Sinaxar 30 Aprilie

 

În această lună, în ziua a treizecea pomenirea sfântului măritului apostol Iacob, fratele sfântului Ioan, de Dumnezeu cuvântătorul.

Acest Iacob a fost fiul lui Zevedei, şi fratele lui Ioan cuvântătorul de Dumnezeu. După chemarea lui Andrei şi Petru, a fost chemat şi el cu fratele său de Mântuitorul la apostolat. Aceştia îndată lăsând pe tatăl lor şi corabia şi celelalte toate au urmat Domnului. Şi atâta i-a iubit încât unuia i-a dăruit a se rezema pe pieptul Său, iar celuilalt i-a dăruit să bea paharul pe care şi El l-a băut. Şi ei atâta râvnă aveau pentru Dânsul, încât au pornit să pogoare foc din cer ca să topească pe cei ce nu credeau. Şi poate că ar fi făcut aceasta, de nu i-ar fi oprit Hristos prin bunătatea Sa. Drept aceea îi lua pururea cu Sine pe aceştia şi pe apostolul Petru la rugăciune şi la alte orânduieli, învăţându-i cele mai înalte şi mai tainice dogme. Pe acest fericit Iacob, după patima şi înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos, nesuferindu-l Irod să îndrăznească şi să propovăduiască mântuitoarea învăţătură, a pus mâinile pe dânsul, şi l-a omorât, trimiţân-du-l al doilea mucenic la Stăpânul Hristos, după mucenicul Ştefan.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Clement, făcătorul de canoane, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Maxim.

Tot în această zi, aflarea moaştelor sfântului sfinţitului mucenic Vasile, episcopul Amasiei.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Donat, episcopul Evriei.

Acest sfânt părinte a trăit în zilele lui Teodosie cel Mare, fiind episcop în cetatea ce se cheamă Evria, în Epirul cel vechi. Şi lângă acea cetate era un sat ce se numea Soria, la care era un izvor cu apă, şi câţi beau dintr-însul mureau cu amar. Aflând de aceasta preasfântul episcop Donat, a mers la izvor cu clericii săi, şi cum a sosit s-a făcut tunet, şi îndată ieşind de acolo un balaur purtător de moarte, care îşi avea cuibul la izvor a întâmpinat pe fericitul, şi încerca să împiedice cu coada sa picioarele asinului, pe care era sfântul călare. Iar sfântul întorcându-se şi văzând balaurul, a luat funia cu care bătea asinul şi a lovit spinarea balaurului, cu aceasta făcând pe balaur să ia rană purtătoare de moarte; pentru că îndată a căzut şi a murit. Atunci au adunat lemne cei ce au văzut minunea, şi au făcut foc, şi au ars fiara. Şi nimenea nu cuteza să se apropie de apă şi să o guste; iar sfântul făcând rugăciune, şi binecuvântând izvorul şi bând el întâiul, a făcut pe ceilalţi să bea fără de frică. Acestea aflând Teodosie împăratul, a chemat pe toţi episcopii, câţi erau acolo, şi a întrebat: "Care este Donat, cel ce a lovit balaurul cu biciul şi l-a omorât, şi cu rugăciunea sa a scos apă din pământ şi din cer ploaie a pogorât?" Iar ei îl arătară zicând: "Acesta este, împărate"; şi împăratul sărutân-du-l, îl duse la împărăteasă, şi căzând amândoi apucară picioarele sfântului, rugându-l şi zicând: "Robul lui Dumnezeu, rugămu-te, fă milă cu noi; că avem numai o fiică singură născută, care este bântuită de cumplit demon, încât suntem foarte mâhniţi la suflet, şi de o vei tămădui, ia-ţi jumătate din avuţia ei". Sfântul zise: "Să vină copila"; iar ei luară pe sfântul de-l duseră la dânsa. Şi certând sfântul pe demon, şi gonindu-l, îndată s-a tămăduit copila. Dându-i împăratul făgăduinţa, sfântul n-a primit să o ia, dar pentru buna sa voinţă a cerut să i se dea un loc ce îi era aproape de oraşul lui, şi se chema Omfalion, foarte bun ca să-şi facă biserică. Pe care îndată împăratul i l-a dăruit cu carte poruncitoare. Fiind atuncea şi secetă mare pe pământ, cu învoirea împăratului a ieşit sfântul afară din cetate şi a făcut rugăciune, şi a căzut atâta ploaie din cer în cetate şi împrejur, că s-a umplut pământul, încât se părea că va fi potop. Iar împăratul avea grijă de sfântul, căci era numai cu o haină îmbrăcat şi ploaia era grea. Iar dacă a venit sfântul în curtea împărătească, nefiind nicidecum udat, s-au minunat toţi; deci împăratul se bucura de cuvintele lui şi dându-i mult aur pentru zidirea bisericii şi alte lucruri iscusite pentru podoaba aceleiaşi biserici, l-a trimis la locaşul său. Apoi mergând şi făcând biserica, şi gătindu-şi mormântul său, foarte bătrân fiind, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Arghira, care a mărturisit pe Hristos în Constantinopol, la anul 1720, şi s-a săvârşit chinuită în temniţă.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Acatistul Sfântului Apostol Iacob Zevedeu sau Iacob cel Mare – fratele Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan (30 aprilie și 30 iunie)

iun.17

Puternic dezlegător de vrăji si ocrotitor de necazuri si boli; patronul misionarilor, al teologilor și al pelerinilor

Traducere din limba rusă

Condac 1

Ales de Domnul pentru liniștea sufletului tău neîntinat, ai fost luat de El de la plasele de pescuit la propovăduirea Evangheliei și te-a îndrumat de la prinderea peștilor la prinderea oamenilor, Mare Apostol și Ucenic al lui Hristos, Iacob, fiul tunetelor. Roagă-te Singurului Iubitor de oameni pe care L-ai iubit cu sinceritate să aibă milă de noi care căutăm mijlocirea ta către El și te chemăm: Bucură-te, Sfinte Iacob, Apostolul lui Hristos și fierbinte rugător pentru sufletele noastre! 

Icos 1

Cetele îngerești s-au bucurat când Creatorul, Stăpânul și Domnul Iisus Hristos care s-a întrupat pentru mântuirea noastră te-a văzut umblând pe malul mării și chemându-te pentru slujirea de apostolat împreună cu fratele tău, fericite Iacob, l-ai lăsat pe tatăl tău și plasa de pescuit în corăbii, mergând neîncetat pe urmele Mântuitorului. Pentru aceasta, strigăm către tine:

Bucură-te, părăsindu-ți  părintele după trup pentru dragostea de Hristos;

Bucură-te, că L-ai găsit pe Tatăl Ceresc prin Hristos;

Bucură-te, dispețuind lume și toate farmecele ei;

Bucură-te, cel răsplătit prin binele ceresc;

Bucură-te, robind trupul duhului;

Bucură-te, supunându-ți duhul celui mai dulce Învățător Iisus;

Bucură-te, Sfinte Iacob, Apostolul lui Hristos și fierbinte rugător pentru sufletele noastre! 

Condac 2

Fiind ucenicul Domnului Hristos aveai gând luminat în toate și te-ai aprins de râvna pentru slava lui Dumnezeu, Apostole Iacob cel cinstit, iar Mântuitorul te-a numit împreună cu fratele tău ”fiul tunetului”, și tu I-ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2

Asemenea lui Ilie te-ai aprins ca flăcăra ascultând propovăduirea lui Hristos, iubind cu toată inima Izvorul Vieții și învățând de la El blândețea harului, iar noi numim:

Bucură-te, cel plin de râvnă duhovnicească;

Bucură-te, închinându-te slavei lui Dumnezeu;

Bucură-te, săgeată a cuvintelor care pătrunde rațiunea;

Bucură-te, înțelepciune care sfâșie sufletele celor potrivnici;

Bucură-te, cel dezrobit de egoism;

Bucură-te, robul vieții veșnice;

Bucură-te, Sfinte Iacob, Apostolul lui Hristos și fierbinte rugător pentru sufletele noastre! 

Condac 3

Ai recunoscut puterea Sfințeniei lui Hristos ascunsă în trupul Său omenesc când Domnul a înviat-o pe fiica lui Iair și te-ai învrednicit alături de Sfinții Apostoli Petru și Ioan a fi părtașul multor minuni slăvite. Văzând că Hristos este adevăratul Dumnezeu din adâncul inimii tale ai strigat către El: Aliluia.

Icos 3

Luminându-ți sufletul înțelegerea adevăratei cunoașteri a lui Dumnezeu, ai umblat în urma Bunului tău Învățător, învățând din înțelepciunea Sa și ai fost iubit de Hristos Domnul tău pentru lipsa desăvârșită de răutate. Ascultă-ne când îți cântăm acestea:

Bucură-te, robul adevăratului Dumnezeu;

Bucură-te, exorcist al demonilor;

Bucură-te, cel ce ai înviat morții prin puterea lui Hristos;

Bucură-te, întoarcând oamenii la viață și sănătate;

Bucură-te, cheamă-i pe cei întunecați cu mintea la Lumina Adevărului;

Bucură-te, învățând dreapta credință prin iluminarea virtuților;

Bucură-te, Sfinte Iacob, Apostolul lui Hristos și fierbinte rugător pentru sufletele noastre! 

Condac 4

Luminat de dumnezeiasca arătare pe Muntele Tabor ai fost martor Schimbării la față a Domnului Hristos, Sfinte Apostol Iacob, văzând Tainele lui Dumnezeu către care ai strigat: Aliluia!

Icos 4

Cuvântul cel Sfânt a grăit pe Muntele Tabor acolo unde Domnul a strălucit de slavă arătându-Și dumnezeirea, binecuvântat Iacob, și ai fost cinstit să auzi glasul Tatălui care L-a mărturit pe Fiul, și pentru aceasta te numim:

Bucură-te, cunoașterea Domnului Hristos dincolo de natura umană;

Bucură-te, vas al tainelor sfinte ce nu pot fi cuprinse de mintea omenească;

Bucură-te, cel ce L-ai văzut pe Hristos în descoperire dumnezeiască;

Bucură-te, învăţător credincios;

Bucură-te, cunoscând bucuriile sfinților încă din această viață;

Bucură-te, că acum te bucuri de ele din belșug;

Bucură-te, Sfinte Iacob, Apostolul lui Hristos și fierbinte rugător pentru sufletele noastre!

Condac 5

De dragul Domnului ai acceptat moartea Lui crezând în adevărata Înviere, fiind martor la trădarea lui Iuda din grădina Ghetsimani unde cu lacrimi ai plâns către Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5

Având mare îndrăzneală față de Hristos, Fiul lui Dumnezeu care te-a iubit, ai fost vrednic de făgăduința de a bea paharul Lui și de a fi botezat cu Botezul Său. Pentru aceasta strigăm către tine:

Bucură-te, tovarăș ucenic al lui Hristos;

Bucură-te, dragul Său prieten;

Bucură-te, având îndrăzneală față de Mântuitorul;

Bucură-te, părtaș la Potirul și la Botezul Lui;

Bucură-te, primind cuvintele Domnului ca o comoară de mare valoare în inima ta;

Bucură-te, cel dintâi ucis dintre cei doisprezece Apostoli ucenici;

Bucură-te, Sfinte Iacob, Apostolul lui Hristos și fierbinte rugător pentru sufletele noastre! 

Condac 6

Deși ai îndurat cu multă suferință furtuna mâniei iudaice lângă Crucea lui Hristos Dumnezeu care a voit să sufere pentru tot omul, nu ți-ai zdruncinat credința și nădejdea, fericite Iacob, căci știai că El este Mântuitorul lumii – Hristos, proorocit din vechime de către profeți pentru mântuirea omenirii căzute. Minunându-te de suferința Lui adâncă și de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, ai strigat către El: Aliluia.

Icos 6

Auzind glasul dumnezeiesc al lui Hristos, Dătătorul de viață care a Înviat după trei zile din morți și a intrat la ucenici pe ușa închisă, spunându-le: „Pacea fie cu voi”, te-ai bucurat mult Sfinte Iacob purtător de Dumnezeu și I te-ai închinat cu evlavie ca unui Dumnezeu adevărat, iar apoi ai propovăduit neîncetat adevărul Său și Învierea. De aceea te lăudăm:

Bucură-te, primindu-L pe Hristos în sufletul tău curat;  

Bucură-te, cel ce liniștești cu milă oamenii aducându-le pacea;

Bucură-te, punând sfârșit uneltirilor vrăjmășului vechi;

Bucură-te, martorul Învierii lui Hristos;

Bucură-te, văzând cum Domnul a trecut prin uşă, ca o minune;

Bucură-te, ascultând glasul Său dumnezeiesc;

Bucură-te, Sfinte Iacob, Apostolul lui Hristos și fierbinte rugător pentru sufletele noastre! 

Condac 7

Văzând înălțarea sfântă la cer a lui Hristos și Duhul Sfânt coborând în limbi de foc, Iacob cel lăudat, ai devenit și tu purtător de Duh Sfânt și, îmbrăcat cu putere de Sus ai plecat să propovăduiești Evanghelia vestindu-L oamenilor aflați în întunericul necredinței pe Hristos Dumnezeu Mântuitorul, luminându-i în dreapta credință să-L numească: Aliluia!

Icos 7

Strălucirea duhovnicească a coborât asupra ta sub forma unui foc și ai devenit tu însuți foc, Sfinte Iacob, alungând întunericul fărădelegii și luminând lumea cu ușurința cuvintelor tale înțelepte, pentru aceasta te numim:

Bucură-te, luminând sufletul nostru cu zorii bucuriei lui Dumnezeu;

Bucură-te, că i-ai luminat pe cei ce dormeau în întunericul neștiinței cu strălucirea propovăduirii;

Bucură-te, că scoți oamenii din adâncurile deșertăciunii;

Bucură-te, că îi îndrepți prin credință pe cei pierduți la Hristos;

Bucură-te, că aduci oile lui Hristos în curtea Tatălui;

Bucură-te, că îi hrănești în pășuni grase;

Bucură-te, Sfinte Iacob, Apostolul lui Hristos și fierbinte rugător pentru sufletele noastre! 

Condac 8 

Ai avut o viață cinstită și minunată, fiind mânat de dorința de a-I urma Mântuitorului până la capăt, Iacob cel binecuvântat, devenind un pocal curat și bogat în har, luminând sufletele cu dragoste, înaintând și strigând către Dumnezeu care aranjează totul spre binele nostru: Aliluia!

Icosul 8

Fiind cu totul plin de iubire dumnezeiască, te-ai arătat ca un vas pentru darurile Duhului Sfânt: ai vindecat bolnavii, ai curăţit leproşii, ai înviat morţii, ai învățat că pocăinţa duce la viaţa veşnică, ai propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu; primește de la noi, păcătoșii, laudele acestea:

Bucură-te, primitorul harului lui Dumnezeu;

Bucură-te, casa Duhului Sfânt;

Bucură-te, forță vindecătoare în boli ca un râu miraculos;

Bucură-te, izvor de învățături pentru cunoașterea dreptei credințe;

Bucură-te, mustrând înșelăciunea vicleanului Satana;

Bucură-te, ocrotindu-i pe credincioși de viclenia lui;

Bucură-te, Sfinte Iacob, Apostolul lui Hristos și fierbinte rugător pentru sufletele noastre! 

Condac 9

De Sus s-a aprins în tine suflarea Mângâietorului pentru a te arăta plin de înțelepciunea lui Dumnezeu, fiind părtaș la măreția Cuvântului întrupat, Sfinte Apostole Iacob, strigând mereu: Aliluia.

Icos 9 

Ai făcut de rușine vremelnicia înțelepciunii omenești și ademenirea necredincioșilor și pe mulți i-ai adus de la închinarea la idoli la credința lui Hristos, întorcându-i de la păcat la mântuire, iar noi îți strigăm în tăcere:

Bucură-te, robul vieții veșnice;

Bucură-te, trâmbiță vestind lumii pe Dumnezeul Veșnic și Neînceput;

Bucură-te, explicându-ne umanitatea și Divinitatea lui Hristos;

Bucură-te, vestindu-ne Voia Domnului;

Bucură-te, învațându-ne iubirea în faptă și adevăr;

Bucură-te, căci cei care rămân în dragoste, Dumnezeu le promite că va rămâne în ei;

Bucură-te, Sfinte Iacob, Apostolul lui Hristos și fierbinte rugător pentru sufletele noastre! 

Condac 10

Mai tare decât tunetul a fost vestirea ta, Sfinte Iacob, căci ai tunat Evanghelia lui Hristos Dumnezeu, Creatorul și Răscumpărătorul nostru, și i-ai învățat pe vrăjitorul Ermogene și pe ucenicul său Filit să cunoască pe Unicul Dumnezeu cel din Sfânta Treime, strigând către El: Aliluia. 

Icos 10

Minuni noi ai arătat, Sfinte Iacob, când Iosia care te-a vândut la evrei pentru numele lui Hristos a crezut și el în Dumnezeu, ți-a cerut iertare și a primit moartea de mucenic împreună cu tine, iar noi te chemăm:

Bucură-te, învațându-ne smerenia și blândețea;

Bucură-te, alungând spiritele satanice din oameni;

Bucură-te, convertindu-i pe necredincioși cu minunile tale;

Bucură-te, ducându-i pe credincioși în adevărata credință cu învățătura ta;

Bucură-te, lipind frâiele duhovnicești cu norii cerești;

Bucură-te, făcând inimile roditoare pentru Hristos;

Bucură-te, Sfinte Iacob, Apostolul lui Hristos și fierbinte rugător pentru sufletele noastre! 

Condac 11 

Fiind nesuferit de către evrei, ai băut paharul morții precum ai făgăduit Domnului și te-ai botezat cu botezul Lui, Iacob cel binecuvântat, iar acum cu bucurie Îl slăvești față către față: Aliluia!

Icos 11 

Când răul Irod a ridicat persecuție împotriva creștinilor, atunci tu, ca un mărturisitor plin de râvnă în numele lui Hristos, ai fost trădat și dat la moarte, dar sufletul tău luminos ajuns la măsura vârstei desăvârșite a știut că se apropie vremea când se cuvine ca cei stricați să moștenească nestricăciunea făgăduită adică iar nemurirea, Sfinte Iacob, și pentru aceasta ai primit cu smerenie voia lui Dumnezeu pentru tine și mucenicia. Noi, minunându-ne de râvna ta pentru slava lui Dumnezeu, îți cântăm așa:

Bucură-te, că ți-ai dorit patima și moartea Învățătorului tău;

Bucură-te, că te-ai făcut părtaș cu El;

Bucură-te, că după făgăduința Lui, ai fost așezat pe unul dintre cele douăsprezece tronuri din Cer;

Bucură-te, că vei face judecată și dreptate în poporul lui Dumnezeu;

Bucură-te de contemplarea Prea Dulcelui Iisus, străduindu-te pentru El din tot sufletul;

Bucură-te, mijlocind din mila Lui tot ce este bun pentru noi;

Bucură-te, Sfinte Iacob, Apostolul lui Hristos și fierbinte rugător pentru sufletele noastre! 

Condac 12

Cântând ostenelile, minunile și vindecările tale ca Apostol, ne umplem de harul Duhului Sfânt care sălășluiește în tine, Sfinte Iacob, și Îl lăudăm pe Dumnezeu care ne-a dat o asemenea călăuză să ne îndrume pe calea mântuirii și rugându-ne să aibă milă de slăbiciunile noastre strigăm către El: Aliluia!

Icos 12

Trecând cu sfințenie viața ta, ai ajuns în cetele Sfinților din Împărăția lui Dumnezeu unde te bucuri să vezi zorii cei neapuși ai Soarelui Dreptății, Sfinte Iacob, iar noi cei care am rămas pe pământ cu binecuvântarea sfintelor tale moaște te lăudăm așa:

Bucură-te, propovăduitor plin de râvnă al credinței lui Hristos;

Bucură-te, prea distins învăţător al Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, tâlcuitor al Dumnezeieștilor Taine;

Bucură-te, viețuind în Cer alături de sfinți, ierarhi și mucenici;

Bucură-te, aducîndu-ne ajutorul tuturor sfinților;

Bucură-te, grabnic ajutător și ocrotitor pentru toți credincioșii care aleargă la mijlocirea ta;

Bucură-te, Sfinte Iacob, Apostolul lui Hristos și fierbinte rugător pentru sufletele noastre! 

Condac 13 

O, preaslăvit Apostol al lui Hristos, Iacob, prin mijlocirea Ta atotputernică către Învățătorul, Stăpânul și Domnul nostru, cere pentru noi toți sfârșit bun și creștinesc al vieții vremelnice, ca împreună cu tine și cu chipurile îngereşti să Îi cântăm Dumnezeului cel din Sfânta Treime: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icos 1

Cetele îngerești s-au bucurat când Creatorul, Stăpânul și Domnul Iisus Hristos care s-a întrupat pentru mântuirea noastră te-a văzut umblând pe malul mării și chemându-te pentru slujirea de apostolat împreună cu fratele tău, fericite Iacob, l-ai lăsat pe tatăl tău și plasa de pescuit în corăbii, mergând neîncetat pe urmele Mântuitorului. Pentru aceasta, strigăm către tine:

Bucură-te, părăsindu-ți  părintele după trup pentru dragostea de Hristos;

Bucură-te, că L-ai găsit pe Tatăl Ceresc prin Hristos;

Bucură-te, dispețuind lume și toate farmecele ei;

Bucură-te, cel răsplătit prin binele ceresc;

Bucură-te, robind trupul duhului;

Bucură-te, supunându-ți duhul celui mai dulce Învățător Iisus;

Bucură-te, Sfinte Iacob, Apostolul lui Hristos și fierbinte rugător pentru sufletele noastre! 

Condac 1

Ales de Domnul pentru liniștea sufletului tău neîntinat, ai fost luat de El de la plasele de pescuit la propovăduirea Evangheliei și te-a îndrumat de la prinderea peștilor la prinderea oamenilor, Mare Apostol și Ucenic al lui Hristos, Iacob, fiul tunetelor. Roagă-te Singurului Iubitor de oameni pe care L-ai iubit cu sinceritate să aibă milă de noi care căutăm mijlocirea ta către El și te chemăm: Bucură-te, Sfinte Iacob, Apostolul lui Hristos și fierbinte rugător pentru sufletele noastre! 

Rugăciune:

Apostol slăvit, Sfinte Iacov, cel ales de Domnul Iisus Hristos pentru a fi martor al slavei Sale pe Muntele Tabor și a pătimirii Sale în Ghetsimani; tu, al cărui nume este un simbol al războiului și al victoriei, dă-ne și nouă putere și câștig în războiul duhovnicesc fără sfârșit al acestei vieți ca să învingem forțele răului și să intrăm victorioși pe porțile Raiului, unde să ne bucurăm veșnic cu tine, slăvindu-L pe Dumnezeu în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.  

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Iacob al lui Zevedeu

Troparul Sfântului Apostol Iacob al lui Zevedeu, glasul al 3-lea

Apostol al lui Hristos preaales şi frate al cuvântătorului de Dumnezeu celui iubit ai fost, Prealăudate Iacob; cere iertare de greşeli, pentru cei ce te laudăpe tine şi sufletelor noastre mare milă.

 

Cântarea 1

glasul al 8-lea

Irmos: Pe Faraon cel ce...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu mreaja ta, ca un pescar isteţ, sufletul meu scoţându-l din adâncul greşelilor, fericite, luminează-l cu străluciri luminoase şi ca să laude după vrednicie a ta sfântă pomenire, bine îl povăţuieşte, de Dumnezeu grăitorule, Sfinte Apostole Iacob.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel mai înainte de veci împreună fără de început cu Tatăl şi Dumnezeul Cel Desăvârşit, Întrupându-Se, S-a arătat pe pământ ca un Om şi împreună lucrător şi slujitor harului preaînţelept, te-a arătat, fericite, cu Îuterea Lui întărit.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cunoscând bunul fel al sufletului tău, Dumnezeu Cel mai înainte Atotştiutor şi tăria ta şi gândul tău cel nebiruit, mărite, mai înainte socotind, cu slujitorii Săi te-a aşezat, ca să-L vesteşti peDânsul neamurilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îngerul Sfatului Celui Mare al Tatălui, din Maica ce n-a ştiut de bărbat, arătându-Se lumii, Trup a luat; Care pe tine ucenic cu virtuţi împodobit te-a arătat şi de Dumnezeu grăitor, ca să vesteşti cuvintele Lui, Apostole Iacob.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lucruri preamărite de tine s-au grăit în neamurile neamurilor; că pe Dumnezeu Cuvântul în pântece L-ai încăput, şi Curată ai rămas, de Dumnezeu Nascătoare, Marie. Pentru aceasta toţi te cinstim pe tine cea după Dumnezeu Ocrotirea noastră.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cel Ce a întărit cerul...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine suflarea cea repede de sus a Mângâietorului aprinzându-te, înţelept de Dumnezeu grăitor te-a arătat, spunând luminat Măririle Cuvântului Celui Ce S-a Întrupat, Căruia şi însuţi văzător ai fost.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine ca pe o săgeată aleasă şi ascuţită, Cuvântul în inimile vrăjmaşilor te-a înfipt, ca să rupi sufletele celor potrivnici, preaînţelepte şi să dobândeşti prăzile lor, Sfinte Tăinuitorule, Apostole Iacob.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţită şi de lumină purtătoare naşterea ta, înţelepte, pentru apropierea cu rudenia cea cu Dumnezeu, preafericite, luminat arătată se vede; că din pruncie te-ai arătat trăitor cu Cuvântul împreună.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Bucuria nepătatului tău suflet fiind văzută de Stăpânul şi mai înainte de chemare, Fericite Iacob, te-ai arătat lui vrednic de primit şi orânduielii Lui cunos­cător te-ai făcut.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai Înaltă decât Heruvimii şi decât Serafimii te-ai arătat, de Dumnezeu Născătoare; că tu Singura ai primit în pântecele tău pe Dumnezeu Cel Neîncăput, Ceea ce eşti Neîntinată. Pentru aceasta pe tine toţi credincioşii cu cântări pururea te fericim.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Tu eşti Tăria mea Doamne...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiesc propovăduitor al lui Hristos te-ai făcut Fericite Iacob, că tu chemat fiind, degrab ai urmat, nesocotind părinteasca legătură şi cele trecătoare cu cele veşnice schimbându-le. Pentru aceasta şi moştenirii cereşti celei negrăite te-ai învrednicit, pururea vrednicule de cântare.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, căldurosul tău dor către Stăpânul! Că tu pe Dânsul foarte L-ai iubit, cu Ctrălucirea Lui fiind luminat şi preschimbat te-ai arătat tuturor a doua lumină, cu razele cele dintâi şi cu mărirea, fiind strălucit, Preafericite Iacob.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţă cinstită şi preaminunată ai avut, căci cu dorinţa luând şi dorirea cea de neoprit, ai dobândit fericirea cea mai de pe urmă, a gândului binelui, de Dumnezeu înţelepţite, cântând împreună cu cei fără de trup: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe tine însuţi dându-te tot voilor Stăpânului, Apostole de Dumnezeu învăţate, la înălţimea virtuţilor te-ai ridicat în chip vădit şi la Dumnezeiasca culme cu adevărat; şi de acolo râuriletămăduirilor izvorăşti, celor ce măresc sfântă pomenirea ta, fericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu eşti Lauda credincioşilor, Ceea ce nu ştii de mire, tu Ocrotitoarea, tu şi Scăparea credincioşilor, Zid şi Liman; că duci rugăciunile către Fiul tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană şi izbăveşti din primejdii pe cei ce te cunosc pe tine cu credinţă şi cu dragoste, de Dumnezeu Născătoare, Preacurată.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca alt Ilie nou cu râvnă fiind aprins, pe cei ce nu se plecau propovăduirii tale ai vrut să-i arzi, mărite. Dar te-a oprit pe tine Voitorul Milostivirii, povăţându-te cu blândeţele harului.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suitu-te-ai la înălţimea virtuţii într-aripându-te prin iubirea de Scaunele cele alese ale Stăpânului şi ai dorit, mărite, a avea cinste mai mare, nu ca şi cum ai fi poftit mărirea cea deşartă, ci ca să vezi fără mijlocire pe Cel pe Care L-ai iubit.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Covârşit-a Sfântul Apostol Iacob, Mântuitorule, hotarele omenirii, că întru Puterea Ta, ca întru o haină îmbrăcându-se, izvorăşte râuri de tămăduiri şi de minuni şi luminează marginile lumii prin credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nor luminos pe tine cel îndumnezeit şi luminat cu Slava Cuvântului, în MunteleTaborului te-a umbrit, Fericite Iacob. Şi te-ai învrednicit a auzi Glasul Părintesc, Care a adeverit Fiimea Lui.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Îndrăznire ca o Maică către Fiul tău câştigând, Preacurată, purtarea de grijă cea pentru noi cei de un neam, te rugăm, nu o trece cu vederea. Că pe tine Una către Stăpânul, noi creştinii Rugătoare Binevoitoare te avem.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Adâncul păcatelor...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curgeri ca din izvorul tămăduirilor neîncetat vărsând şi luminarea învăţă­turilor dreptei credinţe izvorând, mărite, sufletele celor ce vin la tine cu creştinească dorinţă, le luminezi, Preafericite Iacob.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vas de încăpere al bogatei şi cinstitei Lui propovăduiri aflându-te Stăpânul, preafericite, te-a umplut de darurile Tainelor celor mai presus de minte, slujitorule al Vieţii Celei veşnice.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărirea cea de pe pământ cerând de la Hristos, ca de la un Împărat pământesc, să-ţi dea ţie, ai dobândit Împărăţia, nu cea de jos şi stricărioasă, Preafericite Iacob, ci pe cea Nestricăcioasă, pe care prinluptă ai luat-o.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stăpânul binevoind a lua pentru noi omorârea, care este pricina învierii celei adevărate a morţilor, ca pe un învăţător de Tainele Sale, pe tine, preafericite, te-a luat împreună lucrător în noaptea în care a fost vândut.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce ai născut Adâncul milostivirilor, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, izbăveş­te-mi sufletul de suferinţele vieţii şi deschide-mi uşa bucuriei duhovniceşti, că spre tine, Fecioară, nădejdea mi-am pus.

 

CONDAC

glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Glas Dumnezeiesc auzind chemându-te pe tine, dragostea de tată ai trecut-o cu vederea şi ai alergat la Hristos, cu fratele tău, Sfinte Mărite Iacob. Cu care împreună te-ai şi învrednicit a vedea Dumnezeiasca Schimbare la Faţă a Domnului.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Paharul Stăpânului Hristos ai băut, precum ai făgăduit şi cu Botezul Lui te-ai botezat, de Dumnezeu fericite, Căruia acum cu osârdie strigi, bucurându-te: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Razele vederii de Dumnezeu strălucit te-ai arătat, Sfinte Apostole Iacob; pentru aceasta cu cununa Împărăţiei Hristos Domnul te-a împodobit pe tine, care cânţi împreună cu îngerii: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lumina Cea Neînserată tu în Muntele Taborului văzând, la pământ ai căzut, neputând a o ve­dea cu ochii şi dacă ai auzit Glasul Părintesc, ai strigat luminat: Binecuvântat eşti Dumnezeule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iată ţi-a împlinit ţie făgăduinţele Cel de mari lucruri Dătător; la Dânsul înălţându-te cu urmarea Patimilor Lui, Căruia stându-I înainte acum, strigi bucurându-te: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Doimea firilor, iar nu a feţelor, Celui Ce S-a Întrupat din tine, Fecioară, propovăduim; pe Care după Trup Îl închipuim şi ne închinăm asemănării Chipului Lui, cei ce ne-am împăcat cu Dumnezeu prin tine, Preacurată.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori chinuitorii...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetul lui Avraam tu, de Dumnezeu văzătorule, agonisindu-ţi lui Hristos, Celui Ce te-a chemat pe tine, ai urmat, de Dumnezeu înţelepţite şi rob te-ai făcut Lui, ca Făcătorului şi Mântuitorului, strigând: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mai tare decât tunetul a fost glăsuirea ta şi decât răsunarea cea de demult închipuitoare a celor din Lege; că pe Hristos ca un Tunet L-ai vestit în toată lumea Dumnezeu şi Făcător şi Mântu­itor cântând: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Minunat te-ai făcut, mărite, cu luminarea mărturisirii şi cu strălucirea slujirii celei adevăratelui Dumnezeu, şi domn a tot pământul fiind pus, Apostole, Făcătorului şi Mântuitorului cânţi: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe SfântulDuh, Domnul.

În tot pământul a străbătut cuvântul tău Sfinte Apostole Iacob, lovind ca un tunet mintea celor necredincioşi, ai luminat cu Dumnezeiască lumina credinţei ca un fulger pe toţi cei ce strigă cu supunere: tineri binecuvântaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Limbile ritorilor nu pot să te laude pe tine, o, de Dumnezeu Născă­toare Marie, Dumnezeiască Mireasă: că pe Hristos, Cel Ce este peste toate Dumnezeu, L-ai născut, Fecioară, pe Făcătorul şi Mântuitorul, Căruia strigăm: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a cerul...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sfinţenie săvârşindu-ţi călătoria ta, acum fiind în Locaşurile Sfinţilor, mărite,bucurându-te vezi Raza Cea Întreit Strălucitoare; de care bucurându-te, preaînţelepte, pe cântăreţii tăi plini de veselie şi de bucurie arată-i, cu rugăciunile tale, Preafericite Iacob.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nesuferind a te vedea pe făcătorii de rele şi ucigaşii, ca şi mai înainte pe Stăpânul tău, te-au ucis cu sabia pe tine următorul lui Hristos, Celui Ce S-a Răstignit cu Trupul pentru noi că faptele lor defăimându-le, cu pilda vieţii tale le-ai vădit ca un grăitor de Dumnezeu, preafericite.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sabia cerească fiind pedepsit Irod, de răni a pierit; căci pe slujitorii şi pe ucenicii Tăi Cuvinte, pe care Apostoli i-ai numit, n-a amorţit ucigându-i ticălosul. Pentru aceasta uimiţi de a ta dreaptă veghere, Făcătorule de bine, pe Tine Te slăvim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cinstind pomenirea ta cu bucurie, te lăudăm pe tine, Preafericite Iacob, tăinuitorule al lui Hristos, cântând râvna ta cea fierbinte şi călătoria cea lungă şi luptele tale şi înjunghierea; fiu al tunetului şi lumină şi judecător şi de Taine grăitor, cu credinţă pe tine toţi te numim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai, o, Fecioară, Maică a lui Dumnezeu, mai presus de fire născând cu Trup pe Cuvântul Cel Bun, pe Care Tatăl din inima Sa L-a rostit mai înainte de toţi vecii ca un Bun, pe Care acum şi mai presus de trupuri Îl cunoaştem, deşi este îmbrăcat cu Trup.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Făcându-te ucenic al lui Hristos şi bând paharul Lui, înţelepte, precum ţi-a zis ţie, fericite, de sabie ai fost omorât, Sfinte Apostole Iacob. Pentru aceasta toată Biserica dănţuieşte, prăznuind sfântă pomenirea ta, întru care te lăudăm pe tine.

Sinaxar 29 Aprilie

 

În această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea sfinţilor nouă mucenici cei din Cizic: Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemas, Magnon, Teodot, Tavmasie şi Filimon.

Aceşti dumnezeieşti mucenici fiind adunaţi de prin multe locuri şi duşi la Cizic, cu gândul lor cel viteaz au dispreţuit şi au ruşinat pe guvernator şi rătăcirea idolilor. După aceea fiind supuşi la felurite chinuri, nu s-au înduplecat ca să jertfească idolilor, ci mai vârtos s-au adus pe sine jertfă vie lui Dumnezeu, fiind omorâţi cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Memnon mărturisitorul, făcătorul de minuni.

Acest între sfinţi părintele nostru Memnon, lepădându-se de lume pentru Dumnezeu şi petrecând cu dreptate şi cu plăcere dumnezeiască, cu ascultare şi cu plecăciune s-a făcut conducător monahilor. Fiind blând şi smerit şi plin de dragoste, s-a făcut şi făcător de minuni; căci odinioară venind lăcuste pe semănăturile mănăstirii, a ieşit sfântul şi prin rugăciune le-a gonit cu foc, şi s-au înecat în râu. Şi într-un loc fără de apă, a făcut prin rugăciune de a izvorât apă, care şi până în ziua de astăzi izvorăşte pururea întru slava lui Hristos. Altă dată iarăşi lovind furtuna pe nişte călători ce călătoreau pe mare cu corabia, şi rugându-se sfântului să le fie în ajutor, s-a arătat între dânşii cârmuind corabia şi îmbărbătându-i să nu se teamă, i-a scos curând cu linişte la liman. Aşa strălucind mulţi ani, şi făcând minuni, da mântuire celor ce-l chemau în ajutor. Şi făcându-se plăcut până la sfârşit, s-a dus către Domnul plin de merindea faptelor bune.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Avxivie, care în pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Acatistul Sfinților nouă Mucenici din Cizic

Cei nouă Sfinți Mucenici din Cizic s-au arătat grabnic-ajutători în găsirea unui loc de muncă.

Tropar

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condac

Ceata cea tare şi luminată a celor nouă mucenici, care ca nişte mărturisitori ai Dumnezeirii Celei în Trei Străluciri, dintru început înaintea Divanului, aceştia au strigat: sângele şi sufletele noastre împreună cu trupurile, ca o jertfă fără prihană aducem Ţie, Stăpâne; numără-ne în Cetele celor Cereşti ai Tăi, ca un Dumnezeu Milostiv.

 

Condacul întâi

         Aleşi de către împăratul Puterilor, Domnul nostru Iisus Hristos, nouă pătimitori ai Lui, în Cizic adunaţi împreună din felurite ţări şi oraşe, de moarte şi chinuri nu v-aţi înfricoşat, mărturisindu-L cu îndrăzneală pe Hristos! Ne bucurăm duhovniceşte de sfânta voastră prăznuire şi, cântând vitejia voastră plină de har şi răbdare, luptători multpătimitori ai lui Hristos, întăriţi întru voia Sa, vă rugăm să mijlociţi întru rugăciune pentru mântuirea noastră, a celora care strigăm: Bucuraţi- vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Icosul întâi

         Precum îngerii din cer, v-aţi înălţat cu gândul de la cele pământeşti la cele cereşti, la Hristos, împăratul tuturor, neîncetat privind cu ochii credinţei, sfinţilor mucenici Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemas, Magnon, Teodot, Tavmasie, Filimon! Voi în mijlocul închinătorilor la idoli ai cetăţii Cizic, fără de teamă v-aţi mărturisit a fi creştini şi, întăriţi de puterea lui Dumnezeu, mulţime de chinuri cu bărbăţie aţi răbdat pentru Hristos şi aţi plecat capetele voastre sub sabie. Pentru aceasta, fericind suferinţele voastre şi tăierea capetelor, grăim:

         Bucuraţi-vă, că aţi dispreţuit bucuriile pământeşti;

         Bucuraţi-vă, că aţi râvnit bunurile cereşti;

         Bucuraţi-vă, mărturisitorilor nebiruiţi ai lui Hristos, ce aţi păstrat neîntinată credinţa;

         Bucuraţi-vă, că aţi urmat Patimilor lui Hristos şi morţii Sale;

         Bucuraţi-vă, că prin puterea Celui Înviat aţi călcat capiştea iadului;

         Bucuraţi-vă, că sufletele voastre în mâinile lui Dumnezeu le-aţi încredinţat şi aţi câştigat cununi de biruinţă;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 2-lea

         Văzând cetatea Cizic a fi plină de idoli, voi, înţelepţi mucenici ai lui Hristos, în număr de nouă, v-aţi răzvrătit cu duhul şi, râvnind întru Dumnezeu şi fiind întăriţi de harul dumnezeiesc, aţi început a propovădui şi a învăţa despre numele Domnului, vădind rătăcirea idolească; oamenii însă, orbiţi fiind de întunericul necredinţei, de îndată, legaţi ca pe nişte răufăcători, v-au înfăţişat împăratului Cizicului spre a fi osândiţi; dar, întrarmându-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca nişte ostaşi credincioşi ai lui Hristos, nu v-aţi lepădat de atotputernicul Voievod, Domnul vostru, strigând Lui: Aliluia!

Icosul al 2-lea

         Ştiind că cel ce va răbda până la sfârşit, cu răbdare râvnind, acela se va mântui, mucenici ai lui Hristos, căutând la mucenicia ce va urma, la Iisus – începutul şi Plinitorul credinţei, aţi răbdat chinuirea trupurilor voastre, bucurându-vă şi minunându-vă de rănile pătimite pentru dragostea către Domnul. Pentru aceasta:

         Bucuraţi-vă, sfinţilor mucenici, iubitori ai Domnului Hristos, Care pentru noi sufletul Său pe Cruce L-a dat;

         Bucuraţi-vă, că v-aţi străduit să vă asemănaţi Lui, prin răbdarea chinurilor;

         Bucuraţi-vă, că suferinţele şi chinurile le-aţi preschimbat în biruinţa credinţei;

         Bucuraţi-vă, că v-aţi proslăvit vărsându-vă sângele pentru Hristos;

         Bucuraţi-vă, căci binecuvântat este pământul pe care s-a vărsat sângele vostru;

         Bucuraţi-vă, că sufletele voastre le-aţi jertfit cu dragoste pentru Hristos;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 3-lea

         Întăriţi de Puterea lui Dumnezeu, preaminunaţi nouă mucenici, nu v-aţi înfricoşat de pedepsele rău-credinciosului împărat al Cizicului, nici de uneltirile împăratului nevăzut al lumii acesteia, ci aţi mărturisit pe Hristos Iisus; cu gurile voastre L-aţi mărturisit Dumnezeu adevărat, Acesta, dăruindu-vă cuvânt şi înţelepciune, la care chinuitorul nu a avut nimic a spune potrivnic, şi a fost ruşinat şi biruit de adevăr; asemenea şi toate chinurile voastre au mărturisit întreaga voastră dorire de Dumnezeu; astfel înfricoşându-se oamenii, văzând răbdarea voastră destoinică şi cunoscând asupra voastră puterea şi ajutorul atotputernicului Dumnezeu, au strigat Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea

         Având în minte cuvintele Domnului: nici fir de păr de pe capetele voastre nu va cădea, aţi crezut astfel că nu doar părul, chinuit pentru Hristos, se va arăta întreg la înviere, ci însuşi trupul, care a pătimit răni şi zdrobire pentru Hristos, întreg va învia întru slavă multă. Astfel, minunaţi pătimitori ai lui Hristos, întăriţi de credinţă şi lăudându-vă cu nădejdea slavei lui Dumnezeu, aţi plinit cale cea bună a muceniciei şi sufletele voastre sfinte în mâinile lui Dumnezeu le-aţi încredinţat. Pentru aceasta, şi noi vă înălţăm aceste cântări de laudă:

         Bucuraţi-vă, că aţi vădit bărbăţie preaminunată;

         Bucuraţi-vă, că prin nădejdea întru înviere, Hristos v-a făcut de neînvins înaintea chinuitorilor;

         Bucuraţi-vă, că Hristos va preschimba trupurile voastre smerite, asemenea trupului slavei Sale;

         Bucuraţi-vă, părtaşi ai fericitei vieţi veşnice;

         Bucuraţi-vă, că dimpreună cu îngerii cântaţi cântare de biruinţă;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 4-lea

         Chinuit fiind pentru sfânta credinţă întru numele Domnului Hristos, furtuna ispitelor şi a necazurilor s-a prăbuşit asupra ta, Teognis, dar nu s-a clătinat lăcaşul sufletului tău, căci a fost zidit pe Piatra, Care este Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu; când însă te-au adus înaintea împăratului cetăţii pentru judecată, pe tine nici temniţa, nici bătăile crunte, nici rănile nu te-au făcut să te lepezi de Hristos, spre mărturisire chinuitorilor; şi târât pe pământ, şi lovit necruţător cu vine de bou şi cu unghii de fier strujit, tare şi viteaz întru suferinţă te-ai arătat; cu şuvoaiele sângelui tău precum cu o porfiră te-ai înveşmântat, şi ochiul inimii l-ai aţintit la Dumnezeu, cântându-I: Aliluia.

Icosul al 4-lea

         Auzind înfricoşătoarea poruncă a neruşinatului împărat de a vă lepăda de Hristos şi de a aduce jertfa idolilor, văzând uneltele chinurilor pregătite vouă, slăviţilor pătimitori, aţi cugetat la ziua celei de a doua veniri pe pământ a Domnului nostru Iisus Hristos şi la cumplita mânie a judecăţii Sale, când va veni din cer întru slava Sa dimpreună cu toţi sfinţii Săi îngeri; pentru aceasta, ostaşi ai lui Hristos, ce, nebiruiţi întru multă răbdare, v-aţi predat chinurilor şi rănilor pentru împărăţia Cerurilor, primiţi de la noi aceste cuvinte de laudă:

         Bucuraţi-vă, că v-aţi adus aminte de cuvântul Domnului că cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu;

         Bucuraţi-vă, că aţi luat aminte celor grăite de către Hristos: nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul, şi trupul să le piardă în gheenă;

         Bucuraţi-vă, cei ce v-aţi grăit vouă înşivă: cumplitele chinuri omeneşti sunt vremelnice, chinurile gheenei însă sunt veşnice; să ne izbăvim, aşadar, de chinurile veşnice, neînfricoşându-ne de cele vremelnice;

         Bucuraţi-vă, robi ai lui Hristos, credincioşi până la moarte, răsplătiţi de Domnul cu cununile vieţii;

         Bucuraţi-vă, că la înfricoşătoarea judecată Domnul vă va număra cu cei de-a dreapta şi vă va învrednici cu cei ce L-au iubit;

         Bucuraţi-vă, căci, spune împăratul Slavei: veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, şi moşteniţi împărăţia pregătită vouă de la întemeierea lumii;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 5-lea

         Stea de Dumnezeu rânduită, povăţuitoare către Hristos Dumnezeu, Soarele Dreptăţii, te-ai arătat, Sfinte Mucenice Ruf, şi cu strălucirea muceniciei tale ai luminat oamenilor dintru întunericul necredinţei, puterea harului lui Dumnezeu arătându-se întru neputinţa ta. Pentru aceasta, legate având mâinile şi picioarele, necinste şi batjocură ai răbdat, ai îndrăznit spre pătimire şi viaţa nu ţi-ai cruţat-o pentru Domnul, ci, cu fiare şi bice fiind bătut cu cruzime şi ars cu foc, ai strigat către El cu glas mare: Aliluia!

Icosul al 5-lea

         Văzându-vă încătuşaţi, suferind pentru numele Domnului Iisus Hristos, pe El iubindu-L, întru El având credinţă, voi, nouă mucenici ai lui Hristos, întru necazul vostru şi în strâmtoarea temniţei, mângâiaţi de Duhul Sfânt, cu bucurie aţi grăit unii altora: trup şi sânge nu vom cruţa, ne vom înfăţişă fără de frică la orice pătimire, vom muri pentru Hristos, ca să vieţuim cu El în vecii vecilor, bucurându-ne neîncetat. Pentru aceasta, slăvind minunatele voastre pătimiri, vă aducem laudă:

         Bucuraţi-vă, că aţi încredinţat inimile voastre în mâinile lui Dumnezeu;

         Bucuraţi-vă, vase alese ale harului Duhului Sfânt;

         Bucuraţi-vă, lăcaşuri minunate ale Duhului Sfânt;

         Bucuraţi-vă, că aţi dobândit întru Duhul Sfânt adevăr, pace şi bucurie;

         Bucuraţi-vă, lesne mijlocitori ai bucuriei veşnice;

         Bucuraţi-vă, întăriţi de Duhul Atotstăpânitor, Care v-a dăruit bucuria mântuirii întru Domnul;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 6-lea

         Propovăduitor al lui Hristos, Care a pătimit pentru noi, mucenice Antipatru, legat fiind de stâlp şi bătut cu vergi cu spini de către răii chinuitori, te-ai asemănat Domnului Hristos, încununat cu cunună de spini. Tu priveai la Hristos, pentru noi rănit şi batjocorit; şi, răbdând mulţime de chinuri pentru El, precum şi Hristos a pătimit pentru noi, ai cântat Lui, împăratului tău, cu dragoste puternică: Aliluia!

Icosul al 6-lea

         Aţi revărsat, sfinţilor nouă mucenici, în cetatea Cizic, lumina virtuţilor creştineşti, precum căderea unor stele strălucitoare – şi aţi luminat adânca noapte a încinării la idoli. Hristos Domnul, prin pronia Sa Dumnezeiască, v-a trimis ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; voi, însă, Mielului Hristos, Fiului lui Dumnezeu jertfit cu voie pentru lume, v-aţi arătat adevăraţi învăţăcei. Cu înţelepciunea lui Dumnezeu, luminaţi de Duhul Sfânt, aţi înţeles trecerea vieţii şi aţi nesocotit chinurile, păzind credinţa dreaptă spre viaţa veşnică; de acestea minunându-ne, vă cântăm astfel:

         Bucuraţi-vă, că urmând cuvântului Domnului, înţelepţi ca şerpii, nevinovaţi ca porumbeii — înţelepţi întru cele bune şi lipsiţi de viclenie întru cele rele aţi fost;

         Bucuraţi-vă, că, asemenea lui Hristos, Care a fost blând şi smerit cu inima, şi voi cu blândeţe aţi răbdat dosădiri şi batjocură;

         Bucuraţi-vă, că întru pătimiri nu v-aţi împotrivit chinuitorilor voştri, ci cu smerenie aţi mers ca nişte oi la junghiere;

         Bucuraţi-vă, că în viaţa voastră aţi urmat virtuţilor lui Hristos;.

         Bucuraţi-vă, mieilor, care v-aţi adus jertfă lui Hristos;

         Bucuraţi-vă, că Hristos v-a fericit şi moştenitori ai pământului v-a arătat;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 7-lea

         Vrând vrăjmaşul mântuirii neamului omenesc să te înspăimânte pe tine, neînfricoşatule oştean al lui Hristos, Sfinte Mucenice Teostih, a stârnit mânia şi înverşunarea necredinciosului împărat al Cizicului, care a poruncit să fii chinuit cumplit, tu, însă, fiind bătut fără de cruţare cu vergile, strujit şi împuns cu coarne de fier, mulţumeai lui Hristos că te-a învrednicit a suferi chinuri pentru slava numelui Său cel sfânt. Întărit de puterea lui Dumnezeu, n-ai primit sfatul vrăjmaşului nevăzut şi, cu credinţă, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

         Minunatul Hristos Dumnezeu proslăvit întru sfinţii Săi v-a dăruit vouă, mucenicilor, nu doar să credeţi întru El cu întreagă înţelepciune, dar şi să mărturisiţi Dumnezeirea Sa şi să pătimiţi pentru El. Hristos v-a adunat prealuminată oştire mucenicească, într-un sobor de mucenici, în Biserica Dumnezeului celui Viu dimpreună cu voi fiind. Pentru aceasta cu bucurie vă aducem acestea:

         Bucuraţi-vă, căci şi vouă v-a grăit Domnul în Evanghelie: unde sunt adunaţi doi sau trei în numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor;

         Bucuraţi-vă, căci şi voi aţi fost mângâiaţi de cuvântul evanghelic: în lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea;

         Bucuraţi-vă, căci şi vouă v-a fost făgăduit, grăindu-vă: Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului;

         Bucuraţi-vă, căci vi s-a dăruit biruinţă de către Domnul nostru Iisus Hristos;

         Bucuraţi-vă, căci, întăriţi de harul lui Dumnezeu, aţi ţinut piept chinuitorilor, dar, mai cu seamă aţi înfrânt puterile diavoleşti;

         Bucuraţi-vă, căci Hristos Dumnezeu v-a fost stâlp de tărie înaintea vrăjmaşului;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 8-lea

         Cale înfricoşătoare şi cumplită ai urmat, Artemas, slăvite mucenice, legat fiind de roată şi aruncat la vale, ca să ţi se zdrobească mădularele! Calea chinurilor tale străluceşte sub razele Soarelui Neapus, pentru că ai căutat spre Domnul, alipit fiind cu mintea şi dragostea de Hristos. Hristos este Puterea, Dumnezeu şi Domn, Lui ai cântat, multpătimitorule: Aliluia!

Icosul al 8-lea

         Toată ceata voastră, nouă sfinţi mucenici, nădăjduise întru Hristos Dumnezeu că va căuta dintru înălţime la jertfa voastră, dimpreună cu mulţimea de sfinţi îngeri şi vă va ajuta vouă, celor întru neputinţă.

         Credincios este Dumnezeu, căci nu a îngăduit să fiţi ispitiţi peste puteri, ci, dimpreună cu încercare, a lucrat şi izbăvirea, ca să le puteţi purta; pentru aceasta, primiţi de la noi aceste laude:

         Bucuraţi-vă, că Dumnezeu v-a mângâiat întru toate necazurile voastre;

         Bucuraţi-vă, că precum multe au fost pătimirile lui Hristos, asemenea Hristos a înmulţit mângâierea voastră;

         Bucuraţi-vă, căci puterea lui Hristos s-a sălăşluit întru voi, pentru aceasta toate le puteţi întru Hristos Iisus, Care vă întăreşte;

         Bucuraţi-vă, căci dragostea lui Dumnezeu s-a revărsat prin Duhul Sfânt în inimile voastre şi v-a dăruit nădejdea neruşinată întru slava Lui;

         Bucuraţi-vă, căci Domnul Puterilor, Ajutor întru necazuri, este cu voi şi nimic nu vă poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu;

         Bucuraţi-vă, că sufletele voastre, precum păsările izbăvite din laţuri au zburat spre minunatele locaşuri ale raiului;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 9-lea

         Avut-ai tot trupul rănit până la oase, bunule pătimitorule Magnon, când chinuitorul te-a dezgolit şi întins pe pământ şi te lovea îndelung fără de milă pe grumaz şi pe pântece, cu cleşte încinse chinuidu-te. Domnul însă, prin putere nevăzută, fiind alături de tine, ţi-a uşurat suferinţele şi a încredinţat inima ta spre răbdare şi iubire Dumnezeiască. Pentru aceasta, întru chinuri ai cântat lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

         Ritorii mult grăitori nu pot să vă aducă vrednică laudă, nouă mucenici ai lui Hristos, care aţi plecat sabiei grumazul pentru Hristos, Cel ce a plecat cerurile şi S-a pogorât; voi, vărsând sângele vostru, v-aţi făcut părtaşi ai patimilor Lui. Noi însă, nevrednicii, aceste daruri de cântare aducem vouă, zicând:

         Bucuraţi-vă, că Hristos v-a dat paharul Său să-l beţi şi să vă botezaţi cu botezul cu care însuşi S-a botezat;

         Bucuraţi-vă, căci calea şi pătimirile voastre sunt înaintea ochilor lui Dumnezeu;

         Bucuraţi-vă, că L-aţi iubit pe Hristos cu tot sufletul;

         Bucuraţi-vă, că aţi pătimit împreună cu Hristos şi împreună cu El vă veţi proslăvi;

         Bucuraţi-vă, că aţi primit de la El slava veşnică şi veşmânt neputrezicios;

         Bucuraţi-vă, căci ca pe nişte comori cereşti v-au primit, ca pe un grâu copt;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos.

Condacul al 10-lea

         Venind să mântuieşti lumea, fiind aprins de dragostea Fiului lui Dumnezeu, mucenice Teodot, te-ai arătat mai puternic decât focul. Pe tigaia încinsă foarte, gol fiind aşezat şi în cazanul clocotit fiind scufundat, ai dispreţuit cu vrednicie arderea şi chinul amar, dar nicidecum despărţindu-te de dragostea lui Hristos, Îi cântai cu umilinţă: Aliluia!

Icosul al 10-lea

         Împăratului celui Veşnic, lui Hristos, pururea ascultători întru toate, mucenicilor multpătimitori, v-aţi adunat laolată în Cizic, venind din multe locuri şi ţări şi, intrând în cetate, L-aţi propovăduit pe Hristos Fiul lui Dumnezeu, Cel Care a venit în trup, voi, slăviţilor – şi fără de frică aţi grăit cuvântul lui Dumnezeu. Când însă locuitorii Cizicului nu au primit bunavestire a lui Hristos, ba chiar v-au dat la chinuri, cazne şi moarte cumplită, voi, binevestitorilor ai lui Hristos, ieşind de acolo nu cu trupul, ci cu sufletul, nu doar că praful din cetate nu l-aţi scuturat de pe încălţămintele voastre, ba chiar trupurile voastre trecătoare, chinuite pentru vestirea lui Hristos, le-aţi lăsat spre mărturie pentru ziua judecăţii. Pentru aceasta, cu evlavie strigăm vouă:

         Bucuraţi-vă, că aţi mers prin cetatea Cizic cu picioare următoare lui Hristos;

         Bucuraţi-vă, binevestitori ai Evangheliei lui Hristos;

         Bucuraţi-vă, căci aţi propovăuit pe Dumnezeul întrupat;

         Bucuraţi-vă, căci chinurile, focul şi tăierea săbiei pentru El vouă vi s-au preschimbat în dulceaţă;

         Bucuraţi-vă, că oamenilor care nu v-au primit şi nu v-au ascultat, le-aţi lăsat trupurile voastre drept mărturie a jertfei voastre înălţate spre mântuire lor;

         Bucuraţi-vă, căci curgerea muceniciei voastre s-a sfârşit cu bine, căci v-aţi păstrat curată credinţa, pentru care vă este hărăzită cununa dreptăţii;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 11-lea

         Cântare aducem ţie, Tavmasie, mucenice! Sufletul tău a vădit răbdare neclintită şi mărinimie a jertfei, când nemilostivii chinuitori adăugau rană la rană şi suferinţă la suferinţă, căci cu cuţite te-au spintecat şi au tăiat trupul tău, şi cu suliţe au împuns cumplit coastele tale. Tu însă, mucenice Tavmasie, ai fost asemenea Domnului Hristos, Care pe Cruce a fost împuns în coastă de către unul dintre oşteni, căci ai grăit, bucurându-te şi slăvind pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

         Torţă dumnezeiască, strălucind celor din întunericul necredinţei şi al mulţimii de idoli s-au arătat trupurile voastre neputrezicioase, nouă sfinţi mucenici! Când, după înscăunarea marelui Constantin a încetat prigoana şi a strălucit lumina evlaviei întru tot pământul, atunci în Cizic, în biserica voastră, mulţime de minuni şi de tămăduiri s-au întâmplat de la sfintele voastre moaşte, pentru care mult popor necredincios s-a întors la Hristos. Pentru aceasta, spre lauda voastră, strigăm: Aliluia!

         Bucuraţi-vă, căci locuitorii cetăţii Cizic, văzând harul lui Dumnezeu, minunat lucrător prin mult tămăduitoarele voastre moaşte, au primit sfânta credinţă în Hristos;

         Bucuraţi-vă, că idolii şi locaşurile idoleşti din Cizic s-au prăbuşit, iar în locul lor au fost înălţate locaşuri lui Dumnezeu;

         Bucuraţi-vă, dătătorilor de tămăduiri nesecate;

         Bucuraţi-vă, căci mare este binecuvântata voastră putere, a mucenicilor lui Hristos: în mormânt fiind, duhurile răutăţii le alungaţi, ca şi cum aţi fi vii, iar, celor ce vin cu credinţă le pliniţi cererile;

         Bucuraţi-vă, căci prin strălucirea minunilor preaminunate luminaţi pe cei credincioşi, iar pe cei necredincioşi îi aduceţi la Hristos;

         Bucuraţi-vă, căci moaştele voastre sfinte s-au arătat tuturor, precum un steag biruitor,

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 12-lea

         Harul Dumnezeiesc te-a întărit întru mucenicie, Filimon multpătimitorule! Căci, fiind agăţat de coaste cu cange de fier şi atârnat de copac, neclintit ai fost în mărturisirea lui Hristos Dumnezeu, cântându-I cântare de laudă: Aliluia!

Icosul al 12-lea

         Cântând multele şi preaslăvitele voastre faceri de minuni, vă lăudăm, prealăudaţilor nouă mucenici ai lui Hristos. Când creştinii evlavioşi au ridicat din pământ trupurile voastre, pe care le-au aflat neputrezite, şi le-au dus în biserica ridicată în numele vostru, minuni au izvodit de la acestea, precum nişte raze strălucitoare. Noi, însă, cu dragoste cântând harul tămăduirilor dăruit vouă de către Dumnezeu, zicem:

         Bucuraţi-vă, că după sfârşitul vostru, Hristos Dumnezeu a izvorât izvoare de minunate tămăduiri, spre proslăvirea voastră;

         Bucuraţi-vă, izgonitorilor ai duhurilor necurate din oameni;

         Bucuraţi-vă, tămăduitorilor desăvârşiţi ai celor gârbovi şi bolnavi de friguri;

         Bucuraţi-vă, căci s-a izbăvit de povara apelor un oarecare bărbat atingându-se de racla cinstitelor voastre moaşte;

         Bucuraţi-vă, că şi numai prin chemarea cinstitelor voastre nume se tămăduieşte boala frigurilor, dar şi orice boală a celor ce vin către voi cu credinţă;

         Bucuraţi-vă, bunilor biruitori mucenici, încununaţi cu cununile biruinţei de către Mântuitorul Hristos, căci suferinţele voastre s-au răsplătit cu cinstea şi slava împărăţiei Cerurilor;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 13-lea

         O bunilor biruitori şi multpătimitorilor nouă mucenici ai lui Hristos, cu milostivire primiţi de la noi, nevrednicii şi păcătoşii, cântarea de laudă adusă vouă astăzi; şi, ca nişte înaintestătători ai slavei cereşti, care aveţi îndrăzneală multă către Hristos Dumnezeul nostru, pomeniţi-ne şi pe noi, cei ce vă fericim cu dragoste şi cinstim mucenicia voastră minunată; cereţi de la Domnul iertare păcatelor noastre, întărire în credinţă, izbăvire de necazuri şi nevoi, ca pururi, cu buze mulţumitoare să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

         Acest condac se citeşte de trei ori, apoi icosul întâi şi condacul întâi. Pe urmă:

Rugăciunea întâi

         O prealăudaţilor sfinţi mucenici, destoinicilor robi ai lui Hristos, Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemas, Magnon, Teodot, Tavmasie şi Filimon, care v-aţi adunat pentru Hristos din felurite ţări şi cu îndrăzneală L-aţi propovăduit în Cizic – Dumnezeu şi Om desăvârşit; fiind siliţi să vă închinaţi la idoli, i-aţi călcat în picioare şi pe împărat aţi ruşinat; nu v-aţi înfricoşat de mulţimea de chinuri şi arderi, nici de tăierea cu sabia, ci aţi vărsat sângele vostru precum apa, cu care, precum o purpură, Biserica lui Hristos, asemenea unei mirese aţi împodobit-o; pentru aceasta, astăzi sunteţi încununaţi cu cununile neveştejite ale slavei veşnice, v-aţi sălăşluit cu chipuri îngereşti în locaşurile cereşti, pururi întru negrăita bucurie, scăldaţi în lumină Dumnezeiască, îndulcindu-vă de vederea negrăitei Sale bunătăţi.

Pentru aceasta şi noi, smeriţii, alergăm la voi, şi, privind cu umilinţă la icoana voastră, vă rugăm: rugaţi pe Hristos Dumnezeu pentru noi, ca unii ce aveţi îndrăzneală, ca să ne izbăvim cu rugăciunile voastre de toată neputinţa sufletească şi trupească. Căci, de la Dumnezeu v-a fost dăruit harul tămăduirii tuturor celor ce aleargă cu credinţă şi precum pe bărbatul bolnav de friguri l-aţi tămăduit, întocmai şi noi, credincioşi, primind cele asemenea, vă cinstim, sfinţilor mucenici, mulţime de daruri având de la Hristos Dumnezeu, a Căruia este slava, dimpreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua

         O marilor plăcuţi ai lui Dumnezeu, sfinţilor mucenici ai lui Hristos: Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemas, Magnon, Teodot, Tavmasie şi Filimon! Voi, fiind slujitori credincioşi ai împăratului Hristos şi lucrând jertfa cea bună, aţi pătimit pentru El chinuri. Pentru aceasta, după nemincinosul Lui cuvânt – unde voi fi Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu – şi voi, astăzi, împreună cu îngerii, staţi înaintea împăratului Hristos şi, dintru înălţimea slavei cereşti, cu milostivire priviţi spre biserica voastră şi spre cei ce se roagă în ea.

         Rugaţi-L pe Domnul Puterilor să păzească Biserica Sa Sfântă şi ţara noastră ortodoxă de nevoi şi de necazuri, de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, să biruie înşelarea necredinţei şi turma lui Hristos să o izbăvească de lupii care o pierd, vorbind viclean cele bune, cele bune viclenindu-le, întunericul dându-1 drept lumină, iar lumina întuneric; de clătinarea minţii, precum trestia în vânt şi de slăbănogirea păcătoasă a sufletelor. Harul dăruit de Dumnezeu al facerii de minuni, nouă mucenici ai lui Hristos, revărsaţi-1 spre noi toţi, cei ce cu credinţă alergăm la voi, şi toate suferinţele noastre sufleteşti şi trupeşti tămăduiţi-le, şi toate cererile noastre bune pliniţi-le.

         O, dar, sfinţilor multpătimitori, rugaţi pe Domnul pentru noi, ca să ne dăruiască harul Său Dumnezeiesc şi darul Sfântului Duh, Care toate neputinţele le tămăduieşte şi cele cu lipsă le plineşte, ca să lucreze mântuirea noastră prin mijlocirea lui Hristos Mântuitorul nostru, să ne izbăvim de laţurile vrăjmaşului şi de păcate şi să fie miluite sufletele noastre, ca toţi împreună cu voi şi cu toţi sfinţii să proslăvim pe Dumnezeu, Cel în Treime slăvit, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Amin.

VIEȚILE SINȚILOR NOUĂ MUCENICI DIN CIZIC

 Cetatea Cizicului se afla într-o parte a Asiei, care se numea Misia-mică, ce era veche şi slăvită, lângă marea Elespontului, care desparte Asia de Europa învecinându-se cu Troada, cea pe care picioarele învăţătorului limbilor, adică ale dumnezeiescului Apostol Pavel, au străbătut-o. Această cetate a primit sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu, tot de la Sfântul Pavel, vasul alegerii. Deşi era strălucită cu lumina sfintei credinţe, la început nu avea mulţi creştini, din pricina tiraniei celor ce prigoneau Biserica lui Hristos, mai ales de către paginii împăraţi ai Romei, care au împărăţit mai înainte de marele Constantin, şi care dădeau înfricoşate porunci prin toate ţările şi se trimiteau ighemoni pagini, ca pe toţi cei ce mărturiseau numele lui Hristos, să-i silească la închinarea de idoli, iar pe cei ce nu se vor supune, cu munci şi cu moarte să-i pedepsească. Atunci mulţi credincioşi se ascundeau, fugind prin munţi şi prin pustie, iar alţii petrecând între pagini, îşi tăinuiau buna lor credinţă în Domnul. Iar cei ce iubeau mai mult pe Hristos, Dumnezeul lor şi râvneau după El mărturiseau pe faţă Preasfânt Numele Lui şi de bunăvoie se dădeau în mâinile muncitorilor şi îşi puneau sufletele lor pentru El.

    Unii ca aceştia, în vremea aceea ni s-au arătat bărbaţi viteji, care erau nemişcaţi în sfânta credinţă, ca muntele Sionului şi cu râvnă după Dumnezeu ardeau ca Ilie, ale căror nume sunt acestea: Teognid, Ruf, Antipatru, Teostih, Artema, Magn, Teodot, Tavmasie şi Filimon. Aceştia, fiind din diferite locuri şi ţări, s-au adunat în Cizic şi, nebăgând în seamă groaznicele porunci împărăteşti şi frica tiranilor, preamăreau pe Hristos şi cu toată îndrăzneala Îl propovăduiau pe El, că este Unul Dumnezeu Atoateziditor şi Atoateţiitor. Iar rătăcirea elinească, cea fără de Dumnezeu şi cinstitoare de mulţi zei idoleşti, o ocărau şi o mustrau, căci în loc de Dumnezeu ei cinsteau pe diavoli; în loc să se închine Făcătorului a toate, se închinau făpturii celei nelucrătoare, adică idolilor; în locul Celui viu, celor morţi; în locul Celui adevărat, se închinau mincinoşilor zei şi în locul Celui Preamilostiv şi dătător de bunătăţi, se supuneau diavolului nemilostiv. Apoi sfinţii îndemnau pe oamenii cei orbiţi cu necredinţa, ca, lepădând întunericul cel înnegurat al minţii, să vadă adevărul; şi luminându-se cu lumina cunoştinţei, să creadă întru Unul adevăratul Dumnezeu, Cel ce este în cer şi toată lumea o stăpâneşte.

    O îndrăzneală ca aceasta văzând-o slujitorii diavolului, i-au prins îndată, ca nişte lupi pe oi, cu sălbăticie şi fără de omenie şi, legându-i, i-au dus la judecată înaintea boierului cetăţii, în Cizic. Deci, vitejii ostaşi ai lui Hristos stăteau înaintea stăpânitorilor pagini cu dârzenie în suflet, având inimile lor aprinse cu focul dragostei către Dumnezeu şi cu râvnă, ca de o văpaie mare arzând după Dânsul. Apoi au stat, slujindu-se de toate armele lui Dumnezeu, ca să poată a se împotrivi muncitorului, şi mai ales nevăzutului boier al întunericului şi la toată puterea lui cea diavolească, cu care mai ales voiau să se lupte. Deci, erau obosiţi în multe feluri de chinuri şi pedepse, fiind aruncaţi în temniţă şi iarăşi scoşi şi chinuiţi, ca să se lepede de Hristos şi să jertfească idolilor. Iar ostaşii lui Hristos nicidecum nu se depărtau de Domnul şi, văzând înşelăciunea păgâneasca şi deşarta închinare la idoli, au ocărât şi au ruşinat pe stăpânitori. Pentru aceea, după alte munci, li s-au tăiat capetele şi tot în acel loc li s-au îngropat şi trupurile.

    După câţiva ani, împărăţind marele Constantin, luminat cu Sfântul Botez, a încetat prigonirea şi a răsărit lumina dreptei credinţe în toată lumea. Atunci în Cizic, binecredincioşii creştini scoţând de sub pământ trupurile celor nouă sfinţi mucenici, şi găsindu-le nestricate, le-au pus în raclă nouă, zidind o biserică în numele lor, au adus într-însa comoara cea de mare preţ. Apoi s-au făcut multe minuni şi tămăduiri prin sfintele lor moaşte: diavolii erau izgoniţi, gârbovii se îndreptau şi bolile de friguri cu desăvârşire se tămăduiau.

    Un vestit bărbat s-a izbăvit de idropică, atingându-se de vestita raclă a sfinţilor, şi cine era cuprins de orice boală, dacă se atingea numai de racla sfinţilor răbdători de chinuri, îndată primea tămăduire. Drept aceea, mulţime de popor necredincios, văzând unele tămăduiri de diferite boli, care se făceau la sfintele moaşte ale mucenicilor, s-au întors spre Hristos. Apoi, nu după multă vreme, aproape toată cetatea a primit sfânta credinţă în Hristos şi a sfărâmat idolii şi capiştile idoleşti; iar în locul lor au ridicat biserici lui Dumnezeu şi a înflorit în cetatea Cizicului sfânta credinţă, cu minunile şi rugăciunile sfinţilor, cei nouă la număr, care se odihnesc acolo.

    Apoi, după marele împărat Constantin şi după Constantie, fiul lui, care împărăţiseră multă vreme, luând împărăţia Iulian Paravatul, unii din elini care rămăseseră în Cizic, s-au dus la împărat şi au clevetit asupra creştinilor, cum că în cetatea lor au stricat pe toţi zeii şi capiştile şi au răsturnat jertfele. Atunci împăratul, deşi a poruncit să înnoiască iarăşi zeii şi capiştile, dar fiind în Cizic foarte mult popor creştin, n-a îndrăznit să le facă vreo silă sau răutate, de teamă să nu se facă tulburare, ci a chemat numai pe episcopul lor, Elevsie, şi l-a băgat în temniţă. Apoi ducându-se asupra Persiei, a pierit ticălosul, liberându-se astfel episcopul.

    Deci, strălucea cetatea aceea cu lumina sfintei credinţe, întărindu-se şi îngrădindu-se ca un zid nesurpat, prin mijlocirile cele calde ale sfinţilor mucenici făcute pentru dânsa către Dumnezeu. Cu ale căror rugăciuni să câştigăm şi noi tămăduiri de bolile noastre sufleteşti şi trupeşti şi să ne învrednicim darului şi milei Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.

Canon de rugăciune către Sfinţii 9 Mucenici din Cizic

Troparul Sfinţilor 9 Mucenici din Cizic, glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

glasul al 4-lea

Irmos: Pe Voievozii cei tari...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mucenicilor cei purtători de chinuri, care cu adevărat vă veseliţi de Frumuseţile Cele Dumnezeieşti şi din destul vă îndulciţi din Izvorul desfătării şi prin împărtăşire vă îndumnezeiţi, izbăviţi de cumplitele primejdii pe cei ce vă fericesc pe voi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Luptătorilor, cei ce aţi răsărit ca soarele cel luminos cu razele luptelor voastre celor tari, luminaţi pe toţi cu strălucirile minunilor, pierdeţi şi noaptea patimilor şi întunericul demonilor îl risipiţi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nori tainici v-aţi arătat înţelep­ţilor luptători, ca cei ce plouaţi peste credincioşi cu ploile sângiurilor voastre şi prin har uscaţi înşelăciunea necredinţei. Pentru acesta vă fericim pe voi, vrednicilor de laudă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Din Preacurate sângiurile tale Maica luiDumnezeu, Preacurată, ai născut pe Hristos, Care S-a Întrupat mai presus de cuvânt, luând chipul nostru. Pentru aceasta toate neamurile cu bună credinţă te fericim pe tine, care eşti Lauda Sfinţilor Mucenici.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu întru înţelepciune...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nevrând nicicum să jertfiţi idolilor celor morţi, v-aţi adus jertfă vie, Celui Ce S-a jertfit pentru noi, tineri preafrumoşi, Sfinţiţi Mucenici.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-vă de Legile cele Dumnezeieşti, prin Puterea Duhului aţi surpat sfaturile şi cursele celor fărădelege. Şi chinuindu-vă după Lege, aţi dobândit mărire.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Privind la cinstea cea viitoare, mucenicilor, înţelepţeşte aţi părăsit cinstea cea stricăcioasă de pe pământ şi cu adevărat aţi luat Mărirea Cea Nemuritoare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu, Preacurată, născând pe Hristos, Care a fost rănit cu suliţa, toate săbiile vrăjmaşului desăvârşit au lipsit acum, pentru care rănindu-se muceniciei s-au chinuit.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Cel Ce şade în Slavă...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Jertfe de junghieri jertfite de curând şi prinosuri Dumne­zeieşti, jertfe bineprimite v-aţi adus Celui Ce S-a jertfit de bunăvoie şi moartea a omorât-o. Pentru aceea vă fericim pe voi, purtătorilor de biruinţă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătând minune foarte mare, mucenicilor, aţi vindecat mâini slăbănoage şi pe bărbatul cel vestit, care a năzuit cu dragoste la racla voastră l-aţi tămăduit odinioară de boala cea grea, vrednicilor de laudă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Un cuget având în multe trupuri, mucenicilor, aţi primit toţi cununa muceniciei, dar stând înaintea Domnului în ceruri, şi fiind plini de slavă, priviţi la noi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce şade Nedespărţit în Sănurile cele Părinteşti, în braţele tale şade Fecioară ca un Prunc. A Cărui fericită patimă însemnând tinerii cei bine biruitori, foarte vitejeşte s-au luptat.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Necredincioşii nu vor vedea...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte jăratec înţelegător aprinzându-vă, înţelepţilor, cu adevărat aţi ars toată rătăcirea cea uscăcioasă şi focul idolilor l-aţi stins cu Roua Duhului, fericiţilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Slăbănogul cel ce s-a slobozit de legheonul demonilor cel viclean numai cât s-a apropiat de mormântul vostru cel cinstit, laudă minunile voastre, mucenici prealuminoşi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Să fie lăudaţi Sfinţii Mucenici Teognis, Artemas, Ruf, Magnon cel Lăudat, vestitul Filimon şi Teodot şi împreună cu Tavmasie şi Antipatru şi Teostih.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Arată-te Izbăvitoare din nevoi şi din greşeli, Izbăvitoare din stricăciune şi Mântuitoare de patimi, de scârbe şi de primejdii, nouă celor ce cu credinţă te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstită s-a arătat moartea Dumnezeieştilor purtătorilor de biruinţă, înaintea Ta, Dumne­zeule al tuturor, pe care i-ai arătat adevărat casă de doctorie fără plată, pentru cei bolnavi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu râurile cinstitelor voastre sângiuri, cu adevărat aţi uscat marea înşelăciunii idoleşti şi Biserica lui Hristos aţi adăpat-o, mucenicilor, cugetătorilor de Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu veşmânt împodobit, vopsit din sângiurile voastre, mucenicilor, arătat îmbrăcându-vă, aţi câştigat prin chinuri odihnă veşnică; pentru aceea vă cinstim cu laude, purtătorilor de biruinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca un stog s-a arătat pântecele tău, Preacurată, purtând Grâul Nemuririi, Care hrăneşte sufletele tuturor credincioşilor şi lumi­nează pe mucenici.

 

CONDAC

glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Ceata cea tare şi luminată a celor nouă mucenici, care ca nişte mărturisitori ai Dumnezeirii Celei în Trei Străluciri, dintru început înaintea Divanului, aceştia au strigat: sângele şi sufletele noastre împreună cu trupurile, ca o jertfă fără prihană aducem Ţie, Stăpâne; numără-ne în Cetele celor Cereşti ai Tăi, ca un Dumnezeu Milostiv.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cei trei tineri în Babilon...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind ispitiţi cu chinurile cele cumplite, asemănându-vă celor trei tineri, lăudaţi pe Mântuitorul Hristos, măriţilor mari mucenici.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Aţi stat înaintea divanurilor celor de judecată, mucenicilor, chinuindu-vă foarte tare şi aţi ruşinat pe cei necredincioşi, tuturor celor necredincioşi arătându-le ade­vărul.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Neîngrozindu-vă de înfricoşătoa­rele porunci ale tiranului, cu mare îndrăzneală aţi mărturisit pe Hristos a fi Dumnezeu Ziditor şi Atotţiitor, surpând mulţimile zeilor idoleşti; drept aceea v-aţi încununat cu cunună preastrălucitoare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Omoară-mi mişcările trupului, Preacurată, Ceea ce ai născut Viaţa; înviază-mi sufletul meu, Fecioară, care este omorât de patimi şi de multe păcate.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ceata pătimitorilor cea Dumnezeiască, cu toată virtutea iubindu-Te pe Tine, Mântuitorule Atotputernice, a sfărâmat cetele şi măiestriile demonilor, întărindu-se cu Puterea Ta.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cântări să fie lăudaţi Sfinţii Mucenici Teognis, Teodot şi Filimon, Tavmasie şi Artemas, Antipatru, Magnon, Ruf şi Teostih, grăitorii de Dumnezeu cei cu cuget viteaz.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârşind bine nevoinţa şi credinţa păzind-o nevătămată, prin chinuri şi prin tăiere petreceţi la cele de sus, măriţilor, veselindu-vă pururea împreună cu îngerii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce în chip de negrăit S-a Sălăşluit în pântecele tău, Prea­curată, a arătat locaş Luişi pe cei binecredincioşi, Căruia neîncetat strigăm: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Eva, adică, prin boala..

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-v-aţi mucenici ai lui Hristos preaminunaţi, stele pe tăria muceniciei întru înălţimea mărturisirii, având în mijloc pe Hristos ca pe un Soare şi alungaţi întunericul înşelăciunii de la sufletele noastre, fericiţilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstim nevoinţele voastre cele cinstite, măriţilor şi chinurile şi rănile şi vitejia cea până la sânge, durerile şi moartea cea silnică şi noianul cel necuprins al minunilor, fericindu-vă cu veselie.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cântări să săvârşim credin­cioşilor ziua de praznic lăudând pe Sfinţii Mucenici Filimon, pe Magnon şi pe Ruf şi Teognis, pe Antipatru, pe Teostih şi pe Artemas şi pe Dumnezeiescul Tavmasie, împre­ună cu Teodot să-i fericim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Semnele naşterii tale, Preacurată, le-au propovăduit proorocii, alcătuindu-ţi numire minunată, unul într-un fel, altul într-alt fel. Căci ai născut celor din iad Viaţa, Care a surpat puterea morţii.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Înţelepţindu-vă cu cunoştinţa cea Dumnezeiască şi într-armându-vă cu armele cele înţelegătoare, prin vieţuire şi prin faptă, întru Duhul aţi biruit taberele vrăjmaşului şi după moarte v-aţi mutat către Viaţa Cea Nemuritoare şi către Lu­mina Cea Neînserată. Pentru aceasta izvorând vindecări tuturor, tămăduiţi bolile şi alungaţi duhurile, purtătorilor de chinuri cei nouă cu numărul. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Cuviosul Pr. Nikolai Gurianov

 Pentru toţi cei certaţi cu Ortodoxia, rădăcina neamului românesc.
In acest clip foarte vechi din Rusia, este Cuviosul Pr. Nikolai Gurianov, care era bogat duhovnicește, era un Sfânt. Vedeţi blândeţea, liniștea și pacea de pe chipul lui, semn al trăirii duhovnicești cu sufletul.

Dracul din femeia demonizată vă spune cum stă treaba cu religiile toate, cu Ortodoxia și altele.
Cât de aproape sunteţi de Creatorul nostru ceresc în acest adevăr?

“Părintele Nikolai Gurianov este cunoscut şi apreciat în Rusia de către credincioşi ca fiind unul dintre stareţii ultimului secol al Bisericii Ortodoxe. S-a născut în 1909 undeva lângă Sankt Petersburg, a fost prigonit de comunişti făcând şapte ani de lagăr, a slujit ca preot în statele baltice iar din 1958 s-a retras pe insula Zalit unde a petrecut retras 42 de ani într-o modestă căsuţă de lemn, fiind cercetat aici de mulţi pelerini din întreaga lume. De la mijlocul anului 1999 stareţul nu a mai primit pelerini (…).

În ultimul an de viaţă, în ciuda bolilor sale, a primit pe toţi cei care îl cercetau pentru a-i instrui şi întări în credinţă. Pe 24 august 2002, la 92 de ani, părintele a murit fiind îngropat pe insula unde a trăit retras. Din viaţa părintelui am reţinut câteva momente… În 2002 întrebat de un grup de preoţi şi mireni dacă va mai avea Rusia un Ţar, părintele a răspuns: “Un Ţar vine!”. În septembrie 1997, un grup de zece pelerini l-au vizitat pe părintele Nikolai la coliba sa de lemn. El a ieşit să binecuvinteze oamenii şi o femeie a întrebat: “Părinte Nikolai, cine va fi după Elţin?”. El a răspuns : “După el va fi un militar… Puterea lui va fi scurtă. Vârsta sa va fi mică precum el însuşi… După acesta va fi un ţar ortodox”. Femeia a întrebat: “Noi îl vom vedea pe acesta?” Bătrânul a binecuvântat-o şi i-a spus: “Tu, da”. 

El a devenit cunoscut mai ales dupa ce un marinar supravieţuitor unui naufragiu a venit în pelerinaj şi a recunoscut în dânsul pe bătrânul care i-a apărut şi l-a ajutat în timpul accidentului. Marinarul venise pe insula pentru a vedea un om înţelept, numai după aceea l-a recunoscut. Mulţi dintre cei care l-au cunoscut spun că întâlnirea cu dânsul a însemnat pentru ei începutul unei noi vieţi în Hristos. (…).

Părintele Nikolai Gurianov  este cunoscut şi apreciat în Rusia de către credincioşi ca fiind unul dintre stareţii ultimului secol al Bisericii Ortodoxe.  S-a născut în 1909 undeva lângă Sankt Petersburg, a fost prigonit de comunişti făcând şapte ani de lagăr, a slujit ca preot în statele baltice iar din 1958 s-a retras pe insula Zalit unde a petrecut retras 42 de ani într-o modestă căsuţă de lemn, fiind cercetat aici de mulţi pelerini din întreaga lume. De la mijlocul anului 1999 stareţul nu a mai primit pelerini, scrisorile acestora de căutare a unei deschideri ajungând până la preşedenţie.

În ultimul an de viaţă, în ciuda bolilor sale a primit pe toţi cei care îl cercetau  pentru a-i instrui şi întări în credinţă. Pe 24 august 2002, la 92 de ani, părintele a murit fiind îngropat pe insula unde a trăit retras.
Din viaţa părintelui am reţinut câteva momente..
În 2002 întrebat de un grup de preoţi şi mireni dacă va mai avea Rusia un Ţar, părintele a răspuns : „Un Ţar vine!”.

În septembrie 1997, un grup de zece pelerini l-au vizitat pe părintele Nikolai la coliba sa de lemn. El a ieşit să binecuvinteze oamenii şi o femeie a întrebat: „Părinte Nikolai, cine va fi după Elţin?”. El a răspuns : ” După el va fi un militar…Puterea lui va fi scurtă. Vârsta sa va fi mică precum el însuşi…După acesta va fi un ţar ortodox”. Femeia a întrebat: ” Noi îl vom vedea pe acesta?” Bătrânul a binecuvântat-o şi i-a spus: ” Tu, da”.

El a devenit cunoscut mai ales dupa ce un marinar supravieţuitor unui naufragiu a venit în pelerinaj şi a recunoscut în dânsul pe bătrânul care i-a apărut şi l-a ajutat în timpul accidentului. Marinarul venise pe insula pentru a vedea un om înţelept, numai după aceea l-a recunoscut.

Mulţi dintre cei care l-au cunoscut spun că întâlnirea cu dânsul a însemnat pentru ei începutul unei noi vieţi în Hristos.

Darul clarviziunii şi al cunoaşterii gândurilor şi sufletului unei persoanei, al cunoaşterii viitorului şi a lucrurilor de departe este atestat de mai multe persoane.

În conformitate cu un biograf, următoarele rânduri sunt consemante: „Uneori, el însuşi apărea oamenilor pentru a le încredinţa cuvinte de consolare, instruire şi critici. Se părea că pentru el, nici în timp şi nici în spaţiu nu au existat limitări; aceasta a fost ca şi cum trăia într- un alt spaţiu şi într-un alt corp. Am fost un martor ocular pentru o astfel de întâmplare. Un asistent dirijor de la Chicago Symphony Orchestra a venit pentru un concert în Sankt-Petersburg. El a petrecut ceva timp cu Bătrânul pe insulă şi i-a mărturisit supărarea sa : în ajunul sosirii, sotia sa avusese un accident auto care îi provocase un avort spontan. Aceasta la tulburat pe soţ care începuse să se gândească dacă nu cumva căsătoria lor nu era binecuvântată. Părintele l-a  încredinţat pe muzician că temerile sale sunt nejustificate. A doua zi, de omul liniştit a sunat soţia sa în America pentru a împărtăşi cu ea fericirea lui. „Ştiu totul,” a răspuns soţia sa de la celălalt capăt al liniei. „Cum de ai aflat?” a întrebat mirat dirijorul. „În timp ce am adormit, a venit la mine într-un vis părintele cu cuvinte de dragoste şi de consolare”. Un mare număr de astfel de incidente au avut loc în viaţa bătrânului.

După trecerea sa la Domnul au fost raportate o icoană şi o fotografie a sa din care au izvorât picături de mir.

Iată că azi este această frumoasă sărbătoare a Floriilor

 🌿✝️💙 Iată că azi este această frumoasă sărbătoare a Floriilor, care reprezintă intrarea Domnului Isus Cristos în Ierusalim. ✨🌿Această sărbătoare, marchează o zi specială în calendarul nostru creștin, când rememorăm intrarea triumfală a Domnului Isus în Ierusalim. Această zi simbolizează nu doar primirea cu ramuri de finic a Mântuitorului de către mulțime, ci și deschiderea noastră către mesajul Său de pace și mântuire.

✝️💟 Floriile ne reamintesc să fim mereu gata să-L primim pe Isus în inimile noastre și să răspândim iubirea Sa în lume. Este un moment de reflecție asupra modului în care ne pregătim să-L întâmpinăm pe Cristos în fiecare zi din viața noastră, prin gânduri, cuvinte, fapte și tot ceea ce suntem și facem...

🫂💝Vă doresc ceea ce-mi doresc și mie, ca această sărbătoare să fie un prilej de a ne adânci încrederea în Dumnezeu și de a arăta empatie și iubire față de cei din jur. Dorința mea este să fiu / să fim purtătorii speranței, a bucuriei, a iubirii pe care Domnul Isus le-a adus în lume. Să fim o binecuvântare pentru noi și pentru cei din jur și niciodată să nu uităm să fim mulțumitori și să privim la ceea ce avem, cu recunoștință... și să căutăm soluții și nu scuze, pentru a fii tot mai buni!

🕊️💚 Vă doresc tuturor sărbătoare binecuvântată și plină de lumina lui Dumnezeu!

La mulţi ani tuturor sărbătoriţilor de FLORII!

 Floriile sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim. In duminica Floriilor, Biserica a randuit sa fie dezlegare la peste. In seara duminicii de Florii incep deniile din saptamana Sfintelor Patimi. Floriile si traditile din aceasta zi. Floriile si salcia in cult. Duminica Floriilor este primul praznic imparatesc, cu data schimbatoare, din cursul anului bisericesc. Floriile este sarbatoarea care ne aminteste intrarea triumfala a Domnului in Ierusalim, inainte de Patimi. Primele mentiuni despre aceasta sarbatoare provin din sec. IV: Sf. Epifanie, ii atribuie doua predici, iar pelerina apuseana Egeria (sau Etheria), descrie modul cum se sarbatorea aceasta duminica la Ierusalim spre sfarsitul secolului IV.
In vechime, Duminica Floriilor era numita si Duminica aspirantilor sau a candidatilor la botez, pentru ca in aceasta zi catehumenii mergeau cu totii, cu mare solemnitate, la episcop, spre a-i cere sa fie admisi la botez, iar acesta le dadea sa invete Simbolul credin­tei. Se mai numea si Duminica gratierilor, pentru ca, in cinstea ei impa­ratii acordau gratieri. Dupa un obicei stravechi, mentionat chiar in sec. IV de catre pelerina Egeria si generalizat in toata Biserica crestina, se aduc in biserici ramuri de salcie, care sunt binecuvantate si impartite cre­dinciosilor, in amintirea ramurilor de finic si de maslin, cu care multi­mile au intampinat pe Domnul la intrarea Sa triumfala in Ierusalim si pe care noi le purtam in maini ca semn al biruintei impotriva mortii.
Potrivit traditiei, atat la Bizant, cat si la curtile domnesti din Tarile Ro­manesti, sarbatoarea Floriilor se praznuia cu multa solemnitate. Luau parte imparatii (domnii) cu demnitarii lor, carora li se imparteau faclii aprinse ca si la Pasti. In seara acestei duminici incep in biserici frumoa­sele slujbe ale deniilor din saptamana Sfintelor Patimi. Tot in aceasta zi isi serbeaza onomastica cei care au nume de flori.

La mulți ani!

 Astăzi este o zi specială! Astăzi sărbătorim Floriile!  Îi sărbătorim pe toți cei care își serbează ziua de nume și le urăm zile parfumate și colorate, precum numele pe care îl poartă. Profită de acest moment, dă-le tag sărbătoriților și urează-le La mulți ani!

Prin dispreț nu se poate reîncepe o lume... Lecția Floriilor

 Părintele Constantin Necula Puncte de vedere

Nu. Gândul nu-mi aparține. L-am aflat în gândurile lui Aurel Dumitrașcu, poet stins în 1990, consemnate în Carnete Maro (vol. I, Cartea Românească, 2019, p. 260). M-a măcinat de câteva zile când am văzut disprețul la lege ori la efortul celuilalt, când am gustat din disprețul pururea nemulțumiților la adresa oamenilor implicați pe viață și pe moarte în lupta cu moartea. M-am gândit atunci: Cum vor fi Floriile? Cum le vom trăi? S-au apropiat. Iar acum pogoară seara peste Vecernia care ne cântă Intrarea în Ierusalim a Mântuitorului Hristos. Sunt trei textele majore ale Praznicului: Ioan (11. 1-45) – legat de învierea lui Lazăr, Matei (21, 1-11; 15-17) – a Utreniei și Ioan (12. 1-18) – ce se citește la Liturghie.

Primul text ne amintește despre învierea lui Lazăr în Betania. Domnului pare că nu-i pasă de moartea prietenului său, Lazăr. Surorile acestuia, Maria și Marta, îi trimit mesaj: Doamne, iată, cel pe care-l iubești este bolnav. Iar Domnul nu reacționează alergând spre Betania ci descoperă o parte a agoniei aceluia greu digerabilă: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca prin ea Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. Pare un pic egoist, chiar forțat. Deși știm că îl iubește pe Lazăr ca pe un prieten și teroarea iudeilor ce căutau să-L ucidă cu pietre este frison ucenicilor Săi vedem că Domnul nu din teamă nu merge în Betania. Ci pentru a se împlini voia Tatălui. Pentru a developa lecția învierii pentru ca atunci când El Însuși învie să nu fie mai mare frica decât bucuria. Atât de mare era presiunea apropierii morții de Hristos, prin supărătoarea presiune a iudeilor implicați în dorința de a ucide pe Învățătorul în care nu intuiau pe Dumnezeu Întrupat, încât Toma – numit și Geamănul pentru că semăna cu Hristos – face una dintre cele mai frumoase declarații de camaraderie: Să mergem și noi și să murim cu El. În realitatea acesta remarcăm că Hristos luptă cu moartea Sa și cu moartea lui Lazăr adunate în același punct de reper: Betania. Disprețul lumii pentru curajosul Galileean nu era nou. Mereu au privit pe Acesta ca pe un intrus în funcționărismul lor religios. În Betania, Domnul pare Biruitor. Învierea lui Lazăr este prima treaptă a Floriilor. Acolo începe, în fond, Pătimirea Sa. La buza unui mormânt uman se deschide hăul unui mormânt niciodată gândit: mormântul lui Dumnezeu! Lazăr înviat e terapie pentru frica umană dinaintea morții. Hristos arată că se poate. Că există viață după moarte. Că moartea fizică – chiar cu trupul putrezit – poate fi biruită. Mireasma morții lui Lazăr e vindecată de suflarea de viață a Mântuitorului. Disprețul celorlalți se transformă în uimire. Cum ar spune Părintele Stăniloae: oamenii trec din mirare în admirare. Și din admirația aceasta, purtată din glas în glas, se nasc zorile Intrării în Ierusalim.

Din Betfaghe urcă spre Ierusalim un Împărat pe un mânz de asin. Nu. Nu era un asin ieftin – cum tot îndrugă unii mai obsedați de mijloacele de locomoție decât de adevăr. Betfaghe era locul ultimului popas înainte de a intra în Ierusalim cu turmele aduse din tot bazinul Betleemului și Ierihonului către Templu. Nici un animal din turmă nu era un animal oarecare... Și nici o turmă nu intra decât pe acolo, prin Betfaghe, spre Poarta Oilor. Domnul primește în dar mânzul asinei și intră pe străzile înguste ca niște nervuri care duceau spre Templu, în latura sa dinspre Poarta de Aur. Reacția copiilor este credibilă. Aflaseră și ei, poate de cu seară, ce a făcut Omul acela. Îi spusese lui Lazăr atât: Lazăre, vino afară! Și acela ieșind – legat la mâini și la picioare cu fâșii de pânză, capul fiindu-i înfășurat în mahramă – a dovedit că Acela ce-l scosese din moarte nu e un oarecare. Să ne înțelegem. Hristos are marea calitate – dumnezeiască zic – că nu disprețuiește moartea ci o înfruntă. Finalul momentului acestuia este în malul mormântului din coasta Golgotei. Unde cu moartea Sa calcă pe moartea noastră. Căci nu moartea Lui o moare Hristos, ci moartea noastră.

Refrenul Floriilor – ne spun Evangheliile citate ca puncte de reper – este cântarea Osana! Un zvon de bucurie în care zumzăie copiii. Un soi de cavaleri ai Împăratului ce-și poartă în mâini spadele de finic, aprinse de focul credinței că tot ceea ce trăiesc e biruința unui Biruitor. Se simte bine Hristos între copii. Dar vede și pe părinți, intuind, fără nici o îndoială, că glasurile ce strigă acum Osana se vor uni cu buzele sărutului – glas parșiv al lui Iuda. Între curăția copiilor și parșivenia lui Iuda se joacă slava Intrării Domnului în Ierusalim. Între bucuria molipsitoare, dar nu convertitoare, a copiilor și disprețuirea Iubirii întrupate. Între Osana și Răstignește-L nu sunt doar câteva zile, ci sunt veșnicii de dispreț. Un soi de vertij de adulare – pe care Domnul îl acceptă parcă numai pentru bucuria copiilor – și un altul de absurd. Pe cel din urmă Domnul Îl trăiește de dragul mântuirii noastre. Noi. Uneori copii, alteori Iude. De aceea, lecția Floriilor – a praznicului acestuia al Intrării în Ierusalim – nu-i despre Hristos și atât. Este despre noi. Ierusalimitenii aveau dinainte învierea lui Lazăr. Ca exercițiu de putere a cuvântului lui Hristos. Noi avem Învierea Lui și tot ne jucăm zilele între Osana și Răstignește-L ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Să ne venim în fire. Între Intrarea în Ierusalim de atunci și Floriile de acum stă o Înviere. Aceea a Mântuitorului. Cum de ne comportăm atât de piticit sufletește încât să uităm de ea? Cred că pentru aceasta este bine să ne amintim că prin dispreț nu se poate reîncepe o lume nouă.

Disprețuirea lui Hristos este una dintre cele mai mari scăderi ale umanității. Nu doar acum. Dar și acum. Pare că nu intervine Dumnezeu acum, la vreme de pandemie? Deschideți ochii – pe care, apropo, tot din mâna Lui îi avem – și redescoperiți-vă locul în tabloul Floriilor și al Pătimirilor Domnului. Îl țineți la dispreț și arogantă analiză de non-sens? Atunci cum de-L învinuiți pentru lumea în care trăiți? Îi țineți partea și căutați să-i stați aproape? Atunci cum de refuzați greutatea de har a Crucii? Ascultarea bucuroasă? Dinaintea lui Hristos nu există indiferență ori abținere. Asumi au ba. Trăiești au ba. Suntem acum într-o clipă a istoriei în care orice disprețuire se va întoarce împotriva noastră. Cât de minunat spunea aceasta Petru Creția: „Sărbătoarea nu există cu adevărat decât pentru cine este în stare s-o trăiască cu un suflet sărbătoresc, pentru cine are destule resurse interioare ca sărbătoarea să-i umple sufletul cu o bucurie intensă și inefabilă. O bucurie care ne face să ne simțim, pentru o clipă că se reînnoiește mereu, an de an, că e altă lumină în lume, că mult mai vii sunt culorile și mai limpezi contururile ei, că până și aerul miroase altfel, că altfel răsună ecourile și că iubim mai mult ceea ce avem de iubit” (Luminile și umbrele sufletului, Humanitas, 2011, 2015, pg. 108).

Trăim acum Sărbătoarea fără ritualul ce ne umplea de sens? E greu? Ne este greu? Gândiți-vă la prima zi în care vom fi împreună, iar, toți, în Dumnezeiasca Liturghie. Intrând în Biserică precum în Ierusalim. Pe asinul smerit al răbdării grijii de acum. Mai săraci dar îmbogățiți de iubire. Mai fricoși dar și mai vindecați de ea. Având în mâinile noastre ramurile finicului durerii prin care am trecut. Să învățăm acum cântarea: Osana, Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Să nu mai disprețuim niciodată ce ne lipsește acum. Și să învățăm să refuzăm să aclamăm răstignirea Disprețuitului! Curaj. Intrăm în Ierusalim ca într-o Lecție de har. Sus inima! Și la mulți ani tuturor ce-și poartă numele atârnat de flori. Și fiți puternici. Acasă, în casă, fiecare e o ramură de finic în mâna lui Dumnezeu.

https://doxologia.ro/prin-dispret-nu-se-poate-reincepe-o-lume-lectia-floriilor