M A M A

 

,,Era gospodină neîntrecută. Ea torcea, ea ţesea. Ne făcea singură toată îmbrăcămintea: cămăşi, sumane, opinci, precum şi ţoalele şi aşternuturile din casă. Ea la vite, ea la ogor; până au crescut copiii mari, ea la toate. A avut de crescut opt copii, şase fete şi doi băieţi, şi ne-a crescut cu frică de Dumnezeu, cu respect faţă de oameni şi cu cinste. Nu cruţa băţul când nu eram în rânduială".

Petroniu Tănase: Mama

,, Parc-o văd acum pe mama,

Chip de sfântă-ntr-un pervaz

Slabă, slabă, sărăcuţa,

Şi cu lacrimi pe obraz".

În toată viaţa ei a fost profund credincioasă. Sărbătorile le ţinea cu multă evlavie, chiar şi pe cele mai mici. Deşi nu ştia carte, avea socotelile ei şi ştia din vreme şi fără greş toate sărbătorile, posturile şi pomenirile anuale ale celor răposaţi. Milostenia îi era grija de căpetenie. Pe străini îi chema de pe drum, îi ospăta şi-i odihnea. Nici un sărac nu pleca cu mâna goală. Tata o mai mustra uneori că-i prea cu mâna spartă. Pomenirile morţilor le ţinea cu mare sfinţenie. În fiecare sâmbătă de dimineaţă dădea de pomană pentru cei adormiţi: un blid cu lapte sau cu mâncare, o cofă de apă duse unei vecine. Apoi se ocupa cu lăutul copiilor pentru a doua zi, iar după masă făcea mâncare pentru duminică, zi în care nu se gătea niciodată. Când suna clopotul de vecernie treburile erau gata, începea duminica. A doua zi dimineaţă ne primeneam cu toţii şi, îmbrăcaţi curat, mergeam la sfânta biserică. Tata se scula mai de dimineaţă şi, după ce-şi făcea rugăciunea, citea Acatistul Domnului Hristos din Ceaslov iar apoi ne citea din Noul Testament. Când plecam la biserică ne ceream iertare unii de la alţii: „Iertaţi!” şi „Dumnezeu să te ierte!” Atât în casă cât şi la vecini.

Posturile – trei zile pe săptămână, iar posturile mari erau ţinute cu mare sfinţenie şi de copii mici, şi în caz de boală. Postul Mare îndeosebi era un eveniment de seamă. Aveam vase anume păstrate pentru această vreme: blide, linguri. Paştele, Crăciunul, hramul satului erau zile mari în familie.

Era gospodină neîntrecută. Ea torcea, ea ţesea. Ne făcea singură toată îmbrăcămintea: cămăşi, sumane, opinci, precum şi ţoalele şi aşternuturile din casă. Ea la vite, ea la ogor; până au crescut copiii mari, ea la toate. A avut de crescut opt copii, şase fete şi doi băieţi, şi ne-a crescut cu frică de Dumnezeu, cu respect faţă de oameni şi cu cinste. Nu cruţa băţul când nu eram în rânduială.

Evlavia, credinţa, împlinirea datoriilor creştineşti tradiţionale îi erau fireşti, izvorau din toată fiinţa ei. Dragostea de Dumnezeu, mila, modestia, de asemenea.

Odată, pe când mă găseam în refugiul de la Broşteni, m-am dus să-i fac o vizită şi să stau de Sfintele Paşti acasă, să-mi mai aduc aminte de obiceiurile creştineşti, pe care nu le mai văzusem din copilărie. Am putut astfel să mai stau de vorbă cu ea, şi atunci mi-am dat seama cât de adâncă era viaţa ei creştină.

În Joia Mare a plecat de dimineaţă de acasă, iar când s-a întors şi am întrebat-o, am aflat cu mare surprindere că fusese la o vecină bolnavă, îi dusese un dar şi-i spălase picioarele în amintirea smereniei Domnului de la Cină. „Domnul Hristos să spele picioarele ucenicilor, şi eu să nu fac nimic pentru El! Am făcut şi eu măcar atâta, am spălat picioarele Marioarei lui Gavril, care zace în pat, şi i-am tras o pereche de colţuni noi în picioare.”

În Vinerea Mare toată ziua a fost cu ochii înlăcrimaţi. „Când mă gândesc – îmi spunea ea – câte a îndurat Domnul Hristos pentru noi, îmi vine să plâng şi să răcnesc de durere”.

În Sâmbăta Mare, când îi admiram păștile şi cozonacii pe care-i făcuse pentru Paşti, ea mi-a zis: „Nu pentru mâncat le-am făcut aşa de frumoase, că nici nu-mi vine să mă ating de ele, ci pentru că aşa-i de mândră faţa Domnului Hristos la Paşti”.

Bătrână şi suferindă, nu lipsea niciodată de la sfânta biserică. Aveau un obicei gospodinele mai tinere, să sărute mâna bătrânelor şi a văduvelor şi să le strecoare câte un ban în mână. Odată m-a întrebat dacă este bine ceea ce face ea. „Niciodată – mi-a zis – n-am cheltuit pentru mine aceşti bani, ci cumpăr cu ei lumânări şi le aprind la Maica Domnului, iar acasă fac câte zece mătănii de fiecare franc, pentru sănătatea cui mi i-a dat”.

Altădată am voit să aflu ce ştie ea din învăţătura Bisericii. Mi-a spus atunci Crezul, Visul Maicii Domnului şi Epistolia, foarte frumos rostite, texte întregi din Sfânta Evanghelie şi din Psalmi. Îmi spunea Psalmul 49: „De vezi hoţul, te uneşti cu el... şi ai cugetat că voi fi asemenea ţie. Mustra-te-voi şi-ţi voi pune înainte păcatele tale...” Ştia pe de rost o mulţime de rugăciuni, tropare, stihiri de la praznice, pe care le învăţase de la biserică. M-am mirat foarte tare de aceasta, căci nu-mi dădusem seama de cunoştinţele de care ea nu făcea caz şi le ţinea cu multă discreţie.

Mereu la rugăciune. Cum ieşeam din casă, o vedeam îndată trecând înaintea icoanelor şi făcând cruci şi metanii. Numele Domnului Hristos şi al Preacuratei Maici le rostea apăsat şi cu căldură sufletească, cu încredere şi nădejde neclintite în ajutorul lui Dumnezeu.

Pentru moarte era pregătită de multă vreme. Cămaşă de moarte, pânză pentru punţi şi un bulgăre de ceară pentru toiag le avea gata în ladă. Cu câteva săptămâni înainte de moarte, mergând s-o mai văd, i-am dus un mănunchi de lumânări de ceară curată, dăruite de părintele Macarie. I-am făcut o mare bucurie cu ele. Le-a pus în ladă şi cu acest prilej am văzut ce avea înăuntru: două-trei schimburi vechi, cămaşa de înmormântare şi două vălurele de lână de tort, ţesute de mâna ei, pentru „punţi şi dezlegări”, apoi vreo zece batiste de târg cumpărate anume pentru moarte. Asta era tot. Bruma de lucruri ce mai avusese le dăduse de pomană.

A trecut la cele veşnice în dimineaţa de 4 iulie 1967, după o suferinţă de câteva luni.

Încă înainte de Postul Sfinţilor Apostoli – anul acela a fost numai de trei zile –, a atras atenţia Gligheriei: „Să chemi pe părintele Ionică să mă spovedească şi să mă împărtăşească”.

A postit cele trei zile, s-a spovedit şi s-a împărtăşit. Sâmbătă 1 iulie, s-a lăut şi s-a spălat după obicei şi, în timp ce se pieptăna, i-a zis Glicheriei: „Adă fuga tulpanul să mă îmbrobodesc, că uite, vin pe cărare trei femei în alb.” „Unde-s mamă?” – zise Gligheria uitându-se pe fereastră şi nevăzând pe nimeni. „Lasă – îi zise ea –, că au treabă cu mine”.

Într-una dintre aceste nopţi l-a visat pe Dumitru, băiatul ei cel mic mort pe front, după care era mereu nemângâiată... Era un băieţel cu cămăşuţă albă, cu capul gol, într-o livadă mare, şi culegea flori. „Ce faci aici?” – l-a întrebat ea. „Culeg flori” – i-a răspuns băiatul. „Dar de ce eşti cu capul gol, că eu ţi-am dat pălăriuţă?”. „Aici n-am nevoie de ea!” – i-a răspuns băiatul vesel...

După Sfânta Împărtăşanie s-a schimbat la faţă, n-a mai mâncat nimic, ci cerea numai apă rece de la şipot ca să se răcorească, fiindcă o cuprinsese o arşiţă mare. Apoi a devenit veselă cum nu era de obicei şi a început să cânte cântări auzite la biserică: „Hristos a înviat”, „Câţi în Hristos v-aţi botezat”, „Naşterea Ta, Hristoase”, Troparul Rusaliilor şi altele. Şi se ruga mereu: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine păcătoasa; Maica Domnului, miluieşte-mă pe mine păcătoasa; Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu urgia Ta să mă cerţi”; zicea „Cuvine-se cu adevărat”, Psalmul 50 şi repeta mereu: „Primeşte, Doamne, pe toţi care vin la Tine şi mă primeşte şi pe mine!”

În ultima zi, luni şi noaptea spre marţi n-a mai dormit deloc, ci s-a rugat mereu în şoaptă. Apoi i-a spus Glicheriei: „Să-mi faci pomenire frumoasă, cu colivă, cu prescuri, cu flori şi busuioc... Să dai părintelui dezlegarea cea albă, ca să o aibă amintire de la Mama lui...”

Marţi dimineaţa (4 iulie), când de după deal primele raze de soare luminau fereastra căsuţei, a cerut Glicheriei lumânarea, a deschis ochii şi a şoptit: „Iartă-mă!”, apoi s-a întors pe o parte şi a adormit ca în somn... Sufletul îi zburase din vasul de lut atât de chinuit de dureri şi de necazuri. Faţa îi era liniştită şi un zâmbet îi încremenise pe buze...

A trăit 87 de ani fără câteva luni, dintre care 39 de ani în căsnicie şi 25 de ani văduvă. S-a născut la 8 septembrie 1880, s-a căsătorit în ianuarie 1903, a murit pe 4 iulie 1967.

Tata s-a născut în 1873 şi a murit la 1 august 1942.

Ieromonah Petroniu Tănase,

Icoane smerite din Sfânta Ortodoxie românească, Editura Bizantină, Bucureşti, 2002

grafica :

Profesor Aida Suster -terapeut prin artă la Spitalul de Psihiatrie Botoșani

15 citate despre Maica Domnului: Ne doreşte lucruri mai mari decât ne dorim noi înşine

 

În ziua Adormirii Maicii Domnului, vă prezentăm 15 citate de la sfinţi şi părinţi duhovniceşti care zugrăvesc chipul luminos al Sfintei Fecioare:

---

1. Femeia trebuie preţuită, să ştiți, pentru că mai întâi ne reprezintă o femeie în Împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparând-o pe ea cu oamenii – Părintele Arsenie Papacioc;

2. Aşadar,deci fecioria ne propune ca model al ei, viaţa Mariei, în care ca într-o oglindă fecioria îşi priveşte frumuseţea ei şi virtuţile exemplare. Maria a fost fecioară nu doar cu trupul ci şi cu mintea, printr-o dragoste sinceră unde nu este loc nici pentru făţărnicie nici pentru falsitate… Smerită la inimă, atentă, tăcută, iubitoare de citire a Sfintelor Scripturi nu îşi punea nădejdea în bogăţiile trecătoare, ci în rugăciunile săracilor. Nu ieşea afară decât pentru a merge la templu şi atunci însoţită de părinţi sau cunoscuţi – Sfântul Ambrozie al Milanului;

3. Maica Domnului premerge umanității și toți îi urmează. Premerge în iubire, în curăție, în apropierea de Dumnezeu – Părintele Dumitru Stăniloae;

4. Căci aşa cum fiecare mamă dă copiilor ei simpla existenţă, tot aşa şi Mama lui Dumnezeu dăruie tuturor existenţa fericită – Sfântul Teofan al Niceei;

5. Cine L-ar putea iubi pe Dumnezeu mai mult decât Mama Lui care L-a născut nu numai ca Unul-Născut, dar L-a născut singură fără însoţire cu cineva, ca astfel afecţiunea ei să fie dublă, neîmpărtăşită cu un părtaş? Şi cine ar putea fi iubit mai mult decât mama Lui de Unul-Născut Care a ieşit numai din Ea în chip negrăit în veacurile de pe urmă, aşa cum a ieşit înainte de veacuri numai din Tatăl? – Sfântul Grigorie Palama;

6. Căci nimeni din cei care după Hristos au vieţuit potrivit lui Hristos şi au străbătut în chip diferit calea Evangheliei n-ar fi ajuns la scopul şi sfârşitul fericit căutat fără conlucrarea Maicii Domnului, precum nici fără ajutorul Duhului. Căci de unde altundeva ar fi avut parte de acesta decât prin Cea care este izvorul apei pururea vii şi al harului, aşa cum nici de luminările soarelui nu s-ar putea face părtaş cineva decât de la discul soarelui? – Sfântul Teofan al Niceei;

7. Cerem ajutor sfinților, Maicii Domnului, socotindu-ne smeriți față de ei, și convinși că noi înșine nu putem avea o atât de mare ascultare de la Dumnezeu, pentru că nu suntem atât de smeriți ca ei – Părintele Dumitru Stăniloae;

8. În toate zilele se cuvine să ai pe Dumnezeu și pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu în inima ta, căci toate bunătățile vin de la Domnul și de la Preacurata Maica Sa pentru cei ce nădăjduiesc spre dânșii. Fie-ți drag a te ruga de-a pururea și ți se va lumina inima și va vedea pe Dumnezeu – Sfântul Nifon, Mitropolitul Țării Românești;

9. În Maica Domnului avem în cer o inimă de mamă, inimă care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei și a bătut și bate ea însăși la inima Lui pentru cauza Lui, care e mântuirea noastră, căci mântuirea nu e o chestiune de justiție, ci de iubire între Dumnezeu și oameni – Părintele Dumitru Stăniloae;

10. Da,frații mei! Într-adevăr, Preasfânta Fecioara Maria a fost împodobită de Dumnezeu cu toate darurile cele duhovnicești. Însă darul cel mai mare care i-a fost ei pricină de slavă și de cinste negrăită a fost darul smereniei. Fără de acest dar, toate celelalte daruri nu i-ar fi fost de niciun folos – Părintele Cleopa Ilie;

11. Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului se recunosc cel mai degrabă după cele trei stele – una pe frunte, a doua pe umărul drept, a treia pe umărul stâng. Aceste trei stele simbolizează fecioria Fecioarei Maria înainte de naştere, în naştere şi după naştere – Sfântul Nicolae Velimirovici;

12. Maica Domnului nu L-ar fi putut purta pe Cuvântul lui Dumnezeu în trup, dacă nu ar fi primit mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu în inimă – Mitropolitul Kallistos Ware;

13. O cinstim pe Maica Domnului şi ne rugăm ei pentru că tot ce am pierdut prin Eva, adică nevinovăţia, raiul, harul, familia sfântă, pe Însuşi Dumnezeu, le-am redobândit sau le putem redobândi prin Maica Domnului – Părintele Sofian Boghiu;

14. Ştiţi voi cine-i Maica Domnului? Ea este Împărăteasa Heruvimilor, Împărăteasa a toată făptura, cămara întrupării lui Dumnezeu-Cuvântul, uşa luminii, că lumina cea neapropiată gânditoare prin ea a venit în lume. Ea este uşa vieţii, că Viaţa Hristos prin ea a intrat în lume. Ea este poarta cea încuiată prin care n-a trecut nimeni decât Domnul, cum spune Prorocul Iezechiel – Părintele Ilie Cleopa;

15. Maica Domnului ne iubeşte mult. Ea vede în noi preţul morţii lui Iisus Hristos. Maica Domnului ne doreşte lucruri mai mari decât ne dorim noi înşine – Părintele Arsenie Papacioc.

Femeia trebuie preţuită, mai întâi, pentru că ne reprezintă o femeie în Împărăţia Cerurilor: Maica Domnului Arhimandritul Arsenie Papacioc

 

Femeia trebuie preţuită, mai întâi, pentru că ne reprezintă o femeie în Împărăţia Cerurilor: Maica Domnului

• Arhimandritul Arsenie Papacioc
•  

  Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei

  • Arhimandritul Arsenie Papacioc
  • 
    

  Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia – adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adâncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este.

  (Părintele Arsenie Papacioc, Publicația lunară Apostolat în Țara Făgărașului, nr. 18/iulie 2008, p. 9)

  Femeia adevărată

   

  Bărbatul este recunoscut unanim ca fiind superior femeii. Această recunoaştere a lăsat peste ochii noştri o perdea care ne opreşte să vedem ceea ce este esenţial femeii, înşuşirile sale de căpetenie.

  Cine nu a văzut o femeie aplecându-se ca o mângâiere peste oamenii nimănui? Cine nu a văzut-o mângâind un cap de copil sau săturând un sărac? Femeia este mult mai înţelegătoare de cât bărbatul faţă de tot ceea ce înseamnă viaţă: ea iubeşte florile, iubeşte păsările şi animalele, iubeşte oamenii.

  Femeia are simţul mult mai fin al situaţiilor morale, trăieşte mult mai adânc decât bărbatul încercările interioare ale fiinţei apropiate; ea se transpune în întregime în locul altuia mergând până la depersonalizare. Cugetul ei şi făptura ei surprind mai repede şi simt mai adânc durerile şi bucuriile celor apropiaţi.

  Bărbatul e mai închipuit, mai rece, mai calculat şi mai închis decât femeia. Bărbatul e mai trufaş, mai aspru şi nu rareori mai egoist. Cu aceste însuşiri înţelegem cât de uşor poate deveni tiran.

  Marea putere de depăşire, puterea de trăire în altul şi capacitatea ei de recepţie fac din femeie cel mai bun confident în ceasurile grele. O femeie inteligentă şi blândă vine ca o lumină tămăduitoare peste rănile unui suflet încercat.

  Femeia este o făptură mai fragedă, mai delicată şi mai simţitoare decât bărbatul. Aici stă superioritatea ei. E drept că bărbatul a întrecut-o în artă, în ştiinţă şi mai ales în politică, dar nu trebuie să uităm că ea l-a egalat, dacă nu l-a şi întrecut, în cea mai grea şi mai de sus valoare umană: sfinţenia.

  Pentru a fi înţeleasă, femeia trebuie văzută în expresiunile caracteristice ale naturii sale. Femeia sportivă, militar sau inginer tot atâtea chipuri întoarse ale firii. Armonia cosmică le refuză.

  Supusă unui destin al pasiunii, ea este legată de tot ceea ce îi îmbogăţeşte zilele; de la cele mai însemnate până la cele mai gratuite lucruri, toate o interesează, o chiamă, o farmecă. Dorinţa puternică şi continuu împrospătată de a-şi îmbogăţi vieata şi totodată nevoia de dăruire desinteresată fac din femeie o fiinţă în permanentă vibraţie şi îndemn.

  Femeia însufleţeşte totul, învălue lucrurile cu cântec şi caută fără încetare firele ascunse ale ţesăturii vieţii. Secretul său aici stă: în legătura permanentă cu izvoarele vieţii. Fiinţă încă netulburată de erorile intelectualismului, ea are mai adânc simţul just al fiecărei situaţii sau lucru, are mai sigură intuiţia lucrurilor neschimbătoare. Cum altfel s-ar explica plinătatea şi focul rugăciunilor sale? Cum s-ar explica plânsul luminat de razele bucuriei ce-i străbat adesea chipul?

  Orice ar face, femeia nu se joacă; ea vede în profunzime, suferă şi se bucură plin. Femeia cunoaşte adevăratele flori nemuritoare ale vieţii. Buzele ei deosebesc aromele de uscăciune. De aceea pasul îi este atât de sigur atunci când e vorba să pornească pe drumul rodniciilor sale.

  Femeia, femeia adevărată, nu trebuie căutată în uzină sau cazarmă, ci în biserică, în cămin şi în pajişti. Iubită, soţie, mamă sau soră, femeia apare în viata noastră ca un îndemn la dragoste şi creaţie. Dincolo de rătăcirile cetăţii moderne o găsim frumoasă şi mângâietoare, sensibilă tuturor semnelor curate şi înălţătoare ale condiţiei omului.

  Din Ernest Bernea, Preludii, Editura Predania, 2011

  "Eu cred că femeia depăşeşte bărbatul. Când se mulţumeşte doar să-l egaleze îmi pare că pierde perspectiva. Mă întreb mereu dacă urletul unui şef de multinaţională pentru a împlini targetul zilei e mai important decât surâsul cu miros de lapte al pruncului. Fără ca această întrebare să trimită femeia la cratiţă. E un duh de ocrotire ce face din femeie scară spre cer. O fragilitate plină de forţă."

  "Eu cred că femeia depăşeşte bărbatul. Când se mulţumeşte doar să-l egaleze îmi pare că pierde perspectiva. Mă întreb mereu dacă urletul unui şef de multinaţională pentru a împlini targetul zilei e mai important decât surâsul cu miros de lapte al pruncului. Fără ca această întrebare să trimită femeia la cratiţă. E un duh de ocrotire ce face din femeie scară spre cer. O fragilitate plină de forţă."

  "Podoaba voastră să fie nu cea din afară: împletituri ale părului, cununiţe de aur sau purtare de haine scumpe, ci să fie fiinţa cea tainică a inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, ceea ce e de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Că aşa se împodobeau odinioară şi sfintele femei care nădăjduiau în Dumnezeu şi se supuneau bărbaţilor lor"

  Sfântul Apostol Petru

  1 - 67

  Părintele Constantin Necula

  Părintele Constantin Necula

Viața este cea mai bună poveste

Motto-ul zilei!

,,Viața este cea mai bună poveste."

  H. C. Andersen!

***

POVESTE CU TÂLC!

   ❤️Povestea femeii obosite...

***

✍️A fost odată o FEMEIE OBOSITĂ.

  *În fiecare dimineață abia de se trezea, se forța să muncească toată ziua și mergea la culcare epuizată complet.

   Ca ziua următoare să facă exact la fel.

 La un moment dat nu-și mai amintea când ultima dată s-a simțit odihnită, plină de forță și cu dorința de a trăi.

   Și așa a continuat, până în momentul în care umbra acelei femei obosite s-a îndepărtat de ea.

   Era o zi caldă de vară când trebuia să facă un lucru extrem de important pentru ea din două motive:

 „nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi”

 și

 „cel care nu lucrează nu mănâncă”.

      Era o zi frumoasă de vară când s-a întâmplat acea separare, femeia avea multe treburi și era nevoită să le facă pe toate în acea zi pentru că știa că nu le poate lăsa pentru altă dată.

    Anume acea întâmplare a adus femeia la apogeul oboselii ei.

    Umbra ei începu-se, încet-încet, să se îndepărteze de ea, lăsându-și stăpâna slăbită pe un scaun de birou.

Femeia își implora umbra:

– Te rog întoarce-te la mine! Dacă pleci, odată cu tine pleacă toată puterea mea …

Iar umbra îi răspunsese:

– Da, așa e. La urma urmei, eu sunt Sursa energiei tale. Dar nu te mai pot ajuta cu nimic. Ți-ai epuizat aproape toate puterile fără a-ți reface rezervele.

Te-ai adus la epuizare completă.

 Acum reflectează cu mare atenție: de ce ți s-a întâmplat ție toate astea?

Femeia îi răspunse:

– Fără tine, îmi va fi greu să înțeleg. Te rog să mă ajuți!

Umbra se gândi o clipă și apoi acceptă:

– Bine. Dar numai cu condiția să treci de cele trei încercări care îți vor reînnoi sursele tale de energie. Ești de acord?

– Sigur!

– Atunci ascultă.

Sarcina unu: trebuie să-ți simți spatele și umerii.

 Simți o povară insuportabilă?

Femeia obosită dădu din cap, confirmând cele spuse. Cum să nu simtă asta?

  Ea ani întregi purta pe spatele ei acele greutăți invizibile.

– Atunci nu mai purta povara altor oameni pe spatele tău. Sunt lecțiile lor, sunt victoriile lor, sunt dezvoltarea lor.

   Și păstrează-ți partea ta. Și atunci poți începe să-ți trăiești viața.

O, cât de greu i-a fost acelei femei să recunoască că duce o povară care nici măcar nu îi aparține.

   Era dincolo de puterea ei, îi scurgea energia: grijile prietenilor, ale soțului, ale părinților.

   Ea și-a târât toate problemele, toate dificultățile și a încercat să le rezolve, dar nu a făcut decât să înrăutățească situația.

De îndată ce femeia obosită s-a eliberat de povara copleșitoare, telefonul ei a început să sune.

  Toată lumea care a pus cândva toată această povară asupra ei au început să o caute.

Femeia obosită se uită cu frică la Umbra ei:

– Ce ar trebui să fac?

Acum vor începe din nou să-mi ceară să le car povara!

Umbra a rămas neiertătoare.

– Dacă vrei să fii sănătoasă, dacă vrei ca toți acești oameni să trăiască o viață deplină fără a regreta nimic, atunci trece al doilea test:

 Invață să spui NU, atunci când este necesar.

Femeia a dat din cap, dar a simțit că cel de-al doilea test este poate chiar mai dificil decât primul.

   Cum să refuzi?

Ce ar crede ei despre ea? Ce se întâmplă dacă încetează să vorbească cu ea?

Dacă nu o iubesc? Dar nu este nimic de făcut.

Ea a răspuns la apelul prietenului ei.

  Conversația nu a avut succes:

 o prietenă a convins-o să facă toată munca pentru ea, iar FEMEIA obosită a continuat să se scuze.

Umbra s-a apropiat de ea și a încurajat-o liniștit:

– Pentru a învăța să spui Nu, mai întâi trebuie să renunți la toate scuzele pe care le-ai adus până acum.

 În caz contrar, oamenii vor simți nesiguranța ta și vor continua să te convingă până când renunți și să-ți asumi povara.

Femeia a dat din cap și a încheiat ferm conversația cu prietena ei, cu un Nu plin de compasiune, dar necesar.

CELE MAI ÎNALTE ȘI MAI VINDECĂTOARE ENERGII DIN UNIVERS...

 IUBIREA: Cea mai puternică forță din univers este Iubirea. Cunoaște-te pe tine însuți, înțelege-te, iartă-te și iubește-te necondiționat. Găsește în tine energia inepuizabilă a Iubirii. Îndrăgostește-te de viață, pentru că a experimenta și a trăi în dragoste este cel mai mare și mai important lucru pentru oricine.
⁣⁣
RECUNOȘTINȚĂ: Fii recunoscător pentru orice, chiar și pentru lucrurile mici și nesemnificative. Cu cât ești mai recunoscător, cu atât va trebui să fii recunoscător pentru mai multe situații și lucruri în viața ta.
⁣
IERTARE: Iartă-te pe tine și pe ceilalți, fii plin de compasiune și înțelegere, deoarece fiecare dintre noi face tot ce poate la un moment dat în viață. Iertarea este Iubire și eliberează energia blocată. Deschide-ți inima către lume și către oameni. Să renunți la trecut și să deschizi noi oportunități de împlinire.
⁣⁣
FERICIRE: Adevărata bucurie nu are nevoie de un motiv pentru a fi fericit, pentru că vine din interior și este cauzată de propria ta existență. Nu face nimic care să nu-ți aducă bucurie și, dacă este necesar, încearcă să vezi părțile bune în orice situație și rămâi calm oricum.
⁣⁣
CALM: Fii calm și calm ca universul. Orice se întâmplă afară, ia-o ușor, fără rezistență și fără judecată. Apoi faceți o alegere pașnică, rămâneți în acea situație sau schimbați-o și plecați. Alegerea este întotdeauna a ta. Și dacă nu poți sau nu vrei să schimbi nimic acum, acceptă ceea ce este și acordă-ți timp să înțelegi...

.
 

La multi ani 

tuturor barbatilor din pagina mea.

 Va doresc multa sanatate fericire si prosperitate, weekend placut.

~ Crinul păcii ~

În Feng Shui, crinul păcii este considerat o plantă norocoasă care aduce energie pozitivă în casă și promovează dragostea și prosperitatea. Aceasta are și capacitatea de a îndepărta energiile negative. Crinul păcii simbolizează speranța și vindecarea.
 Crinul păcii este una dintre cele mai apreciate flori de apartament de pe mapamond. Este o plantă delicată, care te bucură cu aspectul plăcut al florilor de culoare albă. Aproape oriunde în lume, oamenii asociază crinul păcii cu liniștea și pacea. Planta a adoptat acest sens de la sine, deoarece albul este văzut adesea ca un simbol al păcii. Floarea sa amintește de steagurile albe arborate în toată lumea în semn de armistițiu, de aceea se poate oferi în dar pentru a rezolva o neînțelegere. Această floare poate fi un cadou oferit femeilor care tocmai au născut, deoarece reprezintă inocența copilului.
Un simbol al virginității și virtuții în creștinism, Crinul păcii este asociat în mod obișnuit cu puritatea Fecioarei Maria. Crinul păcii este recunoscut ca o plantă care ajută la curățarea aerului prin absorbirea impurităților. Este cea mai potrivită plantă de dormitor, deoarece aduce energie pozitivă și o atmosferă liniștitoare camerei.

Un sfat prețios de la un călugăr✨❤️

 Un călugăr bătrân, cu ochii blânzi și sufletul luminat de credință, împărtășea adesea această înțelepciune simplă dar profundă: Când te așezi seara în pat, nu te grăbi să adormi. Mai întâi, mulțumește pentru tot ce ai primit în ziua aceea - pentru pâinea de pe masă, pentru sănătate, pentru cei dragi, pentru fiecare bucurie mică sau mare.

Dar nu te opri aici. După ce ai mulțumit pentru binecuvântările tale, roagă-te pentru alții. Pentru cel bolnav să-și găsească vindecare, pentru cel singur să găsească alinare, pentru cel necăjit să vadă lumină în întuneric. Când inima ta se deschide și pentru durerea altora, când rugăciunea ta îi îmbrățișează și pe cei pe care nu-i cunoști, atunci se întâmplă adevăratele minuni.

Și mai spunea bătrânul călugăr: Nu lăsa niciodată gândurile negre să-și facă cuib în mintea ta. Sunt ca niște păsări întunecate pe care, dacă le lași să se așeze, vor începe să-și construiască un cuibar tot mai mare. În loc să te gândești la ce îți lipsește, numără tot ce ai bun și frumos în viață.

Pentru că recunoștința e ca o cheie care deschide ușa miracolelor. Când înveți să vezi binele din viața ta, când înveți să mulțumești pentru el și să te rogi și pentru binele altora, Dumnezeu îți va trimite și mai multe binecuvântări, pentru că ai învățat să prețuiești ce ți-a dat și să împărtășești cu alții.❤️🥰

Legăturile simbolice şi boala

 

Probabilitatea producerii îmbolnăvirilor sau rănirilor este legată şi de particularitatea că aceasta derivă atât din natura semnului cât şi din triada elementară căreia{ îi aparţine acesta  dar şi din particularitatea planetelor care se află în semnul sau casa respectivă}. Predispoziţiile spre boală ale semnului sau ale planetei pot apărea şi ca rezultat al reflexului în semnul opozabil sau prin reflectarea în semnul opozabil din semnul în care planeta respectivă este în exaltare. De exemplu, Venus este în exaltare în Peşti şi prin reflex, bolile asociate cu Venus şi Peştii se pot regăsi şi în Fecioarei.

Asta nu înseamnă că nu pot exista şi alţi factori declanşatori, dimpotrivă sunt destui care joacă acest rol în astrologia medicală şi diagnosticarea unor posibile boli sau predispoziţii spre boală. De regulă, aceşti factori sunt condiţionaţi de felul în care se manifestă, planeta poate fi afectată de un aspect stresant venit dinspre o planetă malefică sau care prin natura sa este o planetă malefică. Planete benefice cum sunt Jupiter sau Venus pot fi susţinute sau nu, de aspectele venite dinspre Soare sau dinspre Lună, totul în funcţie de tranzitul celorlalte planete.

Într-o hartă astrologică vom urmări posibilele  boli ale nativilor, cu consecinţele lor şi se va interpreta fiecare aspect în parte. Interpretarea previziunilor sunt focalizate pe cinci din cele douăsprezece case, astfel:

• Casa 1 – personalitatea nativului, sănătatea şi   vitalitatea.
• Casa a 4-a – reflectă aspectul ereditar al bolii, gena  şi ADN-ul nativului.     
• Casa a 6-a – descrie bolile acestuia.
• Casa a 7-a – arată terapia la care va fi supus  acesta.
• Casa a 8-a – moartea şi din motive de sănătate.
• Casa a 10-a – nevoia pacientului de a fi ajutat de  medic (ca profesionist).
• Casa a 12-a – cronicizarea bolilor.

          Legătura simbolică dintre casele interesate în aflarea stării de sănătate se regăseşte şi în semnele zodiacale în care cad pragurile  caselor cercetate pentru sănătate, împreună cu guvernatorii semnelor respective, dar şi a caselor.

De exemplu, dacă semnul Taurului este la Ascendent (prima casă, primul prag) apoi Venus, care guvernează Taurul pentru a vedea care este starea de sănătate şi vitalitatea nativului. În consecinţă, Venus îl semnifică pe pacient. Aceeaşi tehnică se aplică şi Casei a 6-a, a 7-a, a 8-a şi a 10-a, care vor semnifica bolile nativului, terapia, moartea şi respectiv medicul.

Cum Luna răsare din apa oceanului, ea simbolic reprezintă din punct de vedere astrologic influenţa fluidelor din organism, în special al forţei vitale. Din acest motiv în harta stării de sănătate, Luna va avea rolul unui semnificant în ce priveşte boala, pentru că ea reflectă direcţia în care evluează boala.

Diferenţa dintre medicina alopată şi astrologia medicală este că prima tratează boala abia după ce aceasta a fost descoperită pe când astrologia medicală furnizează informaţii asupra diverselor boli de care poate suferi nativul de-a lungul vieţii.

Asemeni celor douăsprezece semne ale zodiacului, există douăsprezece case, iar relaţia dintre acestea şi semne este foarte strânsă. Ca şi în cazul semnelor zodiacale şi casele, prin afinitate astrală, pot caracteriza diverse regiuni anatomice cum este de exemplu Casa 1 asociată cu semnul Berbecului şi care stăpâneşte capul, Casa a 2-a asociată cu semnul Taurului răspunde de gât ş.a.

Conform simbolismului astrologic, casele reprezintă experienţa noastră în diverse domenii ale vieţii. Ele proiectează energia planetelor, esenţială pentru a păstra integritea universului interior, acel celebru echilibru dintre minte şi suflet, în afară, proiecţia noastră în exterior, şi care atinge diferite laturi ale vieţii cotidiene. Totodată Casele astrologice reprezintă relaţia cu noi înşine şi cu ceilalţi, situaţii şi momente din viaţa nativului. Fiecare domeniu al vieţii simbolizat prin casa astrologică este centrat pe relaţia dintre nativ şi ceilalţi.

Toate acestea sunt căi prin care astrologia medicală ne este de folos. În esenţă, casele arată influenţa sau impactul diferitelor domenii asupra mediului în care trăim şi cu factorii individuali de risc patogenic. Multe case au de a face cu condiţiile de sănătate în relaţie cu sănătatea propriu-zisă a nativului. 

Datorită acestor corespondenţe strânse dintre case şi semne, casele pot avea afinitate şi cu elementul şi modul vibraţional al acestora, cu umorile şi temperamentul corespunzătoare lor. În timp ce semnul în care se află  planetele indică însuşirile native şi temperamentul nativului, casa implicată arată felul în care se dezvoltă aceste însuşiri în timpul vieţii, cu specificaţia că la maturitate, trebuie să ne aşteptăm ca influenţa şi impactul acestora, datorate efectelor cumulate în timp precum şi a altor factori externi alăturaţi, să ducă la uzura, oboseala organismului şi implicit la manifestarea unor boli la care nativul este sensibil.

Legătura strânsă dintre semnul zodiacal şi casă poate fi folosită pentru a determina cât de puternice sau cât de slăbite sunt planetele din horoscop pentru a influenţa într-un fel sau altul starea de sănătate a nativului. Cu cât planetele se află într-o poziţie mai vicioasă şi mai slăbită, cu atât creşte predispoziţia spre diverse disfuncţii organice şi spre boală. De exemplu, Venus este în cădere în semnul Fecioarei şi deci foarte slăbită energetic şi cum ea răspunde de dulciuri dar şi de plăcerea de a mânca, aici vom găsi cele mai multe probleme ale pancreasului, implicit diabetul, şi ale colonului, ; de asemenea, Venus în Casa a 6-a este foarte slăbită, deoarece Casa a 6-a corespunde semnului Fecioarei. Este extrem de puternică în schimb, în Casa a 2-a corespunzătoare semnului Taur sau în Casa a 7-a corespunzătoare semnului Balanţă.

Atunci când studiem o temă astrală, trebuie să avem în vedere, următoarele repere:

• Ascendentul care dă informaţii asupra nativului,  starea lui de sănătate, vitalitatea, personalitatea.
• Descendentul care oferă informaţii despre parteneriatele de orice fel – partenerul de viaţă, partenerii de afaceri dar şi duşmanii, dar şi relaţia cu medicul, practicianul şi tipul de terapie la care apelăm.
• Mijlocul Cerului sau Medium Coelli sau punctul maxim de elevare socială – locul până unde trebuie să ajungem din punct de vedere social – prin propriile puteri, prin studii, prin poziţia socială la care ajungem, de fapt un indicator al evoluţiei sociale, dacă vreţi; aici găsim medicul ca profesie. Momentul în care clinicianul intervine pentru a echilibra starea de sănătate.
• Fundul Cerului sau Imun Coelli – situaţia patrimonială din această viaţă, dar şi ceea ce am moştenit ca ereditate.

 Ascendentul

             Unul din factorii foarte importanţi în astrologia medicală nu este o planetă anume, cum poate s-ar aştepta unii, ci un punct – Ascendentul. Grecii l-au numit horoskopo ceea ce s-ar putea traduce prin reperul orei sau indicatorul orei. Acest punct se găseşte în tema astrală a tuturor şi reprezintă constelaţia, semnul care se ridică la orizont în momentul naşterii şi care, conform uzanţei, se află la un anumit grad.

                Ascendentul este pragul Casei 1, de unde de altfel începe şi numerotarea celor 12 Case astrologice. De aceea, el reprezintă EU-l şi perspectiva dezvoltării personalităţii dar şi orientarea în viaţă precum şi evoluţia din perspectivă personală, este felul în care te vezi şi te percepi ca individ, faţă în faţă cu tine însuţi, o interfaţă între tine ca individ şi restul lumii. Se spune că Ascendentul reprezintă masca socială a nativului, persona garanta sau imaginea obiectivă a Sinelui.

                Medical, Ascendentul reprezintă corpul sau vehiculul fizic cu care venim în această lume – natura constituţională şi temperamentul, structura personalităţii şi aparenţa precum şi punctul sensibil sau vulnerabil la boală. De asemenea, reprezintă starea şi circumstanţele naşterii, cum a decurs aceasta din urmă.

                Astrologia modernă afirmă că, în esenţă, Ascendentul rezonează cu semnul Berbecului şi stăpânul acestuia Marte, atâta timp cât reprezintă pragul Casei 1. Aşa se face că Ascendentul reprezintă corpul, anatomic vorbind, şi expresia stării fizice a acestuia, în general, şi capul, în particular. Natura şi temperamentul Ascendentului  sunt extrem de variate (combinări de n luate câte k) şi ele sunt condiţionate de semnul dar şi de gradul zodiacal sau de planetele conjuncte ori în aspect cu el. De exemplu, Luna conjunctă cu Asc poate imprima nativului atât un temperament flegmatic, cât şi unul coleric dacă ne gândim că Marte este stăpânul Asc. Oricum, trebuie ştiut că temperamentul îl dă semnul în care este Asc.

De asemenea, semnul în care cade Ascendentul este foarte important. Cu semnul Leului la Ascendent, semnul Taurului este pragul Casei a 10-a sau un Ascendent în Capricorn, Balanţa este pragul Casei a 10-a. Planeta care stăpâneşte cele două semne aflate la praguri, Taur şi Balanţă, este Venus şi este considerată dispozitorul temei astrale. Dacă în semnul Berbecului cade pragul Casei a 10-a, dispozitorul  va fi Marte, dacă este semnul Gemenilor, Mercur ş.a. Condiţia şi plasarea dispozitorului casei ne spune foarte multe despre ce se întâmplă la nivelul casei respective. Dacă dispozitorul este afectat sau prost plasat el sugerează disfuncţii organice şi o patologie diversă.

                În ce priveşte energia organismului aceasta este pendinte de Soare, Lună şi Ascendent. Indiferent ce se va raporta la aceste trei elemente – semn, casă sau aspect va fi lucrul cel mai important din hartă şi deci trebuie interpretat ca atare, nimic nu este în cazul lor periferic, secundar sau neimportant.

Ascendentul în semne de Foc - Berbec, Leu sau Săgetător – vitalitate, energie, impulsivitate şi curaj. Predispune însă la pusee inflamatorii, stări febrile, manifestări acute. Un marcaj foarte puternic de Foc (majoritatea planetelor în semne de Foc) îl fac pe nativ omul extremelor fie extrem de impulsiv, fie excesiv de energic (impulsivitatea se sublimează).

Ascendentul  în semne de Apă - Rac, Scorpion sau Peşti – rezistenţă scăzută la boli, labilitate emoţională, boli psihice – manii, depresii, tulburări afective sau apatie sunt cele mai frecvente. Predispoziţie spre tulburări digestive, urinare şi ale mucoaselor interstiţiale. Un marcaj puternic de Apă duce la excese de afectivitate care îmbracă întreaga gamă de la indiferenţă la posesiune. Cu excepţia Scorpionului, fără a fi violent.

Ascendentul  în semne de Aer - Gemenii, Balanţa sau Vărsătorul – nervozitate excesivă, hiperagitaţie, hiperkinetism. Preispoziţie la boli de respiratorii, de inimă şi de rinichi. Un marcaj puternic de Aer, sugerează înclinaţii spre artă şi literatură, dar de regulă exponenţii acestor domenii sunt cu probleme de ordin afectiv care induc cu uşurinţă boli psihice de tipul maniilor sau schizofreniilor.

Ascendentul  în semne de Pământ - Taur, Fecioară sau Capricorn - vitalitate dar şi o mare rezistenţă. Teama faţă de boală îi transformă în victime sigure ale bolilor cronice. Cele mai frecvente maladii sunt situate la nivelul gâtului, digestiv, colon şi intestin subţire mai ales, şi la nivelul articulaţiilor – reumatisme de tot felul, gută ş.a. Marcajul puternic de Pământ îi poate transforma în pesimişti incurabili însoţit de cele mai multe ori de o avariţie ieşită din comun, sensibilitatea emoţională fiind redusă iar cea afectivă exagerată.

În tema astrală, interpretarea medicală depinde de cinci case în mod special. Acestea sunt Casa 1 sau Ascendentul, Casa a 4-a, Casa a 6-a, Casa a 8-a şi Casa a 12-a.  Casa 1 sau Ascendentul este Casa vieţii, vitalităţii, sănătăţii, temperamentului şi naturii vibraţionale. Celelalte patru nu fac tot timpul aspecte majore cu Ascendentul, dar pot conţine planete care fac aspecte cu celelalte case de sănătate, fac aspecte între ele şi vorbesc despre sănătatea nativului.

Pe de altă parte, angularitatea semnelor cardinale dintr-o hartă natală, care formează pragurile caselor 1, a 4-a, a 7-a şi a 10-a, un patrat în sistemul caselor astrologice, este, de asemenea, importantă. Planetele angulare sau conjuncte cu aceste unghiuri sunt foarte importante în interpretarea generală a unui horoscop.

Planetele conjuncte cu Ascendentul (Asc), pragul Casei 1, au mare influenţă asupra naturii constituţionale şi temperamentale a nativului şi, în general, asupra întregului organism. Aspectele grele cu Asc de regulă, reprezintă obstacole, dificultăţi în viaţa şi probleme de sănătate, în timp ce aspectele armonioase vorbesc despre o sănătate bună, în general. Asc, este primul prag, cel al Casei 1, şi are afinitate cu Berbecul, care guvernează capul. Asc este cel mai important în astrologia medicală.

Planetele în opoziţie sau conjuncte cu Descendentul (Dsc),  pragul Casei a 7-a, de regulă, reprezintă funcţia fiziologică sau metabolică a nativului, care este slăbită sau nu funcţionează cum trebuie şi trebuie remediată pe cât posibil. Descendentul desemnează pragul Casei a 7-a şi are afinitate cu Balanţa care stăpâneşte rinichii, aparatul uro-genital şi partea inferioară a spatelui.

          Planetele conjuncte cu Mijlocul Cerului (MC), pragul Casei a 10-a, adesea concentrează indicii vizibile despre individualitatea şi statutul social al nativului.Cum Casa a 10-a corespunde Capricornului, aceste planete pot avea influenţă asupra  oaselor, încheieturilor sau asupra ţesutului conjunctive.

Planetele conjuncte cu Fundul Cerului (FC, IC), pragul Casei a 4-a adesea reprezintă problemele de sănătate minore sau ascunse, care evoluează uneori insidios, dar care niciodata nu vor influenţa vital sănătatea nativului, la nivelul acestei case se reflectă nutriţia, felul cum mâncăm şi ce mâncăm, dar nimic mai mult. Deoarece Casa a 4-a corespunde semnului Rac, stomacul, uterul, sânii ş.a. pot fi afectate.

           Primul pas după analiza Ascendentulului este să aflăm în ce semn cad  Soarele, Luna ş.a. care sunt relaţiile dintre ele, dar mai ales cum influenţează acestea starea de sănătate a nativului. Cele 12 semne ale zodiacului sunt clasificate din punct de vedere elementar în semne de foc, de aer, de apă şi de pământ. Aşa cum zodiacul este împărţit în 12 sectoare şi corpul uman este împărţit în acelaşi fel. Fiecare dintre cele 12 părţi este guvernată de unul din cele 12 semne zodiacale. Acestea sunt considerate la modul general, dar planetele care guvernează anumite părţi ale organismului se pot afla în alte semne decât cele pe care le guvernează sau cu care ar avea afinitate sau în alte case astrologice decât cele pe care le stăpânesc.

Trebuie reţinut că după Soare şi  Lună, cea mai importantă planetă din tema natală este stăpânul Ascendentului, guvernatorul semnului în care cade el. Semnul în care se află acesta, casa şi aspectele pe care le face, sunt o sursă de informaţie importantă pentru astrolog, mai mult ele dau culoare şi determină temperamentul nativului, iar medical, dau informaţii asupra punctelor forte sau vulnerabile din organismul nativului.

 Soarele şi Luna

Soarele şi Luna reprezintă cele două surse de energie ale organismului. Soarele arată cum este consumată şi folosită energia emisă de el de către nativ. Luna care absoarbe lumina arată cum se regenerează şi cum se recuperează această energie.  Împreună, Soarele şi Luna sunt forţa motrice, Soarele sugerând drumul pe care îl va urma nativul în viaţă,  iar Luna cum va merge pe acest drum.

Energia celor trei constituie ritmul cosmic şi bioritmul vieţii. Fizicienii cunosc şi chiar lucrează cu acestea:  Ascendentul este legat de ritmul circadian, altfel spus mişcarea zilnică pământului în jurul axei sale; Luna prin luna lunară măsoară propriul ciclu care cunoaşte două faze importante: de creştere şi de descreştere şi două faze secundare: pătrarii; Soarele prin cliclul său anual este legat de ciclul solstiţiilor şi echinoxiilor şi implicit de anotimpuri.

Poziția Soarelui într-o temă natală vorbește, în esență, despre catabolism,  iar Luna despre anabolism,  indiferent de sex. Interdependența celor două funcții fiziologice și relațiile lor cu celelalte planete, semne sau case, vorbesc despre sănătate, în general, scoțând în evidență vitalitatea și rezistența organismului la boală. Mai precis, Sorele este un indicator al vitalității iar Luna a stării de sănătate. Aspectele amonioase dintre luminarii dau indicii despre o stare de sănătate bună.

          Viscerele sunt sensibile la influențele Lunii, în special cele gastrice. De aceea în perioadele c u Luna în creștere se intensifică aciditatea gastrică, iar în cele cu Luna în scăderenormal, scade; de asemenea, în perioadele cu Luna în creștere, activitatea intestinală este mai lentă și favorizează depunerile de grăsimi și de toxine în organism pe când în perioadele cu Luna în scădere, aceasta se intensifică și digestia este mai rapidă.