Mă izolez

 

Da, ma izolez, nu pentru ca nu-mi plac oamenii ci pentru ca sunt epuizata de contactul lumii, de zgomot, de multime, de conversatiile prea lungi, tot pentru ca prefer sa fiu singura decat sa stau in preajma oamenilor care nu vibreaza pe aceleasi frecvente ca mine.

Nu, nu spun că sunt mai puțin interesante, nu pretind asta în niciun fel.

Spun doar că suntem diferiți. Sensibilitățile și sentimentele noastre nu ating aceleași înălțimi.

Zic și eu că cu cât îmbătrânesc cu atât știu mai mult cine sunt, unde mă duc și ce vreau și ce nu mi se potrivește deloc.

Je n'ai pas besoin d'avoir de la compagnie.

Nu mă simt niciodată singur, mă simt minunat de confortabil în liniște.

Și dacă primesc de la lume, e invidia și plăcerea.

Destul de des, calmul meu, pacea mea interioară, resursele mele, renunțarea mea, seninătatea mea, le înghesui în bula mea "acasă" singur, sau afară "în natură" singur iar și iar.

Nu sunt sociabil, sunt un empat selectiv.

Un empatic care își respectă sentimentele și își ascultă trupul, mintea, sufletul.

Iubesc oamenii profund, ascult, sfătuiesc și ajut.

Dar după asta "sinele" meu cere o pauză.

Deci, dacă unii oameni se recunosc, vor ști că dacă petreci timp cu cineva, nu e nimic să umpli un gol, ci să vrei. »

Eden Cara

Ascultă-te pe tine să recunoști aceste faze ale retragerii asupra ta doar din nevoia de a te întoarce la tine în tăcere!

Izolând prin alegere să aud vocea mică și elanii ei ai vieții! Faceți cunoștință.

Retrage-te pentru a te alege pe tine în Ereté!

Respectă-te și iubește-te!

Laurence Simonnet

Semănând dragoste în marele joc al vieții