sâmbătă, 7 decembrie 2024

Rugăciune pentru pace


Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, Cel bogat în milă şi în bunătate, Ziditorule a toată făptura cea văzută şi nevăzută, Domnul Păcii şi al Vieţii, Oceanul cel nemărginit al Iubirii, ascultă strigarea noastră! Tu L-ai trimis pe pământ pe Fiul Tău Cel Iubit, Unul-Născut Domnul nostru Iisus Hristos, care Şi-a dat viaţa pentru lume, vrând ca tot omul să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină. El ne-a învăţat să ne iubim unul pe altul şi să nu răsplătim rău pentru rău.

Ascultă, Doamne, strigătul robilor Tăi, care cer îndurare şi pace pentru Biserica Ta şi pentru toată lumea Ta. Iartă-ne nouă toată greșeala cea de voie şi fără de voie, opreşte războiul şi potoleşte toată răutatea şi dezbinarea dintre oameni. Cu Harul Sfântului Tău Duh îmblânzeşte inimile celor înrăiţi şi opreşte toată lucrarea cea rea a vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Pacea Ta dă-ne-o, Doamne, şi umple de dragoste şi bună înţelegere casele oamenilor, luminează şi înţelepţeşte pe conducători, fii ocrotitor şi ajutător celor în nevoi.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război, pe robii Tăi care sunt prigoniţi. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate, pe cei care şi-au lăsat casele şi toată agonisela lor şi se chinuiesc și sunt pribegi, printre străini. Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi. Pe cei ce s-au săvârşit pe câmpurile de luptă, odihneşte-i acolo unde străluceşte lumina feţei Tale. Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ și să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară, zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de tot răul, primejdia și necazul.

Că Tu eşti Împăratul Păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie slavă şi mulţumire îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

ACATISTUL SFANTULUI MUCENIC FILIMON cel ce a fost circar pe scena


ACATISTUL SFANTULUI MUCENIC FILIMON cel ce a fost circar pe scena

(Ziua praznuirii: 14 decembrie)

Condacul 1:

Cel ce ai jucat spre placerea lumii te faci cantarea cea prealaudata a lui Dumnezeu, o, Sfinte Mucenice Filimon, ca vazand pe Hristos, marturisitorul Lui te-ai aratat, biruind intunericul cu lumina Invierii de care te-ai invrednicit; pentru care si noi iti cantam: Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Icosul 1:

Jucator al amagirii lumesti fiind, prin Lumina lui Hristos ai devenit marturisitorul celor dumnezeiesti, prin care tu mai intai te-ai luminat si apoi pe altii ai castigat:
Bucura-te, ca ai fost comediant, dar apoi lui Hristos te-ai daruit;
Bucura-te, ca spectacolul cel rau in cel bun l-ai prefacut;
Bucura-te, ca prin aceasta te-ai facut marturisitorul credintei celei adevarate;
Bucura-te, ca Lumina lui Hristos ti-a deschis ochii sufletului;
Bucura-te, ca vazand-o, de iubirea Lui inima ti s-a umplut;
Bucura-te, ca toata fiinta ti s-a schimbat;
Bucura-te, ca din potrivnic, marturisitor al harului te-ai facut;
Bucura-te, ca de la cele trupesti te-ai ridicat la cele ceresti;
Bucura-te, ca veselia lumeasca ai prefacut-o in veselie dumnezeiasca;
Bucura-te, cel care ai primit puterea cea peste fire;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Porunca lui Diocletian de a jertfi zeilor pagani l-a indemnat pe ighemonul Arian al Tebaidei sa chinuie pe toti crestinii, si unul Apolonie, fricos, ti-a platit tie, Filimon, sa jertfesti in locul lui, iar noi cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Si fiind cunoscut ighemonului ca jucator in spectacole de ras, gandeai ca le poti face o comedie, dar Lumina lui Hristos ti-a deschis sufletul, facandu-te marturisitorul Lui:
Bucura-te, ca, imbracandu-te in hainele lui Apolonie, te-ai imbracat in Hristos;
Bucura-te, ca, marturisind pe Hristos, in suflet El ti-a intrat;
Bucura-te, ca, din jucator lumesc, te-ai facut slujitor ceresc;
Bucura-te, ca, din pagan crestin ai devenit;
Bucura-te, ca din comedian ai devenit om ingeresc;
Bucura-te, ca spectacolul de ras in cantare cereasca l-ai transformat;
Bucura-te, ca ti s-a deschis inima cea odinioare impietrita;
Bucura-te, ca ai inceput sa vezi taina lui Hristos;
Bucura-te, ca te-ai aratat pamant roditor de Dumnezeu;
Bucura-te, ca samanta lui Hristos deodata in tine a incoltit;
Bucura-te, cel udat cu roua Duhului Sfant;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

De Sus primind puterea si har, te-ai aratat viteaz ostas al dreptei credinte, facandu-te neinfricat marturisitor, care sip e Arian ighemonul l-ai biruit, multi cantand cu tine: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Din comedian de ras si de batjocora a sfinteniei de Sus, slujitor ai fost ales, invatandu-i pe toti ca de acum spectacolele sa fie spre slava lui Dumnezeu, nu spre distractia usoara a lumii:
Bucura-te, ca, prin marturisirea ta, icoana lor te-ai facut;
Bucura-te, biruitorul tuturor batjocoritorilor de cele sfinte;
Bucura-te, revarsarea luminii lui Hristos in cei intunecati;
Bucura-te, imblanzirea dusmanilor credintei crestinesti;
Bucura-te, cel cu darurile graitorilor de Dumnezeu imbogatit;
Bucura-te, iscusitul vorbitor al Evangheliei lui Hristos;
Bucura-te, purtatorul Crucii aducatoare de Inviere;
Bucura-te, tanar ce ai castigat intelepciunea;
Bucura-te, comediantul cel schimbat in inger;
Bucura-te, ca, din jucator al pacatului, savarsitorul virtutilor te-ai facut;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Ravnind lumina cereasca in locul intunericului lumesc, te-ai invapaiat de dorinta aprinsa in Dumnezeu, prin care si mai mult Il marturiseai pe Hristos ci neincetate cantari de: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Vazand Apolonie luminarea ta, si-a calcat frica de muni si a devenit asemenea cu tine veteaz astas al credintei crestinesti, patimind toate chinurile mucenicesti:
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, vas ales al credintei crestine;
Bucura-te, tamaie a miresmei ceresti;
Bucura-te, cadelnita de smirna sfintita;
Bucura-te, facile in care arde lumina Invierii lui Hristos;
Bucura-te, candela in care arde uleiul iubirii de Dumnezeu;
Bucura-te, rugaciune care se ridica de la paman la cer;
Bucura-te, inchinare ce se cuvine Facatorului;
Bucura-te, multumire adusa Creatorului;
Bucura-te, recunostinta a dragostei adevarate;
Bucura-te, daruire a fapturii credincioase;
Bucura-te, jertfa a nasterii din apa si din Duh;
Bucura-te, Sfinte enice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

S-au mirat toti de marturisirea ta de crestin, prin care multi te-au urmat luminandu-se intru Hristos si cantand impreuna: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Apolonie fricosul prin tine a devenit viteaz marturisitor si cu acesta inca multi altii s-au adunat intr-un glas a fie partasi jertfei celei datatoare-de-viata nemuritoare de Sus:
Bucura-te, jertfa tainei credintei crestine;
Bucura-te, jertfa Crucii Invierii lui Hristos;
Bucura-te, daruire primitoare de nesfarsite daruri;
Bucura-te, ridicarea celor de pe pamant la cele ceresti;
Bucura-te, ca ai castigat haina de nunta evanghelica;
Bucura-te, vrednicule de intrare la ospatul Dumnezeiesc;
Bucura-te, ca ai trait patimirea Crucii lui Hristos;
Bucura-te, prin care te-ai facut urmator Lui;
Bucura-te, prin care ai primit si Invierea intru El;
Bucura-te, liturghie cu propriul trup si sange;
Bucura-te, impartasirea din painea dumnezeiasca;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neincetat al lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Nemaiavand cu ce sa te munceasca, ighemonul Arian te-a legat de un copac ca sa te sageteze toti, da toate sagetile se opreau sau treceau pe alaturi, una sarind in ochiul drept al lui Arian, ca sa-L cunoasca si el pe Dumnezeu si sa cante: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Dumnezeiasca iubire ai avut in inima ta, Sfinte Mucenice, si foc al dragostei celei catre Hristos, prin care toate cele pamantesti le-ai lasat ca sa castigi pe cele ceresti intr-o bucurie nespusa:
Bucura-te, nemasurata iubire de Dumnezeu;
Bucura-te, ca odata luminat intru Hristos, alti ochi ti s-au deschis;
Bucura-te, foc nestins al dragostei dincolo de aceasta lume;
Bucura-te, ca pe toate le-ai jertfit Crucii lui Hristos;
Bucura-te, ca pentru Dumnezeu, toate chinurile le-ai nesocotit;
Bucura-te, ca prin dorul de Sus, durerile trupului le-ai invins;
Bucura-te, ca prin ochii ceresti, lumea altfel ai vazut;
Bucura-te, ca pe cele stricacioase le-ai biruit;
Bucura-te, ca pe demonii patimilor i-ai alungat;
Bucura-te, vazatorule de cele ceresti;
Bucura-te, purtatorule de biruinta asupra inselarii;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Condacul al 7-lea:

Luminat, o, Mucenice, ai marturisit pe Hristos, inspaimantand pe toti cu schimbarea ta din pagan in crestin si pe multi ai bucurat cu lauda: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

A incercat ighemonul cu muncile cele cumplite sa te intoarca inapoi la idoleasca cinstire, dar tu, luminat de Hristos, cu mare putere il marturiseai:
Bucura-te, ca nici un chin nu te-a inspaimantat;
Bucura-te, lauda cea stralucita a mucenicilor;
Bucura-te, armatorul cel credincios al apostolilor;
Bucura-te, preintelepte, ca ai ales lumina in locul intunericului;
Bucura-te, cel ce trezesti pe cei pacatosi la indreptare;
Bucura-te, al Bisericii stalp de diamante;
Bucura-te, ca pe Hristos L-ai propovaduit cu tarie;
Bucura-te, ca de Crucea Lui nu te-ai rusinat;
Bucura-te, ca Invierea vesnica ai marturisit;
Bucura-te, ca viata in Rai o ai castigat;
Bucura-te, marturie a mantuirii intru Hristos;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Condacul al 8-lea:

Apropiindu-se sfarsitul muceniciei tale, darul vederii de mai inainte ai primit, spunandu-i lui Arian ca va marturisi si el pe Hristos, chiar daca acum el iti taie capul, ca va canta si el: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

O, Mucenice Filimon, pe Apolonie l-ai castigat sip e Arian de asemenea, ca un adevarat urmator al lui Hristos care prin Crucea Sa a castigat lumea:
Bucura-te, al dreptei credinte vestitorule;
Bucura-te, limba vorbitoare de cele dumnezeiesti;
Bucura-te, al cunoasterii de Dumnezeu propovaduitorule;
Bucura-te, a Duhului glasuire rasunatoare;
Bucura-te, pavaza a alautelor ce traiesc in lume;
Bucura-te, ca te-ai aratat mai tare decat toate schingiuirile;
Bucura-te, ca ai invins rautatea omeneasca si demonica;
Bucura-te, ca ai imblanzit tirania paganeasca;
Bucura-te, ca ai smuls spinii idolilor;
Bucura-te, ca ai semanat holda crestina;
Bucura-te, pom sadit in gradinile ceresti;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Condacul al 9-lea:

Arian, durere nespusa avand la ochiul sagetat, si-a adus aminte ca i-ai zis sa i-a tarana de la mormantul tau ca sa se faca sanatos, care fapt implinindu-se, s-a facut si el crestin, cantand: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Si luminat intru Hristos, prin tine, Sfinte Filimon, Arian paganul s-a botezat cu toata casa lui si s-a facut si un neinfricat marturisitor, uimind pe multi care-i stiau salbaticia sa de dinainte:
Bucura-te, cel ce ai castigat harul;
Bucura-te, prin care Insusi Sfantul Duh Si-a aratat puterea;
Bucura-te, prin care cunostinta de Dumnezeu rasare;
Bucura-te, iubire de Dumnezeu ce se coboara peste lume;
Bucura-te, primitorul darurilor sfinte;
Bucura-te, ca la lumina pe multi i-ai adus;
Bucura-te, ca picioarele pacatoase le-ai ingenunchiat inaintea lui Hristos;
Bucura-te, ca mainile batjocoritoare le-ai inchinat Lui;
Bucura-te, ca rasul jocului l-ai transformat in strigare catre cer;
Bucura-te, ca distractia lumii ai prefacut-o in lauda de cele sfinte;
Bucura-te, ca cele trecatoare le-ai schimbat in cele nemuritoare;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos;

Condacul al 10-lea:

Sfinte Mucenice Filimon, care te-ai invrednicit de luminarea intru Hristos, sip e noi ne ajuta sa urmam luminii celei adevarate, sa nu mai fim robiti de intunericul demonic si sa cantam Domnului: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Ajuta-ne, Sfinte Mucenice, sa schimbam si noi placerile lumesti cu cele de Sus, spre slava lui Dumnezeu, sa nu ne mai amagim cu jocurile cele mincinoase, ci sa fim marturisitorii Evangheliei lui Hristos:
Bucura-te, Mucenice, icoana laudei de Dumnezeu;
Bucura-te, schimbarea grairii desarte in graire sfanta;
Bucura-te, cuvantatorule al celor spre mantuirea sufletului;
Bucura-te, icoana a adunarilor intru Hristos;
Bucura-te, Sfinte ocrotitor al spectacolelor care-L slavesc pe Dumnezeu;
Bucura-te, patronul artistilor ce ne arata frumusetile adevarate;
Bucura-te, intaritorul celor care lasa minciuna si inselarea;
Bucura-te, care pe comedinati ii faci propovaduitori de cele sfinte;
Bucura-te, ca teatrul in graire de Dumnezeu l-ai transformat;
Bucura-te, ca jocul l-ai prefacut in cantare duhovniceasca;
Bucura-te, ca spectacolelor lumesti tu le-ai dat intoarcerea spre cele ceresti;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

Luminarea ta intru Hristos si marturisirea neinfricata a credintei crestine au ramas vii in amintirea tuturor, pentru care ai fost ales ca Sfantul Patron al artistilor care slavesc in locul celor lumesti pe cele dumnezeiesti, cantand: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Pentru facatorii de spectacole icoana ta e chip al misiunii lor de a face din joc si teatru inca o cantare lui Dumnezeu. Iar pentru noi e o cinste a te lauda zicand:
Bucura-te, ca privelistea jocului o faci priveliste ce lauda pe Dumnezeu;
Bucura-te, ca pe cele desarte le inlocuiesti cu cele sfinte;
Bucura-te, ca cele de ras si batjocora le schimbi cu cele ale Sfantului Duh;
Bucura-te, ca pe actori ii inveti sa fie slujitori ai Evangheliei lui Hristos;
Bucura-te, ca pe jucatorii de teatru ii povatuiesti sa fie descoperitori de cele ingeresti;
Bucura-te, ca prin icoana ta se sfinteste adunarea oamenilor;
Bucura-te, ca prin amintirea ta se face inca o marturisire a lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca prin numirea numelui tau se alunga numirile cele rele;
Bucura-te, ca prin pomenerea ta se alunga demonii;
Bucura-te, ca prin chemarea ta, ajutor ingeresc primim;
Bucura-te, ca prin ocrotirea ta, de tot raul suntem paziti;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Toti cei care te cinstesc pe tine, Sfinte Mucenice Filimon, cinstesc darul lui Hristos care te-a luminat si te-a castigat din ceata pagana si te-a facut marturisitorul Sau, spre cantarea neincetata: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Chip de biruinta, de aparare si de intarire esti tuturor celor care te cheama in ajutor, ca placut fiind lui Dumnezeu, de darurile Sale te-ai invrednicit:
Bucura-te, chip sfant ales intre oameni;
Bucura-te, bucuria noastra, a celor neputinciosi;
Bucura-te, dulce numire a celor ce au nevoie de nadejde;
Bucura-te, placuta amintire a celor ce te iau ocrotitor;
Bucura-te, om ce te-ai suit la cele ceresti;
Bucura-te, faptura ce te-ai unit cu Dumnezeu;
Bucura-te, ca ti-ai implinit asemanarea cu cele de Sus;
Bucura-te, ca ai sfaramat inselarea lumii;
Bucura-te, ca ai descoperit pe Hristos, Dumnezeul cel adevarat;
Bucura-te, ca nemurirea o ai castigat;
Bucura-te, ca raul pacatului l-ai invins;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, Sfinte, Marturisitorule al lui Hristos, Mucenice neinfricat, care iubirea lumii in iubirea dumnezeiasca ai schimbat, fii si noua, celor ce te cinstim, grabnic ajutator, ocrotitor de tot raul, ca si noi sa-I cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Acest Condac se zice de trei ori.
Apoi se zice Icosul intai: Jucator al amagirii lumesti fiind… si Condacul intai: Cel ce ai jucat spre placerea lumii…
Dupa aceea se citeste aceasta rugaciune:

Rugaciune:

O, Sfinte Mucenice Filimon, mare ocrotitor al celor ce se deletnicesc cu manuirea cuvintelor in fel si chip, patron al artistilor care i-au inchinat lui Dumnezeu lucrarea lor! Vezi cat de mult s-a inmultit pacatul! Vezi cum peste tot este raspandita vestea cea rea a slujirii duhurilor celor necurate si cat de incet se aude vocea celor ce-L pomenesc pe Dumnezeu cu iubire si credinta!
Tu, care ai tulburat pe multi cu vietuirea ta de comediant, dar mai apoi, pe si mai multi i-ai luminat prin venirea ta la Domnul, asculta glasul rugaciunilor noastre si intareste cu mijlocirea ta la Hristos Dumnezeul nostru pe cei ce vor sa-si foloseasca darurile primate spre slava Lui sis pre binele aproapelui. Mustra tu pe cei ce-si batjocoresc talantul si ajuta-i sa se lepede de caile lor gresite.
Tu, ocrotitor al neamului crestinesc in aceste vremuri de mare tulburare si intunecare fiind, roaga pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, Cel ce te-a intarit pe tine cand erai prigonit pentru numele Lui, ca sa ne intareasca sip e noi pe piatra poruncilor Sale, ca sa cinstim si sa praznuim numele tau, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Si se face otpustul.

Sfintii Mucenici Tirs, Calinic, Filimon si Apolonie Sinaxar 14 Decembrie

 În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea pătimirii Sfinţilor Mucenici Tirs, Levchie şi Calinic.

Aceşti sfinţi mucenici au trăit pe vremea împăratului Deciu şi a ighemonului Cumvrichie, care a pornit mare prigoană împotriva creştinilor în părţile Nicomidiei, Niceii şi Cezareii Bitiniei.

Sfântul Levchie, de bunăvoia lui, s-a dus la ighemon, a mărturisit pe Hristos şi a defăimat deşertăciunea închinării la idoli. La porunca ighemonului a fost spânzurat şi i s-a strujit cu cruzime trupul. Pentru că a rămas tare şi neclintit în credinţa creştinească, i s-a tăiat capul.

Pe când ighemonul făcea o călătorie în Helespont i-a ieşit întru întâmpinare marele între atleţi Tirs. Acesta a propovăduit cu îndrăznire că Hristos este Dumnezeu şi a mustrat pe tiran, că fără să judece cinsteşte pe idoli. Sfântul Tirs a fost supus la chinuri îndelungate şi de multe feluri, de către mai mulţi ighemoni. În timpul acestor chinuri pe care sfântul le îndura cu seninătate, la rugăciunea sfântului s-au sfărâmat chipurile cioplite ale idolilor. Atunci Calinic, care era preot al idolilor, gândind în sine că Dumnezeul lui Tirs este mai mare şi mai puternic decât toţi idolii, de vreme ce la rugăciunea lui Tirs idolii au căzut la pământ şi s-au sfărâmat, a primit şi el credinţa în Hristos. Şi rugându-se şi el, lui Hristos, a fost sfărâmat idolul pe care el îl slujise până atunci. Pentru aceasta Sfântul Calinic a fost ucis cu sabia. Iar Sfântul Tirs şi-a dat lui Dumnezeu sufletul în timpul chinurilor.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Filimon, Apolonie, Arian şi cei dimpreună cu ei.

Sf. Mucenic FilimonAceşti sfinţi mucenici au trăit pe vremea împăratului Diocleţian şi a lui Arian, ighemonul Tebaidei Egiptului. Chipul muceniciei lor a fost aşa: au fost prinşi şi duşi înaintea ighemonului 37 de creştini. Printre aceştia se afla şi un creştin cu numele Apolonie, anagnost al Bisericii. Când a fost ameninţat cu chinurile, Apolonie s-a spăimântat şi a dat patru galbeni lui Filimon, cântăreţul din fluier, ca să-i ia locul şi să aducă jertfe idolilor în locul lui; totodată i-a dat şi hainele sale. Filimon, odată cu îmbrăcarea hainelor lui Apolonie, a îmbrăcat şi credinţa în Hristos, şi când a fost îndemnat să jertfească idolilor, a mărturisit pe Hristos. Când ighemonul a poruncit să vină Filimon ca să cânte din fluier, pentru că prin cântecele sale să cânte şi să ademenească pe cel ce nu voia să jertfească idolilor, să-l facă să socotească bune, pe cele din lumea aceasta, să-şi schimbe credinţa şi să jertfească idolilor, atunci s-a aflat că Filimon era cel din stadion şi că el ţinea locul lui Apolonie. Mulţi l-au sfătuit şi l-au îndemnat stăruitor să se lepede de Hristos, dar n-a fost înduplecat.

Ighemonul l-a luat în râs, spunându-i că în zadar se osteneşte odată ce n-a primit botezul creştinilor. Sfântul Filimon însă s-a rugat şi s-a pogorât ploaie numai peste ei. Toţi cei de faţă s-au minunat, iar Sfântul Filimon a luat încredinţare că s-a pogorât peste ei din cer apa botezului său, pentru că nimeni nu îndrăznea să-l boteze de frica ighemonului. Sfântul Filimon s-a rugat apoi şi pentru fluierele lui, pe care le dăduse lui Apolonie. Şi s-a pogorât foc din cer, care a ars şi a mistuit fluierele în mâinile lui Apolonie. Şi fiindcă Apolonie a fost pricina credinţei lui Filimon în Hristos, a fost prins şi el. Dus înaintea ighemonului, a propovăduit credinţa lui Hristos. Pentru aceasta au fost supuşi amândoi la felurite chinuri. Când Sfântul Filimon a fost atârnat de un măslin şi săgetat, o săgeată s-a îndreptat spre ighemon şi i-a străpuns ochiul. Sfântul Filimon a spus mai dinainte ighemonului că i se va vindeca ochiul cu minune, dacă după mucenicia lui va lua ţărână de pe mormântul său. Apoi au fost tăiate capetele Sfinţilor Filimon şi Apolonie. Ighemonul s-a dus în ziua în care au fost îngropaţi sfinţii la mormântul Sfântului Filimon, a făcut cum îi spusese sfântul şi s-a făcut sănătos. Pentru aceasta a crezut şi el şi cei dimpreună cu el în Hristos şi s-au botezat. Când împăratul Diocleţian a aflat că ighemonul s-a făcut creştin, a trimis de l-a adus la el, l-a legat cu lanţuri, i-a atârnat o piatră de gât, şi l-a aruncat în mare. Moaştele Sfântului Arian au fost aduse la uscat şi au fost îngropate de slujitorii săi.

Tot în această zi pomenirea celor patru ostaşi din garda împărătească, ce au pătimit împreună cu Sfântul Arian.

Diocleţian, după ce a chinuit pe sfinţi cu felurite chinuri, a aruncat pe Sfântul Arian legat cu lanţuri într-o groapă adâncă şi a acoperit groapa cu pământ; a pus deasupra gropii scaunul său şi a poruncit ostaşilor să joace, zicând: "Să vedem dacă va veni Dumnezeul lui Arian ca să-l scoată din groapa asta". Apoi a plecat la palat. Când s-a dus să se culce, a văzut atârnate deasupra patului piatra şi lanţurile purtate de Arian, iar pe Arian aşezat pe pat. Împăratul s-a spăimântat şi a socotit că este vrăjitor. Atunci l-a aruncat în mare împreună cu cei patru ostaşi din garda împărătească, ce crezuseră împreună cu el în Hristos. Delfinii au luat moaştele lor, ce se aflau în cei cinci saci în care fuseseră băgaţi, şi le-a scos la ţărm la Alexandria, unde au fost îngropate într-un loc de seamă.

Tot în această zi, pomenirea înfricoşătoarei ameninţări a cutremurului ce a fost adus asupra noastră cu iubire de oameni şi de care mai presus de orice nădejde ne-a izbăvit Domnul cel iubitor de oameni.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna decembrie in 14 zile: patimirea Sfintilor Mucenici Tirs, Levchie si Calinic (+250).

    Acestia au trait in vremea imparatiei lui Decius (250-253) si a lui Cumvrichie, dregatorul, care stapanea partile Bitiniei si Nicomidiei, locul care a odraslit pe Sfintii Mucenici Tirs, Levchie si Calinic.

    Oarecand, venind Cumvrichie dregatorul in cetatea Cezareei din Bitinia, si, aratandu-se el foarte ravnitor pentru inchinarea la idoli, incat silea pe toti sa li se inchine, Sfantul Levchie, barbat cinstit dintre cei dintai din cetate si slavit cu invatatura, indemnandu-se de buna voia sa, a mers catre dregator si, aratandu-i desertaciunea idolilor, a marturisit pe Hristos, Mantuitor si Dumnezeu adevarat, indemnandu-l si pe el sa lase intunericul si sa umble in lumina.

    Aceasta auzindu-l, dregatorul, plin de manie, a poruncit sa-l bata pe Sfant de i-au strujit carnea de pe trup si, ramanand tare in credinta, a poruncit de i-au taiat capul.

    Deci, mergand dregatorul la Helespont, l-a intampinat pe el marele viteaz Tirs si i-a zis: "Este oare liber a grai fiecare ce voieste inaintea voastra, sau trebuie sa se supuna, fara a scoate vreun cuvant?" Iar dregatorul a zis: "Este liber si nimanui nu-i este luata aceasta libertate, daca vorbeste cineva spre folosul obstei". Si a marturisit si Sfantul Tirs, liber si cu toata indrazneala, pe Hristos, ca este Mantuitor si Dumnezeu, si a mustrat pe tiran, ca fara dreptate sileste pe oameni sa cinsteasca chipuri ciplite din lemn si din piatra, care nu sunt dumnezei. Si a zis: "Eu am ales credinta crestineasca cea curata si adevarata". Si, nevrand el sa jertfeasca idolilor, a poruncit dregatorul de l-au batut peste obraz, i-au sfaramat gleznele, legandu-i la un loc mainile si picioarele, i-au bagat ace in pleoape si i-au intepat ochii, i-au sfaramat picioarele cu maciuci de arama si i-au turnat plumb topit pe spinare, insa, prin darul lui Hristos, a ramas nevatamat, cu toate aceste chinuri cumplite. L-au bagat apoi, cu capul in jos, intr-un butoi cu apa si indata s-a spart vasul; l-au aruncat jos de pe un zid inalt, intr-un loc unde erau tepi si cuie ascutite, dar, cu puterea lui Hristos, a ramas nevatamat.

    Si, murind dregatorii Cumvrichie si Silvan, au adus in locul lor dregator pe Vavdos. Acesta, punand pe Sfantul intr-un sac, l-a aruncat in mare si, spargandu-se sacul, a fost scos de ingerul Domnului la uscat, dar l-au dat din nou la chinuri grele. A fost dus la rugaciune in capiste idoleasca, si s-au surpat idolii, l-au dat sa-l manance fiarele, si ele nu s-au atins de el si, iarasi, l-au batut, incat cadea si carnea de pe el.

    Atunci a adus la credinta lui Hristos si pe Sfantul Calinic, care era slujitor idolesc, socotind aceasta, cu mintea sa, ca Hristos este Dumnezeu, Care, numai cu numele Sau, face sa cada idolii; ca dus fiind in cetatea Apolonia, Sfantul Tirs a doborat si a surpat la pamant, prin rugaciunea sa, pe toti idolii desertaciunii. Si, asemenea minuni, facea si Sfantul Calinic, ca a surpat pe idolul ce se cinstea acolo.

    Deci, Sfantului Calinic i s-au taiat capul, iar pe Sfantul Tirs, bagandu-l intr-un sicriu, au inceput sa-l taie cu fierastraul  si nemaiputand slugile sa traga fierastraul, Sfantul si-a dat sufletul la Dumnezeu, facandu-se glas din cer, care arata binele ce-l astepta pe Sfant. Si se face praznuirea lor la locul unde au patimit, care este aproape de Elean.
 

Dumnezeului nostru slava!
 


Intru aceasta zi, Sfintii Mucenici Filimon, Apolonie si Arian cu insotitorii lor (+303).

    Acesti Sfinti au trait pe vremea imparatului Diocletian si a lui Arian, dregatorul, care era in Tebaida Egiptului. Iar chipul muceniciei lor a fost asa: treizeci si sapte de crestini, fiind prinsi, au fost dusi la dregator. Iar unul dintre dansii, care se numea Apolonie, citet fiind in biserica de acolo, si infricosandu-se ca, din pricina amarelor chinuri ale muceniciei, sa nu cada de la credinta, a dat patru galbeni si hainele sale lui Filimon, comediantul pagan al cetatii, care era de fata, pentru ca acesta, imbracand hainele lui Apolonie si inchinandu-se in joaca, sa aduca jertfa idolilor in locul lui, iar Apolonie a imbracat hainele comediantului. Dar, Filimon luand hainele lui Apolonie, indata s-a imbracat, in sufletul sau, si cu credinta lui Hristos. Deci, intrand Filimon in fata adunarii sub chipul lui Apolonie, i s-a poruncit sa jertfeasca idolilor, dar el a marturisit credinta in Hristos. Atunci, a poruncit dregatorul sa vina Filimon comediantul sa cante si sa joace jocul lui, numit "siravlion" ca, prin vraja jocului si dupa chipul lui, crestinii sa se indemne a cinsti placerile lumii si, lepadandu-se de Hristos, sa jertfeasca idolilor. Aceasta intelegand-o, comediantul s-a dat pe fata, marturisind ca el este Filimon si ca s-a ascuns sub chipul lui Apolonie.

    Deci, paganii, care tineau la el, il indemnau sa se lepede de Hristos. Viteazul Filimon, insa, nu s-a induplecat, pentru care pricina dregatorul l-a mustrat pe el, zicandu-i ca in zadar se osteneste, marturisindu-se pe sine crestin, de vreme ce nu este botezat; ca este oprit, i-a zis, a se numi cineva crestin, daca n-a primit mai intai botezul. Si, a facut Filimon rugaciune si a cazut ploaie numai peste el singur, in locul de chin unde era, incat toti s-au minunat. Iar Sfantul s-a incredintat ca prin ploaia aceea s-a facut botezul sau de la Dumnezeu, pentru ca nimeni nu indraznea sa-l boteze in fata dregatorului.

    Deci, fiindca dumnezeiescul Apolonie s-a facut pricina ca Filimon sa creada in Hristos, pentru aceasta a fost adus si el inaintea dregatorului si a marturisit credinta in Hristos. S-a poruncit atunci, de i-au taiat vinele picioarelor si l-au tarat prin toata cetatea. Dupa aceea, spanzurat fiind Filimon de un maslin, dregatorul a poruncit sa fie sagetat, dar sagetile nu s-au atins de el, ci una din ele, pornind spre dregator, i-a impuns un ochi si l-a orbit. Deci, i-a proorocit Sfantul Filimon dregatorului, ca-l va face pe el sanatos, zicand: "Dupa marturisirea mea, de vei lua tarana din mormantul meu si o vei pune peste ochiul tau, il vei avea sanatos".

    Deci, li s-au taiat capetele amandoura, si Sfantului Filimon si Sfantului Apolonie. Si s-a dus dregatorul Arian la mormantul Mucenicului Filimon si, luand tarana de acolo, s-a facut sanatos, dupa cuvantul Sfantului. Deci, pentru o minune ca aceasta, au crezut in Hristos el si cei dimpreuna cu el, din casa lui si s-au botezat toti, iar pe crestinii tinuti in inchisori pentru Hristos i-a slobozit cu pace.

    Fiind instiintat Diocletian, despre aceasta, a trimis de l-au adus pe dregatorul Arian si, legandu-l pe el cu lanturi de fier si spanzurandu-i o piatra de gat, l-a pogorat intr-o prapastie si cu tarana l-a acoperit. Insa, iesind de acolo viu si nevatamat, a poruncit tiranul de l-au aruncat in mare, dimpreuna cu patru slujitori ai imparatului, care crezusera in Hristos, pe toti cinci i-a inchis in saci ingreunati cu nisip, si, asa, s-au mutat catre Domnul.

    Deci, un delfin foarte mare, tragand toti sacii si luandu-i pe spinarea sa, i-a scos pe ei la tarmurile marii Alexandriei. Iar slugile Sfantului Arian asteptau acolo, dupa porunca lui, si, vazand moastele Sfintilor aduse pe spinarea delfinului, s-au minunat. Apoi, luandu-le cu evlavie, au intrat in corabie si, plutind pe Nil in sus, s-au apropiat de mitropolia antinoitilor. Si, instiintandu-se, prin glas venit de sus, de locul unde se cuvine sa ingroape Sfintele moaste, au dat de veste in cetate si, alergand toti cu cantari si cu faclii, le-au ingropat cu cinste, la loc slavit, unde se fac tamaduiri si multe minuni. Dumnezeului nostru, slava!
 

Dumnezeului nostru slava!


Intru aceasta zi, cuvant din Pateric despre un preot mai inainte vazator.

    Spunea unul dintre Sfintii Parinti, zicand ca, in Schit, cand slujea preotul in biserica, se pogora Sfantul Duh in chip de . S-a intamplat, insa, intr-o zi, ca a intrebat un oarecare frate pe diacon despre un cuvant de folos, iar diaconul nu i-a implinit dorirea. Si dupa aceea, in vremea slujirii Sfintei Liturghii, nu a mai venit umbrirea vulturului, dupa obicei. Si, a zis preotul, catre diacon: "De unde, oare, vine aceasta? Ca ori intru mine este gresala, ori intru tine". Departeaza-te, dar, de la mine putin si, de se va pogora vulturul, cunoscut semn va fi, cum ca pentru tine vultur, in vremea Sfintei impartasiri si nimeni nu-L vedea pe El, decat numai cle???nu S-a pogorat Sfantul Duh". Deci, departandu-se diaconul, indata S-a pogorat Duhul Sfant, in chip de vultur.

    Iar, dupa ce au sfarsit Sfanta Liturghie, a zis preotul catre diacon: "Spune-mi mie, ce ai facut?" Iar el, marturisindu-i, a grait: "Nu ma stiu pe mine insumi gresit cu alt lucru sau fapta, fara decat ca m-a ajuns pe mine un frate, cand veneam la biserica, si m-a intrebat cuvinte de folos, iar eu i-am raspuns ca n-am vreme, fiindca veneam la biserica." Deci, i-a zis lui preotul: "Pentru tine, dar, nu s-a pogorat Duhul, fiindca fratele s-a mahnit din pricina ta." Drept aceea, a mers diaconul la fratele acela si s-au impacat, recunoscandu-si vina. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
 

Dumnezeului nostru slava!



Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Tirs, Levchie, Calinic, Filimon, Apolonie şi Arian

Troparul Sfinţilor Mucenici Tirs, Levchie, Calinic, Filimon, Apolonie şi Arian

Glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 6-lea

Irmosul

Ca pe uscat umblând Is­rael, cu picioarele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu străluciri muceniceşti stând înaintea Scaunului lui Dumnezeu şi cu Dumnezeieştile fulgerări luminându-vă luptă­torilor, luminaţi-ne şi pe noi, care lăudăm sfântă pomenirea voastră.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Frumuseţea Cea Dumneze­iască, dorind, lucruri de nimic aţi socotit cele veselitoare ale vieţii, purtătorilor de biruinţă ai lui Hristos şi murind cu trupul, v-aţi învrednicit a afla Viaţa Cea fără de sfârşit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Batjocorind înşelăciunea în­chinării la idoli, mucenicilor purtători de biruinţă, cu Dum­nezeiască cuviinţă aţi răbdat pătimirea multor dureri şi acum aţi primit Viaţa Cea fără de durere.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminat fiind de Razele cele mai presus de lumină ale Du­hului, Făcătorul tuturor, ai stins întunericul cel adânc al închinării la idoli, purtătorule de biruinţă al lui Hristos, Mi­nunate şi Preafericite Tirs.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cuvântul Cel Nemărginit, Care S-a făcut Mărginit cu Trupul, L-ai născut, Preacurată; pe Acela roagă-L să izbăvească din stricăciune şi din înşelăciu­nea patimilor pe cei ce te măresc pe tine.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este sfânt precum Tu...

Stih: Sfinte Mucenice Tirs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trupul cumplit chinuindu-ţi-l stăpânii întunericu­lui, tăria cugetului tău nu a slăbit, puternic fiind întărit, Mucenice Tirs, cu dragostea cea Dumnezeiască.

Stih: Sfinte Mucenice Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu adevărat minunată a fost credinţa ta cea fără veste către Domnul, mucenice, prin care ai ruşinat credinţa cea rea a vrăj­maşilor, strigând: O, Sfinte Filimon, robul lui Hristos eu sunt.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu îndrăzneală ai ieşit la luptă cu vrăjmaşul, mucenice şi l-ai surpat pe el nu cu pavăză şi cu suliţă într-armându-te, ci cu Dumnezeiasca şi bărbăteas­ca credinţă cea neclintită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind întărit cu dorirea cea Dumnezeiască ai primit din cer naşterea cea Dumnezeiască prin apă, în chip Tainic, Înţeleptule Mucenic Filimon, care te-a în­tărit către luptele cele Dumnezeieşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Unul din Sfânta Treime Întrupându-Se din Curatele tale sângiuri, cu cuviinţă Dumneze­iască, a ieşit în două Firi, ca să mântuiască pe cei din Adam cu bunătatea Sa, Preacurată.

Irmosul

Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credin­cioşilor Tăi Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

 

Cântarea 4-a

Irmosul

Hristos este Puterea mea, Dumnezeul şi Domnul, cinstita Biserică cântă cu Dumnezeiască cuviinţă, strigând din cuget curat, întru Domnul prăznuind.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind, mucenicilor, a măr­turisi prin chinuri pe Cel Ce Singur este Milostiv, pe Cel Ce Singur este Domn şi Dumnezeu al tuturor, aţi dobândit Împărăţia Lui.

Stih: Sfinte Mucenice Tirs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Chinuirea trupului, năvăli­rile fiarelor şi ale focului şi ale mării, bărbăteşte le-ai suferit, preafericite şi ai surpat tăria vrăjmaşului, Mucenice Tirs.

Stih: Sfinte Mucenice Levchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rănile patimilor împodobindu-ţi sufletul, l-ai făcut mai luminat decât lumina soarelui, ca un purtător de chinuri, ostaşule al lui Hristos, Mucenice Levchie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tăindu-ţi-se venele, ai slăbit pe nelegiuitul vrăjmaş, fericite şi sprinten ai umblat pe calea muceniciei cu Dumnezeiescul Duh, Mucenice Apolonie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Maică fără de bărbat, Fecioară fără prihană, Tânără Nestricată între femei numai pe tine te ştim, Binecuvântată Marie, Ajutătoarea oamenilor.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Cu Dumnezeiască Străluci­rea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, Te rog luminează-le; ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi pe toţi din negura greşelilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luminaţi cu adevărat de Strălucirile Cele Dumneze­ieşti ale Duhului, aţi străbătut ca nişte înflăcăraţi noianul cel nestatornic al credinţei în idoli şi v-aţi mutat către Dumneze­iasca linişte.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Târâţi cumplit pe pământ, prealăudaţilor mucenici şi cu chinurile fiind loviţi, aţi dobân­dit darurile cele cereşti, făcându-vă cetăţeni ai cerului împreună cu îngerii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întins la pământ şi de multe rele înconjurat, Mărite Mucenice Tirs, te-ai bucurat arătându-te mai presus de tot felul de chinuri, cu Dumnezeieştile ajutorări.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izbăveşte, Stăpâna cea Bună a lumii, pe cei ce te mărturisesc pe tine din suflet, Născătoare de Dumnezeu; că pe tine te-am dobândit Apărătoare Nebiruită, Ceea ce eşti cu adevărat Născă­toare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieţii văzând-o...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cârmuiţi fiind de adierile Duhului, înţelepţilor mu­cenici, aţi ajuns cu bucurie, cu corabia sufletului, la Limanul Cel Înţelegător îndulcindu-vă împreună de Dumnezeire.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Veşmânt de mântuire înmuiat în vopsele de sângiuri v-aţi câştigat, mucenicilor, iar prin dezbrăcarea de trup v-aţi îm­brăcat cu Dumnezeiasca bună cuviinţă şi v-aţi înfrumuseţat cu Mărire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinţii Mucenici Filimon cu Levchie şi îm­preună cu ei Apolonie şi Tirs pururea Fericitul, pătrimea cea Dumnezeiască şi luminată, s-au îmbogăţit cu Strălucirea Trei­mii, prin împărtăşirea cea fără de materie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce este mai presus decât toată făptura cea văzută şi înţe­legătoare, a ieşit ca un Dum­nezeu, Întrupându-Se din pân­tecele tău şi păzindu-te Nestri­cată precum ai fost mai înainte de naştere, Maică Fecioară.

Irmosul

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la Limanul Tău cel Lin alergând, strig Ţie: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Când Te-ai pogorât...

Prieten al lui Hristos ajun­gând, Mărite Mucenice Filimon, sângele ţi l-ai vărsat pentru El; toată nebunia păgânătăţii ai nimicit-o şi înşelăciunea elinilor ai stins-o. Pentru aceasta roagă-te să se mântuiască cei ce săvârşesc sfântă po­menirea ta.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Dătător de rouă a făcut în­gerul cuptorul cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul lş-a plecat a striga: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ploile cele Dumnezeieşti aţi stins cuptorul mulţimii idolilor, fiind aprinşi de Dumneze­iasca dragoste şi acum cântaţi cu mare bucurie, luptătorilor: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Prinzând pe cel ce vă alunga în mreaja cea Dumnezeiască, vrednicilor de sfinţenie, l-aţi scos din adâncul rătăcirii şi l-aţi adus lui Hristos, cântând cu căl­dură: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cutremurat-aţi temeliile în­şelăciunii, arătând luptătorilor neclintită voinţă şi hotărâre bărbătească; iar acum cântaţi cu cucernicie: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zămislirea ta este mai presus de cuvânt, Dumnezeiască Mi­reasă; că ai născut pe Dum­nezeu Cuvântul, Care izbăveşte pe oameni de toată neorânduiala şi le dă cuvânt a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Din văpaie ai izvorât..

Stih: Sfinte Mucenice Tirs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu scutul cucerniciei fiind acoperit şi luând crucea ca pe o suliţă ai lovit taberele vrăjmaşilor celor nevăzuţi, Mucenice Tirs, mărirea cea Dumnezeiască a vitejilor mucenici.

Stih: Sfinte Mucenice Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind aprins cu dragostea Atotţiitorului, ai intrat bărbăteşte în locul de chinuri al mu­cenicilor şi cu tărie luptându-te ai surpat pe balaurul cel mare, Preaviteazule Filimon.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Înecând puterea vrăjmaşului în adâncul bărbăţiei şi al răb­dării tale, Mărite Mucenice Arian, te-ai învrednicit de Împărăţia cea Neclintită întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mărturisindu-te cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, stri­găm ţie, cu credinţă, ca îngerul: Bucură-te, că Singură ai născut pe pământ Bucuria, Ceea ce eşti Plină de har, pururea Binecuvântată!

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul

Din văpaie ai izvorât cuvioşilor rouă şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Închipuind Patima lui Hristos, aţi răbdat încercă­rile multor chinuri, fericiţilor; şi tăindu-vi-se capetele, v-aţi unit cu Cetele cele cereşti, luminându-vă cu Mărire şi împodobindu-vă cu Razele Cele Dum­nezeieşti.

Stih: Sfinte Mucenice Tirs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din sângiurile tale ţi-ai vop­sit porfiră, Înţeleptule Mucenice Tirs; şi cu Strălucire îmbrăcându-te cu dânsa şi ţinând Dumnezeiasca Cruce ca un sceptru, veselindu-te împreună cu toţi purtă­torii de biruinţă, acum împărăteşti împreună cu Hristos, de Dumnezeu fiind binecuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De nevoinţele voastre, ferici­ţilor şi de împotriviri, de moar­tea cea silnică şi de răni, s-au minunat Puterile îngerilor; cu care împreună petrecând, aduceţi-vă aminte de cei ce săvârşesc sfântă pomenirea voastră, prealăudaţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întru asemănare de Trup omenesc s-a văzut născându-Se Cuvântul din pântecele tău, răbdând Patimă, Cel Ce este Preabun, Preacurată Fecioară Marie, de Dumnezeu Născă­toare şi a tras la Sine mulţime de mucenici.

Irmosul

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat. Pe Care slăvindu-L, cu Oştile ce­leşti, pe tine te fericim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Cu scutul dreptei cinstiri de Dumnezeu bine acoperindu-se şi cu Arma Crucii bine într-armându-se mucenicii lui Hristos, cei vrednici de laudă, au surpat taberele tiranului; şi fiind încu­nunaţi de Domnul cu cunună de biruinţă, se veselesc neînce­tat cu Puterile cele de sus şi se roagă Mântuitorului să mântu­iască sufletele noastre.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Dumnezeieşte luptându-se sfinţiţii purtători de biruinţă ai Domnului, au răbdat chinurile, sfâşierile trupului şi moartea cea silnică bărbăteşte şi cu cre­dinţă tare şi desăvârşit au surpat semeţia vrăjmaşului. Pentru aceasta, luând dar de tămă­duiri, vindecă pe cei bolnavi şi izbăvesc de răutate pe cei ce totdeauna strigă: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste săvârşesc sfântă pomenirea voastră.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Sufletul meu cel smerit, Fecioară, din pruncie întinându-mi eu, spurcatul, pe mine însumi m-am necinstit şi cu cuvintele şi cu faptele şi nu am ce face, sau unde să mă adă­postesc; dar nici altă nădejde afară de tine, Fecioară, nu ştiu. Vai mie, netrebnicul! Pentru aceasta, ca un rugător alerg acum către tine, Preacurată şi mă rog, mărturisindu-mă ţie: greşit-am. Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să-mi dăruiască iertare de greşeli, că întru tine, Fecioară, mi-am pus nădejdile eu, robul tău.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Tine, Dumnezeule, Stăpâ­ne şi Izbăvitorule, văzându-Te Mieluşeaua spânzurat pe Cruce cu nedreptate, tânguindu-se, striga Ţie: vai mie, Fiule! Cum pătimeşti şi cum suferi de la cei nerecunoscători ocări şi moarte, Îndelung Răbdătorule, ca să mântuieşti cu totul firea ome­nească cea căzută şi să izbăveşti pe cei ce i-ai făcut după Chipul Tău, Stăpâne! Pentru aceasta strig Ţie: scoală-Te din morţi şi izbăveşte turma Ta de primej­dii, de toată nevoia şi de toate răutăţile.

Sinaxar 13 Decembrie

 În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea pătimirii Sfinţilor Mucenici ai lui Hristos: Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie şi Orest.

EustatieAceşti sfinţi mucenici au trăit pe vremea rău-credincioşilor împăraţi Diocleţian şi Maximian, a ducelui Lisie, care comanda ceata de oşteni a limitaneilor şi a lui Agricola, care stăpânea toată partea Răsăritului. Dintru început au fost creştini şi se trăgeau din părinţi creştini; dar se ascundeau de frica tiranilor şi a prigonitorilor.

Sfântul Evstratie era de loc din oraşul Aravraca şi era căpetenie în oştirea ducelui Lisie. Dorea să-şi dea pe faţă credinţa, dar se temea, că nu ştia cum va fi sfârşitul mărturisirii sale. De aceea a poruncit unuia din slujitorii săi să pună centura sa în biserica din Aravraca. Că îşi zicea: "Dacă va intra în biserică preotul Avxentie şi va lua cu el centura, atunci îndrăznirea şi mărturisirea lui va fi după placul lui Dumnezeu şi nu se va teme de nimic din cele aşteptate, când se va înfăţişa înaintea ducelui. Dar dacă altcineva din biserică va lua centura, atunci să poarte încă mai departe în ascuns credinţa în Hristos şi să nu o vădească". Când a văzut că sfârşitul ispitirii sale s-a făcut după cum gândea, căci preotul Avxentie luase centura, a înţeles că mărturisirea lui pentru Hristos se va termina cu bine şi s-a hotărât să se înfăţişeze înaintea lui Lisie şi să mărturisească cu îndrăznire credinţa sa.

Când au fost aduşi la scaunul de judecată nişte sfinţi mucenici, Evstratie stătea şi el alături de Lisie, că era căpetenie în oştirea lui. Atunci el, cel dintâi, a strigat tare că este creştin. Tiranul i-a smuls centura şi a poruncit să-l dezbrace şi să fie chinuit în multe feluri; dar el le-a răbdat pe toate cu seninătate. Aceasta a adus la credinţa în Hristos şi pe Sfântul Evghenie, prietenul său. Acesta a mărturisit cu îndrăznire că are aceeaşi credinţă ca Sfântul Evstratie şi că dă aceeaşi închinăciune Dumnezeului cinstit de acela. Atunci Sfântul Evstratie a fost şi el chinuit cumplit. Văzând aceasta, Sfântul Mardarie s-a alăturat Sfântului Evstratie şi au fost aduşi amândoi la cercetare înaintea lui Lisie. Mai întâi i s-a tăiat capul Sfântului Avxentie, pentru că s-a numit creştin. Iar Sfinţii Mardarie şi Evghenie au murit în timpul chinurilor.

Sfântul Orest a fost cunoscut că e creştin când a ridicat mâna ca să arunce cu suliţa la ţintă. Atunci, răsucindu-se ca să ţintească, i-a ieşit afară din sân crucea pe care o ţinea la piept, ca pe o pavăză. A fost întrebat de ce o poartă, iar el a răspuns că este rob al lui Hristos. Lisie l-a legat şi pe el alături de Sfântul Evstratie şi i-a trimis pe amândoi la Agricola, care i-a cercetat şi i-a supus la chinuri. Întâi şi-a aflat sfârşitul Sfântul Orest, fiind aşezat pe un pat de fier înroşit în foc. Pe urmă a fost aruncat într-un cuptor aprins şi Sfântul Evstratie, şi acolo şi-a primit cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Lucia fecioara.

Sfânta Muceniţă Lucia era din Siracuza Siciliei şi era logodită. Îmbolnăvindu-se mama ei, a plecat cu ea la Catana, ca să se roage Sfintei Muceniţe Agata să o izbăvească sfânta de curgerea de sânge. Când a ajuns la Catana a văzut în vis pe Sfânta Agata. Sfânta i-a făgăduit mamei ei tămăduire de boală, iar ei i-a vestit mai dinainte suferinţe muceniceşti pentru Hristos. După însănătoşirea mamei sale, Sfânta Lucia a împărţit toate averile sale săracilor şi era gata să mărturisească pe Hristos. Fiind pârâtă de logodnicul ei, a fost dusă înaintea lui Pashasie, domnul cetăţii, care a poruncit să o ducă într-o casă de desfrâu, ca să fie necinstită. Prin harul lui Hristos însă a rămas curată; au tăbărât mulţi asupra ei, dar n-au putut să o mişte din locul în care se proptea. Pentru că aceia şi-au pierdut nădejdea că o mai pot mişca din loc, şi pentru că nici n-au putut-o arde cu focul ce-i aprinseseră acolo unde sta, căci sfânta era păzită de Dumnezeu, i-au tăiat capul cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Arsenie cel din Latro.

Cuviosul Părintele nostru Arsenie, făcătorul de minuni, era de loc din Constantinopol, fiul unor părinţi evlavioşi şi credincioşi, bogaţi şi întâistătători în treburile oraşului. Pogorându-se dar dintr-un neam aşa de vestit şi aşa de strălucit şi sporind încă mai mult în credinţă, fericitul a primit de la împăratul de atunci dregătoria de general şi patriciu al locului ce se numeşte al Chivireotilor. Odată, la poruncă împărătească, au pornit pe mare mai multe corabii sub comanda fericitului Arsenie. S-a stârnit însă furtună grozavă pe mare şi s-au scufundat toate corăbiile şi a scăpat numai el singur cu viaţă. Atunci sfântul a îmbrăcat haina monahală, şi-a strivit trupul făcându-l rob sufletului prin post şi prin priveghere.

În acest fel şi-a dus viaţa fericitul în mai multe locuri. Apoi din poruncă dumnezeiască s-a dus la sfânta Mănăstire a Chelivarilor. A stat puţină vreme în fruntea ei, dar a fost dascălul multora în virtute. Apoi a plecat de la mănăstire şi s-a dus iarăşi la liniştea lui cea dorită.

La rugămintea fraţilor, marele Arsenie s-a dus din nou în mănăstire. S-a închis într-o chilie foarte strâmtă şi slujea singur, nu îndeobşte cu ceilalţi fraţi, lui Dumnezeu cel unul. Astfel de fapte a săvârşit cuviosul şi a vieţuit cu înţelepciune, cu bărbăţie, în curăţenie şi în dreptate. Când a fost să fie chemat spre viaţa cea de sus, a strâns la el pe toţi monahii şi le-a dat învăţături despre lepădarea de lume şi de cele din lume, despre răbdarea şi despre iubirea duhovnicească de fraţi, despre smerenie şi rugăciune. Apoi şi-a plecat genunchii la pământ şi umplându-i-se ochii de lacrimi şi-a dat în mâinile neprihănite ale lui Dumnezeu sfântul lui suflet.

Cuviosul Părintele nostru Arsenie a săvârşit multe minuni şi în viaţă dar a făcut multe minuni şi după moarte.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Arie, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Gavriil, arhiepiscopul Serbiei.

Sfântul sfințitul mucenic Gavriil (Gabriel), arhiepiscopul Serbiei a suferit mucenicia în Prusia, în anul 1659.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Gherman din Alaska.

Sf. Gherman din Alaska a fost un călugăr ortodox rus din Mănăstirea Valaam din Rusia care, împreună cu alţi 8 călugări, în anul 1793, a călătorit în Insulele Aleutine şi pentru a duce mesajul Evangheliei indigenilor aleutini şi eschimoşi din acele zone. Ca parte a colonizării ruse a Americii, ruşii călătoreau şi neguţătoreau în acele zone încă din 1740. El a construit o şcoală pentru aleutini şi, adesea, i-a apărat în faţa nedreptăţilor şi abuzurilor comercianţilor ruşi. Le-a devenit cunoscut sub numele de Apa, care înseamnă "bunic". El şi-a petrecut majoritatea vieţii ca singurul locuitor al Insulei Spruce, o insuliţă împădurită de lângă Insula Kodiak.

În 1970, el a devenit primul sfânt care a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă din America. În acelaşi timp a avut loc ceremonia similară, dar în altă parte, a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei. Sfântul Gherman este prăznuit de Biserica Ortodoxă în 9 august (data proslăvirii) şi în 13 decembrie (data adormirii).

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna decembrie in 13 zile: pomenirea Sfintilor si slavitilor lui Hristos Mucenici: Eustatie, Avsentie, Evghenie, Mardarie si Orest (+304).

Sfantul Eustratie

    Acestia au trait pe vremea paganilor imparati Diocletian si Maximian (284-305), a lui Lisis dregatorul, care era capatenie peste ceata de osteni a granicerilor din Armenia, si a lui Agricola, stapanitorul Capadochiei. Acesti Sfinti credeau in Hristos, mostenind credinta de la stramosii lor, dar se ascundeau de frica tiranilor si a prigonitorilor. Iar dintre ei, Sfantul Eustratie era din orasul Aravraca, capetenie in ceata lui Lisis. Deci, dorind el a marturisit pe fata dreapta credinta si temandu-se sa nu-si piarda aceasta dorinta, din pricina ingrozitoarelor munci, a poruncit uneia din slugile sale sa-i puna braul in Biserica ce era in Aravracia. Pentru ca, isi zicea intru sine, supunandu-se unui legamant, ca, daca preotul Avsentie si nu altul, cand va intra in Biserica, va lua braul, va fi semn ca e ceasul sa marturiseasca pe Hristos, dupa voia lui Dumnezeu, si sa indrazneasca, fara nici o frica, de cele ce aveau sa urmeze; iar de-l va lua alt om al bisericii, va fi semn ca sa mai tina inca ascunsa credinta in Hristos si sa nu se vadeasca nicidecum. Deci, vazand ca incercarea a iesit dupa gandul sau, ca a luat braul preotul Avsentie, incredintat ca-i va izbandi cu bine marturisirea lui Hristos, a iesit inaintea lui Lisis, marturisind cu indrazneala dreapta credinta. Ca, stand el alaturi de Lisis, ca un intaistatator in ostirea lui, pe cand erau judecati si chinuiti niste crestini, care marturisisera mai inainte, atunci, el cel dintai, a marturisit ca este crestin.

    Deci, luandu-i tiranul braul, a poruncit de l-au desbracat, lasandu-l gol, si l-au pus jos de l-au batut. Apoi, l-au legat cu streanguri si l-au ridicat si l-au ars cu foc pe dedesubt. I-au turnat apoi peste arsurile trupului apa amestecata cu sare si otet, si l-au frecat pe coaste cu cioburi. Si, preaslavita minune s-a facut: ca iesind cu totul sanatos, a venit la credinta si Sfantul Evghenie, care a marturisit cu indrazneala si de buna voie, zicand ca si el are acelasi gand cu Sfantul Eustratie si aceeasi cinste o da lui Dumnezeu, ca si el.  Atunci, pe Sfantul Eustratie l-au incaltat cu incaltaminte de fier si l-au purtat, gonindu-l impreuna cu Evghenie, din orasul Sevasta pana la Nicopole. Deci, Mardarie, privind la aceasta alergare si vazand pe Eustratie, un om atat de vestit, supus la chinurile acestea, il fericea pentru rabdarea lui. Ca, pentru credinta in Hristos, macar ca era din neam cinstit si luminat, a ales a patimi cele ce patimesc facatorii de rele. Si, luand sfat de la femeia sa, care si ea il indemna spre chinuirea aceea, si-a lasat copilasii pe seama lui Dumnezeu si s-a dus de l-a ajuns pe Sfantul Eustratie, pe cand il goneau pe cale si i s-a alaturat lui si l-au legat si pe el langa dansul.

    Deci, sezand Lisis la judecata, intai Sfantului Avsentie preotul i-au taiat capul, ca a zis ca este crestin. Iar pe Sfantul Mardarie, patrunzandu-i gleznele, l-au spanzurat cu capul in jos si l-au ars pe spate cu tepuse inrosite in foc, si asa si-a dat sufletul la Dumnezeu. Sfantului Evghenie i s-a taiat limba si i-au frant fluierele picioarelor cu toiege si a murit intru acele chinuri. Iar Sfantul Orest, vrand sa loveasca pe strajer, s-a vadit ca si el este crestin, ca vrand sa se intoarca sa arunce sulita, crucea pe care o purta la piept, s-a ivit in afara si el, intrebat fiind, a marturisit, numindu-se pe sine rob al lui Hristos. Si a fost legat impreuna cu Eustratie si au fost trimisi, amandoi la Agricola, socotind Lisis ca aceasta este spre folos, ca Eustratie sa nu mai aduca si pe altii la credinta in Hristos. Deci, stand Sfantul Eustratie de fata, inaintea lui Agricola, si aratand toata desteptaciunea ratacirii paganesti, ca era iscusit intru intelepciune, si preamarind randuiala cea intru Hristos, s-a infricosat tiranul.  Apoi a dat in mana Sfantului Vlasie, episcopul, diata ce facuse in temnita si s-a impartasit, de catre acesta, cu Sfintele Taine. Si, de vreme ce Sfantul Orest a fost, mai inainte intins pe un pat de fier ars si intru aceasta si-a luat si sfarsitul, pe Sfantul Eustratie l-au aruncat intr-un cuptor aprins si asa a luat cununa muceniciei. Iar pomenirea lor se face in biserica Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan, care se afla aproape de sfanta Biserica cea mare.
 

Dumnezeului nostru slava!


Minunea celor cinci Sfinti Mucenici.

    Dinaintea portilor cetatii Constantinopolului era o manastire, ce se numea Olimp, intru care era biserica zidita cu hramul celor cinci Sfinti Mucenici: Eustratie, Avsentie, Evghenie, Mardarie si Orest. Si era obicei vechi de venea imparatul si patriarhul in acea manastire, la praznicul ei, intru pomenirea acestor Sfinti Mucenici si daruiau cele de trebuinta monahilor. Ca era pus asezamant de la cel ce zidise manastirea aceea, sa nu agoniseasca nimic monahii, nici sate, nici vii, ci sa se dea pe sine in purtarea de grija a Sfintilor Mucenici si sa ia aminte la mantuirea lor. Si, de vreme ce se pazea porunca celui ce o daduse, pentru aceea nu se departau nici Sfintii Mucenici, ingrijindu-se de cele de trebuinta manastirii. Darul lui Dumnezeu obisnuieste, insa, sa ne puna la incercare, ca si mai cu adeverire, sa se arate, ca cei ce nadajduiesc spre Dumnezeu si cauta spre El, nu se lipsesc de tot binele, mai vartos decat cei ce-si pun nadejdea in bogatia lor.

    Deci, Dumnezeu, purtatorul de grija al tuturor, vrand si mai mult a proslavi locul de pomenire al Mucenicilor Sai, rabdatori de chinuri, si a cerceta cu darul Sau pe cei ce slujeau lor si a-i mangaia in saracia lor, a randuit sa fie in vremea praznicului o furtuna grozava dinspre mare si ploaie multa si un frig foarte mare, incat nimeni din cetate n-a venit la hramul Sfintilor Mucenici. Si, cantand Vecernia si canonul, monahii de acolo erau intristati, ca nu aveau nici ce sa manance, zicand: "Maine dimineata vom pleca de la locul acesta si ne vom risipi, muncind fiecare, unde va putea sa-si afle cele de trebuinta".

    Iar, dupa ce s-a intunecat, a venit portarul catre egumen, zicand: "Binecuvanteaza, parinte, sa aduc la tine pe un barbat, care a venit de la imparat cu doua camile incarcate". Si, poruncind egumenul, a intrat un barbat foarte luminat, zicand: "Imparatul v-a trimis voua bucate si vin". Si, facand rugaciune, le-a pus in beci, si au mancat toti din bucate si au baut vin. Si, inca fiind cu toti impreuna, a venit portarul, spunand despre altul ce venea de la imparateasa si, dupa ce l-a adus inlauntru, acela a zis catre egumen: "Iata, v-a trimis imparateasa peste bun si zece galbeni". Si, inca graind aceasta, iarasi, a venit portarul, spunand de un barbat ce fusese trimis de patriarh. Si, adus fiind inlauntru, acela a dat egumenului vase bisericesti, zicand: "Patriarhul a binevoit ca dimineata sa slujeasca aici Liturghia".

    Si egumenul a zis catre barbatii ce venisera: "Precum Dumnezeu va voi, asa va face. Oare, voi veti pleca de aici?" Si ei au raspuns: "De vom avea loc aici, vom ramane pana dimineata". Si a poruncit egumenul sa-i duca pe ei la casa de oaspeti. Si slobozindu-i pe dansii, i-a intrebat egumenul despre numele lor. Si a zis cel ce venise de la imparatul: "Eu ma numesc Auxentie". Iar cel de la imparateasa a spus ca-l cheama Evghesie. Cel ce adusese vasele de la patriarh s-a numit pe sine Mardarie.

    Iar, in vremea cantarii Utreniei, au intrat in biserica doi barbati. Si, dupa citirea Psaltirii, a zis egumenul: "Sa se faca citire din patimirile Sfintilor Mucenici". Si au zis monahii: "Sa le lasam pe ele, ca n-a venit nimeni din cetate la praznic". Iar, un barbat, din cei ce intrasera in biserica, pe care nu-l cunosteau, a zis: "Dati-mi mie cartea sa citesc". Si aceasta facandu-se, a ajuns istorisirea la locul unde zicea: "A fost incaltat Eustratie cu incaltaminte de fier cu piroane ascutite". Si, oftand, a lovit in pardoseala bisericii cu toiagul ce-l avea in mana sa si, infigandu-se,  toiagul a dat din sine ramuri si s-a facut copac. Si a zis oarecine din cei ce sedeau in spatele lui: "Oare, pentru tine ai facut aceasta, Eustratie?" Si a zis: "Nu, putine sunt patimirile mele, fata de rasplatirile lui Dumnezeu. Ci aceasta s-a facut pentru aceea ca sa nu ramana praznicul acesta al nostru fara cei de vin din cetate". Si aceasta zicand el, toti cei cinci s-au facut nevazuti.

    Deci, cand a iesit din biserica, egumenul a aflat beciul plin de paine si de peste, iar butoaiele cele goale erau acum pline de vin. Atunci au vestit degraba imparatului si patriarhului de minunea ce se facuse si toti, venind, au proslavit pe Dumnezeu si au marit pe Sfintii Sai Mucenici. Iar toiagul ce se facuse copac l-au frant si l-au impartit, pentru binecuvantare. Si multe tamaduiri neputinciosilor s-au facut intru acea zi, cu rugaciunile Sfintilor rabdatori de chinuri.
 

Dumnezeului nostru slava!


Intru aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Lucia, fecioara (+304).

    Aceasta a trait pe vremea lui Diocletian, fiind din orasul Siracuza, ce se afla in Sicilia. Dorind viata curata, a fost logodita cu un barbat fara voia ei. Si fiind mama ei bolnava, s-a dus cu dansa la Catania, ca sa roage pe Sfanta Mucenita Agata, ale carei moaste se aflau acolo, sa o izbaveasca pe mama sa de curgearea sangelui, si, ducandu-se, a vazut in vis pe Sfanta Agata dand tamaduire maici sale, iar ei i-a proorocit mucenicia ce avea sa ia pentru Hristos.

    Deci, dupa cea s-a tamaduit mama sa, impartindu-si averea la saraci, avea buna dorire a marturisi pe Hristos. Si, fiind parata de logodnicul sau, a stat inaintea dregatorului Pashasie si aceasta a poruncit de au dus-o intr-o casa de desfrau, ca sa o rusineze. Cu harul lui Dumnezeu  a ramas insa curata, neputand nimeni sa o mute din hotararea in care se intarise. A fost pusa la chinuri, pe care le-a indurat cu statornicie, fara a-si schimba gandul. Cu trupul plin de rani, a fost aruncata in temnita, iar apoi i s-a taiat capul; si asa a luat cununa muceniciei.

Dumnezeului nostru slava!
 

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric pentru cei dintai calugari, pentru cei de acum si pentru cei de pe urma.

    Sfintii Parinti ai Schitului, proorocind despre neamul cel mai de pe urma, ziceau: "Ce am facut noi inaintea lui Dumnezeu?" Si, raspunzand unul din calugari, mare cu viata, anume Ishirion, le-a zis lor: "Noi poruncile lui Dumnezeu l-am pazit cu fapta". Iar ei, intrebandu-l, din nou, au zis: "Dar cei de dupa noi, ce vor face?" Si le-a raspuns: "La jumatate din faptele noastre vor ajunge". Si, iarasi, l-au mai intrebat, zicand: "Dar calugarii cei mai de pe urma ce vor face?" Si le-a grait lor: "Aceia nu vor face nicidecum fapte calugaresti. Insa vor veni asupra lor ispite si necazuri; si daca in vremea aceea a ispitelor, fiind si aflandu-se, vor suferi si vor rabda cu vitejie patimile si chinurile, apoi, ca aurul cel stralucitor, mai mari si mai buni decat noi si decat parintii nostri se vor afla inaintea lui Dumnezeu. Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
 

Dumnezeului nostru slava!