Tot ce ni se întâmplă este rezultatul sentimentelor și gândurilor noastre profunde.

 Tot ce ni se întâmplă este rezultatul sentimentelor și gândurilor noastre profunde.

Suntem obișnuiți să credem că lumea externă ne influențează: circumstanțele ne fac să suferim sau să ne bucurăm. Dar, conform sistemului Lazarev, totul e invers. Întâi se naște un sentiment și un gând în subconștientul nostru, apoi se materializează un eveniment. Subconștientul nostru este un computer puternic, care controlează întreaga noastră realitate. Este primordial. Subconștientul este un câmp pe care îl semănăm cu semințe. Dacă semănăm frică și nemulțumire, vom culege boli și pierderi. Dacă semănăm iubire și acceptarea voinței divine, vom primi sănătate și armonie.

Conform sistemului dezvoltat de Serghei N. Lazarev, realitatea exterioară este o proiecție a stării noastre interioare. Subconștientul acționează ca un câmp energetic care înregistrează și materializează emoțiile și intențiile profunde , transformând atitudinea spirituală în evenimente concrete, sănătate sau suferință . 

Această abordare a cauzalității subliniază o dinamică a modului în care ne modelăm existența:

• Subconștientul ca Primordialitate: Lumea exterioară nu este cauza, ci rezultatul. Evenimentele din viața noastră sunt precedate de stări, sentimente și gânduri care se activează mai întâi în subconștient . 
• Frica și Nemulțumirea: Atunci când subconștientul este impregnat cu emoții joase, cum ar fi frica, mânia sau nemulțumirea, acestea se pot manifesta la nivel fizic și material sub formă de pierderi sau probleme de sănătate . 
• Iubirea și Acceptarea: Cultivarea iubirii necondiționate și acceptarea voinței divine sunt văzute ca un antidot, atrăgând armonia, echilibrul interior și starea de bine. 

1. Rolul gândurilor și al subconștientului (Paza minții)

• Asemănare: Ortodoxia confirmă că interiorul omului determină calitatea vieții sale spirituale. Mântuitorul spune că „din inimă ies: gândurile rele, uciderile, preacurviile...” (Matei 15:19).
• Practica isihastă: Sfinții Părinți vorbesc pe larg despre „paza minții” și respingerea „gândurilor” (gândurile de la vrăjmaș) înainte ca ele să devină păcate în inimă.
• Diferență: În Ortodoxie, mintea și inima nu sunt un „computer” programabil prin tehnici, ci nucleul spiritual al unei persoane create după chipul lui Dumnezeu.

2. Legea cauzei și efectului vs. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu (Providența)

• Sistemul Lazarev: Propune o viziune aproape mecanică sau karmică: ai semănat un gând negativ, primești automat o boală sau o pierdere ca autoreglare energetică.
• Ortodoxia: Consideră că tot ce se întâmplă în viață (sănătate, boală, bucurie, necaz) este îngăduit de Dumnezeu ca Persoană, din iubire pedagogică.
• Sensul suferinței: Boala nu este mereu rezultatul unei „greșeli de programare” în subconștient. Uneori, ea este un test pentru sfințenie (ca în cazul Dreptului Iov) sau o cale de curățire fără legătură cu o „vină energetică” directă.

3. Iubirea și Acceptarea Voinței Divine

• Asemănare: Acceptarea legilor divine și iubirea sunt centrale în ambele viziuni. Rugăciunea „Tatăl Nostru” spune clar: „Facă-se voia Ta”.
• Diferență: La Lazarev, divinitatea seamănă deseori cu un Absolut impersonal sau o lege universală a energiei. În Ortodoxie, Dumnezeu este Sfânta Treime – o comunitate de Persoane cu care omul intră într-o relație personală de dialog, dragoste și împărtășire prin Sfintele Taine (Botez, Spovedanie, Împărtășanie), nu prin manipularea subconștientului.

Pentru a rezuma diferența majoră:

În timp ce sistemul Lazarev tinde spre autosuficiență (omul își controlează și își vindecă realitatea prin corectarea propriilor energii), Ortodoxia se bazează pe Smerenie și Har (omul își recunoaște neputința și cere mila și transformarea interioară de la Dumnezeu).