Vertijul este o iluzie de mișcare rotatorie, dar mecanismele sale îmbină întotdeauna biologia urechii interne cu răspunsul psihologic la stres și anxietate.

 

Vertijul este o senzație neplăcută de mișcare sau rotire, având de cele mai multe ori cauze fizice reale, precum afecțiuni ale urechii interne (inclusiv vertijul paroxistic pozițional benign), probleme de tensiune, hipoglicemie sau tulburări neurologice, și mai puțin semnificații psihologice ascunse.Deși abordarea emoțională și eliberarea de furie, resentimente sau traume genealogice reprezintă pași valoroși pentru pacea interioară, este vital să înțelegem vertijul și din punct de vedere medical. Corpul și mintea funcționează ca un tot unitar, iar adesea o vulnerabilitate fizică este amplificată dramatic de starea psihică

Cauze fizice frecvente ale vertijului

Probleme ale urechii interne: Afectarea labirintului sau a cristaletelor din urechea internă este cea mai comună cauză a vertijului rotativ.
Tensiunea arterială: Scăderile sau creșterile bruște ale tensiunii pot provoca stări de leșin și amețeală.
Fluctuțiile glicemiei: Hipoglicemia reduce energia creierului și poate generainstabilitate.
Stresul și oboseala: Pot accentua simptomele fizice existente, dar nu reprezintă singura sursă a problemei.




🩺 Perspectiva Medicală: Ce se întâmplă în corp?
În medicină, vertijul nu este o boală, ci un simptom. El semnalează o desincronizare între informațiile pe care creierul le primește de la ochi, de la urechea internă (sistemul vestibular) și de la receptorii din mușchi/articulații. Cele mai frecvente cauze fizice includ: 
• VPPB (Vertijul Paroxistic Pozițional Benign): Reprezintă aproape 40% din cazuri. Apare când mici cristale de calciu din urechea internă se deplasează greșit, declanșând crize violente de învârtire la mișcările capului. 
• Nevrita vestibulară sau Labirintita: Inflamații ale nervului auditiv sau de echilibru, declanșate adesea de virusuri. 
• Boala Ménière: Acumulare de lichid în urechea internă, manifestată prin vertij, țiuit în urechi (tinitus) și scăderea auzului. [
• Cauze metabolice: Așa cum ați menționat, hipoglicemia (scăderea zahărului din sânge), deshidratarea, anemia sau fluctuațiile bruște de tensiune arterială (hipotensiunea ortostatică) pot tăia brusc „legătura cu pământul”. 
---
🧠 Cercul Vicios: Stresul, Anxietatea și Vertijul
Există o legătură directă, demonstrată neurologic, între centrii echilibrului din creier și sistemul limbic (responsabil de emoții). Până la 30% dintre persoanele cu vertij cronic dezvoltă o componentă psihogenă sau suferă de PPPD (Amețeală Postural-Perceptivă Persistentă). [1, 2, 3]

Atunci când trăiți cu frica de a nu fi „la înălțime”, când simțiți că spațiul vital vă este încălcat sau că totul evoluează prea repede, corpul secretă hormoni de stres. Aceștia modifică ritmul respirator, contractă mușchii gâtului (afectând circulația vertebro-bazilară) și alterează procesarea senzorială. Astfel, metafora psihologică de „a nu avea repere” devine o realitate fizică: creierul chiar își pierde reperele spațiale. 
🛠️ Pași Practici pentru Recuperare Integrativă
Pentru a vă recăpăta echilibrul interior și exterior, este recomandat să îmbinați grija pentru corp cu cea pentru minte:
1. Consult medical de specialitate: Vizitați un medic ORL sau un neurolog pentru a exclude sau trata o problemă structurală a urechii interne. Dacă este vorba de VPPB, o simplă manevră fizică executată de medic (manevra Epley) vă poate vindeca pe loc. 
2. Împământare fizică (Grounding): Pentru că simțiți că „nu atingeți pământul”, practicați exerciții de focalizare. Mergeți desculț pe iarbă/pământ, simțiți greutatea corpului în tălpi sau folosiți tehnica 5-4-3-2-1 pentru anxietate (numiți 5 lucruri din jur, atingeți 4, auziți 3 etc.).
3. Eliberarea furiei reprimate: Așa cum ați observat, furia tăcută blochează energia. Exprimați-vă emoțiile prin scris (jurnal ghidat), artă sau terapie somatică. Învățați să spuneți „NU” pentru a vă proteja spațiul vital, fără a simți nevoia să vă justificați constant.
4. Acceptarea lipsei de control: Vertijul apare des la persoanele perfecționiste, care vor să controleze totul. Exersați capitularea blândă în fața fluxului vieții: „Nu pot controla exteriorul, dar pot controla modul în care respir și mă tratez în acest moment.”
Despre vertij!
Vertijul este o tulburare cerebrala, o senzatie sub influenta căreia cred că propria mea persoană sau obiectele din jurul meu sunt animate de o miscare giratorie sau oscilatorie (vertij rotativ).
A avea un vertij sau o ameteală este un mod de a fugi de un eveniment sau de o persoana, pe care refuz sã o văd sau sã o aud: chiar dacă nu sunt multumit, ramân in aceastã "schemă" de functionare.
Refuz sã mã supun autoritätii exterioare sau interioare, vocii mele interioare. Pot avea impresia că o situatie evolueazã prea repede pentru mine si îmi este fricã de schimbările pe care le va genera în viata mea.
Oare pot fi tot timpul la înãltime?
O sarcină nouă sau o pozitie nouă, pe care le consider prea exigente, îmi pot provoca un vertij fizic psihologic, care se poate transtorma in vertij fizic.
Ími este teamă că nu voi tine pasul cu schimbarile. Totul se miscã prea repede !
Simt cã îmi pierd spatiul vital, ma simt strivit. Este ca si cum nu as mai avea repere pentru a ma conduce si pot avea impresia cã "tatăl meu" , sau cineva care reprezintă
autoritatea, este absent si că ar trebui sã mă ajute mai mult, legat de directiile în care trebuie sã merg.
Imi este fricã de viitor, nu prea stiu in ce directie sä merg si mă regăsesc in fată in fată cu mine Însumi, în neant. Acest lucru îmi provoacã un vertij. Am o dificultate in a mã pozitiona.
Prefer sã mã inchid, sã evadez. As vrea să controlez totul, atât ceea ce se intâmplã in interior, cât si ceea ce se întâmplă în exteriorul meu, dar este imposibil si devin tot mai instabil si mai anxios.
In majoritatea cazurilor, atunci când sufăr de vertij si de ameteli, este posibil sã sufar de hipoglicemie. Existã forte asupra cărora nu am niciun control si acest lucru mã descurajeaza. Caut tot timpul adevărul.
Sunt afectat de o minciună, în legätura cu linia mea genealogicã si am impresia că ceva "nu este in regula" si nu stiu despre ce este vorba. Nu sunt în contact cu pământul, "nu ating pământul". Mã invârt in cerc si nu vad nicio iesire.
Existã lucruri pe care nu suport sã le aud. Trãiesc in gândurile mele, in visele mele. Am o stare de rău sau o tulburare profundã cu privire la poziçia pe care o ocup in familia mea sau in societate.
Care este poziția mea, mă simt confortabil cu aceasta?
Vertijul scoate la lumină un dezechilibru interior pe care il träiesc, de multe ori, între partea mea femininã si cea masculina. Sau un dezechilibru apărut în urma unui soc emotional: plecarea cuiva drag, de exemplu, al confuzie si o ambivalentã fatã de emotiile mele.
Imi este greu să discern si să văd clar emotile si responsabilitatile mele si să acționez corect. Am impresia cá trebuie să-mi justific tot timpul actele si sã percep situatiile din viata mea ca fiind
"nedrepte"ceea ce îmi provoacã multă furie.
Devin amar, chiar furios, fatã de anumite persoane, situatii sau gesturi, uneori ajung chiar sã îi detest si sa caut o revansa.
Am impresia că mi se incalcã spatiul vital. Furia, care de obicei rămâne tăcuta, si supararea mã determin sã mã retrag din lume.
Trăiesc multà animozitate.
As vrea sã mã exteriorizez si sã arăt lumii intregi de ce sunt, dar rămân inchis in carapacea mea. Acest lucru mã disperă.
Accept sã mã eliberez de aceste sentimente amare, iritante. Trebuie să consider fiecare experientã pe care o trăiesc, ca pe o ocazie de a mã cunoaste mai bine si de a-mi folosi sensibilitatea intr-un mod pozitiv si creator, în loc să ii
• controlez si sã îi manipulez pe altii.
Doar prin exprimarea sentimentelor mele interioare si prin acceptarea experientelor trecute, care m-au marcat, voi putea sã mã eliberez si sã trăiesc în pace.
---