Sfântul Cuvios Mucenic Ciprian 5 Iulie

 

Sfântul Ciprian acesta s-a născut în satul Klitos din Epir. 

După moartea dreptcredincioșilor și evlavioșilor lui părinți, Ciprian a mers la Sfântul Munte, unde s-a îmbrăcat cu îngerescul chip, închinându-se pe sine desăvârșit monahiceștilor nevoințe, într-o chilie de lângă Mânăstirea Cutlumuș.

El a luat asupra sa nevoință peste nevoință, până când vestea despre dânsul s-a răspândit în întreg Sfântul Munte, iar el a fost respectat și iubit de toți Părinții.

Dar cuviosul Ciprian se socotea pe sine ca un nimic. 

El era chinuit de gândul că nu se va putea mântui decât cu prețul muceniciei pentru Hristos. 

De aceea el a părăsit Muntele și a mers la Tesalonic, unde s-a dus și a stat înaintea pașei de acolo, cerându-i cu îndrăzneală să se lepede de mincinoasa credință în Mohamed și să îmbrățișeze credința în Hristos. 

Pașa a poruncit să fie biciuit, iar apoi l-a alungat.

Nemulțumit de mărturisirea lui, Cuviosul Ciprian a mers atunci la Constantinopol și a scris o scrisoare marelui vizir, în care arăta amănunțit minciuna lui Mohamed și adevărul lui Stăpânului Hristos.

Înfuriat, vizirul l-a trimis la Șeikul Islamu, care, după ce l-a audiat până la capăt, a poruncit să i se taie capul.

Ciprian a primit sentința cu bucurie, mergând la eșafod ca la un ospăț de nuntă. 

Așa a luat mucenicia pentru Hristos acest bărbat dumnezeiesc, după zelul pentru credință al inimii lui, în cinci zile ale lunii iulie, la anul 1679. 

Sfântul Cuvios Mucenic Ciprian Aghioritul şi-a dăruit viaţa din dragoste pentru Iisus Hristos în cetatea Constantinopolului în ziua de duminică, 5 iulie, a anului 1679.

Născut în satul Kletzos din ținutul Litza și Agrafa din nordul Greciei, Ciprian a arătat chemarea către preoție încă de timpuriu.

După ce a fost hirotonit, părintele Ciprian s-a dus la Sfântul Munte unde a sporit duhovnicește și a ajuns un călugăr vrednic.

Însă curând a fost cuprins de dorința de a fi mucenic. Deci a plecat în cetatea Tesalonicului, unde s-a înfățișat înaintea cadiului. Acolo a propovăduit cu îndrăzneală pe Hristos, îndemnând pe toți cei de față să lepede islamul și să-l urmeze pe dumnezeiescul Nazarinean.

Cei ce au fost martori la această, scenă cugetau că Ciprian își pierduse mințile. Deci slujitorii aflați acolo s-au năpustit la el și l-au aruncat afară. Dar dorința de a-și da viața pentru Hristos nu a scăzut. Aceasta l-a dus pe Ciprian la Constantinopol, unde a intrat cu îndrăzneală în palat și s-a întâlnit cu marele vizir Kara Mustafa, căruia i-a propovăduit credința creștină.

Marele vizir a fost luat prin surprindere de cuvintele lui Ciprian. El a răspuns poftindu-l pe Ciprian să primească religia islamică, dar fără să izbutească ceva. Deci Ciprian a fost trecut muftiului, căruia i-a propovăduit aceeași mântuitoare veste a creștinismului.

Pierzându-și cu totul răbdarea cu Ciprian, marele vizir l-a osândit la moarte, lucru pe care acesta l-a primit cu bucurie. Deci i s-a tăiat capul în mahalaua Fanarului din Constantinopol, locul unde se mutase Patriarhia Ecumenică din anul 1601.

Astfel ieromonahul Ciprian din Kletzos, Agrafa, și-a dăruit viața din dragoste pentru Iisus Hristos în cetatea Constantinopolului în ziua de duminică, 5 iulie, a anului 1679.

(Pr. Nomikos Mihail Vaporis, Mărturisitori ai lui Hristos: viețile Noilor Mucenici ortodocși din vremea stăpânirii turcești (1437-1860), traducere de Constantin Făgețan, Editura Sophia, București, 2002, pp. 156-157)