie din cer să mă piardă, decât să mă fi lepădat de Ziditorul și Mântuitorul meu." Acestea, și altele, mai multe, zicând, a luat puțină îndrăzneală și nădejde de la dumnezeiască milă, și, ducându-se la o biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a căzut înaintea Sfintei icoane plângând cu amar, și suspinând din adâncul inimii și mărturisind fărădelegea lui, și zicea, că nu se va scula de la pământ, până ce nu va vedea o cât de mică milostivire de la Maica milei. Și, a petrecut patruzeci de zile, rugându-se. Cu ajutorul Presfintei, care i-a dat putere să postească atâta vreme, nu a lăsat pe demonul să-i facă vreo supărare. Deci, după patruzeci de zile, adormind, a văzut pe Doamna luminii, scăparea păcătoșilor, izvorul milei, care i-a zis: "Tu te-ai lepădat de Fiul meu, cum să mă rog eu pentru tine?" Iar acela, cu lacrimi, i-a zis ei: "Doamna și Stăpâna, mântuitoarea lumii, cunosc că mare este fărădelegea mea, am greșit Stăpânului meu, dar cunosc și milostivirea Lui, cea nemărginită, și nemăsurată Lui iubire de oameni și că, pentru păcătoși, a pătimi și pe tâlhari și pe vameși i-a mântuit. Măcar că fărădelegea mea este mai mare și mai grea decât a tuturor și mai rea, însă, la acoperământul și ajutorul tău alergând și la noianul milostivirii Atotînduratului Fiul al tău aruncând deznădejdea sufletului meu, nădăjduiesc să aflu puțină milostivire, iar, puțina mea pocăința și cu marele tău ajutor, vor îndupleca nemărginita milă a Făcătorului și mântuitorului meu. Da, Stăpâna mea, chezașă celor ce se pocăiesc, dă-mi mie o mică mângâiere și, precum nu te scârbeşti de cel desfrânat, să nu întorci față ta de la mine, cel întinat. Și făgăduiesc, Doamna mea, ca prin mica pocăință, să amăgesc pe dracul acela, pe care l-am veselit cu făgăduința și unirea mea cu el, cea fără de pricepere și nebunească. Și, după cum am mâhnit pe îngeri, așa, iarăși, să-i veselesc cu faptele pocăinței mele, care, deși nu va ajunge să fie mare cât este fărădelegea mea, rog milostivirea preabunului Stăpân, care Și-a vărsat, pentru păcătoși, sângele Său, cel preascump, să plinească lipsa mea. Și pe Acela de care, pentru nebunia mea, m-am lepădat, pe Acela, din toată inima mea. Îl mărturisesc și Îl cred Dumnezeu și Mântuitorul lumii. Și sunt gata să-mi vărs sângele meu pentru dragostea Lui, ca să se încreadă în mărturisirea mea. Iar, pe vrăjmașul meu îl defaim și mă lepăd de el, iar pe tine, cinstită Împărăteasă a întregii zidiri, te cinstesc și mă închin rugându-mă ție să-mi dai ajutorul tău." Acestea zicând, i-a răspuns Stăpâna: "Fiindcă, iarăși, cu tot sufletul, mărturisești pe fiul meu, Dumnezeu adevărat, voi face rugăciune pentru tine, ca să-ți primească pocăința."
Așa zicând, s-a deșteptat Teofil și, luând nădejde și îndrăzneală de mântuirea sa, a adăugat lacrimi peste lacrimi. Și, după trei zile, iarăși, asemenea, a văzut pe Stăpâna, care a zis către dânsul, cu fața lină: "Să te bucuri, că a primit Fiul meu pocăința ta, și-ți iartă fărădelegea. Deci, sârguiește-te, până la sfârșitul vieții tale, să faci lupta și nevoința ta, precum se cuvine, aducându-ți aminte de o facere de bine, ca această." Iar el mulțumind, a zis ei: "Fiindcă mi-ai alungat întristarea mea cea nemăsurată, mă rog ție, atotputernică Stăpână, poruncește ca să pot lua zapisul meu cel prea nebunesc, spre încredințarea iertării mele, că aceasta mă necăjește și mă întristează de moarte, când îmi aduc aminte că îl are în mână vicleanul demon." I-a zis lui Născătoarea de Dumnezeu: "Teme-te de Dumnezeu, că face voia celor ce se tem de El."
Atunci, s-a sculat cu multă bucurie, Teofil și rugându-se alte trei zile, i s-a arătat, că și mai înainte, în vis, Prealăudata, zicându-i: "Pentru ca să te încredințezi că ți-a primit Domnul pocăința ta și te-ai izbăvit de robia demonului, iată și zapisul, cel scris de mâna ta." Iar el, deșteptându-se l-a văzut în mâinile sale, cum era făcut și iscălit. Deci, cine va povești veselia care l-a cuprins? Că slăvea pe Domnul și mulțumea Pururea-Fecioarei, propovăduind mila cea nemăsurată a ei și puterea cea neasemănată. De acestea aflând episcopul, și toți ai cetății, au slăvit pe Dumnezeu, Cel ce face niște minuni ca acestea. Iar Teofil a murit, cu totul, pentru lume, urând toate voile trupului și lepădându-se de toată slava deșartă și de cinstea cea vremelnică și a slujit, în biserică Preacinstitei, toată viața lui, cu multă sârguință și smerenie. Și, mutându-se din viață, și-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu și a Preacuratei Maicii Sale. Și a fost îngropat înaintea icoanei Preacuratei fecioare, la locul unde și-a adus pocăința. Și, din marea pocăință și pentru alte fapte bune, au slobozit moaștele lui bună mireasmă, întru slava lui Dumnezeu, Cel cu totul milostiv, și a Maicii Lui, celui fără de prihană.
Această povestire a scris-o un ucenic al lui, Eutihian cu numele, care a fost de față la toate, ca să le știm noi păcătoșii, cât poate Stăpâna îngerilor și folositoarea noastră. Pentru ale cărei rugăciuni să ne învrednicim fericirii celei cerești. Amin.
Întru aceasta zi, cuvânt din învăţăturile Sfântului Grigorie Dialogul si ale lui Petru..
După bucuria cea din Rai, strămoșul neamului omenesc, făcând păcatul neascultării, a fost izgonit și a ajuns în surghiunul orbirii și mâhnirii, de care pătimim acum. Pentru că, după ce a greșit și afară din Rai a ieșit, n-a mai putut să vadă bucuria patriei aceleia cerești, pe care o vedea mai înainte. Pentru că, în Rai fiind, omul se obișnuiește a auzi cuvintele dumnezeiești și era, acolo, întru așezările fericiților îngeri, cu curăția inimii și cu înălțimea vederii. Iar, după ce a căzut el din rânduielile acelea, s-a depărtat de așezămintele prin care se umplea de lumină.
Drept aceea, noi, din trupul lui Adam și întru acest surghiun al orbirii născându-ne, auzim de patria cea cerească și de locuitorii aceleia, adică de îngeri, încă, și de părtașii fericiților îngeri, adică, de duhurile drepților, celor ce s-au săvârșit, auzim. Dar unii, fiind trupești, și neputând să vadă pe cele nevăzute și, pentru neiscusinţa lor, cad în frică și în îndoiala credinței, socotind a fi acelea, ca unele ce se pot vedea cu ochii trupești. Dar, această frică nu era la strămoșul nostru. Că, deși au fost izgoniți din desfătarea Raiului, părinții neamului omenesc își aduceau aminte de ceea ce văzuseră, deși erau lepădați din desfătare. Iar noi nu putem a gândi și a ne aduce aminte de cele auzite, fiindcă nici o vedere adevărată a Raiului nu avem, precum avea strămoșul nostru, din cele ce petrecuse. Pentru că, precum un prunc născut într-o temniță și crescut acolo, nu știe decât numai de întunericul temniței, și, măcar că ar auzi, de la mama sa despre soare, lună și stele, de munți și câmpii, de păsări zburătoare și de cai alergători, nu le crede, că sunt, pentru că nu le-a văzut cu ochiul, așa oamenii, în acest surghiun, al orbirii lor, născându-se și, auzind de cele înalte și nevăzute, nu le cred cu înlesnire că sunt cu adevărat, pentru că văd numai pe cele proaste și văzute, adică, pe acelea întru care s-au născut, iar, de cele de acolo, era rânduit ca, numai singur Ziditorul celor văzute și nevăzute, Unul născut Fiul Tatălui, să vină, spre ajutorul neamului omenesc, și sălăşuind Duhul Lui în inimile noastre și, prin el, vii făcându-ne, să credem în acelea, la a căror înțelegere, încă, n-am ajuns. Deci, câți am luat Duhul și arvuna aceasta, a moștenirii noastre, să nu ne îndoim de viața cea nevăzută, iar cel ce nu este, încă, întărit, întru adeverirea aceasta, dator este să primească în sine, fără îndoială, cuvintele cele despre credință ale bărbaților, celor desăvârșiți, care, adică, de la Sfântul Duh au iscusința în cele nevăzute, și printr-înșii să se întărească. Dumnezeului nostru slavă, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.
Proloagele din 23 iunie de la Ohrida
Pomenirea Sfintei Muceniţe Agripina
Sfânta Agripina s-a născut la Roma, unde şi-a primit şi aleasa educaţie. Ea din fragedă copilărie a fost crescută după poruncile Sfintelor Scripturi, alungând afară din inima ei duhoarea grea a păcatului şi umplându-se de buna mireasmă a curăţiei şi a întregii feciorii. Ea s-a logodit Mirelui Ceresc şi a luat pentru aceasta mucenicia sub împărăţia lui Valerian. Ea a îndurat bătăi cu vergele de oţel pînă la zdrobirea oaselor, îngerul Domnului s-a pogorît la ea şi a întărit-o. Fiind mai departe supusă la cele mai bestiale torturi, ea şi-a dat sfântul ei duh în timpul lor. Însoţitoarele ei Vassa, Paula şi Agathonika i-au luat sfintele rămăşiţe ale trupului ei şi le-au dus în Insula Sicilia, unde le-au îngropat cu cinste. Mai după aceea, deasupra mormântului s-a ridicat o sfântă biserică, cu Hramul Sfintei Muceniţe Agripina. Mari şi nenumărate au fost minunile ce s-au lucrat la sfintele ei moaşte. Cu puterea lor, chiar şi agarenii au dat dosul şi au fugit mâncând pământul din cetatea unde se aflau ele. Sfânta Muceniţă Agripina a luat cununa muceniciei la anul 275, şi s-a încununat cu mare slavă.
Pomenirea Sfinţilor Mucenici Eustochie şi Gaius, şi a celor împreună cu dânşii
Eustochie a fost popă idolesc ce a trăit în vremea împărăţiei lui Maximian, dar văzând el ce fel este vitejia mucenicilor creştini, s-a lepădat de idolatria lui şi a dorit şi s-a învrednicit de Sfîntul Botez, însuşi Eudoxie Episcopul Antiohiei l-a botezat pe el. După acestea, Eustochie, încetul cu încetul, a început să le aducă la Sfînta Credinţă pe toate rudeniile lui. Ruda lui Gaius s-a botezat cu toţi cei trei copii ai lui: Probus, Lollius şi Urban. Ei toţi, împreună şi cu alţii, au fost aduşi înaintea necuraţilor judecători, torturaţi şi omorîţi prin tăierea capului la Lystra, vina fiind credinţa lor nezdruncinată în Hristos. Aşa s-au înălţat la ceruri sfintele lor suflete, strămutându-se întru locaşurile cele cereşti ale Veşnicei şi Fericitei împărăţii a Stăpânului Hristos.
Pomenirea Sfintei Icoane din Vladimir a Maicii Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos
Când hanul tătar Ahmet a asediat Moscova, Cneazul Ivan Vasilievici s-a pornit cu oştire să apere cetatea. Şi chiar dacă armata cneazului era mai mică şi mai slabă decît cea a hanului tătar, ea a ieşit biruitoare. Căci fără de veste a căzut asupra tătarilor o spaimă năpraznică, care i-a mânat la rugă în dezordine, călcându-se unii pe alţii. Toţi au pus această nemaiauzită victorie pe seama Sfintei Icoane a Maicii Domnului, la care îngenunchease tot poporul ca să-i scape Maica Domnului de urgia sălbaticilor tătari. Auzindu-le ruga, Maica Domnului i-a mântuit, iar poporul a însemnat această zi, a douăzeci şi treia din luna iunie, cînd s-a întîmplat minunea, ca sărbătoare de-a pururea a Bisericii Ruse
Pomenirea Pocăinţei lui Teofil
Acesta, din invidie faţă de episcopul şi întîi stătătorul lui, şi-a dat sufletul diavolului şi s-a lepădat şi în scris de Domnul Hristos şi de Preacurata Lui Maică. Dar mai târziu el s-a pocăit cu amar şi a plâns timp de patruzeci de zile cu post şi cu rugăciune la Maica Domnului ca să se primească pocăinţa lui; drept pentru care Maica Domnului nu doar că i-a primit-o, dar şi hârtia pe care scrisese lepădarea de Hristos înaintea lui i-a pus-o; iar cu această hîrtie Teofil a alergat la sfînta biserică, unde înaintea episcopului şi a tot poporul a mărturisit cu umilinţă şi cu glas mare fărădelegea lui, cerând şi a lor iertare. Când Episcopul a pronunţat cuvintele de dezlegare şi i-a dat lui Teofil Sfintele Taine, faţa lui a strălucit ca soarele. Iată aici exemplu minunat de marea milostivire a lui Dumnezeu, care nu doar că iartă păcatele celor care se pocăiesc cu adevărat, dar şi cu harul sfinţeniei îi îmbracă!
Cântare de laudă la Sfânta Agripina
Sfânta Agripina decît albul crinului Mai albă este, Ea este mireasa Fiului lui Dumnezeu. Sufletul ei mai strălucitor decât flamura focului este, Iar credinţa ei mai tare decât stânca. Biciuită fiind ea Domnului se roagă; Ea cîntă Psalmi şi-ndură răni adânci. Ea pre toţi îi iartă, şi pre toţi binecuvântă, Ca un stâlp de marmură însîngerată înaintea tuturor. Dar îngerul Domnului la ea coboară Şi rănile-i vindecă. Dar schingiuiri şi mai mari primeşte, Iar Agripina îndurând, moare. Agripina duhul ei cel sfânt în mîinile Domnului îl pune, Iar trupul ei de suflet rămîne gol. Dar golul ei trup, ale ei rămăşiţe sfinte, Paza şi strajă ale Siciliei sînt. Ele vindecare grabnică sînt Bolilor şi nenorocirilor poporului, Apărare contra hoardelor păgîne. O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, Acoperă-ne pre noi întru necazurile noastre cu ale Agripinei muceniţa sfinte rugăciuni.
Cugetare
Răbdarea creştină este o răbdare blândă, pe cînd răbdarea aceea care ascunde o neputinţă plină de răutate nu se deosebeşte cu nimic de răzbunarea drăcească. Sfinţii noştri sînt mari în toate evangheliceştile virtuţi, dar mai ales întru blândeţea răbdării lor! Poate că aceasta ne pare nouă ca cea mai mare virtute a lor tocmai pentru că noi înşine suntem atît de mici în ea. Când Părinţii pustiei s-au strâns odată în jurul Avvei Ioan cel Pitic ca să audă cuvânt de învăţătură, un oarecare invidios a cârtit: „Vasul tău, o, Ioane, este plin cu otravă!" La aceasta blândul Ioan a răspuns îndată: „Tu zici aceasta uitându-te doar pe din afară; dar oare ce ai fi spus dacă ai fi putut să pătrunzi cu privirea şi pe dinăuntru?" Când l-au scos pe Sfântul Ciprian, Episcopul Cartaginei, ca să-i taie capul, el a poruncit ca după moartea lui, călăul să primească douăzeci şi cinci de galbeni de aur.
Luare aminte
Să luăm aminte la minunata vindecare a lui Zaharia, care îndată şi-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu:• La cum Zaharia mai întîi a fost lovit cu muţenie pentru că nu l-a crezut pe îngerul Domnului • La cum gura şi limba lui Zaharia s-au deschis de îndată ce el a împlinit porunca îngerului (Luca 1: 63);• La cum şi sufletul meu se va vindeca îndată de muţenie, numai de mă voi umple şi eu de cuvintele şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
Predică
Despre aceea că nu trebuie să-i invidiem pe păcătoşi
Nu râvni la oamenii răi şi nu pofti să fii în tovărăşia lor (Pildele lui Solomon 24: 1).
Oare îl invidiază cineva pe lepros? Desigur, nimeni nu poate invidia un lepros. Atunci de ce unii îl invidiază pe omul rău, când bine ştim că răutatea este ceva mai rău decît lepra? Căci lepra este o boală a trupului, pe când răutatea este o cumplită boală a sufletului. Leprosul la suflet poate ca să fie de fapt om sănătos, deşi trupul îi este acoperit de puroaie; pe când omul cel rău, deşi la trup pare sănătos, pe dinlăuntru, în inima lui, el este ros de cumpliţii viermi ai morţii. Pomul care pe dinafară are coaja putredă dar măduva lui este sănătoasă este un pom bun care face roadă, dar pomul care are coaja sănătoasă dar miezul lui e ciuruit de carii nu mai este bun de nimic. Aşadar, lepra este o boală mai uşoară decât răutatea, adică: decât păcatul. Căci prin om rău, Cel Atotînţelept vrea să zică om păcătos. Oare doctorul îl invidiază pe bolnav? Desigur că nu. Tot aşa, nici cel drept nu poate să îl invidieze pe cel păcătos. Iar dacă nu ştii de eşti drept ori păcătos, examinează-ţi inima: vezi dacă îi invidiezi sau nu pe oamenii păcătoşi. Dacă vezi că da, atunci înseamnă că nu eşti un om drept. Iar dacă afli că nu, atunci bucură-te, omule drept al lui Dumnezeu! Căci să ştii că bolnavul îl va invidia pe altul bolnav ca şi el, şi îl va invidia şi pe cel sănătos, dar sănătosul nu poate niciodată să îl invidieze pe cel bolnav. Tot aşa cum nici dreptul nu poate niciodată să îl invidieze pe cel păcătos. Doctorul vede boala fatală a pacientului lui, iar văzându-i-o, îi este milă de el, şi nu poate nicidecum să îl invidieze pentru aceasta. O Stăpîne şi Atotmilostive Doamne, smulge răutatea din inimile noastre, curăţeşte-le pre ele şi sădeşte întru ele sfânta dragoste, Căci Ţie Se cuvine toată slava şi mulţumita în veci, Amin.
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, eu am făcut relele acestea, pentru că aşa sunt eu, urâciunea pustiirii, înşelăciunea cea întunecată şi răutatea cea veche şi de la mine nu se putea aştepta altceva, decât asemenea păcate sau altele mai mari decât acestea, dacă harul Tău nu mă ajută, lăsându-mă singur. Mă căiesc de cele făcute şi îndeosebi pentru faptul că nu răspund grijii Tale pentru mine prin îndreptarea vieţii mele, ci cad iarăşi şi iarăşi... Iartă-mă şi dă-mi putere să nu Te mai mâhnesc şi să nu-Ţi mai calc voia întru nimic. Căci voiesc cu osârdie să-Ţi slujesc Ţie şi să-Ţi fiu Ţie bineplăcut şi ascultător întru toate. Amin....
Rugăciune a Cuviosului Paisie Aghioritul
Dumnezeul meu, mândria mea e cea care împiedică ajutorul Tău, dar, Te rog, luminează-mă să înţeleg ce trebuie să fac, ca să-mi biruiesc neputinţa. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, fără îndoială că am greşit cu ceva... Luminează-mă să înţeleg ce-am făcut... Hristoase al meu sunt într-un hal fără de hal, sunt aşa şi aşa... Nu merită să Te ocupi de mine, dar, Te rog ajută-mă... Am greşit Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu şi sunt nerecunoscător şi neîndreptat. Te-am mâhnit... Iartă-mă... Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, aşa cum sunt acum, în această stare, cum mă voi putea îndrepta dacă nu mă vei ajuta Tu ?...
Cuvânt de folos de la Ieroschimonahul Paisie Olaru - Sihăstria
“Să nu faci tot ce poţi; să nu crezi tot ce auzi şi să nu spui tot ce ştii !”
Rugăciunile zilei
22 Iunie
Apostolul zilei
În zilele acelea, noi, cei ce eram cu Pavel, după ce am scăpat de pe corabie, am aflat că insula se numește Malta. Iar locuitorii ei ne arătau o deosebită omenie, căci,...
Ap. Fapte 28, 1-31
Evanghelia zilei
În vremea aceea S-a arătat Iisus ucenicilor Săi, după ce a înviat din morți, și a zis lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia? El I-a...
Ev. Ioan 21, 15-25
BARTOLOMEU ANANIA:
Moartea, dragii mei, este singura noastră certitudine. De-a lungul unei vieţi ne putem îndoi de orice, în afară de faptul că vom muri. Şi putem spera în orice, în afară de nemurire. Oricât ar fi căile vieţii de multe şi de întortocheate, ele merg în mod sigur într-o singură direcţie - mormântul.
Ceasul vieţii la Părintele Cleopa...
Un ceas zicea aducându-ne aminte de moarte: "Groapa, groapa, groapa, groapa,... groapa, groapa, groapa, groapa" şi altul zicea: "Îndată, îndată, îndată, îndată,... îndată, îndată, îndată, îndată...
Binecuvântare...
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi ! Şi să fie milele marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toţi ! Binecuvântarea Domnului peste voi toţi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni totdeauna, acum şi pururea şi-n vecii vecilor Amin !
Rugăciune...
Domnul Dumnezeu preaînduratul să te miluiască; Domnul Iisus Hristos să-ţi dea ţie toate cererile cele bune; Domnul Cel întru toate puternic să te scape de toată asuprirea; Domnul să te înveţe pre tine; Domnul să te înţelepţească, Domnul să-ţi ajute, Domnul să te mântuiască, Domnul să te apere, Domnul să te păzească, Domnul să te cureţe, Domnul să te umple de bucurie duhovnicească, Domnul să-ţi fie sprijinitor sufletului şi trupului tău, Domnul, ca un bun, îndurat şi de oameni iubitor, să-ţi dea iertare de păcate. Domnul Dumnezeu Iisus Hristos la ziua judecăţii să te miluiască şi să te binecuvinteze în toate zilele vieţii tale. Că Aceluia Se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, împreună şi Părintelui Celui fără de început şi Preasfântului şi Bunului şi de-viaţă făcătorului Duh acum şi pururea şi-n vecii vecilor Amin ! Eu voi muri diseară, ori mâine, ori nu ştiu în care ceas, dar sigur voi muri. Ajută-mi Doamne să-mi văd păcatele înainte de a trece în veşnicie şi dă-mi putere şi răbdare să-mi duc crucea fără să cârtesc...
Principiile Avei Ghelasie Gheorghe din Mănăstirea Frăsinei...
1. Nu te alarma 2. Nu te contrazice 3. Nu-ţi arăta nevoinţa 4. Nu blama răul!
