Sfantul Mucenic Iulian din Cilicia

 

În această lună, în ziua a douăzeci şi una, pomenirea Sfântului Mucenic Iulian cel din Cilicia.

Sf. Mucenic Iulian al Tarsisului s-a născut în Asia Mică, în provincia Cilicia. El era fiul unui senator păgân şi al unei mame creştine. După moartea soţului, femeia s-a mutat la Tarsis, unde şi-a botezat fiul, crescându-l mai departe cu evlavie. Pe când Iulian a împlinit 18 ani, împăratul Diocleţian (284-305) a iniţiat prigoana împotriva creştinilor, arestându-l printre alţii şi pe tânărul Iulian. Ei l-au adus pe Iulian în faţa guvernatorului Marcian pentru a fi judecat, încercând să-l convingă să renunţe la Hristos. Nici torturile, nici ameninţările, nici promisiunile de cadouri şi onoruri nu l-au putut convinge pe piosul Iulian să jertfească la idoli şi să-l părăsească pe Hristos, rămânând ferm în credinţa sa.

Timp de un an de zile mucenicul a fost plimbat prin oraşele Ciliciei, fiind supus la interogări şi torturi, după care l-au aruncat în închisoare. Mama Sf. Iulian l-a urmat pe fiul ei, rugându-se la Dumnezeu să-l întărească. Mama sa a plecat în audienţă la guvernator în oraşul Aegea (Egeea), ca să ceară permisiunea de a-l vizita pe fiul ei în închisoare, minţind că ar vrea să-l convingă să jertfească la idoli. Ea a stat trei zile în închisoare cu Sf. Iulian sfătuindu-l să fie tare şi să rabde până la sfârşit.

Sf. Iulian a fost adus din nou în faţa guvernatorului. Crezând că mama lui l-a convins să renunţe la Hristos conform decretului imperial, guvernatorul a lăudat-o pentru fapta sa până în momentul în care ea l-a mărturisit cu hotărâre pe Iisus Hristos, denunţând cu curaj politeismul. Auzind acestea, guvernatorul a dat ordin să i se taie tălpile cu care l-a însoţit pe fiul ei din Tarsis. Iulian a fost legat într-un sac plin cu nisip şi şerpi veninoşi şi a fost aruncat în mare. Trupul mucenicului a fost purtat de valuri până pe ţărmurile Alexandriei şi a fost găsit şi îngropat cu cinste de un creştin. Mucenicul Iulian s-a săvârşit în anul 305, după care moaştele au fost transferate în Antiohia. Sf. Ioan Hrisostom a întocmit un elogiu în cinstea Sfântului Mucenic Iulian.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Afrodisie.

Acesta era din ţara Ciliciei. Crezând din copilărie şi închinându-se lui Hristos, a fost prins şi adus înaintea stăpânitorului Dionisie, şi mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat, a fost ars pe spinare cu fiare arse, şi băgat într-o căldare plină de plumb, ce fierbea clocotită, şi spânzurat cu capul în jos; şi izbăvindu-se de toate cu minune, a atras pe mulţi dintre elini spre credinţa lui Hristos. Aceştia mărturisind pe Hristos cu îndrăzneală, li s-au tăiat capetele. Iar tiranul văzând aceasta, a poruncit de s-a tăiat o piatră în două şi au întins pe sfântul, şi au pus peste el acea piatră tăiată, pe care o ridicaseră 55 de ostaşi, iar sfântul îndată şi-a dat sufletul şi luă cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Terentie, episcopul Iconiei.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iulian Egipteanul, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici cei ce au mărturisit împreună cu Sfântul Iulian: Antonie preotul, Anastasie, cel din morţi înviat Chelsie, Vasilisa, maica lui, douăzeci de păzitori de temniţă şi şapte fraţi, care toţi de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Nichita Nisireanul, care a mărturisit în Hio, la anul 1732, şi care de sabie s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sfîntul Mucenic Iulian din Tarsu Ciliciei

        Iulian provenea dintr-o familie foarte nobilă, senatorială. El a vieţuit în Tarsul Ciliciei şi a luat mucenicia sub Diocleţian. Chiar dacă la vremea martiriului lui el nu era decît un tînăr în vîrstă  de  optsprezece ani, el era suficient de educat şi întărit în Sfînta Credinţă Creştină,  aşa încît    să-şi  dea viaţa pentru ea. Cezarul l-a tîrît după el din cetate în cetate timp de un an întreg, torturîndu-l în toate chipurile, ca să-l facă să se lepede de Hristos. Mama lui Iulian urma acestui cortegiu mereu, de departe.  Cezarul  a  arestat-o  pe mama lui  Iulian,  silind-o  să-şi convingă fiul să se lepede de Hristos, dar ea, stînd trei zile întregi de vorbă cu el în închisoare, l-a sfătuit şi l-a întărit tocmai dimpotrivă: adică să meargă la moarte cu mulţumire, cu nădejde  şi cu bucurie, arătîndu-i că a lui va fi marea biruinţă. Torţionarii atunci l-au legat  pe Iulian într-un sac, împreună cu şerpi, cu scorpii şi alte animale veninoase şi l-au aruncat în mare, iar pe mama lui Iulian au omorît-o în torturi. Dar sfintele moaşte  ale lui Iulian au fost aduse de valuri la mal, iar credincioşii le-au găsit şi le-au îngropat cu cinste  la Alexandria,  în anul 290. Mai după aceea aceste sfinte moaşte au fost mutate la Antiohia. Sfîntul Ioan Gură de Aur însuşi a rostit o minunată şi dumnezeiască predică la Sfîntul Mucenic Iulian: «Din gura mucenicului ieşea glasul lui cel  sfînt, iar împreună cu glasul şi o lumină care lumina mai  puternic decît razele soarelui [...] Luaţi un om bolnav, indiferent cît de groaznic, un posedat de diavol sau care şi-a pierdut minţile, şi aduceţi-l la racla în care se odihnesc  rămăşiţele  sfinte ale acestui sfînt  şi veţi vedea cum demonul sare şi fuge de la om, ca şi ars de foc. » Vădit este din aceste cuvinte că multe şi mari trebuie să fi fost vindecările de la moaştele Sfîntului Iulian.

Pomenirea Sfinţilor Cuvioşi Iulius şi Iulian

           Aceştia  erau  fraţi  de sînge ce se trăgeau din provincia grecească Mirmidonia. Ei din fragedă  copilărie  au  fost crescuţi  în credinţa creştină, sub legămîntul că toată viaţa  lor şi-o vor  închina  în  feciorie  Bisericii.  Iulius era presbiter [preot], iar Iulian era diacon. Ei au primit carte împuternicitoare de la împăratul Teodosie cel Mic, ca să distrugă capiştile idoleşti în întregul imperiu. Ca doi apostoli, aceşti doi fraţi au întors la credinţa creştină mulţi păgîni din Răsărit şi din Apus, şi au zidit biserici. Ei,  în timpul vieţii lor, au ridicat mai mult de una sută de locaşuri sfinte. S-au odihnit în Domnul cu pace, într-o localitate aproape de Milano. Locuitorii Milanului îl invocă pe Sfântul Iulius, mai ales cînd se află în primejdii din partea lupilor.

Sfântul Mucenic Archil al II-lea, Regele Georgiei

       Archil a fost fiul Regelui Ştefan şi nepotul marelui rege Georgian Wachtang. Regele Archil, mare Creştin şi apărător al Creştinismului, pentru aceea că nu s-a lepădat  de  Hristos, a fost torturat  de musulmani şi omorît prin tăierea capului la anul 744, în douăzeci de zile ale lunii martie. Era în vîrstă de optzeci de ani cînd a luat cununa  veşnicei   şi fericitei împărăţii a lui Hristos.

Pomenirea Sfântului Mucenic Luarsab al II-lea, Regele cetăţii Kartli din Georgia

          Tatăl lui Luarsab, George al X-lea, a luat mucenicia pentru credinţă, fiind silit să bea otravă de către Şahul Persan. Luarsab fiul lui a fost însă aruncat într-o temniţă din apropiere de Şiraz, în care a zăcut vreme de şapte ani. Apoi la porunca Şahului Abbas Întîiul, el a fost spînzurat în închisoare împreună cu doi dintre slujitorii lui, în douăzeci şi una de zile ale lunii iunie, la anul 1622. Deasupra mormîntului lui a fost văzută o lumină cerească.

Cîntare de laudă la Sfinţii Cuvioşi Iulius şi Iulian

             După ce a nouăzeci şi noua biserică Aceşti Sfinţi fraţi în Numele Celui Preaînalt au gătit de zidit, Diaconul Iulian pentru fratele lui sfînt Iulius Un mormînt a zidit. Iar cînd mormîntul i-a arătat, Iulius cu blîndeţe a zis:«Găteşte-te, frate al meu după trup, căci acest mormînt nu al meu, ci al tău este. Găteşte-te, căci tu, Mai înainte decît păcătosul tău frate Iulius La Domnul vei pleca.» Şi astfel după a Domnului voie, Iulius şi pe a o suta biserică O a zidit, La un anume loc  pustiu. Precum slăvitul Iulius a grăit, Astfel a şi fost. Căci fratele tînăr înaintea celui mai vîrstnic  S-a odihnit, Iar fratele mai vîrstnic a adăugat şi a suta biserică în salba sfântă de zidiri. Pe care săvîrşindu-o, Şi el însuşi întru Domnul întru sfântă adormire s-a săvîrşit.

 

Cugetare

         Cînd omul începe să se educe în lupta de  înfrînare a limbii şi păstrare a tăcerii, tăcerea i se pare lui, de-a lungul acestor eforturi, a fi ceva mai mic decît vorbirea. Un frate i-a zis odată Sfîntului Sisoe: «Aş vrea să-mi ţin inima mereu trează, dar nu pot.» Iar bătrînul a zis: "Dar cum vom putea noi oare să avem trezvia inimii, cînd uşa de intrare a gîndurilor în inima noastră, adică limba, stă veşnic deschisă?" Charillos, nepotul lui Lycurgus, a fost întrebat odată de unchiul lui de ce a promulgat atît  de  puţine  legi.  Iar  el a răspuns: «Celor ce vorbesc puţin nu le trebuie legi multe.»

 Cugetare

        Să  luăm  aminte  la vindecarea minunată a orbului Bartimeu(Marcu 10:46-52) La cum Bartimeu a strigat tare şi cu credinţă către Domnul ca să-l vindece, iar Domnul  l-a vindecat; La cum şi eu, avînd sufletul orbit,  şed lîngă drumul pe care trece Hristos, şi doar dacă voi striga către El, El mă va auzi, şi mă va vindeca.

Predică - Despre semănat şi secerat - Cel ce seamănă nedreptate seceră nenorocire

(Pildele lui Solomon 22 : 8).
               Dacă  lucrezi  fărădelege,  atunci  poate  că nenorocirea trece pe lîngă tine chiar în ziua în care ai nelegiuit fără ca să-ţi facă nimic, dar să ştii că ea a auzit glasul nelegiuirii şi negreşit va lovi la un timp pe care nici nu-l gîndeşti. Unele seminţe sînt dulci atunci cînd le semeni, dar amar este culesul lor. Uneori semănarea aceasta seamănă cu viaţa, dar la vremea culesului, vezi că roadele ei sînt  moartea. Fii cu băgare de seamă şi învaţă din Sfînta Scriptură: Eva prin prosteasca ei mîndrie neascultătoare a semănat nelegiuire, şi au venit peste ea chinurile naşterii de prunci în cumplite dureri. Cain a semănat fărădeleagea prin uciderea de frate şi a cules durerea unei cumplite  morţi. Sodoma şi Gomora au semănat fărădelege  şi au cules iadul unei morţi năprasnice. Fiii lui Eli Preotul cel Mare au semănat fărădelege, căci s-au întinat lîngă Cortul Legămîntului, şi au cules chinuri cumplite, căci rău au pierit în război. Adu-ţi aminte de Saul, de fărădelegile lui, şi de chinurile pe care le-a suferit pentru aceasta. Şi iară, adu-ţi aminte de Ahab şi de Izabela. Şi iară, adu-ţi aminte de Irod şi de Iuda. Şi iară, adu-ţi aminte de ieri, şi de alaltăieri, şi de răsalaltăieri, şi de toate zilele vieţii tale trecute, şi ascultă cuvintele acestea de toate zilele: "Cel ce seamănă nedreptate seceră nenorocire". Oare există loc locuit de oameni pe pămînt care să nu  aibă  aceste cuvinte ca învăţătură înaintea ochilor lor? Oare există acoperiş care să nu adăpostească sub el această cunoaştere? Oare există om viu care să nu fi văzut pe pielea lui adevărul acestor cuvinte în exemplele vii din jurul vieţii lui? O Atotînţelepte Doamne, dacă nu am cunoaşte Sfîntă Voia Ta, noi păcat nu am avea. Dar dacă Tu ne-ai dat nouă să o cunoaştem, O, Atotmilostive, dăruieşte-ne şi puterea să o împlinim pe ea cu scumpătate pînă la sfîrşitul zilelor vieţii noastre şi cea mai de pe urmă suflare de viaţă, Căci Ţie Se  cuvine toată slava şi mulţumita în veci, Amin.

Acatistul Sfântului Mucenic Iulian din Tarsul Ciliciei

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Glasul proorocului străbate veacurile: „Trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos la odihnă”; dumnezeieştile cuvinte zugrăvesc icoana pătimirii tale şi ne întăresc în nădejde pe noi, cei ce aducem Ziditorului prin tine jertfa cântării: Aliluia!

Icosul 1

Sămânţa dreptei credinţe a încolţit în inima ta, căci stropind-o cu roua înţelepciunii şi încălzind-o cu căldura dragostei pentru Hristos, ţi-ai înălţat privirea minţii spre bunătăţile cele cereşti; primeşte şi de la noi, nevrednicii, aceste stâlpări smerite de cuvinte şi trimite-ne adierile Duhului, spre a ne aminti de cele cereşti:
Bucură-te, sălaş scump al miresmei dumnezeieşti;
Bucură-te, cort însufleţit al Adevărului;
Bucură-te, petrecere întru ostenelile duhovniceşti;
Bucură-te, carte a insuflărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, pom mult roditor al înţelepciunii;
Bucură-te, următor al căii rugăciunii;
Bucură-te, păstrare a comorii credinţei;
Bucură-te, jertfă bineplăcută Ziditorului;
Bucură-te, oglindă a frumuseţilor cereşti;
Bucură-te, intrare în cămara cerească;
Bucură-te, lucrător al poruncilor dumnezeieşti;
Bucură-te, mărturie bineprimită a credinţei;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 2-lea

În vremea prigonirilor pentru credinţă, nu te-ai lepădat de Ziditorul şi Binefăcătorul tău, ci stând înaintea guvernatorului Marchian cu îndrăzneală, în cămara inimii ai întâmpinat pe Hristos cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Paharul durerilor ai băut şi uneori desfătările mesei idoleşti ţi s-au pus înainte, spre a te lepăda de Hristos, însă ai rămas neclintit pe piatra mărturisirii, fiind întărit de Piatra Vieţii; pentru aceasta, pe temelia dreptei credinţe întăreşte-i pe cei ce cu evlavie te cinstesc pe tine aşa:
Bucură-te, stâlp neclintit al mărturisirii;
Bucură-te, ruşinarea celor întunecaţi de înşelăciune;
Bucură-te, primitorul darului înţelepciunii;
Bucură-te, adăpare din izvorul milei dumnezeieşti;
Bucură-te, vădirea înşelăciunii idoleşti;
Bucură-te, moştenitor al desfătării raiului;
Bucură-te, cunună a biruinţei muceniceşti;
Bucură-te, răbdare nezdruncinată de pătimiri;
Bucură-te, întărirea celor cuprinşi de valurile necredinţei;
Bucură-te, ridicarea celor neputincioşi;
Bucură-te, trâmbiţă a vestirilor dumnezeieşti;
Bucură-te, cunună a răbdării mântuitoare;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 3-lea

Prin cetăţile Ciliciei ai fost purtat un an, Sfinte, şi cu ai durerilor spini încununat, dar cu ochii minţii contemplai drumul Golgotei şi cu gândurile inimii te îndulceai de călătoria spre Izvorul frumuseţilor raiului strigând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Ca un diamant tare, nezdrobit de mânia închinătorilor la idoli te-ai arătat, Mucenice Iulian, şi, primind atingerea razelor Soarelui dreptăţii, mai puternic arătai strălucirea credinţei în  Hristos; primeşte şi de la noi razele cuvintelor de cinstire şi ne fă părtaşi milostivirii Stăpânului:
Bucură-te, piatră nesfărâmată a mărturisirii;
Bucură-te, purtător al strălucirilor Duhului;
Bucură-te, diamant al frumuseţii muceniceşti;
Bucură-te, comoară nepreţuită a credinţei;
Bucură-te, îndulcire a minţilor tulburate de ispite;
Bucură-te, ajutător al celor prigoniţi;
Bucură-te, grabnică scăpare a celor neputincioşi;
Bucură-te, râu al darurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, nume scris în cartea mucenicilor;
Bucură-te, stârpirea gândurilor neroditoare;
Bucură-te, odihnirea frumuseţii lui Hristos;
Bucură-te, întăritor al nostru pe căile răbdării;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 4-lea

Slujitorii păgâni din cetatea Egeea au căutat să te spurce pe tine, Sfinte, silindu-te să mănânci din cele jertfite idolilor, dar ai primit de la Hristos mana Duhului şi răsplată pentru pătimirile tale, cântându-I tu cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Jertfa rugăciunilor maicii tale pentru întărirea ta în credinţă a fost bineprimită de Părintele milostivirilor, Care Şi-a deschis urechea spre a auzi cuvintele celei ce te-a născut şi a şoptit la urechile inimii tale cuvânt de mângâiere; pe Acesta fă-L milostiv spre cererile noastre cele bune şi ascultă cu îngăduinţă cuvintele aduse spre cinstirea ta:
Bucură-te, primitorul sfatului părintesc;
Bucură-te, făclie cinstită a Adevărului;
Bucură-te, întărire pe piatra răbdării;
Bucură-te, lucrător al cuvintelor dreptăţii;
Bucură-te, mlădiţă mult roditoare a Treimii;
Bucură-te, ascultarea cuvintelor mântuitoare;
Bucură-te, plinirea chemării muceniceşti;
Bucură-te, surpător al înşelăciunii idoleşti;
Bucură-te, ruşinarea celor umbriţi de necredinţă;
Bucură-te, pildă de întărire întru răbdare;
Bucură-te, sprijinitorul sufletelor necăjite;
Bucură-te, liman al celor înviforaţi de prigonire;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 5-lea

Luând aminte Ziditorul la râurile lacrimilor maicii tale şi la cuvintele ei spre întărirea inimii tale întru nevoinţa muceniciei, te-a acoperit pe tine cu aripile milostivirii Sale şi ţi-a stins focul chinurilor cu roua cântărilor de: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Fiind insuflată de Cel Preaînalt, ca un înger maica ta te-a întărit întru răbdare, descoperindu-ţi, în zugrăvirea cuvintelor pline de iubire, frumuseţile raiului pe care le moştenesc cei ce rabdă pe pământ chinuirile cele de scurtă vreme pentru Hristos; osteniţi fiind noi de prigonirea patimilor noastre, spre tine alergăm cu nădejde, aducându-ţi florile cântărilor de cinstire ţie, celui ce porţi pe cap cununa slavei muceniceşti:
Bucură-te, vederea făgăduinţelor raiului;
Bucură-te, neguţătorie înţeleaptă a mântuirii;
Bucură-te, următor al sfatului maicii tale;
Bucură-te, alergare la limanul muceniciei;
Bucură-te, răbdător de chinuri pentru Hristos;
Bucură-te întărire a celor tulburaţi de chinuiri;
Bucură-te, alergare cu mintea la cele cereşti;
Bucură-te, surpător al cugetelor neroditoare;
Bucură-te, iubitor al frumuseţilor cereşti;
Bucură-te, odihnă a inimilor întristate;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor prigoniţi;
Bucură-te, urcare pe scara muceniciei;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 6-lea

Întunericul temniţei nu te-a despărţit de Hristos, căci prin fereastra pătimirilor vedeai pe Cel ce Se face răsplătitor tuturor durerilor noastre primite cu îndelungă răbdare, spre a-I cânta Lui cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Trei zile ai petrecut cu maica ta în temniţă în amintirea darurilor milostivirii Treimii Celei de viaţă Făcătoare şi, fiind scos la judecata pământească, priveai spre apusul veacurilor, când toţi vom sta înaintea scaunului Înfricoşătorului Judecător; pe Hristos roagă-L, Sfinte, să ne învrednicească de răspuns bun pe noi, cei ce te cinstim pe tine:
Bucură-te, vederea judecăţilor dumnezeieşti;
Bucură-te, îndulcire de răsplata cerească;
Bucură-te, rugător osârdnic spre a noastră mântuire;
Bucură-te, înfruntarea judecătorilor pământeşti;
Bucură-te, râvnitor al celor mai înalte;
Bucură-te, mijlocitor grabnic al celor în nevoi;
Bucură-te, îndreptarea cârmei minţii spre cele mai bune;
Bucură-te, păzitor al legământului iubirii dumnezeieşti;
Bucură-te, intrare prin poarta muceniciei;
Bucură-te, primirea judecăţii spre mântuire;
Bucură-te, cort cinstit al înţelepciunii Duhului;
Bucură-te, dorirea celor mai înalte ale Adevărului;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 7-lea

Temniţa ţi s-a făcut uşă către Împărăţia cerurilor, căci bătăile cuvintelor iubitoare ale maicii tale la uşa inimii ţi-au vestit intrarea în cămara de nuntă a Mirelui Hristos, către Care strigai cu nădejde de mântuire: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Nesuferind guvernatorul defăimarea zeilor păgâneşti, cu chinuri cumplite a căutat să vă abată de pe calea mărturisirii lui Hristos, dar, primind de sus acoperământul Duhului, aţi rămas neclintiţi în îndrăzneala voastră; pe noi, cei ce slujim patimilor osânditoare, cu rugăciunea ta, cinstite Mucenice Iuliane, ne adu la limanul mântuirii, ca să-ţi strigăm:
Bucură-te, primirea cununii biruinţei;
Bucură-te, neclătinare în lucrarea mărturisirii;
Bucură-te, primitorul focului chinuirilor;
Bucură-te, odihnă în iubirea lui Hristos;
Bucură-te, înţelegerea chemării muceniceşti;
Bucură-te, săvârşirea cu bine a mărturisirii;
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în patimi cumplite;
Bucură-te, mângâierea sufletelor întristate;
Bucură-te, răbdare încercată în focul pătimirii;
Bucură-te, risipirea cugetelor necurate;
Bucură-te, îmbrăţişarea dorului cugetător al Treimii;
Bucură-te, sălăşluire la limanurile nepătimirii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 8-lea

Maica ta, stând împreună cu tine, a deschis gura sa sfinţită şi a defăimat toată înşelăciunea idolilor, iar tu, ascultând cuvintele celei ce te-a născut, te-ai aprins de dorul mărturisirii şi ai strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

În mare ţi-ai aflat sfârşitul, Sfinte Iulian, cel ce ai cercetat adâncurile milostivirii dumnezeieşti, şi după trecerea prin apa şi prin focul pătimirilor ai ajuns la lărgimea desfătărilor raiului; învredniceşte-ne şi pe noi de sălăşluirea la odihna nepătimirii, ca să-ţi cântăm:
Bucură-te, adăpare din izvorul înţelepciunii;
Bucură-te, trecere prin marea pătimirilor;
Bucură-te, ajungere la limanul Vieţii;
Bucură-te, stingerea focului chinuirilor în marea rugăciunii;
Bucură-te, petrecere întru odihna cerească;
Bucură-te, vas cinstit al darurilor Treimii;
Bucură-te, afundare în mormântul mării;
Bucură-te, ieşire la limanul mântuirii;
Bucură-te, aflarea lărgimilor raiului;
Bucură-te, biruinţă desăvârşită asupra răutăţii;
Bucură-te, povăţuire spre corabia rugăciunii;
Bucură-te, înfruntarea valurilor ispitirii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 9-lea

În sacul plin de nisip şi de jivine veninoase ai fost băgat, dar slobozindu-te de povara trupului omenesc, ai zburat la cer cu aripile muceniciei, cântând împreună cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Primit-a Ziditorul jertfa pătimirilor tale îndelungate şi ţi-a răsplătit ţie cu odihna cea veşnică în Împărăţia Sa, de care învredniceşte, Sfinte, prin rugăciunile tale, şi pe cei ce te cinstesc pe tine cu flori de gânduri culese din grădina inimii:
Bucură-te, jertfă sfinţită în marea chinurilor;
Bucură-te, ajungere la limanul dreptăţii;
Bucură-te, intrare pe uşile Vieţii;
Bucură-te, moştenitorul cămărilor cereşti;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor prigoniţi;
Bucură-te, ridicarea poverii ispitelor noastre;
Bucură-te, risipirea gândurilor întunecate;
Bucură-te, rază povăţuitoare la cele înalte;
Bucură-te, sălaş sfinţit al Înţelepciunii;
Bucură-te, cetate zidită pe temelia răbdării;
Bucură-te, înfruntarea valurilor prigonirii;
Bucură-te, chemare în corabia mântuirii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 10-lea

Comoara cea duhovnicească, Sfântul Mucenic Iulian, nu a putut fi tăinuită nici de mare, care, aducând la uscat trupul mult pătimitorului mucenic, l-a dăruit spre ajutorul celor ce înconjoară racla moaştelor sale, aducând Ziditorului tămâia cântărilor de: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Slava mucenicilor ai moştenit pentru răbdarea ta cea tare întru necazurile prigonirii, iar acum, veselindu-te de cântările îngereşti, pleacă urechea ta şi ascultă graiurile celor din nevoi şi  suspinurile celor ce împodobesc cu laude prăznuirea ta:
Bucură-te, nădejde a celor prigoniţi;
Bucură-te, îndulcire a necazurilor noastre;
Bucură-te, întâmpinare a celor osteniţi de ispite;
Bucură-te, purtător al cununii slavei cereşti;
Bucură-te, nimicire a vrăjmaşilor noştri nevăzuţi;
Bucură-te, pildă neştearsă de răbdare;
Bucură-te, pătimire sfinţitoare;
Bucură-te, aflare a căilor mântuirii;
Bucură-te, încununare cu slavă cerească;
Bucură-te, linişte a celor tulburaţi;
Bucură-te, mângâiere a inimilor deznădăjduite;
Bucură-te, vieţuire întru lumina Treimii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 11-lea

Sfântul Ierarh Ioan, gura de aur a Bisericii, cu alese cuvinte de cinstire a împodobit amintirea pătimirii tale, ca toţi cei ce se învrednicesc de mijlocirea ta să cânte Ziditorului cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Acum petrecând în cămările îngereşti şi îndulcindu-te de vederea Celui ce Se închipuie în icoanele inimilor curăţite prin jertfa pătimirilor, găteşte masă duhovnicească celor ce îţi aduc cununa gândurilor de cinstire:
Bucură-te, aflarea limanului mântuirii;
Bucură-te, viţă plină de roadele dreptăţii;
Bucură-te, vrednic plinitor al chemării dumnezeieşti;
Bucură-te, urcarea scării nevoinţelor muceniceşti;
Bucură-te, aflarea Soarelui dreptăţii pe cerul inimii;
Bucură-te, primirea luminării cereşti;
Bucură-te, moştenitor al bogăţiilor raiului;
Bucură-te, ajutătorul celor din nevoi;
Bucură-te, sălăşluire întru lumina bucuriei;
Bucură-te, inimă adăpată din paharul răbdării;
Bucură-te, păzitor al cetăţii sufletului;
Bucură-te, odihnirea gândurilor mântuitoare;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 12-lea

De răbdarea ta, Sfinte, s-au minunat cetele îngereşti şi cu bucurie au înconjurat sufletul tău ce zbura la ceruri către Cel pentru Care s-a jertfit, aducându-I cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Prin multe pătimiri ne-a arătat Domnul că se intră în Împărăţia cerurilor şi tu, Sfinte Mucenice Iulian, ai încuviinţat cuvintele nemincinoase ale gurii dumnezeieşti prin viaţa ta mult pătimitoare; noi, cei înşelaţi de dulceţile acestei lumi trecătoare, te rugăm să mijloceşti iertare de la Hristos şi întărire pe calea jertfirii prin faptele dragostei şi mărturisirii lui Hristos, ca să-ţi cântăm:
Bucură-te, călătorie pe marea pătimirilor;
Bucură-te, aflare a limanului ceresc;
Bucură-te, adăpare din vasul rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, oglindă a cuvintelor dumnezeieşti;
Bucură-te, stâlp sfinţit al pătimirii;
Bucură-te, împăcare a noastră cu Dumnezeu;
Bucură-te, uşă a iertării celor care au greşit;
Bucură-te, întărire întru nădejdea mântuirii;
Bucură-te, ajutător al nostru în urcuşul răbdării;
Bucură-te, îndemnare spre faptele iubirii;
Bucură-te, chemare întru odihna nepătimirii;
Bucură-te, minunare a cetelor îngereşti;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 13-lea

O, mult pătimitorule mucenice al lui Hristos, Sfinte Iuliane, cel ce ai urmat întru totul Celui ce S-a răstignit pe Cruce, ca să ne scoată pe noi din groapa păcatelor, cu neîncetatele tale rugăciuni, luminează temniţa inimilor noastre întunecate de patimi spre vederea Soarelui mântuirii, întăreşte-ne pe calea jertfirii pentru aproapele şi în mărturisirea Adevărului, ca să fim primiţi în cămara ucenicilor lui Hristos, aducând darul cântărilor de: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice Icosul 1: Sămânţa dreptei credinţe a încolţit..., Condacul 1: Glasul proorocului străbate veacurile...,

Icosul 1

Sămânţa dreptei credinţe a încolţit în inima ta, căci stropind-o cu roua înţelepciunii şi încălzind-o cu căldura dragostei pentru Hristos, ţi-ai înălţat privirea minţii spre bunătăţile cele cereşti; primeşte şi de la noi, nevrednicii, aceste stâlpări smerite de cuvinte şi trimite-ne adierile Duhului, spre a ne aminti de cele cereşti:
Bucură-te, sălaş scump al miresmei dumnezeieşti;
Bucură-te, cort însufleţit al Adevărului;
Bucură-te, petrecere întru ostenelile duhovniceşti;
Bucură-te, carte a insuflărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, pom mult roditor al înţelepciunii;
Bucură-te, următor al căii rugăciunii;
Bucură-te, păstrare a comorii credinţei;
Bucură-te, jertfă bineplăcută Ziditorului;
Bucură-te, oglindă a frumuseţilor cereşti;
Bucură-te, intrare în cămara cerească;
Bucură-te, lucrător al poruncilor dumnezeieşti;
Bucură-te, mărturie bineprimită a credinţei;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul 1

Glasul proorocului străbate veacurile: „Trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos la odihnă”; dumnezeieştile cuvinte zugrăvesc icoana pătimirii tale şi ne întăresc în nădejde pe noi, cei ce aducem Ziditorului prin tine jertfa cântării: Aliluia!

şi se face otpustul.

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Iulian din Tars

Troparul Sfântului Mucenic Iulian din Tars, glasul al 4-lea

Mucenicul Tău, Doamne, Iulian, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmosul

Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sfinţite cântări să fie lăudată prăznuirea ta cea pururea pomenită şi preacinstită, căci te-ai mărit cu slava cea neapropiată, pătimitorule.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nevoindu-te cu mucenicia până la sânge, n-ai pătimit alunecare din pricina neputinţei trupului, ostaşule al lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mai mult decât lumina de aur şi decât piatra de mult preţ strălucind sfântul, se luminează cu chipurile muceniciei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce mai presus de fire ai născut întrupat pe Cuvântul Cel veşnic şi mai presus de zei, pe tine te lăudăm.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti întărirea...

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu mi s-a poruncit a sluji la dumnezei de piatră, cei ce sunt făcuţi cu mâinile, răspundea Mucenicul Iulian către judecătorul cel cu mintea stricată.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai stat înaintea divanului celui tiranic, Sfinte Iulian, mucenice al lui Hristos, ca şi cum ai fi stat înaintea Judecătorului celor vii şi al celor morţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu am ajuns fără de minte, a zis Sfântul Iulian şi de aceea mărturisesc un Dumnezeu lăudat, nedespărţit în Treime.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dă-ne nouă ajutor cu rugăciunile tale, Preacurată, gonind năvălirile primejdiilor celor rele.

Irmosul

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Datu-şi-a Mucenicul Iulian trupul spre bătăile cele ca ploile, dar cu dragostea lui Hristos se păzea fără simţire de dureri.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Iuliane preacinstite, poftind desfătarea cea cerească ca o slugă a lui Hristos, ai lăsat prigonitorilor slava cea pământească.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu tăria trupului tău, ci dragostea cea nebiruită de patimile Lui, te-a făcut biruitor înşelăciunii demonice, preacinstite mucenice.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca o pasăre ai zburat mai presus de laţurile necredinţei şi împodobindu-te cu harul Duhului, ai ajuns la locaşurile mucenicilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toţi cei ce suntem luminaţi, te propovăduim Născătoare de Dumnezeu, pe tine Preacurată, căci ai născut pe Soarele dreptăţii, Pururea Fecioară.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Mânecând strigăm ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întru toate asemănându-te Stăpânului, prealăudate, ai stat la divanul cel fără de lege judecându-te.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După lege te-ai nevoit şi ca un miel fără, răutate te-ai jertfit Stăpânului, de mâinile celor fără de lege, Fericite Iulian.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu cuvioşie mărturisind, pururea pomenite, te-ai cunoscut de Dumnezeu Atotţiitorul, Fericite Iulian.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară, după naştere te lăudăm, pe tine Născătoare de Dumnezeu; căci tu ai născut lumii cu trup, pe Dumnezeu Cuvântul.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Dă-mi mie haină luminoasă...

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lăudată sluga Ta, Hristoase, nu se ruşinează întru Tine, Cel Ce ai fost pironit pe cruce şi ca un părtaş slavei Tale se laudă.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tăcut-au ocările înşelăciunii, iar limba cea grăitoare de Dumnezeu a mucenicilar lui Hristos, a descoperit tainele cele dumnezeieşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tămăduire tuturor patimilor şi iertare greşelilor, mărite pătimitorule al lui Hristos, roagă-te să se dăruiască celor ce te laudă pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuvântul lui Dumnezeu, Scară cerească te-a arătat tuturor oamenilor, Născătoare de Dumnezeu, căci prin tine S-a pogorât către noi.

Irmosul

Dă-mi mie haină luminoasă, Cel Ce Te îmbraci cu lumina, ca şi cu o haină, mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Pe cea neadormită...

Pe ostaşul cel nebiruit al dreptei credinţe, pe Mucenicul Iulian toţi cu credinţă să-l lăudăm astăzi şi să strigăm către dânsul: roagă-te lui Hristos pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tnerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au prefăcut, strigând: Bine eşti cu vântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sicriul tău cel pururea pomenit şi mărit, ostaşule al lui Hristos, picură mir de bună mireasmă, celor ce neîncetat cântă: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Negrăita slavă încununează pe cei adunaţi spre lauda ta, ostaşule al lui Hristos, care neîncetat cântă: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neplecându-te la graiul tiranului, pururea pomenite, nu te-ai închinat zidirii, fără numai lui Dumnezeu celui viu, cântând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nebunia tiranului celui fără de lege o ai defăimat şi trufia lui o ai surpat şi slava lui Hristos o ai propovăduit, strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te Fecioară Preacurată, că ai născut lumii pe Dumnezeu cu trup, Care izbăveşte din înşelăciune pe cei ce cu credinţă te măresc pe tine, adevărată Născătoare de Dumnezeu, Stăpână Preacurată.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Muziceştile organe...

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Te amăgea vrăjmaşul şi prin chinuri te chema către înşelăciune, iar tu, Sfinte Mucenice Iulian, strigai: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După chinuri, mai cu putere s-a luptat Sfântul Iulian cu tiranii, cu trezvie strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stâlp însufleţit de virtuţi te-ai arătat vădind necredinţa şi umblând prin cetăţi strigai cântând: Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Nici îngrozirea focului celui groaznic, nici ascuţişul sabiei, nu mă va depărta de Dumnezeu, Care m-a zidit, strigai, Mucenice Iulian, cântând: Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Una ce ai născut pe Domnul tuturor, Marie şi ai rămas Fecioară şi după naştere, credincioşii după vrednicie lăudându-te, strigăm ţie: Bucură-te şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-l pe Dânsul întru toţi vecii.

Muziceştile organe împreună glăsuind şi popoare fără de număr închinându-se chipului celui din Deiera, trei tineri neplecându-se, pe Domnul au lăudat şi L-au preaînălţat întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Să cinstim popoare...

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trufia tiranului o ai surpat, ostaşule al lui Hristos şi bărbăteşte te-ai nevoit, slăbindu-l pe el cu totul; pentru aceea te fericim.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Apropiindu-te cu trupul, ostaşule al lui Dumnezeu, bărbăteşte ai surpat ochiul cel înalt al vrăjmaşului celui fără de trup, slăvind pe Hristos, pururea fericite.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind tu, fericite, aruncat în sânurile mării, ai scăpat de vizuinile vrăjmaşului balaur, cel începător de rele; pentru aceea cu cântări te mărim, fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe tine cel ce prin chinuri bine te-ai nevoit pentru Stăpânul, Care frumos te-a încununat cu dreapta cea stăpânitoare, după vrednicie toţi te mărim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Văzutu-te-a pe tine, Preacurată, Moise la munte în rug, primind fără ardere Focul cel de neîndurat al Dumnezeirii; pentru aceasta toţi te slăvim, Preacurată.

Irmosul

Să cinstim popoare în chip slăvit pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu; pe Ceea ce a zămislit în pântece Focul Dumnezeirii fără de ardere, cu cântări să o slăvim.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Prin înecarea apelor primindu-ţi fericitul sfârşit, înţelepte, ai înecat în ele pe şarpele cel cu multe chipuri şi ai luat biruinţa. Pentru aceasta prăznuind cu dragoste pomenirea ta cea vrednică de laudă, te rugăm să mijloceşti pentru noi către Hristos.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Nădejdea credincioşilor, Preasfântă Fecioară, împreună cu puterile cereşti, roagă neîncetat pe Dumnezeu, pe Care mai presus de cuget şi de cuvânt L-ai născut, să ne dea nouă tuturor iertare de păcate şi îndreptare vieţii, nouă celor ce cu credinţă şi cu dragoste pururea te slăvim pe tine.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Mieluşeaua cea Nespurcată, văzând pe Mielul şi Păstorul mort, spânzurat pe lemn, plângând zicea şi ca o maică tânguindu-se striga: cum voi suferi smerenia Ta Cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeule?

Acatistul Maicii Domnului - La icoana Plangatoare de la Boian

Icoana Maicii Domnului (Plângătoare) de la Mănăstirea Boian, Ucraina.

În seara zilei de 18 decembrie 1993, spre sărbătoarea Sfântului Nicolae, pe când se slujea în biserica din Boian utrenia, la chemarea preotului în faţa iconostasului: “Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, întru cântări cinstindu-o să o mărim”, din ochii Maicii Domnului de pe icoana iconostasului a început să izvorască lacrimi. O săptămână întreagă a plâns, iar mai apoi de câteva ori pe săptămână. Cu un an mai târziu a început să plângă şi Pruncul.

 

Acatistul Maicii Domnului - La icoana Plangatoare de la Boian

(25 septembrie)

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

 

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie Imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

Aparatoare Doamna, pentru descoperirea Sfintei icoanei Tale celei din Boian, multumire iti aducem tie noi nevrednicii robii tai, ca ne-ai cercetat prin curgerea lacrimilor din ochii Tai de pe icoana si pentru ca ai voit sa ne intaresti in credinta cea adevarata, ca izbaviti fiind de tot raul, cu lacrimi sa-ti cantam tie: Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!

Icosul 1:

Arhanghelul Gavriil, in Nazaret, Ti-a adus cantare: "Bucura-te! Domnul este cu tine!", iar tu primind Bunavestire, te-ai plecat in fata lui cu multumire si i-ai raspuns: "Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau". Si noi, dupa doua milenii, stand in fata icoanei tale nou-descoperite, cu umilinta iti cantam tie acestea:

Bucura-te, Maica Domnului ca ne-ai descoperit icoana ta;

Bucura-te, ca printr-insa, Domnul ne-a dat mila Sa;

Bucura-te, ca prin ale tale lacrimi, ne trezesti si noua constiinta;

Bucura-te, ca ne-ai aprins iubirea si ne-ai intarit credinta;

Bucura-te, ca ne dai nadejde ca nu suntem in parasire;

Bucura-te, ca din pacate si patimi, ne duci pe calea mantuirii;

Bucura-te, ca nu ne parasesti, aici in a plangerii vale;

Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!

Condacul 2:

Stiind ca noi suntem pacatosi si nevrednici de milostivirea ta, ai binevoit sa izvorasti lacrimi din ochi, care se preling pe obrajii chipului tau din iconostasul Bisericii din Boian, ca vazand parohul si credinciosii minunea aceasta, sa cante cu umilinta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2:

Pricina plansului icoanei tale, vrand sa o inteleaga, parohul a vestit pe Arhiereu, care de indata a cercetat icoana si incredintandu-se de adevar, a hotarat ca este facatoare de minuni si i-a alcatuit cantari de lauda, binecuvantand si indemnand pe toti sa-ti cante tie asa:

Bucura-te, ca tinutul nostru cu atata mila l-ai cercetat;

Bucura-te, ca pentru noi pacatosii lacrimi din icoana ai varsat;

Bucura-te, ca langa Cruce, ai plans la moartea Fiului tau;

Bucura-te, Maicuta noastra ca de atunci tot plangi mereu;

Bucura-te, ca glasul si plansul spre Biserica ne cheama;

Bucura-te, ca toti primim mangaierea ta de Mama;

Bucura-te, ca pe toti ne indreptezi pe a mantuirii cale;

Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!

Condacul 3:

Cu putere de Sus ne intaresti, si cu lacrimile tale ne vindeci de bolile cele trupesti si sufletesti. Cerceteaza-ne mereu, Maica Preacurata, ca izbaviti fiind de negura necredintei si a ratacirii, pururea sa slavim minunile tale, cantand din toata inima lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3:

Avand o purtare de grija deosebita de crestinii din Bucovina, ai binevoit sa descoperi icoana ta plangatoare si facatoare de minuni, ca sa trezesti si in noi umilinta si lacrimi pentru pacatele noastre, remuscari si mustrari de constiinta pentru racirea credintei si a dragostei fata de tine, Maica a noastra a tuturora, chemandu-ne pe toti la Fiul tau si Domnul Iisus Hristos, si sa-ti cantam tie asa:

Bucura-te, caci cu plansul tau, ne intorci din pacat si din rau;

Bucura-te, ca vrei cu lacrimi, sa ne chemi la Dumnezeu;

Bucura-te, ti-a zis Arhanghelul, la acea Sfanta Bunavestire;

Bucura-te, ca Simeon ti-a profetit si a inimii zdrobire;

Bucura-te, iti zicem astazi, cei ce in jurul tau ne strangem;

Bucura-te, ca privind Icoana, ne rugam toti si plangem;

Bucura-te, ca ai plans pentru noi, peste vremuri mereu;

Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!

Condacul 4:

Vifor de necredinta si erezie bantuie si acest colt de tara, ca de altfel si alte parti ale lumii, insa tu, Maica Preacurata, cunoscand slabiciunile si neputintele noastre, ne-ai descoperit icoana ta plangatoare si de minuni facatoare, ca sa ramanem intru adevarata credinta, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

Auzind dreptcredinciosii Bucovinei ca icoana ta lacrimeaza, au alergat cu multa ravna la biserica din Boian, unde parintele paroh le lamurea imprejurarile in care s-au descoperit lacrimi pe Sfanta ta Icoana si, spunandu-si si ei durerile si necazurile lor, primeau mangaiere si indemn ca sa-ti cante asa:

Bucura-te, Maica a Domnului, umilita si plangatoare;

Bucura-te, Mangaierea noastra, celor ce plang induratoare;

Bucura-te, ca doar tu ne sfatuiesti ca sa ne rugam plangand;

Bucura-te, ca plangi de-a pururi, pentru cei de pe pamant;

Bucura-te, ca mania si pedeapsa, o prefaci in indurare;

Bucura-te, ca rugaciunea ta aduce peste noi a Domnului indurare;

Bucura-te, ca de orice boala, tu ne esti vindecatoare;

Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!

Condacul 5:

Luceafar aducator de lumina, s-a aratat icoana ta, Maica Fecioara, copilului cu tumoare canceroasa la ochi, care dupa trei rugaciuni la icoana ta, s-a vindecat si impreuna cu parintii sai ti-au inaltat multumire si cu credinta si recunostinta au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5:

Vazand copiii-coristi din Tighina, ca in timpul Sfintei Liturghii, a inceput din nou sa lacrimeze icoana ta, s-au umilit pentru indoielile unora si cu pocainta au marturisit minunea, iar tu, alungand neincrederea i-ai invatat sa-ti cante tie prin lacrimi astfel de cuvinte de lauda:

Bucura-te, Maicuta noastra ca de adevar ne incredintezi;

Bucura-te, ca orice indoiala si slabire o luminezi;

Bucura-te, ca nu-ti este greu sa intorci pe cel pacatos;

Bucura-te, ca intodeauna tuturor ne esti de folos;

Bucura-te, Fecioara Sfanta, inceputul mantuirii;

Bucura-te, ca tu ai nascut pe Mesia mai presus de fire;

Bucura-te, ca esti calauza, catre cer indrumatoare;

Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!

Condacul 6:

Marturisitori ai milostivirii Tale catre lumea crestina care nadajduieste in ajutorul tau, s-au aratat bolnavii de boli fara leac ce si-au cheltuit tot ce aveau cu doctorii de tot felul fara a dobandi tamaduire si care, cand s-au rugat cu lacrimi in fata icoanei tale facatoare de minuni, s-au vindecat si plini de bucurie au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6:

Rugaciunile inaltate in biserica ta, Nascatoare de Dumnezeu, au fost ascultate. Bolnava s-a vindecat de boala cea grea de care suferea si, astfel s-a intarit trupeste si sufleteste, sporindu-si credinta in Dumnezeu si in mijlocirea ta catre Fiul tau, incat, plina de bucurie si multumire sufleteasca ti-a cantat tie:

Bucura-te, o, indreptatoare spre sanatate si mantuire;

Bucura-te, ca de la noi primesti rugaciuni de cerere si multumire;

Bucura-te, ca suferintele noastre, pe toate ni le intelegi;

Bucura-te, ca ne dai vindecare si de pacate ne dezlegi;

Bucura-te, Stapana noastra ca ai plans cu suspine;

Bucura-te, ca de la cele rele, ne intorci pururea spre bine;

Bucura-te, ca pe toti ne mantuiesti, din orice groaznica stare;

Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!

Condacul 7:

Vrand Domnul sa-si arate milostivirea Sa catre tinutul nostru bantuit de erezii, necredinta si schisma, a binevoit sa descopere icoana Maicii Sale, din ochii careia curg lacrimi, ca vazand necredinciosii aceasta minune sa se indrepte la credinta cea ortodoxa si sa cante cantare lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7:

Minune noua a facut Domnul prin descoperirea icoanei tale, reinnoind credinta apostoleasca de secole, ca sa se implineasca profetia, rostita cand Arhanghelul ti-a adus Bunavestire. Ca atunci ai zis: "Iata de acum ma vor ferici toate neamurile"; si noi iti aducem: Bucura-te! si iti cantam acestea:

Bucura-te, Stapana noastra, ca ale tale lacrimi din ratacire ne-au intors;

Bucura-te, ca cei ce in jurul tau se strang, te fericesc;

Bucura-te, ca ne intorci din calea pierzarii, iar noi te fericim intre neamuri;

Bucura-te, ca la aceasta minunile tale ne indeamna;

Bucura-te, ca in bolile noastre ne mangai, ne vindeci si ne intaresti;

Bucura-te, ca ne ajuti sa crestem si sa sporim in cele duhovnicesti;

Bucura-te, ca pentru noi ai varsat lacrimi din icoana;

Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!

Condacul 8:

Straina minune s-a savarsit de catre icoana ta, atunci cand un prunc, indata dupa nastere se sfarsea. Dar rugaciunile indreptate catre tine in Sfanta biserica ta, l-au adus iarasi la viata, si mama lui, indepartandu-i perfuzia, l-a hranit la san si bucurandu-se ca a revenit la viata a cantat cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Toata Biserica ta lauda pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, ca pe o pricinuitoare a tuturor minunilor, ca incepand din Cana Galileei si pana astazi, in toate imprejurarile, cand este nevoie de ajutor pentru implinirea dorintelor celor bune ale credinciosilor, tu totdeauna intervii si indemni pe toti: "Sa faceti tot ce va va porunci El". Minunandu-ne de mijlocirea ta te laudam asa:

Bucura-te, Maica Preacurata ca pentru noi minuni savarsesti;

Bucura-te, ca plansul tau ne arata, cat de mult ne iubesti pe noi;

Bucura-te, ca pe noi ne inveti sa facem ce Domnul porunceste;

Bucura-te, ca ne chemi cu lacrimi ca sa traim crestineste;

Bucura-te, ca binecuvantare cereasca la toti ne aduci;

Bucura-te, ca ne ajuti sa crestem in fapte bune si in virtuti;

Bucura-te, ca ne aduci la Domnul, sa implinim poruncile Sale;

Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!

Condacul 9:

Toata firea ingereasca si omeneasca, te lauda, Stapana, ca porti de grija neamului nostru, mijlocind neincetat catre Fiul tau si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, pentru toti cei in necazuri si in suparari care iti inalta si rugaciuni si cereri. Si implinite fiind rugaciunile lor, tu ne chemi pe toti sa inaltam cantare de rugaciune lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Ritorii cei ce se cred intelepti nu pot spune multimea minunilor ce le-ai savarsit de-a lungul vremurilor, fata de credinciosii robii tai. Noi te fericim, Stapana noastra, ca ai nascut pe Mantuitorul, suferind impreuna cu El toate urmarile necredintei iudeilor si ne-ai invatat pe noi credinta crestina, ca sa-ti cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, Maica Pastorului Bun, ce ne-ai chemat in slujba Sa;

Bucura-te, ca ne-ai daruit tuturor pace cu Dumnezeu si iertare in dar;

Bucura-te, Mana cereasca si dulce, ca ne hranesti cu Painea vietii;

Bucura-te, in boli, vindecatoare si sprijinitoare batranetii;

Bucura-te, Izvorul mangaierii celor care in chinuri plang;

Bucura-te, ca truditii si impovaratii in jurul milei tale se strang;

Bucura-te, ca in clipe grele ne esti calauza si indreptatoare;

Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!

Condacul 10:

Vrand sa aduci fericirea in familiile crestinilor, Maica Preacurata, ai trimis vindecari minunate: pe cei din moarte i-ai adus la viata, celor ologi le-ai dat tamaduire, celor orbi vedere, pe cei stapaniti de duhuri necurate i-ai curatit si pe cei bolnavi de boli fara de leac i-ai vindecat, indemnand pe toti sa se roage lui Dumnezeu, cantandu-I: Aliluia!

Icosul 10:

Zid esti cinstitorilor de Dumnezeu, Fecioara, ca cei ce cinstesc pe Fiul, cinstesc si pe Maica. Iar tu ii ocrotesti de caderea in erezie sau necredinta si ii indemni pe toti sa se lupte pentru credinta data Sfintilor, odata pentru totdeauna, traind o viata curata si cantandu-ti cantare de lauda:

Bucura-te, ca rugaciunile tale ne fac Domnului bineplacuti;

Bucura-te, ca pe cei in necazuri cu milostivire ii ajuti;

Bucura-te, Mijlocitoare prin har, catre Fiul tau Cel iubit;

Bucura-te, ca cei ce se roaga tie, nu vor muri niciodata de moarte napraznica;

Bucura-te, ca ne dai mangaiere in negraita-ti bunatate;

Bucura-te, ca cine cere cu credinta, primeste de la tine toate;

Bucura-te, Maica Preabuna, de orice rele Aparatoare;

Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!

Condacul 11:

Cei ce nadajduiesc intru Tine, Stapana indurata, nu se vor teme de vrajmasi si nu vor ramanea rusinati, caci prin apostolul Ioan, Fiul tau, ni te-a dat tuturor Maica, zicandu-i: "Iata Mama ta!" si din ceasul acela ucenicul te-a luat la sine. Si noi, din pruncie, prin taina Sfantului Botez, am fost infiati tie, te socotim Maica noastra si plini de recunostiinta cantam Fiului tau si Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icosul 11:

Lumina cereasca, ne-a stralucit noua, Maica Preacurata, ca prin tine ne-a cercetat Rasaritul cel de Sus - Domnul. Credem aceasta si marturisim cu tarie ca tu luminezi in intunericul desertaciunilor pamantesti, ca tu esti Mijlocitoarea spre mantuire a tuturor pacatosilor ce se pocaiesc, esti Prea binecuvantata in neam si in neam, Domnul este cu tine si prin tine cu noi, invatandu-ne laudele acestea:

Bucura-te, Maica Doctorului celui Mare ce vindeca trupeste si sufleteste;

Bucura-te, Mana din ceruri ce pe toti flamanzii hraneste;

Bucura-te, Suis prea usor a celor credinciosi catre Dumnezeu;

Bucura-te, Scut si Aparatoare de toate sagetile celui rau;

Bucura-te, Raza de Soare ca ne-ai adus lumina multa;

Bucura-te, ca nu Te intorci nici de la aceia care nu cred si nu asculta;

Bucura-te, o, Fecioara, ca ai primit de la inger bunavestire;

Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!

Condacul 12:

Har Dumnezeiesc, Scut si Aparare, da-ne noua, Stapana si Ocrotitoarea noastra, celor ce cadem inaintea icoanei tale facatoare de minuni; Ridica-ne din somnul pacatelor si pazeste acest colt de tara de toata ratacirea si necredinta, invredniceste-ne sa ramanem in Biserica Fiului tau in toata viata noastra, laudandu-te pe tine si pe Fiul tau, Domnul nostru Iisus Hristos, cantand: Aliluia!

Icosul 12:

Cantand milostivirile si minunile tale, ce le faci printre noi in ultimul timp, ne inchinam tie in fata icoanei tale, prin care mantuiesti pe toti cai ce te cinstesc cu bunacuviinta si te cheama intrajutor, cantandu-ti din toata inima acestea:

Bucura-te, Triumful dreptei credinte de aici din Bucovina;

Bucura-te, ca Boianul a ajuns a ta vesela gradina;

Bucura-te, ca icoanele tale sunt minunate predici spre mantuire;

Bucura-te, ca din inaltimea cerurilor spre noi iti intorci privirile;

Bucura-te, ca la fapte bune pe noi toti ne-ai indemnat;

Bucura-te, ca de toata neputinta si de boli ne-ai vindecat;

Bucura-te, iti canta Biserica tie si Fiului tau: Osana!

Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O, Maica Prealaudata, Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare! Primeste aceste laude si rugaciuni din gurile noastre intinate. Apara Biserica si tara noastra de toate nevoile si ne invredniceste ca, uniti intr-un cuget si o simtire sa te slavim de-a pururea pe tine Maica noastra si pe Fiul tau si Dumnezeul Nostru, cantand cantarea: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Arhanghelul Gavriil, in Nazaret, ti-a adus cantare: "Bucura-te! Domnul este cu tine!", iar tu primind Bunavestire, te-ai plecat in fata lui cu multumire si i-ai raspuns: "Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau". Si noi, dupa doua milenii, stand in fata icoanei tale nou-descoperite, cu umilinta iti cantam tie acestea:

Bucura-te, Maica Domnului ca ne-ai descoperit icoana ta;

Bucura-te, ca printr-insa, Domnul ne-a dat mila Sa;

Bucura-te, ca prin ale tale lacrimi, ne trezesti si noua constiinta;

Bucura-te, ca ne-ai aprins iubirea si ne-ai intarit credinta;

Bucura-te, ca ne dai nadejde ca nu suntem in parasire;

Bucura-te, ca din pacate si patimi, ne duci pe calea mantuirii;

Bucura-te, ca nu ne parasesti, aici in a plangerii vale;

Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!

si Condacul 1:

Aparatoare Doamna, pentru descoperirea Sfintei icoanei tale celei din Boian, multumire iti aducem tie noi nevrednicii robii tai, ca ne-ai cercetat prin curgerea lacrimilor din ochii tai de pe icoana si pentru ca ai voit sa ne intaresti in credinta cea adevarata, ca izbaviti fiind de tot raul, cu lacrimi sa-ti cantam tie: Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!

Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:

Rugaciune

O, Preasfanta Fecioara, Maica lui Hristos Domnul si Dumnezeul nostru, asculta suspinele noastre cele din adancul inimilor, cauta din inaltimea cerurilor spre noi cei ce cu credinta si cu dragoste ne inchinam preacuratei icoanei tale celei facatoare de minuni. Ca iata tulburati de grijile vietii si cufundati in pacate, privim la Chipul tau, si ca si cum ai fi de fata, iti aducem rugaciunile noastre. Cauta din cer si ne mantuieste de toata reaua intamplare, de orice boala si primejdie si de toata bantuiala duhului celui rau. Pazeste-ne tari in credinta, sa nu ne clatine furtunile acestei lumi.

Ca n-avem al ajutor si alta mijlocitoare, nici mangaiere, ci numai pe tine Maica tututor scarbitilor si a celor impovarati de greutatile si necazurile acestei vieti. Ajuta-ne noua neputinciosilor, alina durerile si scarbele noastre, pe cei rataciti povatuieste-i la calea cea dreapta care duce la mantuire, vindeca inimile noastre cele bolnave si mantuieste pe cei deznadajduiti. Daruieste-ne noua ca sa traim restul vietii noastre in pace si intru pocainta. De sfarsit crestinesc ne fa parte, iar la infricosatoarea Judecata a Fiului tau si Dumnezeului nostru, fii noua mijlocitoare ca sa fim socotiti intru cei de-a dreapta Sa, ca totdeauna sa te cantam si sa te slavim ca pe buna Aparatoare a neamului crestinesc, impreuna cu cei ce bine au placut lui Dumnezeu, in vecii vecilor. Amin!

Troparul glasul 4

Bucura-te, tinutul Boianului, ca nu esti mai prejos intre cetatile crestinesti, caci intru tine a aratat Domnul icoana facatoare de minuni a Preacuratei Maicii Sale, care plange pentru pacatele noastre, si cu lacrimile sale binecuvantate, din ochii nostri orice lacrima a sters.

Condacul glasul 4

Prin descoperirea la Boian a icoanei Maicii Domnului cetele ingeresti s-au minunat, lumea s-a intarit cu harul Sfantului Duh, sarutand izvorul lacrimilor de pe fata Pruncului Hristos si a Preacuratei Maicii Sale, prin ele capatand vindecare si mantuire sufeletelor noastre.

Marimuri

Te marim, te marim pe Tine, Preasfanta Fecioara, si cinstim icoanta ta cea Sfanta, din care izvorasc vindecari, celor ce alearga cu credinta.

DIN ISTORIA ICOANEI MAICII DOMNULUI "PLANGATOARE" DE LA BOIAN

(Amintirea ei se serbeaza la 25 sept.)

In seara zilei de 18 decem­brie 1993, spre sarbatoarea Sfantului Nicolae, pe cand se slujea in biserica din Boian utrenia, la chemarea preo­tului in fata iconostasului: "Pe Nascatoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, intru cantari cinstindu-o sa o marim", din ochii Maicii Domnului de pe icoana iconostasului a inceput sa izvorasca lacrimi. 0 saptamana intreaga a plans, iar mai apoi de cateva ori pe saptamana. Cu un an mai tarziu a inceput sa planga si Pruncul, Inalt Prea Sfintia Sa Onufrie, Arhiepiscopul Cernautilor si Bucovinei a verificat faptul si s-a constatat ca e o minune Dumnezeiasca si icoana a fost canonizata. Despre minunile savarsite de la ea, sunt o multime de marturii ale acelora care au fost vindecati. Ele vor fi publicate candva intr-o brosu­ra aparte, dar pana atunci, ca sa spulberam indoielile unora, amintim in treacat doar despre unele din ele.

Astfel un copil olog a capatat umblet, altul cu o tumoare canceroasa s-a vinde­cat. Femei care erau stapanite de duhuri rele s-au curatat si au devenit normale. Pruncul nou-nascut murea si dupa rugaciunile facute la Maica Domnului, a revenit la viata.

Trebuie de spus ca s-au facut procesiuni cu aceasta icoana, nu numai in Eparhia noastra, ci si la Pociaev si in alte parti unde s-au facut vindecari. Toti crestinii, pe unde s-a facut procesiune, au ramas intariti in credinta ortodoxa si multumiti sufleteste de aceasta bine­cuvantare. Copiile acestei icoane, au fost inmultite cu binecuvantarea inalt Prea Sintiei Sale Onufrie, si impartite credinciosilor.

Plansul icoanei se repeta in rastimpuri, cand mai lungi si cand mai scurte. Astfel, din august 1997, nu s-au mai ivit lacrimi pe icoana pana in 13 decembrie acelasi an. In dimineata acelei zile s-a citit acest nou Acatist, iar seara a inceput sa planga. Parohul a observat si a dat de veste Ierarhului, care a venit a doua zi, dupa slujba si a savarsit un Te-Deum cu acatistul Maicii Domnului. In tot timpul acesta au izvorat lacrimi. De aici si binecu­vantarea Inalt Prea Sfintiei Sale pentru tiparirea acestei carti, in care locul de onoare il are acest Acatist. Amintirea ei se serbeaza la 25 sept. Dumnezeu sa binecuvinteze cu harul Sau pe toti cei ce cinstesc pe Maica Domnului si i se roaga cu credinta.

Sfânta Icoană a Maicii Domnului, din Bogoliubov (Bogolyubskaya)

 În 1155, fericitul prinț Andrei, mutându-se de la Vyshgorod, în țara Suzdal, a luat cu el Icoana miraculoasă a Maicii Domnului, pictată de Evanghelistul Luka (mai târziu această Icoană s-a numit Vladimirskaya). La 7 mile de Vladimir, caii care purtau Icoana miraculoasă s-au oprit și nu s-au mai putut mișca. Fericitul prinț Andrey l-a rugat pe preotul Nicolae care l-a însoțit să facă o slujbă de rugăciune în fața Icoanei Maicii Domnului și mult timp s-au rugat, cu lacrimi, în fața Icoanei venerate.

Apoi a intrat în cortul taberei, dar nu a oprit rugăciunea fierbinte. În acest moment, Maica Domnului i s-a arătat cu un sul în mâna dreaptă și i-a poruncit cuviosului prinț să plaseze chipul Său, adus de la Vyshgorod, la Vladimir și să construiască o Sfântă Mânăstire pe locul înfățișării Sale miraculoase. Apoi Ea și-a ridicat mâinile spre cer, acceptând binecuvântarea lui Hristos Mântuitorul, care a apărut în acea vreme deasupra pământului, a binecuvântat-o ​​și viziunea a dispărut.

Îndeplinind porunca, nobilul prinț Andrei a construit pe locul indicat o Biserică de piatră în cinstea Nașterii Maicii domnului, unde s-a format o Mânăstire. Apoi, Sfântul prinț a chemat pictori pricepuți de Icoane și a cerut să o picteze pe Maica Domnului în timp ce o vedea în înfățișare: in întreaga lungime, cu un sul în mâna dreaptă și fața îndreptată spre Dumnezeu.

Când s-a finalizat construcția Bisericii, fericitul prinț Andrey i-a transferat imaginea pictată și a stabilit o sărbătoare anuală în cinstea apariției Maicii Domnului pe 18 Iunie, care a fost stabilită de Biserica Rusă. Mănăstirea și orașul care s-au format în jurul Mânăstirii au fost numite Bogolyubov de credinciosul prinț Andrei, deoarece, în cuvintele sale, „Maica Domnului a iubit acest loc”, iar prințul însuși a fost numit de atunci Bogolyubiv sau Bogolyubsky.

Faima Miracolelor și a semnelor făcute de Icoană i-a determinat pe credincioși în multe locuri din Rusia şi ţările ortodoxe să picteze copii ale Icoanei Făcătoare-de-Minuni, care, de-a lungul timpului, s-au răspândit și au primit puterea binecuvântată de a face Minuni.

Psalmul 50

 Psalmul 50 este echivalentul a 25 de 

metanii spus de 3 ori este echivalentul 

citirii unui Acatist,de 150 de ori este 

echivalentul citirii întregii Psaltiri. 

Psalmul 50 este recomandat să fie 

spus de 7 ori pe zi.

PSALMUL 50  

1. Miluieşte-mă, Dumnezeule,după mare mila Ta  

2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.  

3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.  

4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.  

5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut,aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.  

6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.  

7. Că iată adevărul ai iubit;cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.  

8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.  

9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.  

10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.  

11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.  

12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.  

13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.  

14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.  

15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule,Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.  

16. Doamne,buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.  

17. Că de ai fi voit jertfă,ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.  

18. Jertfa lui Dumnezeu:duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.  

19. Fă bine,Doamne,întru bună voirea Ta, Sionului,şi să se zidească zidurile Ierusalimului.  

20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot;atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

De ce a scris David Psalmul 50?

 Pr. Dr. Ioan-Lucian Radu

Pentru a înțelege bine psalmul, este nevoie să cunoaștem starea în care se afla David atunci când l-a scris și motivele care l-au determinat să-l scrie.

Psalmul 50, unul dintre cei 7 psalmi penitențiali ai prorocului David, este o creație literară de o profunzime excepțională, care surprinde în amănunt starea degradată a omului căzut în păcat, dar și pocăința pe care acesta este dator să o facă, pentru a restabili legătura cu Dumnezeu, ruptă atunci când omul își întoarce fața, dinspre Dumnezeu, spre fărădelege.

Prorocul și împăratul David, așa cum ni-l arată Sfânta Scriptură, este un om în care se regăsesc toată înălțimea ființei umane, dar și tot zbuciumul acesteia. Pentru a înțelege bine psalmul, este nevoie să cunoaștem starea în care se afla David atunci când l-a scris și motivele care l-au determinat să-l scrie. Suprascrierea psalmului ne dă chiar primul indiciu: „Întru sfârșit. Psalm al lui David. În vremea când a intrat la dânsul Natan Prorocul, după ce intrase el la Batșeba, femeia lui Urie”.

Cartea a doua a Regilor, în capitolul 11, ne istorisește că David căzuse adânc în păcat. Acest păcat a fost urâciune înaintea lui Dumnezeu, atât prin gravitatea lui, care atrăgea automat moartea, cât și prin urmările lui, deoarece dușmanii lui Dumnezeu, închinătorii la idoli, care cunoșteau viața curată pe care o avusese regele David până atunci, primeau acum un motiv de a lua în batjocură numele lui Dumnezeu, căruia acesta îi slujea.

Parabola profetului Natan, care îl trezeşte pe David

După cum ne mărturisește Sfânta Scriptură, într-o seară, pe când se plimba pe acoperiş, prorocul a zărit-o, făcând baie, pe Batșeba, soţia generalului său, Urie, care, de altfel, era unul dintre cei mai devotați oameni ai săi. Aprinzându-se de poftă, prorocul a trimis o slugă să i-o aducă pe femeie, care era de o frumuseţe răpitoare. Folosindu-se de calitatea de rege, el se culcă cu femeia, care rămâne însărcinată. Acesta a fost începutul răului. David este conștient de consecințele grave ale faptei sale, căci legea lui Moise prevedea, în astfel de cazuri, pedeapsa cu moartea, atât a bărbatului, cât și a femeii (Levitic 20, 10; Deuteronom 22, 22) și încearcă s-o ascundă, trimițându-l acasă de pe câmpul de luptă pe generalul său, Urie, în speranța că va putea transfera responsabilitatea pentru copil în seama acestuia. Însă Urie, arătându-și devotamentul pe care îl avea față de rege și față de camarazii săi de arme, care erau în toiul luptei, nu dorește să meargă acasă, refuz care îl pune pe rege în situația de a fi nevoit să-l omoare, pentru a nu i se afla nelegiuirea, trimițându-l la luptă într-un loc unde avea să moară cu siguranță.

Astfel, David săvârșea două păcate grele, ambele pasibile de pedeapsa cu moartea. Însă omul care căzuse în păcate așa de grave nu era un om obișnuit. Era un proroc, un om înțelept, încercat, un sârguincios slujitor al Domnului, după însăși mărturia Lui: „Aflat-am pe David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face toate voile Mele” (Fapte 13, 22). Cinstea de care se bucura David înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor nu l-au putut feri, însă, de cădere sau poate că tocmai aceasta i-au adus-o.

Cu un singur pas, s-a afundat în adâncurile cele mai de jos ale necurăției, adăugând păcat după păcat. Și timp de un an nu și-a cunoscut căderea, nu s-a pocăit. Probabil că, în acest timp, David și-a continuat viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, slujind cu același zel lui Dumnezeu și împărțind dreptatea în poporul său, pentru că Sfânta Scriptură nu ne menționează nimic contrar acestui lucru, însă conștiința sa a fost adormită, cu privire la fapta sa până când ceva exterior nu i-a trezit sentimentul de vinovăție. Pentru aceasta, abia după ce regelui i se naște copilul zămislit în adulter, Dumnezeu îl trimite pe prorocul Natan, care nu îl mustră pe față, ci îl lasă să se judece singur, ca unul ce avea datoria de a face judecata în poporul lui Israel, spunându-i o întâmplare: „Erau într-o cetate doi oameni: unul bogat şi altul sărac. Cel bogat avea foarte multe vite mari şi mărunte, iar cel sărac n-avea decât o singură oiţă, pe care el o cumpărase de mică şi o hrănise şi ea crescuse cu copiii lui. Din pâinea lui mâncase şi ea şi se adăpase din ulcica lui, la sânul lui dormise şi era pentru el ca o fiică. Dar iată că a venit la bogat un călător, şi gazda nu s-a îndurat să ia din oile sale sau din vitele sale, ca să gătească cină pentru călătorul care venise la el, ci a luat oiţa săracului şi a gătit-o pe aceea pentru omul care venise la el” (II Regi 12, 1-4). La auzul acestei fărădelegi, regele s-a mâniat foarte tare și a zis: „Precum este adevărat că Domnul este viu, tot aşa este de adevărat că omul care a făcut aceasta este vrednic de moarte. Pentru oaie el trebuie să întoarcă împătrit, pentru că a făcut una ca aceasta şi pentru că n-a avut milă” (II Regi 12, 5-6). Abia atunci, profetul Natan îl face conștient de vinovăția faptei sale și îi arată că, făcând moarte de om, sabia va atârna în veac deasupra casei sale, iar pentru că a luat femeia altuia, femeile sale vor fi luate de către altul.

Căderea și ridicarea prorocului David

La auzul acestei mustrări, David nu s-a împotrivit, ca Adam, ci a strigat, revoltat împotriva lui însuşi: „Am păcătuit înaintea Domnului!” (II Regi, 12, 12). Un om simplu îi vorbise împăratului îmbrăcat în purpură, însă acesta din urmă nu se mai folosește de puterea ce o are, ca odinioară, căci vede în fața sa, nu un muritor de rând, ci pe Cel care l-a trimis. Nu mai este orbit de mulțimea oștirilor din jurul său, ci vede în fața sa mulțimea oștirilor îngerești și tremură în fața Celui nevăzut, ca și cum ar fi văzut. De la această înțelegere și recunoaștere a păcatului vine și îndreptarea, deoarece Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu. Pentru că s-a judecat singur pe sine și s-a osândit, fiind gata să primească moartea cu care singur pedepsise pe cel vrednic de o faptă ca a lui, prorocul Natan a zis: „Domnul a ridicat păcatul de deasupra ta şi nu vei muri!” (II Regi 12, 13).

Deşi fericitul David a auzit cuvintele de iertare, totuşi împăratul n-a lăsat pocăinţa, ci se îmbrăca cu sac, în loc de porfiră şi şedea pe cenuşă şi pe jos, în locul tronului ferecat cu aur. Dar nu numai că şedea pe cenuşă, ci chiar şi mânca cenuşă precum însuşi ne spune: „Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi băutura mea cu plângere am amestecat-o” (Psalmul 101, 10). De faptul că David nu face doar o simplă conștientizare a păcatului, ci este vorba de o reală părere de rău și de o întoarcere din calea păcătoasă o arată adânca smerenie la care a ajuns cel care nu ezitase să facă adulter și crimă, ilustrată în versurile psalmului 50.

Aşadar, iată cum a ajuns prorocul David să-și cunoască păcatul şi de ce a zis: „fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea” (Psalmul 50, 4). Simțul dreptății, pe care David îl avea, îl împinge să scrie psalmul. Deși păcatul se săvârșise în mare secret, el devenise cunoscut, dând prilej dușmanilor lui Dumnezeu să-L hulească (II Regi 12, 13-14) și era un lucru normal ca mărturisirea să fie publică, precum era și păcatul.

Căderea și ridicarea prorocului David, care a dat naștere psalmului 50, acestei rugăciuni de pocăință de o atât de mare profunzime, a rămas ca pildă pentru toate generațiile, spre trezirea conștiinței păcătoșeniei lor. Despre acestea, Fericitul Augustin spune: „Le-aș povesti acestea celor care nu au făcut așa, ca să vegheze, să-și păstreze curăția și, luând aminte cum a căzut un om măreț, ei, care sunt mici, să se teamă. Dar, dacă cineva care a căzut deja și care are în conștiința sa un lucru rău aude aceste lucruri, să ia aminte la cuvintele psalmului. Să ia aminte la gravitatea rănii, dar să nu dispere din cauza slavei Doctorului… La voi nu a fost trimis profetul Natan, ci însuși David a fost trimis. Auziți-l cum plânge și cu el plângeți! Auziți-l cum suspină și cu el suspinați! Auziți-l cum se îndreaptă și cu el vă bucurați!”

Acatistul Cuviosului Părinte Justin de la Petru Vodă alcătuit de maicile de la manastirea Paltin Petru-Vodă

 

Condac 1

Pe Mărturisitorul cel ales al lui Hristos, podoaba Bisericii, care pe altarul Neamului Românesc până la adânci bătrâneţi pe sine însuşi jertfă ca o ardere de tot s-a adus, pe Voievodul Ortodoxiei româneşti, care în vremurile de pe urmă Biserica lui Hristos bine a străjuit şi cu sabia dragostei pe hulitori a gonit iar pe fiii pierduţi i-a găsit, pe cela ce cu mantia milei pe mulţi din necazuri şi întristări i-a izbăvit şi ca o inimă bătând cu rugăciunea multe conştiinţe spre cunoaşterea lui Dumnezeu a trezit, cu dorire din inimi să-i cântăm: Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Icos 1
Cu ce limbă şi cuvinte îndestulătoare vom începe, Părinte Justin, a aduce laudă isprăvilor tale şi vieţuirii tale celei minunate, prin care pe Hristos L-ai slăvit, noi, cei ce nu suntem vrednici a cuvânta măreţia faptelor tale şi nici a aduce mulţumire cuviincioasă pentru dragostea şi nevoinţele cu care te-ai ostenit pentru noi, ca să ne ridici din adâncul patimilor şi să ne povăţuieşti pe calea mântuirii? Ştim că mai mult te-am bucura dacă ţi-am aduce nu laude, ci stâlpări de fapte bune, Părinte, căci tu însuţi spuneai că slava ta este sporirea noastră duhovnicească -, însă, ca unul ce cunoşti neputinţa firii noastre şi vezi nădejdea noastră spre rugăciunile tale, primeşte de la noi aceste laude ce cu dragoste le aducem ţie:
Bucură-te, Părinte al nostru duhovnicesc, ce sufletul pentru noi ţi l-ai pus;
Bucură-te, Povăţuitorule iscusit, ce multe suflete la Hristos ai adus;
Bucură-te, Duhovnic priceput, ce cu blândeţe pe cei greşiţi ai mustrat;
Bucură-te, Doctor sufletesc, ce rănile celor bolnavi ai vindecat;
Bucură-te, Păstorule blând, ce pe umerii tăi multe din oile rătăcite ai ridicat;
Bucură-te, Atletule neostenit al lui Hristos, ce din păcate grele la credinţă pe mulţi ai întors;
Bucură-te, Pescarule de suflete, ce din adâncul mării, pe cei robiţi de patimi cu undiţa dragostei i-ai pescuit;
Bucură-te, Vistierule de comori dumnezeieşti, ce pe săraci ai miluit;
Bucură-te, că pe cei goi de virtute în haina lui Hristos i-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că Harul Duhului Sfânt, prin tine, peste aceştia s-a revărsat;
Bucură-te, noule Apostol, ce tuturor toate te-ai făcut ca pe toţi să-i dobândeşti;
Bucură-te, căci cu lanţurile dragostei i-ai legat pe fiii tăi duhovniceşti;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 2
Ales ai fost de Dumnezeu, sfinte Părinte, să străluceşti lumii prin lumina faptelor tale bune şi iată din Petru Vodă ca o stea aleasă peste culmile înalte ale Muntelui Ceahlău ai răsărit, de unde ca un vultur înflăcărat al Harului aveai să ridici spre înălţimile cereşti crucea neamului tău românesc, pe care încă din tinereţe cu nobleţe în spate o ai purtat, având în faţă neprihănita învăţătură a Evangheliei lui Hristos, spre Care pe toţi ne-ai îndreptat şi Căruia şi noi cu mulţumire Îi cântăm: Aliluia!

Icos 2
Dănţuire îngerească şi bucurie oamenilor s-a făcut praznicul Sfinţitului Mucenic Haralambie, când din părinţii tăi binecredincioşi te-ai născut, Părinte, că încă din copilărie pe Dumnezeu până la sfârşit L-ai cinstit, urmând sfaturilor înţelepte ale evlavioasei tale maici. „Copilăria asta frumoasă şi bogată, pe care am trăit-o eu pe aceste meleaguri, m-a ajutat să îndur multe din încercările temniţei”, ai zis, Părinte, ca unul ce bogăţia Harului ai ştiut să o culegi din toate florile vieţii, pentru care te lăudăm aşa:
Bucură-te, căci din părinţi binecredincioşi te-ai născut;
Bucură-te, căci în frica de Dumnezeu şi dragoste de neam ai crescut;
Bucură-te, că învăţăturile maicii tale mai mult decât laptele te-au hrănit;
Bucură-te, că pomelnicele şi rugăciunile părinţilor tăi ca un toiag te-au povăţuit;
Bucură-te, că pe cărturarii mănăstirii Neamţ cu osârdie îi ascultai;
Bucură-te, că şi pe fraţii şi prietenii tăi spre cele sfinte îi îndrumai;
Bucură-te, căci din pruncie de dorul Liturghiei ai fost răpit;
Bucură-te, alăută a Harului, ce slujbele dumnezeieşti mult ai iubit;
Bucură-te, vlăstar răsărit la poalele muntelui Ceahlău;
Bucură-te, ucenic al bătrânilor sfinţi din lavra Durău;
Bucură-te, că până la moarte ai rodit flori de virtute în mult iubitul tău pământ părintesc;
Bucură-te, aleasă floare de colţ a neamului românesc;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 3
Din tinereţe înnobilat fiindu-ţi sufletul cu simţământul înaltei jertfiri, trupul împodobit cu ghirlandele fecioriei şi curăţiei, iar inima arzându-ţi de dragostea lui Dumnezeu, ai râvnit darurilor celor mai înalte – desăvârşirea şi sfinţirea sufletului, Cuvioase Părinte, astfel că lumea şi dulceţile ei le-ai părăsit şi lui Hristos, Mirele tău, te-ai afierosit, Căruia cu umilinţă neîncetat Îi cântai: Aliluia!

Icos 3
Cuvântul Evangheliei auzind: De vrei să fii desăvârşit, ia Crucea şi urmează-Mi Mie, cu dragostea Mirelui ceresc te-ai rănit şi simţind că menirea ta pe acest pământ mai înaltă este, prin darul lui Dumnezeu de a birui firea cea obişnuită a oamenilor, casa şi rudele cele dragi le-ai părăsit iar cu îngerii te-ai înrudit, şi precum apostolii, cu Hristos te-ai logodit, îmbrăcând haina monahală în sfânta mănăstire Durău, pentru care cu laude te cinstim, zicând:
Bucură-te, tinereţe sfântă, nefurată de deşertăciunile lumeşti;
Bucură-te, că răstignindu-ţi trupul şi patimile, pe crucea monahismului ai ales să te jertfeşti;
Bucură-te, că dragostea părinţilor tăi şi slava lumii le-ai lăsat;
Bucură-te, că omorârea desăvârşită a voii proprii ai căutat;
Bucură-te, că flacăra plăcerilor trupeşti prin voinţă statornică o ai stins;
Bucură-te, că focul firii şi zburdălnicia trupului le-ai învins;
Bucură-te, că în mănăstire fraţilor pildă de smerenie şi ascultare te-ai arătat;
Bucură-te, că biserica rai pentru tine era şi de dulceaţa privegherilor te-ai desfătat;
Bucură-te, că odihna nu ai iubit şi nevoinţelor sfinţilor din vechime te-ai asemănat;
Bucură-te, că frica de Dumnezeu ţi-a fost început al virtuţilor;
Bucură-te, cel ce mintea ţi-ai hrănit-o cu cuvintele înţelepciunii Părinţilor;
Bucură-te, că Harul Duhului Sfânt s-a pogorât peste tine;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 4
Ca o albină duhovnicească ai adunat nectarul înţelepciunii şi nevoinţelor cuvioşilor Părinţi din mănăstirea Durău, şi ca un înger în trup ai păşit până la sfârşitul vieţii tale pământeşti, părinte, căci rasa călugărească pentru tine veşmânt îngeresc a fost, mai de preţ decât orice porfiră împărătească. Dumnezeu însă avea să cerce ca aurul în topitoare sufletul tău, şi mantia neagră a călugăriei ţi-a schimbat-o pentru o vreme în hlamida roşie a muceniciei, pe care nu înger a putut-o îmbrăca, ci Însuşi Dumnezeu Mielul, întemniţat şi însângerat pentru mântuirea noastră, Căruia cu cutremur Îi strigăm: Aliluia!

Icos 4
Cutremuratu-s-a pământul din temelii şi tâmpla Bisericii s-a mai rupt o dată, când sfat nelegiuit împotriva Domnului Savaot a uneltit Satana prin mai marii şi stăpânii lumii ca să stingă Numele lui Dumnezeu de pe pământ şi să-i piardă pe drepţii Lui. Şi ca o fiară roşie cu 7 capete a pornit prigoană împotriva Bisericii şi a neamurilor ca să strice din temelii rânduiala firii şi o nouă ordine ocultă să stăpânească pe pământ. Iar, tu, Părinte ca un viteaz ostaş al lui Hristos, împreună cu alţi drepţi ce nu şi-au închinat genunchii lui Baal, aţi pornit război împotriva fiarei pentru răscumpărarea Bisericii şi a poporului lui Dumnezeu, pentru care cu cinste te lăudăm aşa:
Bucură-te, ostaşul lui Hristos nebiruit, ce nelegiuita stăpânire pe tine nu te-a amăgit;
Bucură-te, că numele dreptăţii purtând, nu ai răbdat să vezi poporul tău suferind;
Bucură-te, oştean neînfricat, căci obrazul lui Hristos cel ciuruit de gloanţele barbarilor ai apărat;
Bucură-te, viteazule stratilat, ce în armata sfântă a Arhanghelului Mihail cu vrednicie ai intrat;
Bucură-te, cu îngerii camarad, ce împreună cu fraţii tăi de cruce război fiarei bolşevice aţi dat;
Bucură-te, arhanghel învăpăiat de lumină, ce înaintea oamenilor ai adus mărturisire senină;
Bucură-te, că de dragostea de semeni fiind înflăcărat, Hristos cu harul preoţiei te-a înveşmântat;
Bucură-te, apărătorule al patriei străbune, ce pe frontul de est ostaşii Ţării i-ai cuminecat;
Bucură-te, străjerule al Ortodoxiei, ce ai alungat lupii din staulul gliei;
Bucură-te, că ai surpat materialismul ateu, instaurat de poporul ucigaş de Dumnezeu;
Bucură-te, inimă vitează ce ai călcat peste tirania vrăjmaşă;
Bucură-te, cu armura Harului îmbrăcat, căci cu sabia Duhului pe călăi i-ai înfruntat;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 5
Tăcere s-a făcut în ceruri şi îngerii s-au spăimântat văzând însângerată Biserica lui Hristos de către urâtorii de Dumnezeu ce cu sălbăticie şi cruzime s-au ridicat împotriva popoarelor creştine iar glasul sângelui martirilor lui Hristos, ce a umplut temniţele şi crăpăturile pământului, s-a înălţat la Tronul lui Dumnezeu, strigând: Aliluia!

Icos 5
Aiud, Gherla, Piteşti, Baia Sprie, Canal şi Periprava – temniţe şi lagăre ce au devenit adevărate fabrici de martiri şi fortăreţe ale Harului dumnezeiesc, atunci când clopotul Bisericii lui Hristos a sunat chemarea la nunta Mielului, la adevărata Jertfă, la care ai fost chemat şi tu, cinstite Părinte, şi ca un suflet înjunghiat te-ai adus Jertfelnicului Sfânt prin cuvântul mărturiei tale, pentru care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, mucenice slăvite, ce pe Hristos decât sufletul tău L-ai iubit mai vârtos;
Bucură-te, că încătuşat în lanţurile pătimirii, ai biruit lanţurile firii;
Bucură-te, că întunecimea temniţei ai îndurat, dar razele harului mai mult te-au mângâiat;
Bucură-te, că din peştera temniţei iesle duhovnicească a Pruncului Iisus ai făcut;
Bucură-te, că celula din Aiud în mormânt al învierii o ai prefăcut;
Bucură-te, că ocărât şi ca un bandit batjocorit, sufletul de har ţi-a strălucit;
Bucură-te, că mai mult oboseau călăii lovindu-te, decât să conteneşti tu rugându-te;
Bucură-te, că prigonitorii te ispiteau cu momeli: „Nu-ţi da viaţa şi tinereţea pe nimic, ci leapădă ale tale păreri!”;
Bucură-te, că dârz le-ai răspuns: „Tinereţea şi anii de când m-am călugărit pentru mine demult au murit!”;
Bucură-te, că celula închisorii mai sfântă decât chilia mănăstirii ţi s-a părut;
Bucură-te, că tămâia rugăciunilor tale de mireasmă cerul l-a umplut;
Bucură-te, nevoinţă monahicească, tăinuită în zeghe mucenicească;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 6
După cum cu neputinţă este să surpi cerul şi să stingi soarele, cu neputinţă era hulitorilor de Dumnezeu să stingă cuvântul mărturisitorilor din închisori; zadarnic încerca reeducarea materialistă să surpe temelia adevărului, căci ea se întărea mai mult prin jertfa sfinţilor, iar tu, Părinte Justin, pe fraţii tăi de suferinţă îi întăreai, spunând: „Dacă Hristos a numit Răstignirea Sa slavă, oare noi să fugim de ea?”, Căruia cu umilinţă şi noi Îi strigăm: Aliluia!

Icos 6
„Acelea erau zile de sacrificiu extraordinare şi unice. Şi durerea era să vezi cum moare un om în faţa ta. Aceasta e adevărata suferinţă. De-abia suferinţa este adevărata înţelepciune care îl stăpâneşte pe om”, ai zis Părinte, ca unul ce prin suferinţă ai trezit în tine adevărata rugăciune, că nici bătăile, nici chinurile nu le mai simţeai, ci arzând de bucuria raiului lăuntric, inima ţi-ai făcut-o izvor de dragoste către semenii tăi, pentru care minunându-ne te lăudăm, zicând:
Bucură-te, apologet al suferinţei, ce ai înfrânt pe demoni cu armele credinţei;
Bucură-te, că în pătimire mulţumind Celui de Sus, la cunoaşterea de sine ai ajuns;
Bucură-te, că suferind smerit, pacea lui Hristos în dar ai primit;
Bucură-te, că durerea ta a amuţit, şi pe a aproapelui o ai găsit;
Bucură-te, fiu al dragostei cereşti, ce pe fraţii tăi te-ai luptat să îi trezeşti;
Bucură-te, că prin smerenie şi dragoste temniţa ai strălucit;
Bucură-te, cela ce până şi gardienii pe tine te-au iubit;
Bucură-te, că la Gherla pe trup de muribund, Liturghie Sfântă ai făcut;
Bucură-te, că în acea Liturghie lumina taborică o ai văzut;
Bucură-te, căci mulţi dintre camarazi s-au dus la ceruri de tine cuminecaţi;
Bucură-te, filocalie vie a temniţelor româneşti;
Bucură-te, cela ce cu sângele tău pământul Ţării îl pecetluieşti;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 7
Hristos a înviat! – glasul corului de mucenici a răsunat din adâncurile Minei de la Baia Sprie şi munţii de granit au săltat dănţuind în lumina Învierii lui Hristos, adâncul a glăsuit şi iadul torţionarilor a pălit de strălucirea sfinţilor, iar tu, sfinţite mărturisitorule, cu sfredele în chip de clopot ai vestit tuturor chemarea la Lumină, ca luminaţi lui Dumnezeu să-i cântăm: Aliluia!

Icos 7
Nicidecum nu au reuşit slujitorii întunericului să-ţi stingă lumina sub obroc, fericite, ci adâncurile pământului le-ai luminat cu torţa mărturisirii tale şi stâncile de granit din Mina de la Baia Sprie ca un alt munte Sinai cu rugăciunea le-ai topit iar pântecele pământului rug aprins al neamului românesc l-ai făcut, pentru care minunându-ne, cu râvnă te lăudăm, zicând:
Bucură-te, lumină vie, ce torţe de har ai aprins sub glie;
Bucură-te, al lui Hristos miner adevărat, ce cu rugăciunea stânci de necredinţă ai perforat;
Bucură-te, lucrătorul lui Dumnezeu, cu sufletul mai curat decât aurul din minereu;
Bucură-te, adânc de umilinţă, ce ai dăltuit munţi de suferinţă;
Bucură-te, sfredel al slavei dumnezeieşti, ce cu burghiul dragostei rocile inimilor noastre le topeşti;
Bucură-te, că în mlaştina întunecată a minei, ai biruit hotarele tinei;
Bucură-te, căci munţi de pământ din adânc ai cărat, şi gol şi flămând, povară prea grea ţi s-a dat;
Bucură-te, preot sfinţit, ce în altar sub pământ Domnului ai liturghisit;
Bucură-te, căci lumânări şi veşmânt n-ai avut, dar din felinare şi ştergar podoabe sfinte ai făcut;
Bucură-te, căci clopot din sfredele ai sunat, şi din adânc Hristos a-nviat ai cântat!
Bucură-te, că de febră arzând, călăul cel nemilos la mai grele munci pe tine te-a dat;
Bucură-te, că prăbuşit de o avalanşă de pământ, pe acesta cu preţul vieţii tale de la moarte l-ai salvat;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 8
Delta Dunării apele sale voia să-şi ascundă, nesuferind să vadă jertfa voastră cea defăimată, Părinte, cum cu braţe schiloade munţi de pământ aţi săpat şi înfruntând vânturi năprasnice, arşiţă şi ger, snopi mari de stuf aţi tăiat, iar sângele vostru scurs prin şanţuri apele Dunării l-au purtat, sfinţind pământul ţării şi al lumii, pentru care noi ne închinăm nevoinţelor voastre, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8
Minune preaslăvită a lucrat Dumnezeu în colonia de muncă de la Periprava, în ziua Sfinţilor Trei Mari Ierarhi, când cumpliţii prigonitori v-au aruncat iarna în Delta îngheţată la – 30 de grade, ca să tăiaţi baloţii de stuf, dar pentru credinţa voastră, Domnul a încălzit apa şi soarele mai puternic în chip minunat a strălucit, încât cei ce vă păzeau erau arşi de razele lui, iar tu, părinte, văzând minunea, mai mult te-ai întărit în nădejde şi puterea lui Dumnezeu peste tine s-a pogorât, pentru care îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Mucenicule slăvit, căci asemenea Sfinţilor 40 de Mucenici din iezerul îngheţat ai pătimit;
Bucură-te, diamant al răbdării, că de groaza gerului nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, că împreună cu Părintele Ilie Lăcătuşu pe ceilalţi fraţi i-aţi îmbărbătat;
Bucură-te, că răbdând chinuri vremelnice, ai câştigat virtuţi veşnice;
Bucură-te, că de la Domnul darul iubirii de oameni ai câştigat;
Bucură-te, că în bătăi pe fratele tău, ce nu rezista, de mână l-ai luat;
Bucură-te, că „Rezistă, Moţule”, i-ai zis, şi a rezistat;
Bucură-te, că moartea fraţilor tăi ai plâns, ce fără cruce în gropile comune s-au stins;
Bucură-te, că mult te-ai căit că nu împreună cu ei ai murit;
Bucură-te, vrednicule urmaş, că slava sfinţilor închisorilor prin tine a dăinuit;
Bucură-te, căci mult pătimind, până la sfârşit ai răbdat;
Bucură-te, că Domnul slobozirea din temniţă ţie ţi-a dat;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 9
Mult iubind pătimirea, cu adevărat fericirea în chinuri o ai găsit, iar persecuţia mai dulce decât libertatea vieţii ai preţuit, Fericite, însă făcându-te vas ales al Duhului Sfânt plin de vistieriile virtuţilor, pe tine Hristos din temniţă te-a slobozit şi în mijlocul oamenilor să propovăduieşti te-a trimis, ca pe mulţi să-i dobândeşti şi la cunoştinţa adevărului să-i aduci pe cei din neamul tău ce zăceau în întunericul necredinţei, pentru care lui Dumnezeu Îi mulţumim, cântându-I: Aliluia!

Icos 9
Descoperire cerească în vis Dumnezeu ţi-a arătat, când în tunelurile întunecate ale Minei fiind, ai aţipit, iar la capătul tunelului ai văzut o lumină cum strălucea, la care tu ajunând, o mănăstire măreaţă se înălţa şi în inimă glas dumnezeiesc ţi-a poruncit: „Mergi şi înalţă mănăstire Sfinţilor Mei” – cu acest dor înaripat, ca un înger arhistrateg al cetei mucenicilor din închisori, temniţa ai lăsat şi lumii te-ai arătat povăţuitor ales şi Mărturisitor adevărat, pentru care ţie cu evlavie îţi cântăm:
Bucură-te, că Hristos din lanţuri te-a scos, iar tu din robia patimilor multe suflete ai întors;
Bucură-te, munte de demnitate, ce compromis nu ai făcut nici în libertate;
Bucură-te, heruvim de foc, ce făclia învăţăturilor tale nu a putut sta sub obroc;
Bucură-te, că în pătimiri ai pierdut anii tinereţii, dar i-ai câştigat pe cei ai bătrâneţii;
Bucură-te, bătrân cu chip frumos, ce ţie mii de ucenici ţi-a dat Hristos;
Bucură-te, al mănăstirii Secu stupar, ce oamenilor te-ai făcut duhovnicesc nectar;
Bucură-te, al Bistriţei duhovnic iscusit, ce credinţă fiilor neamului tău ai redăruit;
Bucură-te, că urlau slugile regimului ateu, văzând cum sporeşte în tine darul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că neuitând al camarazilor tăi legământ, mănăstire sfântă le-ai înălţat în chiar al tău pământ;
Bucură-te, al Neamului românesc brad neîndoit, ce din mănăstirea Petru-Vodă Biserica bine ai străjuit;
Bucură-te, stareţ desăvârşit, ce în jurul tău mulţime de monahi şi monahii menire sfântă au plinit;
Bucură-te, Mărturisitorule neobosit, ce învăţăturile şi faptele tale în toată lumea s-au vestit;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 10
Chilia ta din mănăstirea Petru Vodă rai duhovnicesc, ce înflorea prin har, s-a arătat tuturor celor ce veneau la al tău ajutor şi din livada plină de virtuţi a sufletului tău se ospătau, Cuvioase Părinte, luând daruri de vindecări, roade de pocăinţă, miere duhovnicească, flori înmiresmate de învăţături şi câte alte şi nenumărate daruri şi bogăţii duhovniceşti cu care ai folosit turma lui Hristos, Căruia cu mulţumire Îi cântăm: Aliluia!

Icos 10
„Eu sunt rupt din acest popor şi trăiesc aşa ca să mă împletesc cu durerile oamenilor. Eu neputincios, ei neputincioşi, de ce aveam să mă ocup, dacă nu de neputinţele lor?” – cu dragoste ai zis, Părinte, pentru aceasta Duhovnic al neamului lumea pe tine te-a numit şi mulţi fii duhovniceşti mai mult decât părinţii lor după trup te-au iubit, pentru că Hristos darul vindecărilor ţie ţi-a dat, cel ce inima către aproapele tău o ai plecat, pentru care cu dragoste îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Părinte al nostru adevărat, ce pe cei zdrobiţi cu inima i-ai mângâiat;
Bucură-te, de oameni iubitor, căci celor din necazuri şi nevoi ai fost izbăvitor;
Bucură-te, apărător al familiilor creştine, ce multe case pacea şi-au găsit prin tine;
Bucură-te, a mamelor mângâiere, căci le-ai învăţat să-şi crească fiii spre Înviere;
Bucură-te, că prin rugăciunea ta pântecele multor femei ai dezlegat şi născătoare de prunci buni s-au arătat;
Bucură-te, săracilor hrană şi celor râvnitori de virtute, dumnezeiască mană;
Bucură-te, spaima demonilor, că celor chinuiţi de duhuri necurate le-ai fost vindecător;
Bucură-te, că şi celor vătămaţi cu mintea le-ai fost liniştitor;
Bucură-te, doctor fără de arginţi, ce orice fel de boală ai tămăduit;
Bucură-te, că mănăstiri şi schituri monahilor spre trezvie le-ai ctitorit;
Bucură-te, că în mănăstirea ta de maici, aşezământ de milă ai temeluit;
Bucură-te, că orfanilor le-ai făcut cămin, şi bătrânilor azil;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 11
„Multe am mai pătimit eu cu mila asta a mea”- cu sfânt umor ziceai, Părinte, şi cine va putea spune dragostea ta faţă de cei bolnavi şi suferinzi, căci cu haina credinţei lui Hristos i-ai îmbrăcat pe cei goi la trup şi la virtute, şchiopi şi betegi la suflet sau la minte, şi sânge din sângele tău ai jertfit celor neputincioşi, a căror durere pentru tine era cea mai de preţ hrană, că nu ai dat somn ochilor tăi, alinând din scaunul de spovedanie durerile lor, iar noaptea rugându-te neîncetat pentru mântuirea celor ce cu mulţumire Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11
Dumnezeiască trâmbiţă te-a câştigat Biserica, Mărturisitorule al Adevărului, că nu i-a împodobit pe împăraţi coroana cum te-a împodobit pe tine mărturisirea credinţei, şi ca un sfeşnic în întunericul apostaziei făclia învăţăturilor tale a luminat, şi minunat era a vedea cum un bătrân a pus pe fugă o întreagă armată ocultă, smulgând din gurile lupilor răpitori oile cele cuvântătoare, pentru care şi noi cu însufleţire te lăudăm, strigând:
Bucură-te, fiu al Celui Preaînalt, care drept coroană mărturisirea de credinţă ai purtat;
Bucură-te, al ereziei ecumeniste surpător, ce Sf. Justin Popovici te-ai făcut asemănător;
Bucura-te, că singur fiind, cu duhul nu te-ai împuţinat, ci cu smerenie, ca un nou Marcu, descoperitor al adevărului te-ai arătat;
Bucură-te, sabie de foc ce pleava ereziilor o ai tăiat;
Bucură-te, stâncă de granit, de care valurile antihriştilor s-au lovit;
Bucură-te, înger luminat, ce din împărăţia iluminată a celui întunecat ne-ai liberat;
Bucură-te, cel ce cursele pecetluirii antihristice, mai înainte ni le-ai arătat;
Bucură-te, cela ce planurile oculte le-ai surpat;
Bucură-te, al tinerilor luminător, că i-ai scos din mreaja învăţământului rătăcitor;
Bucură-te, că având întipărit în tine chipul bunătăţii, fără cuvinte i-ai schimbat pe fiii nedreptăţii;
Bucură-te, că românilor de peste hotare le-ai fost duhovnicească alinare;
Bucură-te, picătură de var curăţitor, ce ai limpezit apa acestui veac tulburător;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 12
Te-ai temut să nu pleci de aici sărac şi sărman de mântuirea celor mulţi, ştiind că era mai de trebuinţă pentru noi ca sa rămâi în trup, şi până la adânci bătrâneţi în multă osteneală nu ai încetat să încălzeşti inimile celor obidiţi, chiar dacă boala şi cancerul au răpus trupul tău cel firav, dar Domnul, văzându-ţi sufletul desăvârşit albit în sângele suferinţei, ţi-a făcut chemare sfântă ca să întregeşti ceata Mărturisitorilor din ceruri, la care cu râvnă I-ai răspuns: Prezent, Sfinţite nevoitorule, Căruia şi noi într-un glas Îi strigăm: Aliluia!

Icos 12
Cine va putea plânge după cuviinţă ducerea ta dintre noi, Cinstite Părinte, căci mii şi zeci de mii de oameni au venit la adormirea ta, din toate marginile lumii, ca să atingă şi să îngroape trupul tău cel sfinţit, dar noi cunoscând mulţimea darurilor de tămăduiri cu care te-a slăvit Dumnezeu, şi amintindu-ne minunatele tale cuvinte prin care ne spuneai că sfinţii nu se plâng, ci se cinstesc, nu plângem ci, nădăjduind în harul rugăciunilor tale, pe tine te cinstim cu unele ca acestea:
Bucură-te, sfinţitule martir, că încă de pe patul spitalului trupul tău s-a arătat izvorâtor de mir;
Bucură-te, că trupu-ntreg de suferinţă fiind răpus, cu sufletul răpit erai la Cel de Sus;
Bucură-te, că arzând de lumină, pe chipul tău moartea părea senină;
Bucură-te, inimă în trei culori aprinsă, ce dragostea din ceruri va bate-n veci nestinsă;
Bucură-te, că pământul de bucurie a tresăltat, fiind cu trupul tău sfinţit cuminecat;
Bucură-te, al Bisericii testament sfinţit, căci casa sufletului tău pe patru stâlpi o ai zidit;
Bucură-te, coloană infinită-a pocăinţei, ce ne-nalţi la cer prin lacrimile suferinţei;
Bucură-te, rug aprins de rugăciune, ce mistui a păcatului întinăciune;
Bucură-te, scară sprijinită-n rai, ce ascultare rugăciunilor noastre ne dai;
Bucură-te, corabie a unităţii, prin care străbatem marea-nvolburată a vieţii;
Bucură-te, de minuni făcătorule mormânt, ce râuri de tămăduiri izvorăşti din pământ;
Bucură-te, că la mormântul tău cu credinţă-alergăm, şi grabnic ajutor de la tine luăm;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 13
O, Sfinte Preacuvioase Părinte Justin, ne închinăm cinstitelor tale nevoinţe, prin care pe Hristos fără tăcere L-ai mărturisit şi până la sfârşit cu preţul vieţii tale L-ai iubit. Părinte al inimilor noastre, primind acest dar de acum, fii mijlocitor către Înduratul Dumnezeu pentru noi, cei ce alergăm la a ta alinare şi încălzeşte inimile noastre cele răcite de patimi, ca nedespărţiţi de tine, cu dorire împreună să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

 

Răspândiți:

Gândurile rele ne iau din viaţă, bucu­riile ne dau viaţă. Să căutăm bucuria, avem ne­voie de ea ca de pâinea noastră zilnică.

 

Doar 5 minute de supărare pot provoca o mulțime de probleme organismului tău, este afectat sistemul imunitar cel care opune rezistență anumitor virusuri sau bacterii din organism și la rândul său se poate declanșa boala.


Medicul neurolog și psihiatrul Dumitru Dulcan, autorul unui număr mare de lucrări și cărți cu o valoare științifică importantă, a declarat într-un interviu pentru doctorulzilei.ro că „un stil de viață sănătos începe de la a gândi și înfăptui binele”. Dar cum ne putem proteja și face față stresului?

„Odată ce am înţeles că, de fapt, noi ne creăm pro­pria reali­tate, felul în care pri­veam lumea s-a schimbat. Descope­ririle fizi­cii cuantice au arătat că mintea noastră e cea care face să colap­seze undele de energie şi le trans­formă în parti­cule, adică în materie. A gândi înseamnă a transforma nevăzu­tul în văzut.


Gândul e creator, e cea mai pu­ter­nică forţă din uni­vers. Iar Dumnezeu ne-a dat pu­terea ca, din milioanele de reali­tăţi posi­bile, care există în stare latentă, să aducem pe pământ, cu gân­durile noastre, doar una. Pe cea care seamănă cel mai mult cu gândurile noastre.

Când făceam cerce­tări pentru prima mea carte, am ajuns la concluzia că celulele au inteligenţa lor. Şi m-am speriat. Celulele reacţionau la gândurile şi sentimentele celui în cauză. S-a făcut şi un experi­ment în Occident, cu un eşantion de ADN, recoltat de la un individ şi dus la 1000 de km distanţă, într-un laborator.

Persoana în cauză a fost pusă să privească un film frumos, cu ima­gini minunate, care stârneau bucurie. În acelaşi timp, la 1000 de km distanţă, mă­surătorile arătau cum spi­ra­la de ADN se relaxează. Când imaginile au fost schim­bate cu un film de groa­ză, ADN-ul a început, brusc, să se restrângă, contrac­tân­du-se.

Aflând asta, m-a chinuit o întrebare: cum ştie corpul nostru ce e rău şi ce e bine? Dacă organis­mul nostru reacţionează pozitiv la bine şi negativ la rău, nu există decât o singură mare concluzie.



Stresul, care azi a luat proporţii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în ceilalţi, invidia, gelozia provoacă în corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are şi ea un efect nociv asupra organis­mu­lui, nu doar că împiedică vindecarea, dar poate favo­riza debutul altor boli. Dar ştiaţi că şi frica ne face rău?

Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna. Într-o cuşcă s-a pus un miel şi într-o cuşcă alăturată s-a pus un lup. Mielul a murit în scurt timp de stresul provocat de frică. Orice dezechilibru emoţional adu­ce, mai devreme sau mai târziu, boala.

Eu am învăţat să le stăpânesc. Încerc să nu mă implic afectiv intens, să nu mă enervez. Dacă cineva îmi greşeşte, fac un efort să-l iert, gândindu-mă că poate într-o zi va înţelege şi el ceea ce înţe­leg eu acum. Să iertăm, fiindcă iertarea face ca pH-ul corpului să vireze spre unul alcalin, favo­rabil sănă­tăţii. Sigur că sunt şi suferinţe care nu pot fi evitate. Dar e im­portant să rămânem con­ştienţi că fiecare minut de suferinţă sau stres ia din viaţa ce­lulei noastre.

Dacă nu ne putem lua mici vacanţe, regulat, să ne luăm mă­car pauze de zece minute, la fiecare oră, în care să ne golim mintea şi să respirăm adânc. Putem să ne ridicăm de la birou şi să privim ceva frumos pe fe­reas­tră. Sau, în loc să bem trei cafele cu ochii în computer, să bem un ceai fără să ne gândim la nimic altceva.

Să ne bucurăm de gustul şi aroma lui. Cu timpul, înveţi să te relaxezi în orice condiţii. Beduinii, de pildă, se odih­neau mergând pe cămile. Şi eu scriu şi citesc de dimineaţa până seara. Dar când simt că începe să se aşeze oboseala pe mintea mea, mă opresc şi aplic câte­va tehnici de relaxare.

Dumnezeu ne-a dat deja totul. Dacă vrem să rămânem sănătoşi şi fericiţi, e suficient să păstrăm în minte câteva lucruri: să mâncăm sănătos, fără să ne îmbuibăm, să facem mişcare, să ne odihnim corect, să fim optimişti şi plini de speranţă.

Să fim perseve­renţi cu pasiunile noastre, să ne antrenăm intelectual şi să ne ferim de rutină. Să facem constant schimbări în viaţa noastră. Şi să nu uităm că trebuie să păstrăm în permanenţă un echilibru între energia consumată prin efort şi energia obţinută prin odihnă şi activităţi care ne fortifică. Gândurile rele ne iau din viaţă, bucu­riile ne dau viaţă. Să căutăm bucuria, avem ne­voie de ea ca de pâinea noastră zilnică. Chiar dacă, uneori, n-o putem avea decât în imaginaţie”.
http://despre-sanatate.info/.../d-c-dulcan-neurolog.../

Canoanele aghiorite ale Maicii Domnului

Maica Domnului către Hristos:
Primeşte rugăciunea mea, Fiule şi Cuvântule, şi izbăveşte de osândă
pe robul tău care strigă către mine din adâncul sufletului şi-l învredniceşte pe
el de împărăţia Ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Hristos către Maica Domnului:
Tu, Maică, mă cunoşti pe Mine, izvorul milei, căci pe toţi păcătoşii
care-Mi greşesc Mie, Stăpânului, în toată clipa, îi miluiesc, dar acesta mai
mult decâţ toţi mă amărăşte cu fapte de ruşine.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin
Maica Domnului către păcătos:
Prin multe căderi şi fapte străine şi de ruşine ai amărât pe Fiul meu,
încât acum mila Lui către tine s-a pornit spre mânie şi urgie

https://preasfantafecioaramaria.wordpress.com/wp-content/uploads/2015/08/noul-theotokarion-canoanele-aghiorite-ale-maicii-domnului.pdf