În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea pătimirii Sfinţilor Mucenici Tirs, Levchie şi Calinic.
Aceşti sfinţi mucenici
au trăit pe vremea împăratului Deciu şi a ighemonului Cumvrichie, care a
pornit mare prigoană împotriva creştinilor în părţile Nicomidiei,
Niceii şi Cezareii Bitiniei.
Sfântul Levchie, de bunăvoia lui, s-a dus la
ighemon, a mărturisit pe Hristos şi a defăimat deşertăciunea închinării
la idoli. La porunca ighemonului a fost spânzurat şi i s-a strujit cu
cruzime trupul. Pentru că a rămas tare şi neclintit în credinţa
creştinească, i s-a tăiat capul.
Pe când ighemonul făcea o călătorie în Helespont
i-a ieşit întru întâmpinare marele între atleţi Tirs. Acesta a
propovăduit cu îndrăznire că Hristos este Dumnezeu şi a mustrat pe
tiran, că fără să judece cinsteşte pe idoli. Sfântul Tirs a fost supus
la chinuri îndelungate şi de multe feluri, de către mai mulţi ighemoni.
În timpul acestor chinuri pe care sfântul le îndura cu seninătate, la
rugăciunea sfântului s-au sfărâmat chipurile cioplite ale idolilor.
Atunci Calinic, care era preot al idolilor, gândind în sine că
Dumnezeul lui Tirs este mai mare şi mai puternic decât toţi idolii, de
vreme ce la rugăciunea lui Tirs idolii au căzut la pământ şi s-au
sfărâmat, a primit şi el credinţa în Hristos. Şi rugându-se şi el, lui
Hristos, a fost sfărâmat idolul pe care el îl slujise până atunci.
Pentru aceasta Sfântul Calinic a fost ucis cu sabia. Iar Sfântul Tirs
şi-a dat lui Dumnezeu sufletul în timpul chinurilor.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Filimon, Apolonie, Arian şi cei dimpreună cu ei.
Aceşti
sfinţi mucenici au trăit pe vremea împăratului Diocleţian şi a lui
Arian, ighemonul Tebaidei Egiptului. Chipul muceniciei lor a fost aşa:
au fost prinşi şi duşi înaintea ighemonului 37 de creştini. Printre
aceştia se afla şi un creştin cu numele Apolonie, anagnost al
Bisericii. Când a fost ameninţat cu chinurile, Apolonie s-a spăimântat
şi a dat patru galbeni lui Filimon, cântăreţul din fluier, ca să-i ia
locul şi să aducă jertfe idolilor în locul lui; totodată i-a dat şi
hainele sale. Filimon, odată cu îmbrăcarea hainelor lui Apolonie, a
îmbrăcat şi credinţa în Hristos, şi când a fost îndemnat să jertfească
idolilor, a mărturisit pe Hristos. Când ighemonul a poruncit să vină
Filimon ca să cânte din fluier, pentru că prin cântecele sale să cânte
şi să ademenească pe cel ce nu voia să jertfească idolilor, să-l facă
să socotească bune, pe cele din lumea aceasta, să-şi schimbe credinţa
şi să jertfească idolilor, atunci s-a aflat că Filimon era cel din
stadion şi că el ţinea locul lui Apolonie. Mulţi l-au sfătuit şi l-au
îndemnat stăruitor să se lepede de Hristos, dar n-a fost înduplecat.
Ighemonul l-a luat în râs, spunându-i că în zadar
se osteneşte odată ce n-a primit botezul creştinilor. Sfântul Filimon
însă s-a rugat şi s-a pogorât ploaie numai peste ei. Toţi cei de faţă
s-au minunat, iar Sfântul Filimon a luat încredinţare că s-a pogorât
peste ei din cer apa botezului său, pentru că nimeni nu îndrăznea să-l
boteze de frica ighemonului. Sfântul Filimon s-a rugat apoi şi pentru
fluierele lui, pe care le dăduse lui Apolonie. Şi s-a pogorât foc din
cer, care a ars şi a mistuit fluierele în mâinile lui Apolonie. Şi
fiindcă Apolonie a fost pricina credinţei lui Filimon în Hristos, a
fost prins şi el. Dus înaintea ighemonului, a propovăduit credinţa lui
Hristos. Pentru aceasta au fost supuşi amândoi la felurite chinuri.
Când Sfântul Filimon a fost atârnat de un măslin şi săgetat, o săgeată
s-a îndreptat spre ighemon şi i-a străpuns ochiul. Sfântul Filimon a
spus mai dinainte ighemonului că i se va vindeca ochiul cu minune, dacă
după mucenicia lui va lua ţărână de pe mormântul său. Apoi au fost
tăiate capetele Sfinţilor Filimon şi Apolonie. Ighemonul s-a dus în
ziua în care au fost îngropaţi sfinţii la mormântul Sfântului Filimon,
a făcut cum îi spusese sfântul şi s-a făcut sănătos. Pentru aceasta a
crezut şi el şi cei dimpreună cu el în Hristos şi s-au botezat. Când
împăratul Diocleţian a aflat că ighemonul s-a făcut creştin, a trimis
de l-a adus la el, l-a legat cu lanţuri, i-a atârnat o piatră de gât,
şi l-a aruncat în mare. Moaştele Sfântului Arian au fost aduse la
uscat şi au fost îngropate de slujitorii săi.
Tot în această zi pomenirea celor patru ostaşi din garda împărătească, ce au pătimit împreună cu Sfântul Arian.
Diocleţian, după ce a chinuit pe sfinţi cu
felurite chinuri, a aruncat pe Sfântul Arian legat cu lanţuri într-o
groapă adâncă şi a acoperit groapa cu pământ; a pus deasupra gropii
scaunul său şi a poruncit ostaşilor să joace, zicând: "Să vedem dacă
va veni Dumnezeul lui Arian ca să-l scoată din groapa asta". Apoi a
plecat la palat. Când s-a dus să se culce, a văzut atârnate deasupra
patului piatra şi lanţurile purtate de Arian, iar pe Arian aşezat pe
pat. Împăratul s-a spăimântat şi a socotit că este vrăjitor. Atunci l-a
aruncat în mare împreună cu cei patru ostaşi din garda împărătească,
ce crezuseră împreună cu el în Hristos. Delfinii au luat moaştele lor,
ce se aflau în cei cinci saci în care fuseseră băgaţi, şi le-a scos la
ţărm la Alexandria, unde au fost îngropate într-un loc de seamă.
Tot în această zi, pomenirea înfricoşătoarei
ameninţări a cutremurului ce a fost adus asupra noastră cu iubire de
oameni şi de care mai presus de orice nădejde ne-a izbăvit Domnul cel
iubitor de oameni.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Luna decembrie in 14 zile:
patimirea Sfintilor Mucenici Tirs, Levchie si Calinic (+250).
Acestia au trait in vremea imparatiei
lui Decius (250-253) si a lui Cumvrichie, dregatorul, care stapanea partile
Bitiniei si Nicomidiei, locul care a odraslit pe Sfintii Mucenici Tirs,
Levchie si Calinic.
Oarecand, venind Cumvrichie dregatorul
in cetatea Cezareei din Bitinia, si, aratandu-se el foarte ravnitor pentru
inchinarea la idoli, incat silea pe toti sa li se inchine, Sfantul Levchie,
barbat cinstit dintre cei dintai din cetate si slavit cu invatatura, indemnandu-se
de buna voia sa, a mers catre dregator si, aratandu-i desertaciunea idolilor,
a marturisit pe Hristos, Mantuitor si Dumnezeu adevarat, indemnandu-l si
pe el sa lase intunericul si sa umble in lumina.
Aceasta auzindu-l, dregatorul, plin
de manie, a poruncit sa-l bata pe Sfant de i-au strujit carnea de pe trup
si, ramanand tare in credinta, a poruncit de i-au taiat capul.
Deci, mergand dregatorul la Helespont,
l-a intampinat pe el marele viteaz Tirs si i-a zis: "Este oare liber a
grai fiecare ce voieste inaintea voastra, sau trebuie sa se supuna, fara
a scoate vreun cuvant?" Iar dregatorul a zis: "Este liber si nimanui nu-i
este luata aceasta libertate, daca vorbeste cineva spre folosul obstei".
Si a marturisit si Sfantul Tirs, liber si cu toata indrazneala, pe Hristos,
ca este Mantuitor si Dumnezeu, si a mustrat pe tiran, ca fara dreptate
sileste pe oameni sa cinsteasca chipuri ciplite din lemn si din piatra,
care nu sunt dumnezei. Si a zis: "Eu am ales credinta crestineasca cea
curata si adevarata". Si, nevrand el sa jertfeasca idolilor, a poruncit
dregatorul de l-au batut peste obraz, i-au sfaramat gleznele, legandu-i
la un loc mainile si picioarele, i-au bagat ace in pleoape si i-au intepat
ochii, i-au sfaramat picioarele cu maciuci de arama si i-au turnat plumb
topit pe spinare, insa, prin darul lui Hristos, a ramas nevatamat, cu toate
aceste chinuri cumplite. L-au bagat apoi, cu capul in jos, intr-un butoi
cu apa si indata s-a spart vasul; l-au aruncat jos de pe un zid inalt,
intr-un loc unde erau tepi si cuie ascutite, dar, cu puterea lui Hristos,
a ramas nevatamat.
Si, murind dregatorii Cumvrichie si
Silvan, au adus in locul lor dregator pe Vavdos. Acesta, punand pe Sfantul
intr-un sac, l-a aruncat in mare si, spargandu-se sacul, a fost scos de
ingerul Domnului la uscat, dar l-au dat din nou la chinuri grele. A fost
dus la rugaciune in capiste idoleasca, si s-au surpat idolii, l-au dat
sa-l manance fiarele, si ele nu s-au atins de el si, iarasi, l-au batut,
incat cadea si carnea de pe el.
Atunci a adus la credinta lui Hristos
si pe Sfantul Calinic, care era slujitor idolesc, socotind aceasta, cu
mintea sa, ca Hristos este Dumnezeu, Care, numai cu numele Sau, face sa
cada idolii; ca dus fiind in cetatea Apolonia, Sfantul Tirs a doborat si
a surpat la pamant, prin rugaciunea sa, pe toti idolii desertaciunii. Si,
asemenea minuni, facea si Sfantul Calinic, ca a surpat pe idolul ce se
cinstea acolo.
Deci, Sfantului Calinic i s-au taiat
capul, iar pe Sfantul Tirs, bagandu-l intr-un sicriu, au inceput sa-l taie
cu fierastraul si nemaiputand slugile sa traga fierastraul, Sfantul
si-a dat sufletul la Dumnezeu, facandu-se glas din cer, care arata binele
ce-l astepta pe Sfant. Si se face praznuirea lor la locul unde au patimit,
care este aproape de Elean.
Intru aceasta zi, Sfintii Mucenici Filimon, Apolonie
si Arian cu insotitorii lor (+303).
Acesti Sfinti au trait pe vremea imparatului
Diocletian si a lui Arian, dregatorul, care era in Tebaida Egiptului. Iar
chipul muceniciei lor a fost asa: treizeci si sapte de crestini, fiind
prinsi, au fost dusi la dregator. Iar unul dintre dansii, care se numea
Apolonie, citet fiind in biserica de acolo, si infricosandu-se ca, din
pricina amarelor chinuri ale muceniciei, sa nu cada de la credinta, a dat
patru galbeni si hainele sale lui Filimon, comediantul pagan al cetatii,
care era de fata, pentru ca acesta, imbracand hainele lui Apolonie si inchinandu-se
in joaca, sa aduca jertfa idolilor in locul lui, iar Apolonie a imbracat
hainele comediantului. Dar, Filimon luand hainele lui Apolonie, indata
s-a imbracat, in sufletul sau, si cu credinta lui Hristos. Deci, intrand
Filimon in fata adunarii sub chipul lui Apolonie, i s-a poruncit sa jertfeasca
idolilor, dar el a marturisit credinta in Hristos. Atunci, a poruncit dregatorul
sa vina Filimon comediantul sa cante si sa joace jocul lui, numit "siravlion"
ca, prin vraja jocului si dupa chipul lui, crestinii sa se indemne a cinsti
placerile lumii si, lepadandu-se de Hristos, sa jertfeasca idolilor. Aceasta
intelegand-o, comediantul s-a dat pe fata, marturisind ca el este Filimon
si ca s-a ascuns sub chipul lui Apolonie.
Deci, paganii, care tineau la el, il
indemnau sa se lepede de Hristos. Viteazul Filimon, insa, nu s-a induplecat,
pentru care pricina dregatorul l-a mustrat pe el, zicandu-i ca in zadar
se osteneste, marturisindu-se pe sine crestin, de vreme ce nu este botezat;
ca este oprit, i-a zis, a se numi cineva crestin, daca n-a primit mai intai
botezul. Si, a facut Filimon rugaciune si a cazut ploaie numai peste el
singur, in locul de chin unde era, incat toti s-au minunat. Iar Sfantul
s-a incredintat ca prin ploaia aceea s-a facut botezul sau de la Dumnezeu,
pentru ca nimeni nu indraznea sa-l boteze in fata dregatorului.
Deci, fiindca dumnezeiescul Apolonie
s-a facut pricina ca Filimon sa creada in Hristos, pentru aceasta a fost
adus si el inaintea dregatorului si a marturisit credinta in Hristos. S-a
poruncit atunci, de i-au taiat vinele picioarelor si l-au tarat prin toata
cetatea. Dupa aceea, spanzurat fiind Filimon de un maslin, dregatorul a
poruncit sa fie sagetat, dar sagetile nu s-au atins de el, ci una din ele,
pornind spre dregator, i-a impuns un ochi si l-a orbit. Deci, i-a proorocit
Sfantul Filimon dregatorului, ca-l va face pe el sanatos, zicand: "Dupa
marturisirea mea, de vei lua tarana din mormantul meu si o vei pune peste
ochiul tau, il vei avea sanatos".
Deci, li s-au taiat capetele amandoura,
si Sfantului Filimon si Sfantului Apolonie. Si s-a dus dregatorul Arian
la mormantul Mucenicului Filimon si, luand tarana de acolo, s-a facut sanatos,
dupa cuvantul Sfantului. Deci, pentru o minune ca aceasta, au crezut in
Hristos el si cei dimpreuna cu el, din casa lui si s-au botezat toti, iar
pe crestinii tinuti in inchisori pentru Hristos i-a slobozit cu pace.
Fiind instiintat Diocletian, despre
aceasta, a trimis de l-au adus pe dregatorul Arian si, legandu-l pe el
cu lanturi de fier si spanzurandu-i o piatra de gat, l-a pogorat intr-o
prapastie si cu tarana l-a acoperit. Insa, iesind de acolo viu si nevatamat,
a poruncit tiranul de l-au aruncat in mare, dimpreuna cu patru slujitori
ai imparatului, care crezusera in Hristos, pe toti cinci i-a inchis in
saci ingreunati cu nisip, si, asa, s-au mutat catre Domnul.
Deci, un delfin foarte mare, tragand
toti sacii si luandu-i pe spinarea sa, i-a scos pe ei la tarmurile marii
Alexandriei. Iar slugile Sfantului Arian asteptau acolo, dupa porunca lui,
si, vazand moastele Sfintilor aduse pe spinarea delfinului, s-au minunat.
Apoi, luandu-le cu evlavie, au intrat in corabie si, plutind pe Nil in
sus, s-au apropiat de mitropolia antinoitilor. Si, instiintandu-se, prin
glas venit de sus, de locul unde se cuvine sa ingroape Sfintele moaste,
au dat de veste in cetate si, alergand toti cu cantari si cu faclii, le-au
ingropat cu cinste, la loc slavit, unde se fac tamaduiri si multe minuni.
Dumnezeului nostru, slava!
Intru aceasta zi, cuvant din Pateric despre un preot
mai inainte vazator.
Spunea unul dintre Sfintii Parinti,
zicand ca, in Schit, cand slujea preotul in biserica, se pogora Sfantul
Duh in chip de . S-a intamplat, insa, intr-o zi, ca a intrebat un oarecare
frate pe diacon despre un cuvant de folos, iar diaconul nu i-a implinit
dorirea. Si dupa aceea, in vremea slujirii Sfintei Liturghii, nu a mai
venit umbrirea vulturului, dupa obicei. Si, a zis preotul, catre diacon:
"De unde, oare, vine aceasta? Ca ori intru mine este gresala, ori intru
tine". Departeaza-te, dar, de la mine putin si, de se va pogora vulturul,
cunoscut semn va fi, cum ca pentru tine vultur, in vremea Sfintei impartasiri
si nimeni nu-L vedea pe El, decat numai cle???nu S-a pogorat Sfantul Duh".
Deci, departandu-se diaconul, indata S-a pogorat Duhul Sfant, in chip de
vultur.
Iar, dupa ce au sfarsit Sfanta Liturghie,
a zis preotul catre diacon: "Spune-mi mie, ce ai facut?" Iar el, marturisindu-i,
a grait: "Nu ma stiu pe mine insumi gresit cu alt lucru sau fapta, fara
decat ca m-a ajuns pe mine un frate, cand veneam la biserica, si m-a intrebat
cuvinte de folos, iar eu i-am raspuns ca n-am vreme, fiindca veneam la
biserica." Deci, i-a zis lui preotul: "Pentru tine, dar, nu s-a pogorat
Duhul, fiindca fratele s-a mahnit din pricina ta." Drept aceea, a mers
diaconul la fratele acela si s-au impacat, recunoscandu-si vina. Dumnezeului
nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Tirs, Levchie, Calinic, Filimon, Apolonie şi Arian
Troparul Sfinţilor Mucenici Tirs, Levchie, Calinic, Filimon, Apolonie şi Arian
Glasul al 4-lea
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1
Glasul al 6-lea
Irmosul
Ca pe uscat umblând Israel, cu picioarele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu străluciri muceniceşti stând înaintea Scaunului lui Dumnezeu şi cu Dumnezeieştile fulgerări luminându-vă luptătorilor, luminaţi-ne şi pe noi, care lăudăm sfântă pomenirea voastră.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Frumuseţea Cea Dumnezeiască, dorind, lucruri de nimic aţi socotit cele veselitoare ale vieţii, purtătorilor de biruinţă ai lui Hristos şi murind cu trupul, v-aţi învrednicit a afla Viaţa Cea fără de sfârşit.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Batjocorind înşelăciunea închinării la idoli, mucenicilor purtători de biruinţă, cu Dumnezeiască cuviinţă aţi răbdat pătimirea multor dureri şi acum aţi primit Viaţa Cea fără de durere.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Luminat fiind de Razele cele mai presus de lumină ale Duhului, Făcătorul tuturor, ai stins întunericul cel adânc al închinării la idoli, purtătorule de biruinţă al lui Hristos, Minunate şi Preafericite Tirs.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe Cuvântul Cel Nemărginit, Care S-a făcut Mărginit cu Trupul, L-ai născut, Preacurată; pe Acela roagă-L să izbăvească din stricăciune şi din înşelăciunea patimilor pe cei ce te măresc pe tine.
Cântarea a 3-a
Irmos: Nu este sfânt precum Tu...
Stih: Sfinte Mucenice Tirs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Trupul cumplit chinuindu-ţi-l stăpânii întunericului, tăria cugetului tău nu a slăbit, puternic fiind întărit, Mucenice Tirs, cu dragostea cea Dumnezeiască.
Stih: Sfinte Mucenice Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu adevărat minunată a fost credinţa ta cea fără veste către Domnul, mucenice, prin care ai ruşinat credinţa cea rea a vrăjmaşilor, strigând: O, Sfinte Filimon, robul lui Hristos eu sunt.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu îndrăzneală ai ieşit la luptă cu vrăjmaşul, mucenice şi l-ai surpat pe el nu cu pavăză şi cu suliţă într-armându-te, ci cu Dumnezeiasca şi bărbăteasca credinţă cea neclintită.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind întărit cu dorirea cea Dumnezeiască ai primit din cer naşterea cea Dumnezeiască prin apă, în chip Tainic, Înţeleptule Mucenic Filimon, care te-a întărit către luptele cele Dumnezeieşti.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Unul din Sfânta Treime Întrupându-Se din Curatele tale sângiuri, cu cuviinţă Dumnezeiască, a ieşit în două Firi, ca să mântuiască pe cei din Adam cu bunătatea Sa, Preacurată.
Irmosul
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Cântarea 4-a
Irmosul
Hristos este Puterea mea, Dumnezeul şi Domnul, cinstita Biserică cântă cu Dumnezeiască cuviinţă, strigând din cuget curat, întru Domnul prăznuind.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind, mucenicilor, a mărturisi prin chinuri pe Cel Ce Singur este Milostiv, pe Cel Ce Singur este Domn şi Dumnezeu al tuturor, aţi dobândit Împărăţia Lui.
Stih: Sfinte Mucenice Tirs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Chinuirea trupului, năvălirile fiarelor şi ale focului şi ale mării, bărbăteşte le-ai suferit, preafericite şi ai surpat tăria vrăjmaşului, Mucenice Tirs.
Stih: Sfinte Mucenice Levchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu rănile patimilor împodobindu-ţi sufletul, l-ai făcut mai luminat decât lumina soarelui, ca un purtător de chinuri, ostaşule al lui Hristos, Mucenice Levchie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Tăindu-ţi-se venele, ai slăbit pe nelegiuitul vrăjmaş, fericite şi sprinten ai umblat pe calea muceniciei cu Dumnezeiescul Duh, Mucenice Apolonie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Maică fără de bărbat, Fecioară fără prihană, Tânără Nestricată între femei numai pe tine te ştim, Binecuvântată Marie, Ajutătoarea oamenilor.
Cântarea a 5-a
Irmosul
Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, Te rog luminează-le; ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi pe toţi din negura greşelilor.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind luminaţi cu adevărat de Strălucirile Cele Dumnezeieşti ale Duhului, aţi străbătut ca nişte înflăcăraţi noianul cel nestatornic al credinţei în idoli şi v-aţi mutat către Dumnezeiasca linişte.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Târâţi cumplit pe pământ, prealăudaţilor mucenici şi cu chinurile fiind loviţi, aţi dobândit darurile cele cereşti, făcându-vă cetăţeni ai cerului împreună cu îngerii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Întins la pământ şi de multe rele înconjurat, Mărite Mucenice Tirs, te-ai bucurat arătându-te mai presus de tot felul de chinuri, cu Dumnezeieştile ajutorări.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Izbăveşte, Stăpâna cea Bună a lumii, pe cei ce te mărturisesc pe tine din suflet, Născătoare de Dumnezeu; că pe tine te-am dobândit Apărătoare Nebiruită, Ceea ce eşti cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a
Irmos: Marea vieţii văzând-o...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cârmuiţi fiind de adierile Duhului, înţelepţilor mucenici, aţi ajuns cu bucurie, cu corabia sufletului, la Limanul Cel Înţelegător îndulcindu-vă împreună de Dumnezeire.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Veşmânt de mântuire înmuiat în vopsele de sângiuri v-aţi câştigat, mucenicilor, iar prin dezbrăcarea de trup v-aţi îmbrăcat cu Dumnezeiasca bună cuviinţă şi v-aţi înfrumuseţat cu Mărire.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sfinţii Mucenici Filimon cu Levchie şi împreună cu ei Apolonie şi Tirs pururea Fericitul, pătrimea cea Dumnezeiască şi luminată, s-au îmbogăţit cu Strălucirea Treimii, prin împărtăşirea cea fără de materie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel Ce este mai presus decât toată făptura cea văzută şi înţelegătoare, a ieşit ca un Dumnezeu, Întrupându-Se din pântecele tău şi păzindu-te Nestricată precum ai fost mai înainte de naştere, Maică Fecioară.
Irmosul
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la Limanul Tău cel Lin alergând, strig Ţie: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.
CONDAC
Glasul al 4-lea
Podobie: Când Te-ai pogorât...
Prieten al lui Hristos ajungând, Mărite Mucenice Filimon, sângele ţi l-ai vărsat pentru El; toată nebunia păgânătăţii ai nimicit-o şi înşelăciunea elinilor ai stins-o. Pentru aceasta roagă-te să se mântuiască cei ce săvârşesc sfântă pomenirea ta.
Cântarea a 7-a
Irmosul
Dătător de rouă a făcut îngerul cuptorul cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul lş-a plecat a striga: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu ploile cele Dumnezeieşti aţi stins cuptorul mulţimii idolilor, fiind aprinşi de Dumnezeiasca dragoste şi acum cântaţi cu mare bucurie, luptătorilor: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Prinzând pe cel ce vă alunga în mreaja cea Dumnezeiască, vrednicilor de sfinţenie, l-aţi scos din adâncul rătăcirii şi l-aţi adus lui Hristos, cântând cu căldură: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cutremurat-aţi temeliile înşelăciunii, arătând luptătorilor neclintită voinţă şi hotărâre bărbătească; iar acum cântaţi cu cucernicie: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Zămislirea ta este mai presus de cuvânt, Dumnezeiască Mireasă; că ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, Care izbăveşte pe oameni de toată neorânduiala şi le dă cuvânt a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cântarea a 8-a
Irmos: Din văpaie ai izvorât..
Stih: Sfinte Mucenice Tirs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu scutul cucerniciei fiind acoperit şi luând crucea ca pe o suliţă ai lovit taberele vrăjmaşilor celor nevăzuţi, Mucenice Tirs, mărirea cea Dumnezeiască a vitejilor mucenici.
Stih: Sfinte Mucenice Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind aprins cu dragostea Atotţiitorului, ai intrat bărbăteşte în locul de chinuri al mucenicilor şi cu tărie luptându-te ai surpat pe balaurul cel mare, Preaviteazule Filimon.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Înecând puterea vrăjmaşului în adâncul bărbăţiei şi al răbdării tale, Mărite Mucenice Arian, te-ai învrednicit de Împărăţia cea Neclintită întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mărturisindu-te cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, strigăm ţie, cu credinţă, ca îngerul: Bucură-te, că Singură ai născut pe pământ Bucuria, Ceea ce eşti Plină de har, pururea Binecuvântată!
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmosul
Din văpaie ai izvorât cuvioşilor rouă şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Închipuind Patima lui Hristos, aţi răbdat încercările multor chinuri, fericiţilor; şi tăindu-vi-se capetele, v-aţi unit cu Cetele cele cereşti, luminându-vă cu Mărire şi împodobindu-vă cu Razele Cele Dumnezeieşti.
Stih: Sfinte Mucenice Tirs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Din sângiurile tale ţi-ai vopsit porfiră, Înţeleptule Mucenice Tirs; şi cu Strălucire îmbrăcându-te cu dânsa şi ţinând Dumnezeiasca Cruce ca un sceptru, veselindu-te împreună cu toţi purtătorii de biruinţă, acum împărăteşti împreună cu Hristos, de Dumnezeu fiind binecuvântat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
De nevoinţele voastre, fericiţilor şi de împotriviri, de moartea cea silnică şi de răni, s-au minunat Puterile îngerilor; cu care împreună petrecând, aduceţi-vă aminte de cei ce săvârşesc sfântă pomenirea voastră, prealăudaţilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Întru asemănare de Trup omenesc s-a văzut născându-Se Cuvântul din pântecele tău, răbdând Patimă, Cel Ce este Preabun, Preacurată Fecioară Marie, de Dumnezeu Născătoare şi a tras la Sine mulţime de mucenici.
Irmosul
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat. Pe Care slăvindu-L, cu Oştile celeşti, pe tine te fericim.
SEDELNA
Glasul al 4-lea
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Cu scutul dreptei cinstiri de Dumnezeu bine acoperindu-se şi cu Arma Crucii bine într-armându-se mucenicii lui Hristos, cei vrednici de laudă, au surpat taberele tiranului; şi fiind încununaţi de Domnul cu cunună de biruinţă, se veselesc neîncetat cu Puterile cele de sus şi se roagă Mântuitorului să mântuiască sufletele noastre.
SEDELNA
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Dumnezeieşte luptându-se sfinţiţii purtători de biruinţă ai Domnului, au răbdat chinurile, sfâşierile trupului şi moartea cea silnică bărbăteşte şi cu credinţă tare şi desăvârşit au surpat semeţia vrăjmaşului. Pentru aceasta, luând dar de tămăduiri, vindecă pe cei bolnavi şi izbăvesc de răutate pe cei ce totdeauna strigă: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste săvârşesc sfântă pomenirea voastră.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Sufletul meu cel smerit, Fecioară, din pruncie întinându-mi eu, spurcatul, pe mine însumi m-am necinstit şi cu cuvintele şi cu faptele şi nu am ce face, sau unde să mă adăpostesc; dar nici altă nădejde afară de tine, Fecioară, nu ştiu. Vai mie, netrebnicul! Pentru aceasta, ca un rugător alerg acum către tine, Preacurată şi mă rog, mărturisindu-mă ţie: greşit-am. Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să-mi dăruiască iertare de greşeli, că întru tine, Fecioară, mi-am pus nădejdile eu, robul tău.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Pe Tine, Dumnezeule, Stăpâne şi Izbăvitorule, văzându-Te Mieluşeaua spânzurat pe Cruce cu nedreptate, tânguindu-se, striga Ţie: vai mie, Fiule! Cum pătimeşti şi cum suferi de la cei nerecunoscători ocări şi moarte, Îndelung Răbdătorule, ca să mântuieşti cu totul firea omenească cea căzută şi să izbăveşti pe cei ce i-ai făcut după Chipul Tău, Stăpâne! Pentru aceasta strig Ţie: scoală-Te din morţi şi izbăveşte turma Ta de primejdii, de toată nevoia şi de toate răutăţile.
