Înverșunata ură biruiește iubirea.

 

Cel ce scula morții din morminte era închis sub piatra rece și grea a unui mormânt.

Fariseii și cărturarii, mai-marii preoților Îl prinseseră

Și credeau că Îl zdrobiseră.

Ucenicii și prietenii Lui stăteau ascunși

Își tăinuiau lacrimile.

Așteptau.

Își aduceau aminte de cuvintele Lui.

Se agățau de ele cum se agață cel rămas în valuri de barca izbăvitoare.

Mult se clătinaseră în credința lor.

Dragostea rămăsese nezdruncinată.

Erau câteva suflete înflăcărate, mai ales ale celor 2 Marii.

Maica Domnului trăia mai departe patimile Fiului ei.

Fiecare strigăt, fiecare suspin al Lui răsuna în sufletul său îndurerat.

În toată ființa Sf. Fecioare nu mai rămăsese decât ecoul prelungit al patimilor Mântuitorului.

În sufletele celor apropiați de Domnul răsună furtuni de îndoieli și de îndurare.

În Grădina Ghetsimani s-a făcut tăcere

Și ura osânditorilor nu s-a liniștit.

Pr. Valerian Grecu