Părintele Proclu Nicău (13 noiembrie 1928 – 28 ianuarie 2017) a fost unul dintre cei mai iubiți și cunoscuți pustnici și duhovnici ortodocși români ai secolului XXI. Acesta a trăit o mare parte din viață retras într-o chilie modestă de la marginea codrului, în satul său natal, Mitocu Bălan din județul Neamț. S-a remarcat prin simplitate evanghelică, grai moldovenesc cald și o profundă trăire duhovnicească.
- Copilăria și ucenicia: Pe numele de mirean Gheorghe, a intrat în obștea Mănăstirii Sihăstria Neamț la o vârstă foarte fragedă (aproximativ 12-13 ani). Acolo a ucenicit pe lângă marii sfinți ai monahismului românesc, precum Arhimandritul Cleopa Ilie și Ieroschimonahul Paisie Olaru.
- Misiunea la Slatina: În anul 1949, a fost trimis alături de alți călugări de la Sihăstria pentru a revigora viața monahală de la Mănăstirea Slatina Suceava.
- Izgonirea și retragerea în pustie: În urma Decretului comunist 410 din 1959, a fost alungat din mănăstire. Cu binecuvântarea duhovnicului său, părintele Cleopa, s-a retras în liniștea Munților Neamțului.
- Trecerea la cele veșnice: Părintele a adormit întru Domnul pe 28 ianuarie 2017. Trupul său odihnește în cimitirul Mănăstirii Sihăstria Putnei.
- Smerenie și neosândire: Considera că mândria și judecarea aproapelui blochează acțiunea Duhului Sfânt în om. Spunea adesea că trebuie să ne vedem doar propriile păcate.
- Tăcere și liniște interioară: Recomanda tăcerea ca armă împotriva certurilor din familie și a ispitelor.
- Paza minții: Îndemna ca în momentele de mânie sau supărare să nu se răspundă cu aceeași monedă, ci prin Rugăciunea lui Iisus.
- Biruirea dușmăniei: Identifica dușmănia și pomenirea răului ca fiind cele mai mari boli ale vremurilor noastre, punând accent pe iertarea curată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.