1 ÎNDREPTAR DE SPOVEDANIE

 

1
ÎNDREPTAR DE SPOVEDANIE
 M-am îndoit (şi încă mă mai îndoiesc) de adevărurile creştine revelate (arătate) în Sfânta Scriptură
sau Tradiţia Sfinţilor Părinţi.
 M-am ruşinat a susţine adevărul credinţei ortodoxe înaintea oamenilor care aveau idei potrivnice sau
erau indiferenţi faţă de învăţătura ortodoxă.
 M-am îndoit că prin sincera spovedanie se pot ierta toate păcatele mărturisite.
 Am păcătuit cu încredere prea mare în Dumnezeu, zicând că El este milostiv şi mă va ierta şi pentru
aceasta pot păcătui mereu.
 Am avut în viaţă momente de deznădejde, păcătuind continuu, crezând că Dumnezeu tot nu mă va
ierta
 Mi-am pus în gând, mi-am dorit şi încercat să-mi pun capăt vieţii.
 Am avut tendinţa de a asculta de învăţăturile eretice ale stiliştilor, protestanţilor sau ale altor religii,
susţinând că toate sunt bune.
 Am crezut în doctrine New Age – spiritism, yoga, reîncarnare, hipnoză, descântece, şcoli teosofice,
raţionaliste, participând la ritualuri şi credinţe oculte demonice.
 Am cârtit împotriva lui Dumnezeu în încercări şi ispite
 Am apelat la vrăjitoare, descântătoare, ţigănci, prezicători, „preoţi” care „deschid cartea ca să vadă
care e viitorul”.
 Ghicirea în cărţi sau cartomanţia, darea cu bobi sau în ghioc, ghicirea în cafea ca şi zborul păsărilor,
sau cântatul cocoșului sau a găinii, apariţia cucuvelei, ş.a., toate aceste tălmăciri şi prevestiri sînt
înşelăciuni osândite de biserică. Nimeni să nu se lase amăgit de unele coincidenţe ale ghicirii, căci în
toate acestea lucrează pe de o parte mintea omului rătăcit, iar pe de altă parte inspiraţia diavolului.
 Am făcut eu însumi farmece, vrăji; am ghicit, am descântat, am explicat visele, vedeniile, zodiacul.
 Am crezut în superstiţii (13 poartă ghinion, marţea e rea, potcoava aduce noroc, ieşirea unui preot în
cale e semn rău).
 Am purtat talismane sau alte lucruri ca să am noroc.
 Îmi împodobesc trupul cu tot felul de podoabe şi deşertăciuni călcând normele morale ale Sfintei
Biserici.
 Ca femeie, m-am coafat, rujat, pudrat, pensat, machiat; mi-am tuns părul scurt, obişnuiesc să port
pantaloni; am mers la Sfânta Biserică în pantaloni, cu capul descoperit.
 Nu m-am rugat cu credinţă; nu m-am străduit să ţin mintea la rugăciune, purtând de bunăvoie gândul
la tot felul de lucruri lumeşti.
 Nu mi-am făcut pravila de rugăciune şi canonul rânduit de duhovnic.
 În rugăciune am cerut lui Dumnezeu ceea ce nu se cuvine sau numai lucruri materiale, ignorând
dobândirea celor spirituale.
 Nu am mulţumit lui Dumnezeu după îndeplinirea unor cereri.
 Am vorbit de rău slujitorii Sfintei Biserici.
 Am ispitit pe Dumnezeu expunându-mă la diferite pericole ca să văd dacă mă va păzi.
 În caz de boală am refuzat ajutorul medical, sfidându-i pe doctori.
 Am apelat la medicina alternativă: homeopatie, acupunctură, osteopatia ca şi chiropractică, masaj
bioenergetic, shiatsu, medicina holistică, radiestezie, cromoterapie, cristaloterapie, reflexoterapie,
reflexologie, medicina ayurvedică, dialogism transcendental, meditaţia transcendentală, numărul de
aur, puterea gândului, gândirea pozitivă, mişcarea de integrare spirituală în absolut MISA,
urinoterapia, helioterapia, longevitate, aromoterapie, botanoterapie, presopunctură, bioenergie,
magie albă, magnetoterapie, magnetism, scientologie, auditare, electropsihometru (E-metru),
dianetică, engramele minţii, orgonomie, spiritism, medium, credinţa în puteri energetice, cosmice,
vrăjitorie cu calculatorul (biorezonanţă) şi orice altă medicină cu orice altă denumire care nu se
foloseşte de puterile vindecătoare pe care le-a pus Dumnezeu ori în Sfintele Taine ale Bisericii
Ortodoxe ori în legile naturale fizice sau chimice (cum sunt bunele metode medicale clasice:
medicamentele, plantele, fizio- şi kinetoterapia). Am apelat la orice medicină care se bazează pe
puterile „vindecătoare”, miraculoase, bioenergetice ale omului, aparaturii sau naturii şi care
indiferent de denumire este vrăjitorie (exemple de termeni moderni folosiţi în vrăjitoriile şi/sau

2
şarlataniile moderne: paranormal, structuri subtile electromagnetice a celulelor şi componentelor
sale, reglaj de energie, reglaj al câmpului magnetic, energii Yin şi Yang, energii pozitive şi negative,
diluţie şi/sau dinamizare homeopatică sau atingerea „esenţei dumnezeieşti a creaţiei” – idee care
provine din erezia panteismului).
 Ocultismul sau esoterismul este falsa ştiinţă cultivată de minţile înfierbântate, prin care ocultiştii spun
că posedă un simţ superior celor obişnuite, şi prin care ei ajung să cunoască rădăcinile adevărurilor. în
realitate, nu este decît o înşelăciune a diavolului, care a înşelat pe oameni sub diferite forme ale
idolatriei, spiritismului şi altor practici, pornind de la anumite realităţi fizice şi psihice, pentru ca pe
temeiul unui adevăr parţial, să ducă la o rătăcire şi mai mare a minciunii înşelătoare. Ocultismul se
manifestă parţial sub alte nume, osândite de biserică. Orice nume ar purta el, trebuie demascat şi
osândit, fiindcă orice fel de rătăcire cu cît conţine mai mult adevăr în ea, cu atît este mai periculoasă.
 În vechime oamenii învăţaţi se numeau magi (Fac. 4, 8; Matei 21,1), însă cu timpul au fost umbriţi de
magii falşi, vrăjitori, şarlatani şi înşelători, încît astăzi prin magie se înţelege totalitatea mijloacelor
oculte de a lucra misterios în sânul naturii, şi de a supune spiritele nevăzute, ba chiar folosindu-se de
numele lui Dumnezeu la comanda vrăjitorului ca să facă lucruri supranaturale, neobişnuite. Magia
prin care se face binele vicleşugului, se numeşte magie albă, iar cea prin care se face răul se numeşte
magie neagră. În realitate este o aceeaşi lucrare drăcească, prin care diavolul se pune în slujba omului
vândut Iui, pentru ca apoi acest om şi cei care apelează la serviciile lui, fără ca să se spovedească
pentru aceasta, să-i aparţină cu totul în muncile veşnice (Ex. 7,11-12 şi 22, 8-18; II Tim. 3, 8; Luca
10,18; Apoc. 12, 8-10).
 Magia care lucrează asupra minţii oamenilor prin numere, adică numere cabalistice, prin care se
pretinde că ar reprezenta lucruri ascunse, pe care le descifrează numai magul, se numeşte magie
cabalistică. Magia care se foloseşte de elementele naturale, geologice şi chimice ca pietre diferite,
ape şi soluţii cu diferite amestecături se numeşte alchimie. Toate aceste fiind creaţiuni ale
înşelăciunii, ele se osândesc aspru (VI ec. 61,65).
 Am crezut că mă voi mântui numai prin faptele mele bune şi nu prin milostivirea şi mila lui
Dumnezeu.

 Am fost lacom după bani şi avere.
 M-am purtat cu zgârcenie faţă de familie, lipsindu-o de cele trebuincioase.
 Am risipit şi cheltuit banii la jocuri de noroc, în centre de distracţie.
 Am fost indiferent şi zgârcit faţă de cei săraci evitând să fac milostenie.
 Obişnuiesc să mănânc cu nesocotinţă (peste măsură, fără de rânduială), făcându-mă rob pântecelui.
 M-am prefăcut a fi un bun creştin, în realitate trăind ca un păgân.
 Am crezut în vise.
 Am idolatrizat persoane sau grupuri de artişti, sportivi, oameni politici sau din alte domenii.
 M-am mândrit cu calităţile trupeşti sau sufleteşti, prin cuvinte sau acţiuni.
 M-am arătat plictisit faţă de cele duhovniceşti şi m-am preocupat în mod exagerat de cele lumeşti
(glume, şuete, vorbire fără rost, pălăvrăgeală).

 M-am jurat pe numele lui Dumnezeu, pe numele altor lucruri sau persoane sfinte.
 Am pus pe alţii să se jure pentru a crede ceea ce spun.
 Nu mi-am împlinit făgăduinţele făcute lui Dumnezeu sau altor persoane.
 Am făcut glume despre credinţa creştină alături de cei necredincioşi, profanând cuvintele Sfintelor
Scripturi.
 Am hulit pe Dumnezeu (sau pe sfinţi) şi Sfintele Taine.
 Am înjurat de cele sfinte sau drăcuit dând diavolului soţia, copiii, animalele, etc.
 Am blestemat pe copiii mei şi alte persoane.

 Nu am mers la sfânta biserică duminica şi în sărbători.
 Am pierdut timpul – acasă la televizor, prin baruri sau în plimbări – în timpul Sfintei Liturghii.
 Am îndemnat pe alţii să nu meargă la biserică.
 M-am dus prea târziu sau am plecat înainte de a se încheia slujba.

3
 Am intrat în biserică nespălat, neprimenit (sau ca femeie în zile de necurăţie).
 Am mers la biserică doar de ochii lumii, nu din credinţă şi dragoste faţă de Dumnezeu.
 Nu am ascultat cu evlavie sfintele slujbe: am vorbit, am râs, am făcut tulburare prin comportamentul
meu.
 Am lucrat în duminici sau sărbători; am făcut curat, am fost la muncile câmpului, am făcut
cumpărături, am făcut afaceri sau alte treburi pe care le puteam face în altă zi.
 Nu am postit (în lipsa unui motiv serios de sănătate) în zile rânduite de sfânta biserică: miercurea şi
vinerea sau în cele patru posturi de peste an.
 Nu m-am spovedit în posturi şi atunci când am căzut în păcate grele.
 Nu m-am pregătit de Spovedanie prin cercetarea păcatelor şi citirea sfintelor rugăciuni.
 Am ascuns păcate la Spovedanie din ruşine faţă de preot.
 M-am dezvinovăţit dând vina pe altcineva sau pe diferite împrejurări în care am fost ispitit.
 Nu m-am împărtăşit atunci când mi s-a dat dezlegare; m-am împărtăşit fără dezlegare de la preot.
 După Sfânta Împărtăşanie am revenit imediat la păcate, întinând Sfintele Taine (scuipat, băut, înjurat,
etc...).

 Ca părinte, nu am avut grijă în egală măsură de fiecare dintre copiii mei.
 Am împiedicat pe copiii mei de a merge pe calea credinţei (să se călugărească, să meargă la biserică,
etc); i-am îndemnat la rău, i-am încurajat la păcate.
 Am hotărât şi forţat pe copii să devină monah sau preot fără ca acesta să simtă vreo chemare spre
aceasta.
 Nu m-am îngrijit de mântuirea copiilor mei; nu i-am dus la Spovedanie şi Împărtăşanie şi nu le-am dat
exemplu prin purtarea mea.
 Când copiii mei au greşit nu i-am mustrat, nu i-am pedepsit şi nu i-am oprit de la păcate.
 Uneori am fost prea aspru şi i-am pedepsit pe copiii mei pe nedrept.
 Am fost neascultător faţă de părinţii mei, i-am urât când m-au îndemnat să nu fac păcate.
 Nu mi-am îndeplinit datoria faţă de părinţii mei, am fost neascultător, i-am batjocorit, i-am vorbit de
rău, blestemat, i-am părăsit la neputinţe şi greutăţi.
 Nu am ascultat de cei mai mari ai mei (profesori, conducători, şefi), atunci când mă învăţau de bine.
 Nu am ascultat de părinţii mei duhovniceşti (duhovnic, naş), nu m-am rugat pentru ei, i-am vorbit de
rău, i-am batjocorit.
 Ca naş nu m-am îngrijit de fiii mei duhovniceşti (fini).
 În viaţa de familie ca soţ (soţie) nu m-am îngrijit de soţia (soţul) meu: ne-am obişnuit a ne certa, ne-
am bătut, am smintit copiii prin purtarea noastră, nu am întreţinut armonia în familie.
 Ca soţ nu m-am îngrijit de soţia mea cum trebuia, am supărat-o, am întristat-o, am umilit-o, am
considerat-o inferioară mie.
 Ca soţie nu mi-am ascultat bărbatul, nu am răbdat când era nervos, ci l-am contrazis.

 Am ucis de voie sau fără de voie.
 Am îndemnat (determinat) pe alţii să ucidă
 Am băgat zâzanie, vrajbă despre alţii, făcându-i să sufere din pricina mea.
 M-am bucurat de paguba, nenorocirea, necazul aproapelui.
 Nu am iertat pe cei ce mi-au greşit.
 Am umilit pe cei săraci, pe orbi, ologi sau alţi nefericiţi; i-am batjocorit, i-am alungat când au venit la
mine să-mi ceară vreun ajutor.
 M-am păzit să nu fac copii folosind diferite metode.
 Am avortat copii (cu voie sau fără de voie) sau am ajutat pe alţii să facă acest păcat.
 Mi-au murit copiii (nebotezaţi sau botezaţi) din vina mea.
 Sunt scandalagiu şi am pus pe alţii să se certe sau să se bată chiar şi numai pentru a mă distra.
 Sunt agresiv, mă mânii uşor, mă cert pentru lucruri mărunte.
 Am mâncat şi băut peste măsură, m-am îmbuibat.
 Am patima fumatului, am îndemnat şi pe alţii.
 Am comercializat şi consumat droguri.

4
 Am patima beţiei, beau peste măsură, nu mă pot stăpâni, cheltuind bani şi sănătate.

 Am avut cugete trupeşti necuviincioase; le-am păstrat în suflet şi m-am îndulcit cu ele.
 Am privit feţe străine cu gânduri desfrânate.
 Am făcut malahie (masturbare) singur sau cu alţii.
 Am desfrânat cu fecioare, văduve, feţe bisericeşti, rude sau cu cei de alte credinţe.
 Am preacurvit cu animale.
 Am avut relaţii sexuale cu persoane de acelaşi sex.
 M-am unit cu femeia mea peste fire.
 Am preacurvit cu femei căsătorite, cu feţe bisericeşti, cu rude spirituale, cu copiii mei, etc.
 Am trăit în concubinaj.
 Am avut legături trupeşti înainte de cununie.
 Am trăit trupeşte cu soţia în zilele de post, Duminica şi în sărbători, în timpul perioadei lunare a soţiei
sau în cele patruzeci de zile după naştere.
 Am avut vise necurate în timpul somnului, pătimind şi scurgere.
 Fiind copil am jucat diferite jocuri pătimaşe, desfrânate, necuviincioase cu alte fete sau băieţi.
 Am privit la imagini pornografice, erotice (filme, pagini de internet, reviste, reprezentaţii în cluburi,
etc).

 Mi-am pus în gând să fur să înşel, să nu-mi plătesc datoriile.
 Am furat, înşelat statul, pe aproapele sau Biserica.
 Am vândut marfă falsificată, stricată; am luat un preţ mai mare decât cel cuvenit.
 Am mutat hotarul furând de la vecinul.
 Am înşelat la cântar, nu am spus adevărul despre marfa vândută.
 Am găsit lucruri şi ştiind, sau neştiind, ale cui sunt, nu le-am înapoiat, păstrându-le pentru mine.
 Am împrumutat bani sau alte bunuri şi nu le-am înapoiat.
 Am sfătuit pe alţii să fure, să facă rău, ajutându-i şi eu la aceasta (i-am ascuns în casă).
 Nu mi-am plătit datoriile faţă de stat; am făcut declaraţii false, înşelând statul.
 Având posibilitatea să înlătur pagubele aproapelui, nu l-am ajutat.
 Am tras cu urechea ca să folosesc cele auzite în scopuri rele (calomniere, înşelăciune, autojustificare,
etc).
 Am participat la jocuri de noroc, nedreptăţindu-mi familia şi furând apoi şi pe aproapele.

 Am mărturisit strâmb împotriva aproapelui în faţa oamenilor, pricinuindu-i păgubire sufletească sau
materială.
 Am grăit minciuni de tot felul.
 Am stat la îndoială să spun adevărul.
 Am vorbit altfel decât am gândit (am vorbit cu două înţelesuri).
 Am flatat pe aproapele cu laude mincinoase pentru a-mi asigura stima lui sau alte foloase.
 Am minţit la judecată ca pârât, ca inculpat sau ca martor.
 Am minţit la mărturisire, de ruşine, din teama de a-mi dezvălui unele însuşiri rele ale mele sau unele
păcate ruşinoase.
 Am obiceiul de a retransmite informaţiile sau secretele aproapelui încredinţate numai mie.

 Am dorit femeie străină (sau bărbat).
 Am invidiat pe aproapele meu pentru reuşita lui.
 Am râvnit la averea aproapelui.
 Mi-am comparat viaţa cu cei mai bogaţi decât mine şi am fost cuprins de tristeţe pentru că nu am cât
ei.
 M-am supărat pe aproapele din diferite motive şi am căutat motive să-l micşorez sau să-l desconsider
în faţa celorlalţi.
 M-am făcut părtaş la păcate străine.
 Nu am destulă credinţă, nădejde şi dragoste .

dacă omul nu ajunge pe buza prăpastiei, pe spatele lui nu răsar aripi

 

Am înţeles din experienţele personale ce înseamnă bătălia la nivelul minții. Înseamnă lupta cu vinovăția și neiertarea de sine – învinovățirea, reproșul, regretele. Ne putem petrece viața ca într-un tunel întunecat, lipsiți de speranța în mai bine, blocați în trecut, cu senzația că lucrurile merg mai departe. Dar nu aceasta este calea, ci acceptarea durerii, pentru că ea ne expandează conștiința şi, astfel, nivelul de înțelegere asupra lumii şi a noastră, ca persoane, se adâncește. De aceea, în loc să căutăm fericirea, mai înţelept este să ne pregătim emoțio­nal pentru necazuri, căci sunt inevitabile.

Un psihoterapeut cognitiv și comportamental analizează erorile de gândire și îi arată persoanei care îi solicită ajutorul în ce măsură viața lui este afectată negativ (sau pozitiv) de propriile convingeri. Am scris, de-a lungul timpului, despre erorile de gândire și cum le putem corecta prin exercițiu conștient.

Psihoterapeutul analizează comportamentul celui în cauză, arătându-i dis­tincția dintre comportamentele funcționale și cele nefuncționale. Psihoterapeutul îi vorbeşte despre grija față de el, relaționarea sănătoasă, comportamente sustenabile pentru obiectivele de viață pe care le are, să facă alegeri cu partea sănătoasă din el, nu cu partea traumatică sau de supraviețuire. 

În munca mea, care presupune alinarea suferinței oamenilor, trăiesc o dilemă. Pe de o parte, observ funcția purificatoare a durerii, funcția de trezire, de schimbare a vieții și modurile bune în care aceasta ne crește empatia, rezilien­ța și sensul.

Ce se întâmplă de fapt când vorbești despre durere și îți dai voie să o simți? Când vorbești despre durere în terapie, aceasta își găsește o matcă de curgere în viața ta, astfel încât îi poți găsi cu mai multă ușurință un sens, găsești răspunsuri, găsești o direcție. Durerea expandează conștiința, iar nivelul tău de înțelegere asupra lumii se adâncește. Dacă durerea nu aduce schimbare, ea rămâne fără valoare intrapersonală.

Așa cum scrie Marcus Aurelius, ceea ce ne stă în cale devine calea.

Încerc să decodific în termeni simpli un proces care înseamnă și multe cu­noștințe, și formare continuă, și muncă de autocunoaștere, și măiestrie. 

Cultivarea tăriei emoţionale şi de caracter

În fiecare zi văd oameni care se luptă cu durerea, cu situații de viață mai mult sau mai puțin dificile, cu provocări mai mici sau mai mari. De aici am dedus că paradigma în care trăim este greșită.

Dacă aș întreba 100 de oameni ce își doresc de la viață, majoritatea mi-ar răspunde fără ezitare că-și doresc să fie fericiți. Însă, o abordare mai înțeleaptă este aceea în care nu căutăm fericirea, ci cultivăm tăria emoțională și de caracter pentru a ne pregăti de necazurile inevitabile. 

Pentru a crește copii rezilienți emoțional, paradigma trebuie schim­bată, în fapt, ar fi indicat să ne pregătim pentru durere, pierdere, eșec, dezamăgire – așteptăm fericirea, iar atunci când viața își urmează cursul firesc, presărată cu durere, suntem luați prin surprindere, așa cum am fost și eu de altfel.

Credem că nouă nu ni se poate întâmpla nimic rău, că familiile noastre sunt sub o cupolă de protecție divină. Întrebarea nu este dacă greul va veni peste tine – e doar o chestiune de timp până când se va întâmpla aceasta, ci când.

Oferă-ţi a doua șansă! 

Aș vrea să spun că cele mai importante lucruri despre oameni și viață le-am învățat din cărți, dar nu, cele mai importante lucruri de­spre oameni și viață le-am învățat din suferință. Nimic nu m-a smerit mai mult și nimic nu mi-a arătat cu atâta claritate care este locul meu într-un univers infinit. 

Drumul restaurării de sine cere blândețe, răbdare, compasiune și comportamente funcțio­nale faţă de propria persoană. Simplu spus, greu în practică, atunci când parcă îți vine să abandonezi totul, să te lași pradă inerției, gândurilor și trecutului.

Ce aș fi putut face diferit? Dă-mi voie să-ți spun că nimic nu ai fi putut face diferit. Post-factum mereu sunt lucruri pe care le-ai fi putut schimba, dar realitatea este că, în acel moment, ai făcut tot ceea ce a ținut de tine, atât cât ai putut atunci să faci. 

Iertarea de sine este lecția, e drept atât de grea, pe care dacă o înveți, poți ajunge la pacea sufletului. Iertarea poate ţi se pare un cuvânt greu, pentru care crezi că nu te simți pregătit. Acceptare poate fi o variantă mai bună.

Totuşi, oferă-ți a doua șansă, a zecea… De ce să ne iertăm? Pentru că iertarea aduce speranţă, pace interioară, restaurare, seninătate, emoții pozitive. Aceasta este calea. 

De ce să oprim avalanșa de re­proșuri? Pentru că nu există o viață perfectă, suntem supuși greșelii, imperfecțiunilor, slăbiciunilor și neputințelor omenești. Iar dacă vedem aceasta în noi, putem fi la rândul nostru îngăduitori cu alții. Putem înțelege mai bine contextele, putem fi buni și empatici. 

Voi crede întotdeauna în puterea fiecăruia de a-şi schimba viața, schimbând gândurile și acțiunile pe care le faci. Încet, încet, creierul învață noi trasee neuronale, noi modalități de răspuns, stimuli ame­nințători, neutri sau pozitivi. Schimbarea e posibilă.

Poate îți va lua zece ani să ajungi la concluziile acestea, nu contează, să­mânța a fost plantată, vei realiza, mai devreme sau mai târziu, că bătălia de la nivelul minții e cea mai grea de câștigat, dar și cea pe care o poți controla cel mai bine, spre deosebire de circumstanțele exterioare, asupra cărora nu ai nici un control. 

Nimeni nu este perfect

Ce este de făcut când o situaţie îţi provoacă durere? Ancorează-te în prezent, nu în trecut, nu în viitor. Care sunt lucrurile pe care vrei să le bifezi azi? Poate două-trei întâlniri, o ieșire la ziua cuiva, niște ches­tiuni administrative de rezolvat, curățenie în casă. Foarte bine, te ridici din suferinţă şi faci ceea ce ai de făcut, pentru că fiecare sarcină bifată îți crește sentimentul de eficacitate, ai încredere că poţi, te descurci, ești capabil. 

Alege măcar două activități care îți aduc bucurie – poate alergat, citit, pictat, scris poezii, gătit, fotografiat etc. – și practică-le de minimum trei ori pe săptămână. Nu uita că inima se vindecă.

Tindem spre perfec­țiune, dar nimeni nu este perfect. A coabita cu imperfec­țiunea, aceasta este marea provocare.

Nikos Kazantzakis spunea că, „dacă omul nu ajunge pe buza prăpastiei, pe spatele lui nu răsar aripi”. 

Fii conștient de faptul că în fiecare secundă poți pierde totul: oameni pe care-i iubești, sănătate, obiecte, casă, orice. De aceea, este important să ai o mentalitate de învingător, în sensul să aștepți ceea ce este mai bine, dar să te pregătești pentru ceea ce este mai rău.

https://alinarotaru.com/batalia-la-nivelul-mintii/

Pentru un pahar cu apă

 

Un tânăr de 20 de ani stătea într-o zi pe gânduri ... ce să fac, se gândi el, să mă însor sau să mă călugăresc?

Cred că orice aş alege nu va fi tocmai uşor. Dar dacă mă călugăresc, când voi îmbătrâni poate voi fi atât de singur şi bolnav încât nimeni nu o să îmi fie alături ca să îmi poată da măcar un pahar cu apă ... Aşa gândind tânărul, îşi făcuse plan că mai bine se va căsători. A venit timpul şi s-a căsătorit cu o tânără tare cuminte. Au avut 5 copii împreună pe care i-au crescut tare greu ... el fiind un om sărac dar gospodar ... a muncii mult pentru ei ... A rămas şi văduv de tânăr. A ajuns om bătrân cu nepoți şi strănepoți şi se bucura de dragostea lor.

Avea deja 90 de ani şi era bolnav la pat. Copiii lui, nepoții şi strănepoții erau în jurul patului de suferință şi fiecare se îngrijea ca bătrânului să nu-i lipsească nimic.

- Dragii mei, le spuse el, acum că mă pregătesc de trecerea din această viață vreau să vă povestesc toată viața mea ... şi le-a povestit bătrânul din ce îşi mai aducea aminte ... La un moment dat le-a spus şi de perioada aceea a tinereții în care era în cumpănă, când nu ştia ce să facă, să se călugărească sau să se căsătorească. Şi la sfârşit le-a spus următoarele:

- Dragii mei, nu îmi pare rău că m-am căsătorit, că voi sunteți odraslele mele cu care m-a binecuvântat DUMNEZEU, dar ştiți ce e cel mai ciudat lucru acum?! că iată îmi făceam griji pentru un pahar de apă la tinerețe că poate nu îl voi avea la bătrânețe ... şi acum am ajuns bătrân, bolnav şi pe patul morții ... ŞI NU ÎMI ESTE ABSOLUT DELOC SETE ...

Cu toții au izbucnit în râs. Şi bătrânul de asemenea. :

Morala:

Nu- ți fă prea mari griji şi multe socoteli în viață, că oricum nu se vor întâmpla aşa cum le gândeşti tu, decât numai aşa cum v-a vrea BUNUL DUMNEZEU să le rânduiască.

Maica Domnului

 

1. Femeia trebuie preţuită, să ştiți, pentru că mai întâi ne reprezintă o femeie în Împărăţia Cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparând-o pe ea cu oamenii – Părintele Arsenie Papacioc;

2. Aşadar, deci fecioria ne propune ca model al ei, viaţa Mariei, în care ca într-o oglindă fecioria îşi priveşte frumuseţea ei şi virtuţile exemplare. Maria a fost fecioară nu doar cu trupul, ci şi cu mintea, printr-o dragoste sinceră unde nu este loc nici pentru făţărnicie, nici pentru falsitate… Smerită la inimă, atentă, tăcută, iubitoare de citire a Sfintelor Scripturi nu îşi punea nădejdea în bogăţiile trecătoare, ci în rugăciunile săracilor. Nu ieşea afară decât pentru a merge la Templu şi atunci însoţită de părinţi sau cunoscuţi – Sfântul Ambrozie al Milanului;

3. Maica Domnului premerge umanității și toți îi urmează. Premerge în iubire, în curăție, în apropierea de Dumnezeu – Părintele Dumitru Stăniloae;

4. Căci aşa cum fiecare mamă dă copiilor ei simpla existenţă, tot aşa şi Mama lui Dumnezeu dăruie tuturor existenţa fericită – Sfântul Teofan al Niceei;

5. Cine L-ar putea iubi pe Dumnezeu mai mult decât Mama Lui care L-a născut nu numai ca Unul-Născut, dar L-a născut singură fără însoţire cu cineva, ca astfel afecţiunea ei să fie dublă, neîmpărtăşită cu un părtaş? Şi cine ar putea fi iubit mai mult decât mama Lui de Unul-Născut Care a ieşit numai din Ea în chip negrăit în veacurile de pe urmă, aşa cum a ieşit înainte de veacuri numai din Tatăl? – Sfântul Grigorie Palama;

6. Căci nimeni din cei care după Hristos au vieţuit potrivit lui Hristos şi au străbătut în chip diferit calea Evangheliei n-ar fi ajuns la scopul şi sfârşitul fericit căutat fără conlucrarea Maicii Domnului, precum nici fără ajutorul Duhului. Căci de unde altundeva ar fi avut parte de acesta decât prin Cea care este izvorul apei pururea vii şi al harului, aşa cum nici de luminările soarelui nu s-ar putea face părtaş cineva decât de la discul soarelui? – Sfântul Teofan al Niceei;

7. Cerem ajutor Sfinților, Maicii Domnului, socotindu-ne smeriți față de ei, și convinși că noi înșine nu putem avea o atât de mare ascultare de la Dumnezeu, pentru că nu suntem atât de smeriți ca ei – Părintele Dumitru Stăniloae;

8. În toate zilele se cuvine să ai pe Dumnezeu și pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu în inima ta, căci toate bunătățile vin de la Domnul și de la Preacurata Maica Sa pentru cei ce nădăjduiesc spre dânșii. Fie-ți drag a te ruga de-a pururea și ți se va lumina inima și va vedea pe Dumnezeu – Sfântul Nifon, Mitropolitul Țării Românești;

9. În Maica Domnului avem în cer o inimă de mamă, inimă care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei și a bătut și bate ea însăși la inima Lui pentru cauza Lui, care e mântuirea noastră, căci mântuirea nu e o chestiune de justiție, ci de iubire între Dumnezeu și oameni – Părintele Dumitru Stăniloae;

10. Da,frații mei! Într-adevăr, Preasfânta Fecioara Maria a fost împodobită de Dumnezeu cu toate darurile cele duhovnicești. Însă darul cel mai mare care i-a fost ei pricină de slavă și de cinste negrăită a fost darul smereniei. Fără de acest dar, toate celelalte daruri nu i-ar fi fost de niciun folos – Părintele Cleopa Ilie;

11. Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului se recunosc cel mai degrabă după cele trei stele – una pe frunte, a doua pe umărul drept, a treia pe umărul stâng. Aceste trei stele simbolizează fecioria Fecioarei Maria înainte de naştere, în naştere şi după naştere – Sfântul Nicolae Velimirovici;

12. Maica Domnului nu L-ar fi putut purta pe Cuvântul lui Dumnezeu în trup, dacă nu ar fi primit mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu în inimă – Mitropolitul Kallistos Ware;

13. O cinstim pe Maica Domnului şi ne rugăm ei pentru că tot ce am pierdut prin Eva, adică nevinovăţia, raiul, harul, familia sfântă, pe Însuşi Dumnezeu, le-am redobândit sau le putem redobândi prin Maica Domnului – Părintele Sofian Boghiu;

14. Ştiţi voi cine-i Maica Domnului? Ea este Împărăteasa Heruvimilor, Împărăteasa a toată făptura, cămara întrupării lui Dumnezeu-Cuvântul, uşa luminii, că lumina cea neapropiată gânditoare prin ea a venit în lume. Ea este uşa vieţii, că Viaţa Hristos prin ea a intrat în lume. Ea este poarta cea încuiată prin care n-a trecut nimeni decât Domnul, cum spune Prorocul Iezechiel – Părintele Ilie Cleopa;

15. Maica Domnului ne iubeşte mult. Ea vede în noi preţul morţii lui Iisus Hristos. Maica Domnului ne doreşte lucruri mai mari decât ne dorim noi înşine – Părintele Arsenie Papacioc.