EXISTĂ FEMEI CARE NU CER LOC ÎN LUME PENTRU CA ELE SUNT LUMINĂ. Nu se aud. Dar le simți. Nu se impun. Dar le recunoști. Nu au nevoie de validări, de aplauze, de curtarea mulțimii.
Ele au mers prin întuneric. Au fost rupte, zdrobite, arse de focuri care nu le aparțineau.
Și totuși… au ales să strălucească.
Există femei care nu mai știu să se ascundă, nu pentru că vor să fie văzute, ci pentru că Adevărul din ele le face vizibile fără să ceară.
Femei care nu își poartă feminitatea ca pe o armă, ci ca pe o prezență.
Care nu seduc, ci luminează.
Care nu domină, ci pătrund.
Privirea lor tulbură nu pentru că judecă, ci pentru că reflectă.
Sunt oglinzi vii pentru cei care nu s-au mai privit de mult.
Sunt liniște pentru cei obosiți de zgomot.
Sunt foc tăcut pentru cei care au uitat să simtă.
Și tocmai pentru asta, ele deranjează.
Pentru că în prezența lor nu mai poți fugi de tine.
Pentru că lângă ele nu se poate juca teatru.
Pentru că lumina lor nu face compromisuri cu umbrele tale.
Ele nu se apără.
Dar nici nu mai cedează.
Nu atacă.
Dar nici nu mai permit să fie atacate.
Pun o graniță nevăzută între cine sunt și cine nu mai acceptă să fie.
Iar în acea graniță... e pace.
O pace care nu e pasivitate.
E forța unei femei care a încetat să se micșoreze pentru a fi iubită.
Care a învățat că nu trebuie să lupte ca să fie respectată, ci doar să rămână în ea însăși.
Dacă o întâlnești, nu o fura cu privirea.
Nu încerca să o învingi cu ego-ul.
Nu-i cere să devină mai mică pentru ca tu să te simți mai mare.
Doar stai.
Respiră.
Și întreabă-te: pot și eu să rămân în mine așa cum rămâne ea în ea?
Pentru că femeia aceasta nu cere nimic.
Dar în prezența ei, ori te aduni… ori te risipești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.