Sinaxar 2 Decembrie

 

În această lună, în ziua a doua, pomenirea Sfântului Prooroc Avacum.

Proorocul Avacum, fiul lui Safat, era din seminţia patriarhului Simeon. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos.

Înainte de luarea în robie a poporului iudeu, Avacum a văzut căderea Ierusalimului şi a Templului şi a plâns foarte. Când a venit Nabucodonosor în Ierusalim, proorocul a fugit şi trăia ca străin în pământul lui Israel. Dar după ce s-au întors haldeii în Babilon, ducând cu ei robi pe israelitenii găsiţi în Ierusalim şi în Egipt, s-a întors şi el în pământul său.

Avacum a cunoscut mai dinainte că peste puţină vreme avea să se întoarcă poporul din robia Babilonului. A murit cu doi ani înainte de întoarcerea iudeilor din robie şi a fost îngropat în ţarina lui.

Proorocul Avacum a dat semn în Iudeea. Iar semnul este acesta: Vor vedea iudeii lumina în Templu şi aşa vor vedea slava lui Dumnezeu. Avacum a proorocit şi de sfârşitul Templului. A spus că Templul are să fie dărâmat de un popor din Apus; că are să fie ruptă în bucăţi mici catapeteasma lui David, adică a locului celui mai dinăuntru al Sfintei Sfintelor; că au să fie luate acoperişurile celor doi stâlpi ai Templului şi nimeni n-are să ştie unde sunt; că acoperişurile acestea au să fie duse de înger în pustiul Sinai, acolo unde la început a fost întocmit Cortul mărturiei şi că în ele are să fie cunoscut în sfârşit Domnul şi că ele au să lumineze pe cei prigoniţi dintru început de şarpe.

Tot în această zi, pomenirea cuvioşilor părinţilor noştri şi pustnici, Ioan, Iraclemon, Andrei şi Teofil.

Aceşti cuvioşi părinţi erau de loc din cetatea Oxirih, care se afla în Egipt, aproape de râul Nilului. Părinţii lor au fost creştini. Îndeletnicindu-se îndelungată vreme cu citirea Sfintelor Scripturi, li s-a umplut sufletul de căinţă. De aceea au părăsit lumea şi, povăţuiţi de Dumnezeu, s-au dus în cele mai adânci locuri ale pustiului. Acolo au dat de un bărbat sfânt, tare bătrân şi au stat pe lângă el un an. După moartea bătrânului, au rămas în locul acela şaizeci de ani, trăind în post şi aspră vieţuire. Se hrăneau numai cu poame şi beau numai apă; şi asta numai de două ori pe săptămână. Trăiau despărţiţi unul de altul, umblau prin munţi, locuiau în fel de fel de peşteri şi se rugau lui Dumnezeu. Sâmbăta şi duminica se întâlneau, săvârşeau Sfânta Euharistie şi erau împărtăşiţi de îngerul Domnului cu Sfintele Taine. Acestea ni le-a povestit marele pustnic Pafnutie, care i-a văzut şi a scris viaţa lor.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Miropa.

Sfânta aceasta Miropa s-a născut în Efes. Murind tatăl ei, a fost crescută de maică-sa. După ce s-a născut din nou prin sfântul botez, stătea copila la mormântul Sfintei Ermiona, una din fiicele Sfântului Apostol Filip, şi primea din mormântul sfintei, mir, pe care-l dădea din belşug tuturora. De aici a primit şi numele de Miropa. Când împăratul Deciu, care împărăţea pe vremea aceea, a pornit prigoana împotriva creştinilor (către anul 250), mama şi-a luat copila şi s-a dus în insula Hios, unde avea o moştenire părintească. Şi stăteau amândouă în casă, rugându-se lui Dumnezeu.

Odată a venit în insulă un mare dregător împărătesc. Acesta a întemniţat pe un ostaş din oştirea de sub comanda lui, pentru că era creştin. Dar neputând să-l facă să se lepede de credinţa în Hristos, a poruncit să i se taie capul, iar trupul să fie aruncat şi să fie păzit de ostaşi, ca să nu fie furat de creştini.

Cuvioasa Miropa, mânată de dumnezeiască râvnă, s-a dus noaptea cu slujitoarele ei şi au luat sfintele moaşte. Le-a uns cu mir şi le-a îngropat într-un loc deosebit. Când a aflat dregătorul de furtul moaştelor, a legat pe paznici cu lanţuri de fier şi le-a poruncit să umble prin tot oraşul ca să le caute. Le-a mai spus că le va tăia capul de nu vor găsi trupul furat, în vremea hotărâtă de el. Sfânta Miropa, văzând în fiecare zi că ostaşii sufăr tare şi din pricina lanţurilor de pe ei şi din pricina rănilor făcute de lanţuri şi din pricina gândului că-i aşteaptă moartea, a fost cuprinsă de mare durere sufletească şi şi-a zis întru sine: "Dacă ostaşii aceştia mor de pe urma furtului săvârşit de mine, îmi umplu sufletul de păcat şi vai de mine în ziua judecăţii". Atunci ea a făcut cunoscută fapta ei şi a înfruntat pe împărat care a poruncit să fie chinuită şi apoi să fie închisă în temniţă, unde sfânta şi-a dat duhul lui Dumnezeu. Iar moaştele sfintei, cu voia dregătorului, le-au luat creştinii şi le-au îngropat într-un loc deosebit.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Solomon, arhiepiscopul Efesului, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Aviv cel nou, care prin foc s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Chiril Fileotu, care a pustnicit pe la anul 1060.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Porfirie Kasokalivitul (+1991).

Despre sfântul cuvios Porfirie - în articolul Porfirie Kavsokalivitul din enciclopedia ortodoxă ro.OrthodoxWiki.org.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna decembrie in 2 zile: Pomenirea Sfantului Prooroc Avacum.

    Sfantul Prooroc Avacum era din semintia lui Simeon, feciorul lui Asafat, din partile Iudeii, si pentru viata sa cea cu fapte bune a primit  de la Dumnezeu darul proorociei, si a proorocit despre robia Ierusalimului, despre pustiirea Templului si despre luarea poporului in robie si a plans foarte, vazand mai inainte cele ce aveau sa vie. Iar cand a venit Nabucodonosor, imparatul caldeenilor, cu puterea sa asupra Ierusalimului (586 i.Hr.) atunci Avacum a fugit in pamantul ismailitenilor si a pribegit in pamant strain. Iar, dupa robia Ierusalimului, intorcandu-se Nabucodonosor intru ale sale, s-a intors si Avacum in tara sa si ara pamantul si slujea seceratorilor in vremea secerisului. Iar, odinioara, a fiert fiertura si a dumicat paine in blid; si a zis catre cei din casa: "Eu ma duc departe s de voi zabovi, apoi voi sa duceti paine seceratorilor." Acestea zicand, a iesit din casa. Si i s-a aratat ingerul Domnului pe cale si i-a zis lui: "Avacume, du pranzul pe care il ai lui Daniil, in Babilon, in groapa cu lei." Si a zis Avacum: "Doamne, Babilonul nu l-am vazut si groapa nu o stiu." Si l-a apucat pe el Ingerul Domnului de crestetul lui si l-a tinut de parul capului si l-a dus in Babilon, deasupra gropii, la departare de doua mii doua sute sasezeci si cinci de stadii. Si a strigat Avacum, zicand: "Daniile, Daniile, primeste pranzul pe care ti l-a trimis tie Dumnezeu" Si a zis Daniile: "Ti-ai adus aminte de mine, Dumnezeule, si n-ai lasat pe cei ce Te iubesc pe Tine." Si, sculandu-se, Daniil a mancat. Si ingerul lui Dumnezeu iarasi l-a dus pe Avacum intr-o clipa la locul lui, in pamantul Iudeii. Si a proorocit si intoarcerea poporului din Babilon, nasterea lui Hristos in iesle, incetarea Legii Vechi si Imparatia credintei.

    Intre cartile Vechiului Testament avem si o carte de la Proorocul Avacum, in trei capitole. Marea invatatura a lui Avacum este aceea ca Pronia lui Dumnezeu carmuieste toate popoarele. Dumnezeu este imparatul omenirii. El pedepseste popoarele, unele prin altele, dar le si elibereaza pe unele prin altele. Cel drept va trai prin credinta sa in Dumnezeu. Proorocul Avacum a raposat cu doi ani mai inainte de intoarcerea poporului din robie si a fost ingropat in satul sau.
 

 

Intru aceasta zi, cuvant despre Mesit fermecatorul.

    In Constantinopol a fost un fermecator viclean, pe care il chema Mesit. Acesta a luat pe un tanar in chip de famen, nestiind tanarul cum ca acel Mesit este fermecator. Deci, vrand Mesit sa-l insele pe el si sa-l duca la diavolul, a socotit sa faca asa: "Intr-o seara, adica, a luat pe tanarul acela si au iesit amandoi din cetate la oarecare loc pustiu si nelocuit. Si, iata, tarziu, seara fiind acum, au ajuns la un loc si au vazut o cetate ale carei porti erau de fier. Si, batand Mesit in poarta, indata i-au deschis lui poarta si au intrat amandoi si au aflat o casa prea mare si intr-insa era un sfesnic de aur si lumini arzand si mese si slugi multe. Si oarecari duhuri cu chip omenesc sedeau de-a dreapta si de-a stanga, toti vineti si negri fiind, iar unul mai mare, asijderea negru si vanat, care sedea pe un scaun inalt, in chip de imparat, a primit si a sarutat cu bucurie pe Mesit. Si a poruncit sa-i puna lui scaun si aproape de el sa stea, zicandu-i: "Bine ai venit aici, Mesit, prietene al nostru adevarat si placut." Deci a stat el, iar tanarul sta in dosul scaunului lui Mesit. Apoi, cautand spre dansul imparatul dracesc, cel ce sedea mai sus, a zis lui Mesit: "Ce ai adus aici pe tanarul acesta?" Si i-a raspuns lui Mesit, zicandu-i: "Robi ai tai suntem stapane, si acesta impreuna cu mine." Si a zis cel ce sedea catre tanar: "Spune, tanarule, oare mie imi esti rob?" Si a raspuns tanarul, zicand: "Rob sunt Tatalui si Fiului si Sfantului Duh." Si indata a cazut cel ce sedea pe scaun, de acest glas, inca au cazut si toti cei ce sedeau cu dansul; asijderea au pierit si lumanarile si locul, a pierit si cetatea, s-au pierdut toti si Mesit impreuna cu dansii. Si s-a aflat tanarul singur la locul acela si, iata, un cal sedea langa dansul; si, incalecand a alergat degraba in cetate si l-au intrebat unii: "Unde este Mesit?" Iara el, raspunzand, le spune: "S-a pogorat in intunericul cel mai dinafara." Inca a spus tuturor ceea ce se facuse.

    Iara, dupa catava vreme, petrecea tanarul acela langa un oarecare senator, anume Teodul, care era rob al lui Hristos, ca iubea pe saraci si bune fapte savarsea. Iar intr-o seara, viind ceasul rugaciunii, au mers amandoi sa se roage lui Dumnezeu, la un loc ce se numea Fevron si, stand senatorul de-a stanga tanarului, se intoarce Chipul Stapanului dinspre senator si privea spre tanar. Deci, vazand senatorul ceea ce se facea, a pus pe tanar de-a dreapta sa si iarasi se intorcea Chipul si cauta spre tanar. Atunci, senatorul s-a aruncat cu fata la pamant plangand si, rugandu-se zicea: "Doamne al meu, Iisuse Hristoase, pentru ce Iti intorci fata Ta de la robul tau, ca Tu Insuti stii cum ca niciodata nu mi-am intors fata mea de la omul ce a cerut milostenie de la mine. Pentru ce te intorci de la mine, nevrednicul robul Tau, Stapane?" Iara dupa ce multa vreme s-a marturisit el asa, a venit glas catre dansul de la Chipul Stapanului, zicandu-i: "Tu adica Ma Multumesti, ca din cele ce ti-am dat tie Imi aduci Mie. Iar acestuia inca ii sunt dator ca intru multa frica s-a aflat si nu s-a lepadat de Mine, ci a marturisit pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh." Deci, acestea auzindu-le Teodul senatorul si-a impartit toata averea sa la saraci si, lasandu-si casa sa, s-a dus la Muntele Sinai si s-a facut calugar. Dupa aceea, mult s-a ostenit, cu post, cu priveghere si cu rugaciuni, cat si pe multi i-a intrecut. Si, ajungand la adanci batraneti, s-a mutat catre Domnul.
 

Cuvant din Pateric, ca nu se cuvine cuiva a deznadajdui.

    Un frate, locuind intr-o manastire, de multe ori, din lucrarea diavolului, cadea in desfranare si petrecea silindu-se pe sine a nu parasi calugaria. Ci, facandu-si mica lui pravila, ruga pe Dumnezeu cu suspin, zicand: "Doamne ori voiesc, ori nu voiesc, mantuieste-ma. Ca eu, ca o tina, spurcaciunea pacatului poftesc, dar Tu, ca un Dumnezeu si intru tot puternic, poti a ma opri. Caci, daca pe cel drept vei milui, nu este lucru mare si, daca pe cel curat vei mantui, nu-i nici o minune, ca acestia vrednici sunt a dobandi a Ta bunatate. Ci, spre mine, Stapane, revarsa milele Tale si intru aceasta arata-ne neasemuita Ta iubire de oameni, ca Tie s-a incredintat saracul, cel lipsit de toate bunatatile.

    Deci, aceste si altele asemenea acestora, in toate zilele, fratele cu lacrimi le zicea, ori de i se intampla lui a cadea, ori de nu. Deci, odata, cazand in obisnuitul pacat, noaptea, s-a sculat indata si a inceput canonul. Iara diavolul, uimindu-se de nadejdea si de nerusinarea lui cea catre Dumnezeu, in vederea ochilor aratandu-se, statea langa dansul, ii zicea: "Ticalosule, cum nu te rusinezi a sta inaintea lui Dumnezeu, si a chema numele Lui, ci nerusinandu-te, indraznesti pana si a canta?"

    Raspuns-a fratele: "Limba aceasta fierarie este: un ciocan dai, si altul iei. Deci voi rabda pana la moarte, cu tine luptandu-ma, si asa voi ajunge in ziua cea de pe urma. Deci iata cu juramant, te pecetluiesc, si indraznind intru nemarginita bunatate a lui Dumnezeu, zica: Ma jur pe Cel ce a venit a chema pe pacatosi la pocainta si a-i mantui, nu voi inceta luptandu-ma, rugandu-ma lui Dumnezeu, pana cand si tu nu vei inceta a te razboi cu mine. Si sa vedem cine va birui, tu ori Dumnezeu?"

    Acestea auzindu-le, diavolul a zis catre dansul: "Cu adevarat de aici inainte nu ma voi mai lupta cu tine, ca nu, prin rabdarea ta, sa-ti agonisesc tie, cununa." Deci, de atunci, s-a dus de la dansul luptatorul. Iara fratele, intru umilinta sedea plangandu-si de-a pururea ale sale pacate. Deci, ii zicea lui gandul: "Bine plangi." Iara el zicea impotriva gandului: Anatema binelui acestuia! Ca nu voieste Dumnezeu sa-si piarda cineva sufletul intru faptele necinstirii, ca apoi sa sada a-l plange pe dansul. Ci ori il mantuieste, ori nu."

    Dumnezeului nostru, slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
 

SUFLETUL TĂU ȘTIE CALEA.

 Dacă profesorul tău interior îți spune că ai nevoie de timp pentru tine, ascultă-l.
Dacă corpul tău nu mai simte la fel când ieși la petrecere și când bei alcool, nu te supăra, ascultă-l.

Dacă sufletul îți spune că nu mai vibrezi cu anumiți oameni cu care obișnuiai să vibrați, nu-ți face griji, face parte din evoluția ta.
Dacă mintea îți cere să te conectezi mai mult și să începi să lucrezi la echilibrul tău, ascultă-l.

Dacă corpul tău îți cere să mănânci mai bine, să mergi și să dormi mai multe ore, fă-o.
Dacă viața ta îți spune că acest job nu mai este pentru tine, este timpul să iei o nouă direcție.

Dacă inima îți spune că nu te mai simți împlinit alături de acel partener, urmează-ți inima, ea știe drumul.
Dacă viața îți spune să-ți schimbi obiceiurile, gândurile și rutinele, dacă inima îți spune să călătorești, încearcă și nu căuta scuze.

Știe de ce medicamente ai nevoie,
Învață să te asculți, conectează-te cu profesorul tău interior și deschide-te tuturor semnalelor care vin către tine.
Sufletul tău știe...

Cu lumină și iubire .....

Ce rugăciuni trebuie să rostim în fiecare dimineaţă pentru a fi feriţi de rău. Explicaţa preoţilor:

 

Ce rugăciuni trebuie să rostim în fiecare dimineaţă pentru a fi feriţi de rău. Explicaţa preoţilor: „Ne ajută să intrăm în contact cu Dumnezeu“

autor Parintele Arsenie

În credinţa creştină, conexiunea cu Dumnezeu reprezintă un aspect important pentru orice credincios. Potrivit preoţilor, Sfânta Scriptură a promovat ideea rugăciunilor de dimineaţă astfel încât credincioşii să fie apăraţi de pericole pe tot parcursul zilei.

Rugăciunile de dimineaţă reprezintă, în opinia duhovnicilor, momentul în care credincioşii pot stabili o conexiune puternică cu Dumnezeu. Părintele Cleopa considera rugăciunile de dimineaţă ca fiind „rugăciunile de arginţi”, pentru că „rugăciunea de dimineaţă o numesc «de argint» fiind amestecată cu oarecare griji şi gânduri, iar cea din timpul zilei o numesc «de aramă» pentru mulţimea grijilor şi a gândurilor pământeşti care slăbesc mult puterea rugăciunii”.

„Este esenţial să spunem rugăciuni de dimineaţă, pentru că astfel putem fi feriţi de pericolele pe care le putem întâmpina peste zi şi, mai mult, ne începem activităţile în comuniune şi pace cu Dumnezeu”, precizează preotul Dragoş Stanciu, din Slobozia.

Iată câteva exemple de rugăciuni pe care le putem rosti dimineaţa:

Rugăciunea I

Ţie, Dumnezeul şi Făcătorului meu în Treime Sfântă slăvit, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, mă închin, Îţi încredinţez sufletul şi trupul meu şi mă rog: Tu mă binecuvântează, Tu mă miluieşte, şi de orice rău lumesc, diavolesc şi trupesc mă izbăveşte. Şi dă-mi cu pace, fără de păcat să petrec ziua aceasta, întru slava Ta şi spre mântuirea sufletului meu. Amin.

Rugăciunea a II-a

Slavă Ţie, împărate, Dumnezeule Atotputernice, Care cu purtarea Ta de grijă cea Dumnezeiască şi de oameni iubitoare, m-ai învrednicit pe mine păcătosul şi nevrednicul, a mă scula şi a dobândi intrare în Sfântă Casa Ta, primeşte, Doamne, şi glasul rugăciunii mele ca şi al Sfintelor şi înţelegătoarelor Tale puteri, şi binevoieşte ca din inimă curată şi cu duh de umilinţă, să Ţi se aducă Ţie laudă din necuratele mele buze, ca şi eu să mă fac părtaş fecioarelor înţelepte cu luminata făclie a sufletului meu şi să Te slăvesc pe Tine Dumnezeu Cuvântul, Cel slăvit în Tatăl şi în Duhul Sfânt. Amin.

Rugăciunea a III-a

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindeni eşti si toate le împlineşti/ Vistierul bunătăţilor si Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte intru noi şi ne curăţeşte de toata întinarea si mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Acatistul Cuviosului Părintelui nostrum Paisie Aghioritul – 12 iulie

 

Dupa obisnuitul inceput, se zic:

 

Condacul 1:

Să-l lăudăm toţi credincioşii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri de cernere, spre mângâierea şi îndrumarea noastră, pe cel ce s-a nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru în-treaga lume, pe Paisie mult minunatul, care inima şi-a pus pentru noi şi pentru mântuirea noastră, şi să-i cântăm cu mulţumire zicând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

 

Icosul 1:

Dumnezeu a rânduit ca să te naşti, Părinte, în binecuvântatul pământ al Capadociei, cel ce a odrăslit mulţime nenumărată de sfinţi. Cărora şi tu te-ai adăugat, întru deplină vrednicie, luminând alături de ei şi neobosit povăţuindu-ne spre pocăinţă. Pentru care te şi lăudăm, cu întreagă bucu-rie, aşa:

Bucură-te, că te-ai făcut urmaş ales al tuturor sfinţilor capadocieni;

Bucură-te, că acelora te-ai asemănat întru totul, ca un de-Dumnezeu-purtător;

Bucură-te, floare preafrumoasă şi mult înmiresmată, care ai răsărit spre luminarea noastră;

Bucură-te, izvor de har dumnezeiesc, care răcoreşti lumea întreagă;

Bucură-te, hrană preadulce care saturi sufletele cele înfometate de dreaptă învăţătură;

Bucură-te, vasule care ai adunat toate neputinţele, scârbele şi durerile noastre;

Bucură-te, stâlp de foc, care eşti reazem neclintit pentru cei ce vor să câştige mântuirea;

Bucură-te, stea care luminezi pe cerul Bisericii, călăuzindu-ne spre veşnicele lăcaşuri;

Bucură-te, că te-ai dovedit a fi o binecuvântare a lui Dumnezeu şi un semn al negrăitei Lui milostiviri;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

 

Condacul al 2-lea:

Ales ai fost din pântecele maicii tale, Cuvioase, ca să te dăruieşti lui Dumnezeu cu totul şi astfel să ajungi vas ales al Lui, spre mântuirea şi po-văţuirea tuturor celor ce au nădăjduit în tine. Pentru o binecuvântare ca aceasta Îi cântăm cu toţii, Celui ce a lucrat prin tine minuni şi îndurări mari, cântarea: Aliluia!

 

Icosul al 2-lea:

Semnul harului lui Dumnezeu ce se odihnea asupra ta, Părinte, a fost botezul pe care l-ai primit din mâinile Sfântului lui Dumnezeu, Arsenie. Că acesta văzând cu duhul darurile tale cele multe, încă din fragedă prun-cie te-a binecuvântat spre a-i fi lui urmaş şi a-i purta numele. Te fericim, aşadar, cu nevrednicie, zicând:

Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi botezat de Sfântul Arsenie Capadocianul;

Bucură-te, că el a proorocit cele ce aveau să fie cu tine;

Bucură-te, că s-a bucurat duhul lui văzând aşa rod ales ieşind din turma cea păstorită de el;

Bucură-te, că pentru aceasta ţi-a purtat de grijă neîncetat, câtă vreme a fost în viaţa aceasta pământească;

Bucură-te, că nici după ce s-a mutat în cereştile locaşuri nu te-a lăsat, ci mai vârtos a mijlocit pentru tine;

Bucură-te, că şi tu l-ai cinstit după cuviinţă, socotindu-l cu evlavie ca fiind Părintele tău în Hristos;

Bucură-te, că te-ai ostenit fără zăbavă spre preaslăvirea lui, adunând mărturii despre viaţa sa cea minunată;

Bucură-te, că Sfântul lui Dumnezeu te-a binecuvântat să descoperi moaştele lui cele slăvite, care s-au făcut pricină de nenumărate vindecări;

Bucură-te, că trupul lui cel cinstit cu mare dragoste l-ai aşezat în obştea întemeiată de tine la Suroti;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

 

Condacul al 3-lea:

După ce părinţii tăi au ajuns în pământul Koniţei, Cuvioase, mutându-se în Grecia din pricina prigoanei turcilor celor tirani, ai început a urca cu jertfelnicie pe scara dumnezeiască a desăvârşirii. Că încă din copilărie te-ai dovedit a fi o lumină pentru toţi cei din jur, care văzând darurile tale cele alese, slăveau pe Dumnezeu, zicând: Aliluia!

 

Icosul al 3-lea:

Povăţuit de pilda părinţilor tăi, te-ai nevoit de mic cu râvnă aprinsă spre dragostea lui Hristos, arătând fapte de om desăvârşit. Că urmând mamei tale celei binecuvântate, îndată ai început să posteşti cu asprime şi să te rogi neîncetat, pustnic fiind cu trăirea, însă copil cu vârsta. Minunân-du-ne noi de bărbăţia sufletului tău, îţi cântăm cu bucurie, aşa:

Bucură-te, că încă tânăr fiind, te-ai lepădat cu totul de poftele trecătoare ale acestei lumi;

Bucură-te, că prin post desăvârşit ţi-ai păzit nestricată cununa fecioriei;

Bucură-te, că vârsta nu te-a oprit a te deprinde cu rugăciunea neîncetată în singurătate;

Bucură-te, că în loc să te desfeţi cu jocuri copilăreşti, te desfătai petrecând mereu cu Hristos şi cu sfinţii Săi;

Bucură-te, că pentru aceasta fugeai de prietenia celor care te îndepărtau de la dragostea ta cea înflăcărată;

Bucură-te, că nu doar în lucrurile din afară te-ai nevoit, ci şi sufletul ţi l-ai împodobit cu toată virtutea;

Bucură-te, că ai urmat bunătăţii şi smereniei mamei tale celei binecuvântate;

Bucură-te, că ea ţi-a fost nesmintită pildă de dragoste şi de jertfire deplină de sine;

Bucură-te, că ne uimim cu toţii de vitejia cu care ai început a purta lupta cea bună;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

 

Condacul al 4-lea:

În război fiind chemat pentru a-ţi apăra ţara de cei fără de Dumnezeu, Părinte, ai strălucit prin vitejia ta cea fără margini. Că întru totul lepădân-du-te de iubirea de sine, căutai mereu să fii acolo unde era primejdia mai mare, pentru a-i scăpa pe cei ce luptau împreună cu tine. Iar ei văzând aceasta, Îi mulţumeau lui Dumnezeu pentru aşa un sprijin, zicând cu toţii: Aliluia!

 

Icosul al 4-lea:

Ai folosit războiul, Cuvioase, ca prilej de sfinţire, că neîncetat ai sporit în dragoste mai presus de patimă, punându-ţi sufletul pentru prietenii tăi. Şi astfel ai câştigat cununi nepieritoare de la Cel ce se face răsplată însuti-tă a toată jertfa, de la Hristos Dumnezeu. Aceasta înţelegând-o şi noi, ne grăbim a-ţi aduce, spre laudă, unele ca acestea:

Bucură-te, că în luptă ai fost chip minunat de întreagă jertfire de sine;

Bucură-te, că ţi-ai dispreţuit până la capăt viaţa aceasta pământească, câştigând-o astfel pe cea cerească;

Bucură-te, că nu ai lepădat chipul evlaviei nici în vâltoarea cea cumplită a primejdiilor;

Bucură-te, că prin mărimea ta de suflet te-ai făcut lumină spre sfinţire şi celor din jur;

Bucură-te, că ajutai cu timp şi fără timp pe toţi cei ce se aflau în nevoi şi-n necazuri;

Bucură-te, că ai biruit desăvârşit frica cea omenească înarmându-te cu bărbăţie de fier;

Bucură-te, că războindu-te împotriva duşmanilor ţării, în ascuns luptai şi împotriva vrăjmaşilor sufletului tău;

Bucură-te, că deşi vroiai să mori tu în locul prietenilor tăi, Dumnezeu te-a păzit ca pe un preaiubit al Său;

Bucură-te, că şi nouă ne arăţi, prin tăria cea minunată a sufletului tău, calea spre desăvârşire;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

 

Condacul al 5-lea:

Cu râvnă aprinsă ai lepădat lumea, Părinte, şi te-ai închinat lui Hristos în întregime, alăturându-te obştii monahilor, care pururea se luptă pentru a-şi birui firea. Şi în scurtă vreme te-ai făcut înger în trup, întru toate îm-brăcându-te în Cel Căruia şi noi Îi cântăm cu umilinţă: Aliluia!

 

Icosul al 5-lea:

Te-ai retras în pustia cea minunată a Sinaiului pentru a-I sluji Stăpânu-lui Hristos, Cuvioase, şi biruind poftele lumii, ai ajuns bărbat desăvârşit, strălucind în toată virtutea şi arzând de dragoste adevărată pentru Dumnezeu, Care prin tine a pogorât asupra noastră mila Sa cea bogată. Pentru aceasta şi noi, cu slabe puteri, îţi mulţumim zicând:

Bucură-te, bărbat îngeresc, că toate poftele lumii le-ai socotit deşertăciune;

Bucură-te, că vreme de trei ani te-ai nevoit în pustia cea aspră a Sinaiului;

Bucură-te, că neştiut de nimeni ai trăit într-o peşteră ascunsă, îndurând arşiţa şi gerul;

Bucură-te, că acolo ai luptat până la sânge împotriva a toată patima;

Bucură-te, că prin smerenia ta cea adâncă, ai biruit desăvârşit pe dracii cei vicleni;

Bucură-te, că te-ai curăţat de toată stricăciunea păcatului, ajungând lumină a lui Hristos;

Bucură-te, că ai început a te ruga cu lacrimi fierbinţi pentru întreaga lume;

Bucură-te, că văzând jertfa ta cea peste putere, Dumnezeu te-a umplut de daruri mai presus de fire;

Bucură-te, că în peştera ta cea strâmtă te-ai învrednicit de nenumărate descoperiri ale harului dumnezeiesc;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

 

Condacul al 6-lea:

După ce în Sinai te-ai luptat în bun chip, Părinte, ai fost chemat de Maica Domnului în Grădina ei cea pământească, în Sfântul Munte Athos, cel ce este floarea şi lumina Ortodoxiei. Şi înainte-văzând tu că acela va fi locul desăvârşirii tale, i-ai mulţumit Preasfintei Împărătese pentru acope-rământul ei cel minunat, cu care pururea păzeşte întreaga lume de răuta-tea necazurilor; iar Fiului ei I-ai cântat, cu bucurie, dulcea cântare: Aliluia!

 

Icosul al 6-lea:

Ajungând în Sfântul Munte şi fiind purtat în multe locuri de harul lui Dumnezeu, ai urcat mereu pe scara sfinţeniei, Cuvioase, culegând de pes-te tot, ca o albină înţeleaptă, nectarul duhovnicesc cel mai dulce. Iar mai apoi ai ajuns fiu al Părintelui Tihon, stareţ purtător-de-Duh şi plin de toată virtutea, pe care l-ai urmat în deplină ascultare. Pentru aceasta îţi cântăm şi noi, cu glasuri neputincioase, aşa:

Bucură-te, că Dumnezeu ţi-a rânduit preaslăvirea în Muntele cel binecuvântat al Athosului;

Bucură-te, că pentru aceasta El te-a dat în grija Preacuratei Maicii Sale, care te-a ocrotit ca pe un fiu al ei;

Bucură-te, că umbrit de Duhul Sfânt ai colindat întregul Munte, căutând Părinţi cu viaţă sfântă;

Bucură-te, că te-ai minunat de rugăciunile neîncetate ale lor, prin care Dumnezeu trimite mila Sa asupra lumii;

Bucură-te, că te-ai nevoit să le scrii şi viaţa, spre slava lui Dumnezeu şi folosul oamenilor;

Bucură-te, că apoi ai ajuns ucenic al Cuviosului Părinte Tihon, cel desăvârşit în sfinţenie;

Bucură-te, că pe acesta l-ai slujit cu dragoste neţărmurită, în toate încredinţându-te povăţuirii lui celei înţelepte;

Bucură-te, că pentru ascultarea ta cea până la capăt, Dumnezeu ţi-a dăruit şi ţie harul ce se sălăşluia în Părintele tău;

Bucură-te, că după moartea sa, Cuviosul Tihon ţi-a descoperit că se va ruga mereu pentru tine;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

 

Condacul al 7-lea:

Întru deplină dragoste desăvârşindu-te, te-ai făcut unealtă a lui Dumnezeu, Carele a început a lucra prin tine cu putere multă. Că te-a fă-cut un mângâietor al tuturor celor necăjiţi şi un povăţuitor al celor întu-necaţi de păcate. Îi mulţumim lui Dumnezeu, Părinte, pentru că te-a dăruit nouă pe tine spre mântuirea noastră, cântându-I cu toţii: Aliluia!

 

Icosul al 7-lea:

„Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri”, a zis Mântuitorul lumii cu glas nemincinos. Că şi întru tine, Părinte, cuvân-tul Lui s-a împlinit cu întreagă putere. Iar pentru aceasta te lăudăm şi noi, zicând:

Bucură-te, cel ce ai învăţat lumea prin cărţi luminate de Duhul Sfânt;

Bucură-te, cel ce prin cuvinte cu mult folos sufletesc ai risipit neştiinţa vremurilor noastre;

Bucură-te, trâmbiţă a Duhului, care ai vestit tuturor bucuria pocăinţei;

Bucură-te, proorocule minunat, care ne-ai arătat că trăim vremurile sfârşitului;

Bucură-te, tămăduitorule milostiv al bolilor celor cu neputinţă de vindecat;

Bucură-te, îngrijitorule preaales al celor cu sufletul apăsat de necazuri;

Bucură-te, untdelemn dumnezeiesc, care ai curăţat toate rănile noastre;

Bucură-te, pace de sus, care ai împăcat nenumărate familii destrămate;

Bucură-te, povăţuitorule iscusit, că ai îndepărtat de la oameni toate cursele diavolului;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

 

Condacul al 8-lea:

Văzând lupta cea înfricoşătoare pe care o duce vrăjmaşul mântuirii îm-potriva familiei celei binecuvântate de Dumnezeu, te-ai încins cu arma cuvântului, învăţându-i pe soţi că pentru a putea câştiga liniştea caselor lor, trebuie să aibă răbdare şi îndelungă-răbdare, şi jertfire de sine cu dra-goste. Îl slăvim pe Dumnezeu neîncetat, Cuvioase, pentru că te-a trimis să ne arăţi calea cea dreaptă, cântând: Aliluia!

 

Icosul al 8-lea:

„Daţi-mi mame creştine şi vă voi da sfinţi care să schimbe lumea”, a spus dumnezeiescul Gură de Aur. Iar tu, pătruns fiind de acest adevăr, te-ai ostenit cu timp şi fără timp, prin rugăciuni şi îndemnuri, să le arăţi soţi-lor celor credincioşi că pacea familiei este roadă a Duhului Sfânt, şi că tre-buie să lupte pentru ea cu străduinţă şi înţelepciune. Pentru că te-ai nevo-it ca să aduci vindecare familiilor noastre celor atât de crunt lovite de ispi-te, îţi mulţumim cu toţii, zicând:

Bucură-te, mijlocitorule înaintea lui Dumnezeu pentru bunaînţelegere a celor căsătoriţi;

Bucură-te, că pe soţii cei binecredincioşi i-ai povăţuit să trăiască în înfrânare şi sfinţenie;

Bucură-te, că pe aceştia i-ai învăţat să-şi poarte neputinţele unul altuia, cu dragoste şi cu mărime de suflet;

Bucură-te, că părinţilor le-ai arătat că prin rugăciune harul lui Dumnezeu se pogoară asupra întregii familii, aducând bucurie şi pace;

Bucură-te, că ai luptat împotriva tuturor păcatelor, văzând că prin ele vine destrămarea căsniciei;

Bucură-te, că te-ai făcut mustrător aprig al înspăimântătoarei ucideri de prunci;

Bucură-te, că mamelor celor credincioase le-ai spus că prin pilda vieţii lor îşi pot face copiii sfinţi;

Bucură-te, că tinerilor le-ai arătat că prin ascultare câştigă milă de la Dumnezeu şi viaţă liniştită;

Bucură-te, că pe aceştia i-ai îndemnat să dobândească binecuvântarea părinţilor, prin care vine şi binecuvântarea Duhului Sfânt;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

 

Condacul al 9-lea:

Pe cel ce în chip minunat a tămăduit bolile noastre cele trupeşti şi su-fleteşti, prin rugăciunile lui cele făcute din adâncul inimii, pe Paisie, mijlocitorul nostru, să-l lăudăm noi toţi cu bucurie. Iar lui Dumnezeu, cel slăvit în Sfânta Treime, să-I cântăm cu mulţumire, zicând: Aliluia!

 

Icosul al 9-lea:

Vindecător a toată boala te-ai făcut, Părinte, prin darul de care te-a în-vrednicit Dumnezeu. Că arzând de dragoste şi de milă pentru oamenii ce se chinuiau în dureri, te-ai rugat cu jertfire de sine pentru izbăvirea lor, învăţându-i să mulţumească lui Dumnezeu pentru toate. Te fericim într-un glas, noi credincioşii, zicând:

Bucură-te, armă preatare împotriva bolii celei înfricoşătoare a cancerului;

Bucură-te, neobositule îngrijitor al celor ce se chinuiesc în dureri cumplite;

Bucură-te, izvor de vindecare în care se răcoresc toţi cei răniţi sufleteşte;

Bucură-te, izgonitorule de demoni, că ai zdrobit cu smerenia ta toată viclenia şi asuprirea diavolului;

Bucură-te, preamilostive părinte, că n-ai îndurat să-i vezi pe oameni sfârşindu-se sub greutatea chinurilor trupeşti şi sufleteşti;

Bucură-te, că pentru aceasta toate scârbele şi bolile noastre le-ai luat asupra ta;

Bucură-te, că te-ai rugat cu mărime de suflet ca Dumnezeu să-ţi trimită ţie neputinţele noastre;

Bucură-te, că ne-ai învăţat că toate necazurile vin prin depărtarea de Dumnezeu şi de poruncile Sale;

Bucură-te, cel ce ne-ai arătat că negrăită este răsplata celor ce-şi duc boala cu răbdare, aducând slavă lui Dumnezeu;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

 

Condacul al 10-lea:

Domnul şi Mântuitorul lumii a făgăduit mare răsplată celor ce se vor osteni în bun chip spre desăvârşirea altora. Iar tu, Cuvioase, deşi călugăr simplu şi neînvăţat în cele lumeşti, ai fost înţelepţit de Însuşi Duhul Dom-nului ca să povăţuieşti mii de oameni pe calea mântuirii. Iar pentru aceş-tia te rogi până acum lui Dumnezeu, Căruia şi noi Îi cântăm cu bucurie: Aliluia!

 

Icosul al 10-lea:

Pentru întreaga ta virtute, Dumnezeu te-a împodobit cu daruri mai presus de fire, pe care tu le-ai folosit spre slava Lui şi spre folosul oamenilor. Că te-ai făcut părintele a mulţimi nenumărate de credincioşi, care lup-taţi fiind de ispitele cele cumplite ale vremurilor noastre, căutau la tine ca la un liman dumnezeiesc. Iar pentru aceasta, te rugăm să ne primeşti şi pe noi în rândul fiilor tăi duhovniceşti, şi să ne îngădui să-ţi cântăm, cu mul-ţumire, aşa:

Bucură-te, că i-ai învăţat pe oameni să lupte cu gândurile cele rele sădite în minte de vrăjmaşul mântuirii noastre;

Bucură-te, că strălucind de darul deosebirii duhurilor, fiilor tăi le arătai îndată dacă gândurile lor sunt de la Dumnezeu sau de la diavol;

Bucură-te, că prin harul lui Dumnezeu cunoşteai adâncul inimilor oamenilor;

Bucură-te, că având deplină înţelepciune, ai zădărnicit toate cursele cele meşteşugite ale celui viclean;

Bucură-te, că pe mulţi i-ai întors la pocăinţă adevărată prin dragostea ta cea nefăţarnică;

Bucură-te, că te-ai făcut mustrare înţeleaptă a celor îndărătnici şi mândri;

Bucură-te, că ai fost mângâiere blândă a celor deznădăjduiţi şi covârşiţi de ispite;

Bucură-te, că ai plâns neîncetat pentru toţi cei ce vedeau în tine nemincinoasă nădejde de mântuire;

Bucură-te, că la Judecată o să-I spui lui Dumnezeu, cu dulce bucurie: Iată, eu şi fii pe care i-ai dat mie!;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

 

Condacul al 11-lea:

Ajungând călugăr desăvârşit, Părinte, şi plin fiind de harul lui Dumnezeu, te-ai făcut nădejde tare pentru sufletele nemângâiate ale celor ce vroiau să se închine lui Hristos în întregime. Iar pentru darurile tale, toţi vedeau în tine un îndrumător luminat de Duhul Sfânt. Pentru aceasta Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce turma Sa nu a lipsit-o de păstori cu viaţă sfântă, zicând: Aliluia!

 

Icosul al 11-lea:

Ai întemeiat la Suroti o mănăstire de maici, unde fiicele tale cele mai sporite puteau să se dăruiască Mirelui Hristos cu dragoste deplină. Iar mai apoi le-ai povăţuit spre desăvârşire, ca un părinte mult iubitor şi îndelung răbdător, prin sfaturile tale cele preaminunate, care ne sunt şi nouă îndru-mare nemincinoasă. Te binecuvântăm cu toţii pentru aceasta, zicând:

Bucură-te, că ai ctitorit Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul de la Suroti;

Bucură-te, că aceasta s-a făcut liman de mântuire pentru sufletele cele însetate de Hristos;

Bucură-te, că te-ai străduit cu timp şi fără timp a le face pe maici mirese desăvârşite ale Domnului nostru;

Bucură-te, că le-ai învăţat călugăria cea adevărată, care înseamnă lepădare de lume şi de poftele ei;

Bucură-te, că neîncetat te-ai străduit să le aprinzi râvna spre nevoinţa cea binecuvântată;

Bucură-te, că le-ai călăuzit spre mărturisirea cât mai deasă a păcatelor, prin carea se strică întru totul lucrările diavolului;

Bucură-te, că povăţuirile tale au căzut pe pământ roditor şi au răcorit lumea întreagă;

Bucură-te, că ai luptat cu putere împotriva duhului lumesc care vatămă cumplit viaţa de mănăstire;

Bucură-te, că prin vitejia şi dragostea ta te-ai făcut tuturor călugărilor pildă de biruinţă duhovnicească;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

 

Condacul al 12-lea:

Mare a fost harul lui Dumnezeu care s-a revărsat peste tine, Cuvioase, şi mari şi milele Lui, că pentru multa ta jertfă, Cel Atotbun te-a învrednicit de descoperiri minunate şi de bucurii mai presus de fire. Ne bucurăm şi noi văzând răsplata pe care Dumnezeu o dă sfinţilor Săi, şi rugându-L să ne facă şi pe noi părtaşi ei, Îi cântăm: Aliluia!

 

Icosul al 12-lea:

Ai gustat, Părinte, încă de aici din bucuriile raiului, cele gătite de Mult-milostivul Dumnezeu tuturor celor ce slujesc Lui cu dragoste. Că deşi au fost mari luptele pe care vrăjmaşul cel viclean le-a dus cu tine, cu mult mai mari au fost mângâierile prin care Dumnezeu te-a întărit în virtute. Pentru aceasta, întru smerită laudă, îţi cântăm:

Bucură-te, lumină preadulce prin care Hristos străluceşte lumii întregi;

Bucură-te, flacără minunată, care ne aprinzi şi pe noi de dragostea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că te-ai făcut sălaş deplin al harului celui dumnezeiesc;

Bucură-te, că acesta a născut în tine toate roadele sfinţeniei;

Bucură-te, că Dumnezeu te-a copleşit cu darurile Sale cele mai presus de fire;

Bucură-te, că ai gustat din lumina cea necreată şi pururea fiitoare;

Bucură-te, că ai trăit cu Sfinţii ca şi cu nişte prieteni apropiaţi;

Bucură-te, că Maica Preabună a Domnului nostru ţi s-a arătat pentru a te întări în necazuri;

Bucură-te, minune negrăită, că te-ai învrednicit a vorbi cu Însuşi Hristos, Stăpânul şi Dumnezeul nostru;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

 

Condacul al 13-lea:

„Mulţi sfinţi ar fi dorit să trăiască în vremea noastră, ca să se nevoias-că”, grăit-ai, Părinte, luminat fiind de Duhul Sfânt. Că ne-ai vestit nouă, celor întunecaţi, că vremurile sunt spre plinire şi că cei ce acum se luptă cu vitejie ca să-şi câştige mântuirea, au plată de mucenic. Pentru aceasta, Îi mulţumim lui Dumnezeu, Cel ce cu milă şi-a cercetat poporul, trimi-ţând pe Sfântul Său spre luminarea noastră, şi Îi cântăm Preabunului Stăpân, în glas de bucurie, cântarea: Aliluia!  ( de 3 ori)

 

Apoi  iarăşi se zice

Icosul 1:

Dumnezeu a rânduit ca să te naşti, Părinte, în binecuvântatul pământ al Capadociei, cel ce a odrăslit mulţime nenumărată de sfinţi. Cărora şi tu te-ai adăugat, întru deplină vrednicie, luminând alături de ei şi neobosit povăţuindu-ne spre pocăinţă. Pentru care te şi lăudăm, cu întreagă bucu-rie, aşa:

Bucură-te, că te-ai făcut urmaş ales al tuturor sfinţilor capadocieni;

Bucură-te, că acelora te-ai asemănat întru totul, ca un de-Dumnezeu-purtător;

Bucură-te, floare preafrumoasă şi mult înmiresmată, care ai răsărit spre luminarea noastră;

Bucură-te, izvor de har dumnezeiesc, care răcoreşti lumea întreagă;

Bucură-te, hrană preadulce care saturi sufletele cele înfometate de dreaptă învăţătură;

Bucură-te, vasule care ai adunat toate neputinţele, scârbele şi durerile noastre;

Bucură-te, stâlp de foc, care eşti reazem neclintit pentru cei ce vor să câştige mântuirea;

Bucură-te, stea care luminezi pe cerul Bisericii, călăuzindu-ne spre veşnicele lăcaşuri;

Bucură-te, că te-ai dovedit a fi o binecuvântare a lui Dumnezeu şi un semn al negrăitei Lui milostiviri;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

 

Condacul 1:

Să-l lăudăm toţi credincioşii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri de cernere, spre mângâierea şi îndrumarea noastră, pe cel ce s-a nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru în-treaga lume, pe Paisie mult minunatul, care inima şi-a pus pentru noi şi pentru mântuirea noastră, şi să-i cântăm cu mulţumire zicând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

 

Rugăciune către Cuviosul Părintele nostru

Paisie Aghioritul

Iubite Părinte Paisie, tu, care ai urcat pe treptele sfinţeniei şi ai ajuns desăvârşit în virtute, şi pentru aceasta ai câştigat îndrăzneală deplină către Milostivul Dumnezeu, roagă-L pe Acela Căruia I-ai slujit neîncetat în via-ţă, să nu ne piardă pentru păcatele noastre cele multe, ci să ne întoarcă la pocăinţa cea binecuvântată.

Tu, care cât ai fost pe pământ ai tămăduit cu atâta dragoste neputinţele noastre nenumărate, boli trupeşti şi sufleteşti, cu mult mai mult poţi acum să ne ajuţi şi să ne izbăveşti de toate greutăţile. Deci miluieşte-ne, Părinte, pentru dragostea ta cea nemăsurată, pentru bunătatea ta cea dumnezeiască, şi nu ne lăsa pe noi, cei plini de atâtea păcate.

Tu, care nu ai obosit a ne povăţui spre mântuire şi a ne purta neputin-ţele câtă vreme ai fost aici cu noi, înţelepţeşte-ne şi acum ca să putem bi-rui ispitele pe care vicleanul diavol le ţese neîncetat în jurul nostru, şi cu care vrea să ne piardă sufletele pentru veşnicie. Luminează-ne ca să putem cunoaşte voia lui Dumnezeu pentru noi, şi roagă-te Stăpânului ca să ne dea putere să o împlinim cu mulţumire.

Tu, care ne-ai fost o pildă nesmintită de vitejie şi de jertfire de sine, în-tăreşte-ne şi pe noi ca să putem să-ţi urmăm în virtute, pentru a câştiga cununa cea nepieritoare, de care şi tu te-ai învrednicit cu prisosinţă.

Aşa, Părinte, nu ne lepăda pe noi, cei ce neîncetat Îl mâniem pe Înde-lung-răbdătorul nostru Dumnezeu, ci stai cu îndrăzneală înaintea tronului Aceluia, mijlocind pentru noi cu lacrimi, ca Dumnezeu să ne dea, pentru tine, scumpa mântuire. Şi astfel, mulţumindu-ţi din adâncul inimii pentru toate câte le-ai făcut pentru noi, şi încă le mai faci, să-I mulţumim şi Dumnezeului nostru preabun, cel închinat în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Acatistul Sfinţilor Brâncoveni

 

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

Condacele si Icoasele

 

Condacul intai, glasul al 3-lea

Veniti, binecinstitorilor crestini, sa aducem cuvioase laude si cantare duhovniceasca dreptcredinciosului voievod Constantin, caci pentru Imparatia cerurilor si pentru neam acesta moarte muceniceasca a primit, dimpreuna cu fiii sai: Constantin, Stefan, Radu, Matei, si cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adancul inimilor, cu veselitoare glasuri sa le strigam: Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta mult v-ati nevoit!

 

Icosul intai

Intregind lantul de aur al noilor martiri, cu neasemanare mai curat decat cel de Ofir, in cetatea marelui Constantin cu indrazneala pe Hristos Dumnezeu l-ati marturisit si lepadarile pentru bunatatile vremelnice ale acestui veac trufas si nestatornic, desavarsit le-ati zdrobit. Drept aceea, minunandu-ne de marimea voastra de suflet, va aducem cu umilinta graiuri ca acestea:

Bucurati-va, ca avutia cea stricacioasa ati defaimat.

Bucurati-va, ca bogatia cea gandita ati aflat.

Bucurati-va, ca de frumusetea materialnica nu v-ati biruit.

Bucurati-va, ca pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-ati socotit.

Bucurati-va, preainteleptilor, voi partea cea buna ati ales.

Bucurati-va, ca roadele blagocestiei cu bucurie ati cules.

Bucurati-va, ca vitejeasca rabdare impreuna pana in sfirsit ati aratat.

Bucurati-va, ca biruinta deplina asupra lumii, a trupului, si a diavolului ati cistigat.

Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

 

Condacul al 2-lea

Luminati fiind dintru inaltime, ati primit a patimi si a muri pentru Ziditorul tuturor, ca de El sa fiti si proslaviti; iar mai dorita decat toata lumea vazuta v-a fost cununa muceniceasca, pentru care ati mers la jertfa avand pe buze cantarea ingereasca: Aliluia!

 

Icosul al 2-lea

Din frageda pruncie ai inteles, voievodule Constantin, ca „frica Domnului este inceputul intelepciunii” si te-ai adapat din izvorul cel nesecat al dumnezeiestilor Scripturi. Apoi la vreme cuviincioasa invrednicindu-te tainei Sfintei cununii, cu unsprezece odrasle domnesti Dumnezeu te-a blagoslovit, pe care deasemenea in frica si in certarea Lui crescandu-i, patru au ajuns mucenici mariti. De aceea de la noi acum auziti:

Bucurati-va, ca dumnezeiasca pronie din nefiinta in aceasta lume v-a adus.

Bucurati-va, ca inceputul cel bun, al fricii de Dumnezeu, cu totii l-ati pus.

Bucurati-va, caci dulceata cea negraita a Sfintelor Scripturi ati aflat.

Bucurati-va, caci cu osardie, ziua si noaptea, din izvoarele lor v-ati adapat.

Bucurati-va, caci cunostiintei fapta cea buna ati adus.

Bucurati-va, caci ravna voastra nu v-a dat clipa de repaos.

Bucurati-va, caci zilele cele rele ale acestei vieti bine le-ati chivernisit.

Bucurati-va, caci calatoria ati savirsit si la limanul ceresc ati sosit.

Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

 

Condacul al 3-lea

Nu ai voit domnie si stapanire pamanteasca, fericite Constantine, stiindu-te domn in casa si pe mosia ta, ci mai vartos ai dorit sa domnesti, prin sfinte nevointe si sfinte virtuti, peste patimi. Iubit-ai puterea cereasca a harului Sfantului Duh mai vartos decat pe cea lumeasca, si acum Domnului strigi impreuna cu pruncii tai si cu sfetnicul Ianache: Aliluia!

 

Icosul al 3-lea

Silit ai fost de sfatul cel mare al Tarii Romanesti sa primesti a fi domnitor, caci in vremuri mult tulburate prin inconjurari de osti si de vrajmasi, blandetea si intelepciunea ta au adus buna ocarmuire. Fericiti suntem noi ca ti-ai taiat voia ta si ai primit greul sceptru domnesc, caci spunand si tu intru sine-ti: „eu si neamul meu vom sluji lui Dumnezeu”, ne indemnati pe toti cu dorire a va striga:

Bucura-te, noule Moise al Tarii Valahiei si a ei propasire.

Bucura-te, ca impreuna cu tainicul Ianache ii urzesti buna sporire.

Bucura-te, feciorule Constantin, al lui Hristos viteaz ostean.

Bucura-te, bine urmandu-l, tu, minunatule Stefan.

Bucura-te, Radule, cel vrednic de laude multe.

Bucura-te, micule Matei, dar desavarsitule la minte.

Bucurati-va, podoabe nepretuite ale Tarii Romanesti.

Bucurati-va, margaritare si binecuvantari ale orasului Bucuresti.

Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

 

Condacul al 4-lea

Lacasuri ale Sfantului Duh ati ajuns prin mucenicie, caci si voi mult ati ajutat poporul lui Dumnezeu sa se zideasca in duh, ridicand manastiri, biserici, si tiparind carti cu aleasa hrana duhovniceasca. Cum dar nu vom canta Stapinului tuturor, Celui Ce a binevoit a lucra prin voi, cantarea: Aliluia!

 

Icosul al 4-lea

Intunericul necredintei si al nestiintei ai izgonit, si lumina cunostiintei dumnezeiesti a stralucit peste tara, caci, ca si Solomon, ai iubit, marite Constantine, podoaba casei lui Dumnezeu. Din tiparnite au iesit sfinte carti, comori de vindecari, bucuria crestinilor evlaviosi, pentru care va bucuram pe voi zicand:

Bucurati-va, iubitorilor de sfinte lacasuri si altare.

Bucurati-va, ctitori de manastiri si daruitori de odoare.

Bucurati-va, caci tipariturile voastre din popor intunericul risipesc.

Bucurati-va, cartile Sfantului Ierarh Antim in tara lumina sporesc.

Bucurati-va, caci voi tiparirea primei Biblii in romana ati continuat.

Bucurati-va, caci apoi Psaltirea, carti de slujba si zidire sufleteasca ne-ati dat.

Bucurati-va, caci cartile voastre si pana astazi se doresc.

Bucurati-va, Treimea Sfanta in ctitoriile voastre toti o blagoslovesc.

Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

 

Condacul al 5-lea

Faclii luminatoare pentru Tarile Romane si pentru toata Ortodoxia s-au aratat tiparnitele infiintate sau restaurate de voi la Snagov si Bucuresti, Ramnicu Valcea si Targoviste, Buzau, Tiflis, si Alep, facand pe crestinii romani si greci, iviri si arabi, sa cante cu totii intr-un glas: Aliluia!

 

Icosul al 5-lea

Slava nepieritoare ti-ai dobandit, evlaviosule domn Constantin, si dupa dreptate ai fost socotit in vremea ta aparatorul intregii crestinatati ortodoxe, caci cine a nazuit catre tine si l-ai trecut cu vederea sau catre cine nu s-a revarsat milostivirea ta mai presus de nadejde? Iata pentru ce limbi, semintii, si popoare iti canta tie, Sfantului Ierarh Antim Ivireanul, si impreuna patimitorilor tai, unele ca acestea:

Bucurati-va, vajnici aparatori a toata Ortodoxia.

Bucurati-va, caci ne sunteti taria, slava, si bucuria.

Bucurati-va, stalpi de foc ceresc, voi cerul si pamantul uniti.

Bucurati-va, ca pentru tara voastra si intreaga lume mijlociti.

Bucurati-va, ca romani si greci cu graiuri alese va heretisesc.

Bucurati-va, ca iviri si arabi din inimi recunoscatoare va multumesc.

Bucurati-va, ca lucrarea voastra mana cereasca pentru multe tari a insemnat.

Bucurati-va, ca roade ceresti ati cules dupa ce cu lacrimi ati semanat.

Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

 

Condacul al 6-lea

Dar cum oare vom putea lauda noi, nevrednicii, ravna voastra pentru Sfintele lui Dumnezeu lacasuri? Caci unde nu ati zidit sau reinnoit biserici, manastiri, paraclise, schituri, bolnite, trapeze? Pentru toate acestea, din toate partile miluite de voi, orase si sate Romanesti, manastiri din Sfantul Munte al Athonului, ca si din Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania, din ostroavele marii grecesti si de peste tot Rasaritul Ortodox, pana la muntele Sinai si Ierusalim rasuna cantarea: Aliluia!

 

Icosul al 6-lea

Precum Binecredinciosul voievod Stefan cel Sfant in Moldova, si voi multe si alese lacasuri de inchinaciune ati ridicat, preafericitilor, iar daniile voastre pretutindeni au ajuns. Bine ati inmultit talantii vostri, turnul faptelor voastre cele bune desavarsit l-ati inaltat, pentru care auziti:

Bucurati-va, ca Marelui Mucenic Gheorghe, lacas luminat in Bucuresti i-ati cladit.

Bucurati-va, ca si Mitropoliei muntene frumoasa clopotnita i-ati zidit.

Bucurati-va, striga voua manastirile de la Sambata de Sus, Ramnicu Sarat, si Viforita.

Bucurati-va si va veseliti, va spun cele de la Brancoveni, Bistrita-Valcea, si Arnota.

Bucurati-va, tainic soptesc cele de la Gura Motrului, Strehaia, si Sadova.

Bucurati-va, auziti dinspre Govora, Dintr-un lemn, Mamul, si Tismana.

Bucurati-va, va spun bisericile voastre din Fagaras, Scheilor din Brasov, si Ocna Sibiului.

Bucurati-va, vi se canta in cea a Sfantului Mucenic Dumitru din Targoviste, de la Mogosoaia, si Potlogi.

Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

 

Condacul al 7-lea

Craiasa ctitoriilor tale, sfanta manastire Hurezi-Valcea, menita sa fie lacas de ingropare pentru tine si tot neamul tau, minunatule voievod Constantin, da masura darniciei si ravnei de care ai fost si tu mistuit pentru infrumusetarea casei lui Dumnezeu, Sfanta Biserica, pentru care niciodata n-ai socotit a fi ceva prea scump. Neasemuita ei frumusete si armonie ne indeamna a canta cu glas de praznuire lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 7-lea

Piatra cea mare a mormantului ce ti-ai gatit in biserica cea mare de aici si azi suspina dupa moastele voastre sfinte, caci manastirea din Halki si biserica Sfintului Gheorghe din Bucuresti au primit aceasta comoara de nepretuit. Dar duhul, rugaciunea, si urmele pasilor vostri sint pretutindeni la Hurezi si in schiturile ce ati ridicat inchipuindu-le in semnul crucii dimprejur, drept care cu smerenie va laudam, graind:

Bucurati-va, ai marilor imparati bizantini adevarati urmatori.

Bucurati-va, ctitoria voastra nu are pereche, e ca luceafarul intre luminatori.

Bucurati-va, ca sapte ani la dansa, cu osteneala si fara preget s-a trudit.

Bucurati-va, caci mesterul Manea, iscusit urzitor, bijuterie in piatra v-a izvodit.

Bucurati-va, v-a strigat dintru inaltime schitul ocrotit de Botezatorul Ioan.

Bucurati-va, va sopteste Arhidiaconul intai mucenic, din schitul inchinat lui de coconul Stefan.

Bucurati-va, auziti si de la schitul patronat de Apostolii Sfinti.

Bucurati-va, fericiti sunteti voi, feciori domnesti si ai vostri parinti.

Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

 

Condacul al 8-lea

Nu a rabdat mai mult vrajmasul neamului omenesc, tatal minciunii si ucigasul de oameni, multa voastra lucrare savarsita spre slava lui Dumnezeu Cel inchinat in Treime si spre folosul intregii crestinatati dreptslavitoare, ci impotriviri a pus in calea voastra cea luminoasa. Dar voi, prin rugaciuni staruitoare, postiri, milostenii, si vegheri, va gateati pentru ziua incununarii, si sa primiti intai paharul patimirii, Domnului cantand: Aliluia!

 

Icosul al 8-lea

Multi vrajmasi vazuti si nevazuti a starnit satana asupra voastra, ploaie de pare, minciuni, si viclenii involburand mintile hainului sultan Ahmet si salbaticului sau vizir Gin Ali pasa. Voi insa, imbracandu-va in platosa dreptatii si intr-armandu-va cu armele luminii, prin smerita pocainta va intareati, pentru care auziti de la noi asa:

Bucurati-va, ca iadul cu slugile lui asupra voastra se porneste.

Bucurati-va, ca oastea cereasca spre ajutorul vostru grabeste.

Bucurati-va, iconomi buni ai Domnului, ce fapte bune pururea ravneati.

Bucurati-va, caci pentru aceasta veti fi si marturisitori neinfricati.

Bucurati-va, ca inaintea crudului sultan fiind adusi, l-ati infruntat.

Bucurati-va, ca pe bautorul de sange vizir in nedumerire l-ati aruncat.

Bucurati-va, ca puterea cea nebiruita a Sfintei Cruci este cu voi.

Bucurati-va, viteji netematori de ai semilunii puhoi.

Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

 

Condacul al 9-lea

Ritorii cei mult graitori nu pot sa spuna cum voi, de neam domnesc fiind si crescuti in desfatari, ati putut merge cu neclintita hotarare si pe calea cea stramta cu inimi pline de barbatie. Acestea sunt minunile credintei noastre savarsite in fiii luminii, ascultarii, si jertfei! Lui Dumnezeu Celui minunat intru sfintii Sai pentru aceasta impreuna sa-I cantam: Aliluia!

 

Icosul al 9-lea

In Sfinta si Marea Vineri a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, a ingaduit Iubitorul de oameni, cu judecatile Sale infricosate si neajunse mintilor noastre intunecate, sa se abata mania urgiei paganesti asupra casei voastre celei blagoslovite. Plangeau cu amar si jale neostoita toti locuitorii Bucurestiului, ba chiar si pietrele din drumul vostru, vazandu-va urcati in care si dusi spre Tarigrad, sub paza aspra, spre infricosata cercetare. Pentru aceasta nici noi nu vom tacea, ci vom grai catre voi:

Bucurati-va, ca pe Domnul domnitorilor in patimire Il urmati.

Bucurati-va, ca de Imparatul imparatilor ati hotarit sa nu va lepadati.

Bucurati-va, cu totii, domn, feciori, si gineri, ca spre marturisirea lui Hristos ati pornit.

Bucurati-va, ca dintre voi, sase cununa si slava muceniceasca au dobindit.

Bucurati-va si pentru mult indurerata doamna Maria, care pe voi va insoteste.

Bucurati-va, ca marita doamna, pe Hecuba din vechime in slava cu neasemanare o covarseste.

Bucurati-va, caci calatoria voastra, cu a Sfantului Sfintitului Mucenic Ignatie s-a asemanat.

Bucurati-va, ca vesnica rasplatire cereasca, precum acela, de la Domnul slavei ati luat.

Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

 

Condacul al 10-lea

Ajunsi in cetatea Sfantului Imparat Constantin, ati fost aruncati in infricosata temnita Sapte Turnuri. In bezna si frigul ce indurati inlantuiti, Duhul Cel Preasfant se ruga intru voi cu suspine negraite, harul Lui va lumina, va incalzea si va intarea, invatandu-va sa multumiti fierbinte lui Dumnezeu pentru toate si sa-I cantati: Aliluia!

 

Icosul al 10-lea

Cine va putea spune multimea caznelor si a chinurilor la care ati fost supusi vreme de aproape patru luni, prin care ati covarsit chiar si pe multi dintre mucenicii cei din vechime. Ingerilor si oamenilor v-ati facut priveliste infricosata si de mirare, lamurindu-va ca aurul cel curatit de sapte ori in foc; iar noi, laudand pe Cel Ce v-a slavit in viata si dupa moarte, va fericim zicand:

Bucurati-va, ca in temnita intunecata si umeda ati fost inchisi.

Bucurati-va, ca in lanturi si catuse v-au dat ai vostri parasi.

Bucurati-va, ca ati sangerat cumplit, strujiti ca mucenicii de odinioara.

Bucurati-va, caci cu cleste rosit in foc v-au ars pe piept si la subtioara.

Bucurati-va, ca tari ca diamantul ati ramas voi in ortodoxie.

Bucurati-va, ca ati crezut cu neclintire in viata veacului ce va sa fie.

Bucurati-va, ca Mantuitorul Hristos si Preacurata Sa Maica din inaltime va priveau.

Bucurati-va, ca toti sfintii si toate puterile ceresti pentru voi se rugau.

Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

 

Condacul al 11-lea

Ziua imparatescului praznic al Adormirii Maicii lui Dumnezeu, cand implineai 60 de ani de viata, slavite voievod, iar doamna Maria ar fi trebuit sa o cinsteasca pe Preasfinta ei ocrotitoare, a fost aleasa de pagani spre marirea nenumaratelor tale dureri. Caci portile cele grele ale temnitei deschizandu-le, ati fost adusi inaintea cruntului sultan, a curtii sale, si a calaului cu iataganul scos, pentru ultima si cea mai grea infruntare. Catre care indreptandu-va cu totii, cantati in inimile voastre: Aliluia!

 

Icosul al 11-lea

Istoviti de chinuri si suferinte, in grele lanturi ferecati, cu capete descoperite, cu picioare goale si numai in camasi, au stat vitejii marturisitori in fata paganului tiran, care cu ingrozire vicleana le fagadui viata daca se vor lasa de legea lor si vor trece la legea turceasca. Raspunsu-i-a Voda Brancoveanu: „Noi de legea crestineasca nu ne lasam; in ea ne-am nascut si am trait, in ea voim sa murim”. Apoi catre copiii sai zise: „Fiilor, fiti barbati! Am pierdut tot ce aveam pe lumea asta pamanteasca. Nu ne-au mai ramas decat sufletele; sa nu le pierdem si pe ele, ci sa le ducem curate inaintea Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sa spalam pacatele noastre cu sangele nostru”. De aceea drept este ca acum sa auziti:

Bucurati-va, caci cuvintelor amagitoare ale vicleanului sultan nu v-ati plecat.

Bucurati-va, caci ingerii cu cununi ceresti de voi s-au apropiat.

Bucurati-va, ca la botezul cel dintai acum pe cel al sangelui il adaugati.

Bucurati-va, caci astfel toate pacatele voastre cu desavarsire le spalati.

Bucurati-va, osteni viteji si nebiruiti ai Imparatului Ceresc.

Bucurati-va, ca vicleanul sarpe nu v-a putut amagi cu nimic pamantesc.

Bucurati-va, ca la momiri si ingroziri neplecandu-va, legea paganului Mahomed ati defaimat.

Bucurati-va, ca pentru legea cea noua, a darului si a iubirii lui Hristos ati rabdat si de El v-ati incununat.

Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

 

Condacul al 12-lea

De a si sovait Mateias pentru o clipa, ca un prunc, inaintea fiorosului gade, dar mai apoi, imbarbatandu-se, prin cuvintele domnescului sau parinte, singur mergand si-a asezat capul pe butuc, ravnind cu dorire prealuminatei cete a sfintilor mucenici, in care va canta in veci de veci Sfintei, Celei de o fiinta, si nedespartitei Treimi: Aliluia!

 

Icosul al 12-lea

Cadeau ca spicele sub secera capetele copiilor domnesti si al credinciosului Ianache sub ochii voievodului, din care curgeau paraiase de lacrimi pentru nespusa durere vremelnica si apropiata fericire vesnica. Dar in inima lui viteaza rasunau cu putere cuvintele proorocesti: „Iata, eu si pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”. Pentru aceasta, dupa vrednicie, aducem voua aceste cantari de lauda:

 

Bucurati-va, caci prin tare hotarare pacatul, moartea, si iadul ati biruit.

Bucurati-va, ca puitorul de nevointe Hristos intru cele ceresti v-a primit.

Bucurati-va, ca se ingrozesc tiranii si raucredinciosii privindu-va sau amintindu-si de voi.

Bucurati-va, rugatori bineprimiti pentru tara, neam, Ortodoxie, si sarmanii de noi.

Bucurati-va, ocrotitori ai Bucurestiului si mijlocitori pentru toata suflarea romaneasca.

Bucurati-va, solitori pentru ea, ca intelepciune de sus si mila bogata sa dobandeasca.

Bucurati-va, si nu ne lasati sa ne lepadam de sfanta credinta prin viata pagana.

Bucurati-va, invingatorilor, si cereti indurare pentru noi de la Preacurata Stapana.

Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

 

Condacul al 13-lea

O, Sfintilor martiri Brancoveni, care ati biruit si v-ati incununat, cautati dintru inaltimea fericitei si nesfarsitei vieti ceresti catre noi, cei impovarati de multe, mari, grele, si nepocaite pacate, si primind putina noastra rugaciune ca pe o gangurire prunceasca, mijlociti de la Dumnezeul milei si al indurarilor sa ne izbaveasca de chinurile cele vesnice ca, mantuiti fiind, pururea sa-I cantam impreuna cu voi in negraita bucurie a Imparatiei Sale: Aliluia!

 

Apoi se zice iarasi Icosul intii: Intregind lantul de aur al noilor martiri … si Condacul intii: Veniti, binecinstitorilor crestini, sa aducem cuvioase laude … si otpustul.

 

RUGACIUNE

O, Sfintilor martiri Brancoveni, care, prin intelepte osteneli, comoara sfintei si dreptei credinte pana in sfarsit o ati pazit, si de la Imparatul slavei, Hristos Dumnezeu, nevestejita cununa muceniceasca ati primit! Ce graiuri vom indrazni a va aduce noi, nevrednicii, prin care sa laudam mult-ravnitoarea voastra viata, de buni iconomi si credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum si sfarsitul vostru vitejesc, de adevarati eroi ai Ortodoxiei, prin care v-ati facut priveliste de multa mirare oamenilor si ingerilor? Cu adevarat ar trebui mai degraba sa iubim noi tacerea, ca unii ce suntem ingreuiati de multe, mari, grele, si nepocaite pacate, si nimic bun nu aflam intru noi, care sa ne apropie de evlavioasele voastre lucrari si de sfintele voastre virtuti, si sa ne dea o cuvioasa indrazneala, spre a indrepta catre voi, cu buna nadejde, smerita noastra rugaciune. Dar unde si catre cine vom putea alerga, daca nu catre Atotputernicul si Atotstiitorul Dumnezeu, Cel minunat intru Sfintii Sai, si catre voi, ca si catre aceia care, calatoria vietii prin valea ispitirii si a plangerii acestui veac inselator bine savarsind, ca aurul trecut prin foc de sapte ori v-ati lamurit, si ati ajuns lacasuri sfintite, in care Tatal, Fiul, si Sfintul Duh Dumnezeu s-au salasluit.

 

O, fericitilor, sfintilor, si bunilor biruitori mucenici Brancoveni! Cautati dintru inaltimea slavei cerestilor voastre lacasuri catre noi, care in tot ceasul in nenumarate chipuri ne primejduim, si care pentru multa noastra lenevie si mandrie, covarsiti de boli, pagube, necazuri, si de infricosate si negandite nevoi, mai mult decat toti, dupa dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticalositi si asupriti. Dar cum oare s-ar fi putut sa nu ajungem pana aici? Voi, intru atata desfatare si avutie pamanteasca aflandu-va, in toata viata voastra dorirea nestricacioaselor bogatii ale harului neincetat ati avut, iar noi, desi din mila proniei dumnezeiesti saraci si stramtorati fiind, cuvioasa neiubire de agoniseala defaimand, frumusetile mincinoase si stricacioase ale acestui veac trufas si nestatornic pururea ravnind, mai mult decat femeia cea garbova de ele ne-am pironit, iar cugetarea catre cele ceresti cu totul o am nimicit. Voi, socotind toata slava veacului de acum ca pe un fum, o umbra, si o nalucire de vis amagitor, stapanirea domneasca, multa avere, sanatatea, si insasi viata voastra, pe toate gunoaie le-ati socotit, ca pe Hristos in veci sa-L dobanditi; iar noi, de buna voie, si de nimeni siliti, prin lacomie materialnica in prapastia iubirii de placeri de care rusine este a si grai ne-am pravalit, si mai mult decat necredinciosii si rau credinciosii iubind prostia si nerusinarea patimilor ne-am paganizat. Pentru aceasta, in loc sa ajungem, dupa cuvantul Stapanului, sarea pamantului si lumina lumii, pentru noi se huleste tot mai mult intre neamuri numele cel preasfant si de mare cuviinta al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevarat, si in Treime inchinat. Ce raspuns vom da oare Infricosatului, Dreptului, si Nemitarnicului Judecator, caci stim prea bine ca de neinlaturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotararea, si dreapta rasplatire, pentru cele care cu gandul, cu cuvantul, si cu fapta am lucrat, si pentru ce la chinurile cele vesnice nicicand cugetand, in primejdia de a ajunge in ele mai jos decat cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitoceasca intelegere ne aflam, dupa cum Sfantului Macarie cel Mare i s-a descoperit.

 

Nu ne lasati sa ne netrebnicim mai mult si staviliti alunecarea noastra spre robia lumii, a trupului, si a diavolului, prin sfintele si pururea primitele voastre rugaciuni, o, preafericitilor martiri, rugatorilor fierbinte catre Dumnezeu pentru toata lumea, pentru Ortodoxie, pentru tara si neamul vostru, pentru toti cei ce alearga catre voi cu credinta tare si umilinta nefatarnica. Mijlociti pentru noi toate cele bune si de folos pentru luminarea ochilor mintilor si inimilor noastre celor intunecate de grija vietii de acum, ravna aprinsa si neostoita pentru fapta buna ce v-a insufletit pe voi, dobandirea intru cunostiinta a margaritarului celui de mult pret al binecinstitoarei si lucratoarei prin dragoste credinte, pretuirea lui mai mult decat lumina ochilor si decat viata aceasta vremelnica, pana la suflarea noastra cea mai de pe urma. Plecati spre mila si indurare pe milostivul si iubitorul de oameni Dumnezeu, sa ne cheme la El pe toti, sa ne deschida usa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca sa voim sa lucram in via si pe ogorul Lui, rascumparand vremea trecuta, pe care rau am cheltuit-o fiind intunecati de nestiinta si biruiti de urate ganduri si de patimi de necinste.

 

Cereti pentru noi si statornicia neclintita si taria de diamant ce ati avut pana ce v-ati dat sufletele voastre, curatite prin botezul sangelui, mai stralucitoare decat razele soarelui in mainile Ziditorului tuturor. Ca astfel, invrednicindu-ne si noi partii celei de-a dreapta, dimpreuna cu voi si cu toti sfintii care I-au bineplacut Lui de la inceputul veacurilor, sa-L slavim pe Dumnezeul vietii noastre, pe Tatal, pe Fiul, si pe Sfantul Duh, in nespusa fericire a Imparatiei Sale, in vecii vecilor. Amin.

Izbăveşte-mă, Doamne, că pier!

 

Există un leac pentru toate bolile sufleteşti. Unii nu ştiu despre el, iar alţii îl cunosc, dar nu-l folosesc şi rămân netămăduiţi. Cei ce-l iau nu numai că se vindecă, dar devin şi sfinţi. Acest leac este smerenia. Prin leacul acesta, proorocii au profeţit viitorul. Prin acest leac, Sfinţii Apostoli, din pescari ce erau, au devenit propovăduitori şi dascăli înflăcăraţi ai lumii. Prin acest leac, Sfântul Spiridon, din păstor de oi cum era, a devenit episcop sfânt al creştinilor. Acest leac a fost luat de Preasfânta Fecioară şi s-a învrednicit să devină Maica lui Hristos, care este Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit şi lipsit de păcat. Domnul ne îndeamnă ca toţi să luăm acest leac, pentru a afla odihnă aici pe pământ şi în ceruri! Smerenia adevărată nu-l lasă pe om să cadă în păcat; dar, chiar dacă n-ar izbuti şi ar cădea, îl ridică imediat. Acest leac vă sfătuiesc să-l luaţi pentru a vă vindeca de orice patimă. Dacă nu-l aveţi, cereţi-l de la Preabunul Dumnezeu şi o să vi-l dea.

Aşadar, prin smerenie şi prin răbdarea pe care aceasta o aduce, vă veţi mântui. Domnul a spus: „Cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat de Dumnezeu. Cel ce are răbdare până la sfârşit, se va mântui. Prin răbdare vă veţi câştiga sufletele”. De câte ori valurile repetate şi înfuriate ale ispitelor şi suferinţelor vor veni asupra noastră şi ne vom afla în primejdie de a pieri, să strigăm precum Petru: „Izbăveşte-mă, Doamne, că pier!”, şi în clipa aceea El îşi va întinde sfânta şi milostiva Sa mână şi ne va izbăvi.

MOŞ NICOLAE, OBICEIURI ŞI TRADIŢII

 

Distanţa de numai şase zile care separă Sântandreiul de Sânnicoară a favorizat o vie circulaţie a motivelor şi practicilor rituale, astfel că cercetatorul întâmpină serioase dificultăţi când încearcă stabilirea semnificaţiilor calendaristice.

Sântandreiul este plasat într-un timp sumbru, învăluit de spiritele malefice care devin extrem de violente în "Noaptea Strigoilor". Puterea forţelor potrivnice începe să scadă după miezul nopţii, la cântatul cocoşilor. Lumea ce părea că merge spre prabuşire este salvată însa în fiecare an de Sânnicoara, personaj mitologic imaginat ca un moş cu barba albă, călare pe cal, a cărui atribuţie principală era vegherea porţii cerului dinspre apus, pe unde încearca soarele să se strecoare în ţinuturile de miazănoapte. Acelaşi rol îl avea, susţine legenda, Sântoaderul care păzea poarta dinspre răsărit a cerului.

Moş Nicolae este o personificare la vârsta senectuţii, a timpului îmbătrânit care a preluat din Calendarul creştin numele şi data de celebrare ale Sfântului Nicolae (6 decembrie), personaj real (episcop din Myra, mort probabil în anul 342), apărător al dreptei credinţe în Iisus.

În tradiţiile româneşti Moş Nicolae are atribuţii străine de statutul sau ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzeşte Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, este iscoada lui Dumnezeu pe lângă Drac, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldaţii pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.

În nopţile marilor sărbători, când se deschide cerul pentru o clipă, oamenii pot să-l vadă stând la Masa Împărătească în dreapta lui Dumnezeu.

Moş Nicolae împarte astăzi, asemănător lui Moş Crăciun, daruri celor mici. Mai veche este însă tradiţia pedepsirii copiilor neascultători cu nuieluşa lăsată în încălţările lor în noaptea de 5/6 decembrie. Ca sfânt, Moş Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele decât cu recompensele. Conform tradiţiei creştine, el pedepsea pe cei care se abăteau de la dreapta credinţă lovindu-i cu nuiaua peste mâini.

Ziua de 6 decembrie încheie ciclul de sărbători şi practici magice, dedicate în special lupilor şi spiritelor morţilor-strigoi, început la mijlocul lunii Noiembrie (Filipii de Toamnă, Filipul cel Şchiop, Ovidenia, Lăsatul Secului de Crăciun, Noaptea Strigoilor si Sântandrei) şi incheiat la începutul lunii decembrie (Zilele Bubatului, Varvara, Moş Andrei), specific unui străvechi început de an autohton, probabil Anul Nou dacic.

Sânnicoară reproduce un vechi nume propriu, gr. Nikolaos, folosit în Grecia antică cu multe secole înaintea erei noastre. "Nikolaos se încadrează într-o bogată familie de compuse al căror prim element este nik- (verbul nikao - "a învinge", substantivul nike- "victorie"), semnificaţia acestuia explicând în bună măsură favoarea de care se bucura numele şi, implicit, frecvenţa lui în onomastica greacă" (Ionescu c., 1975, p. 219).

Tradiţiile populare româneşti par a nu fi străine de semnificaţiile străvechi ale numelui grecesc. Sărbătoarea de pe şase decembrie prefigura victoria binelui asupra răului, a luminii asupra întunericului: "la Sf. Nicolae se întoarce noaptea la ziuă cu cât se suceşte puiu-n găoace" (Radulescu-Codin, Mihalache, 1909, p. 91), spune o zicală musceleană. Aceleaşi simboluri optimiste apare şi din legenda ardeleană despre Sânnicoară şi Sântoader, păzitori ai Soarelui, ca şi din tradiţia bucovineană care susţine că Sânnicoară poate fi văzut în noaptea de Anul Nou "în lumina mare, atunci când cerurile se deschid de trei ori" (Pamfile, 1914, p. 157).

Legendele şi tradiţiile dedicate lui Sânnicoară, în esenţă precreştine, vorbesc de puterea sa neobişnuită invocată de soldaţii care porneau la luptă, de ajutorul dat, ca stăpân al apelor, corabierilor; de sprijinul acordat fetelor sărace la măritat, de grija purtată sufletelor etc.

Dacă la informaţiile etnografice şi folclorice de mai sus adăugam contextul favorabil în care este prezentat Sânnicoară în colinde, ca şi poziţia sa privilegiată în Panteonul românesc, putem afirma că acesta a fost un personaj mitologic al cărui cult se asemăna cu cel al Sântoaderului, Sângiorzului, Sântiliei şi Sâmedrului. Sunt indicii că unele atribuţii ale lui Sânnicoară au fost preluate, treptat, de sărbătorile vecine: Sântandrei şi de sărbătorile de iarnă.

Colindul Sfântului Andrei

 

Colo pe grindei,
Crang de alunei,
Val de artarei,
Sfanta manastire,
Loc de tainuire,
Si tamaduire,
Se piteste-n tei,
Casa lui Andrei,
De la schit la cruce,
Scara care duce,
Din cruce la schit,
Scari de coborat ...
De la schit in sus,
Crucea lui Iisus,
De la cruce-n tei,
Casa lui Andrei,
Cine ca-mi venea,
Si descaleca?
Venea Decebal
Calare pe-un cal,
Sfintii ca-i gasea,
Cu ei ca vorbea,
Dar nu se-nchina,
Nici cruce-si facea.La schitul din tei,
Crucea lui Andrei,
Traian ca venea,
La slujba sedea,
Slujba asculta,
Si ingenunchia,
Si nu se-nchina ...
Pe murg calarea
Si calea-si lua,
La cetatea lui,
A Trofeului ...
Andrei col-la schit,
Uite c-a iesit
Cu papucii lui,
Talpa Raiului,
Si potcapu' lui,
Arca cerului,
Cu vesminte sfinte,
Fratii inainte,
Cu toiag si cruce,
Candele-n rascruce,
Lumanari aprinse,
Valvatai cuprinse ...
Iara Sant Andrei
Sub crucea din tei,
Schitul din grindei,
Se roga mereu
La bun Dumnezeu ...
Acelasi Apostol este amintit si in colinde:
Ne dati ori nu ne dati?
Ca mergem la alta casa
Unde Sant Andrei ne iasa
Si ne face tolba groasa.

 

 

De ce nu te vindeci?

 " De ce nu te vindeci?

Nu te vindeci, pentru că atunci când vine ceva bun în viața ta, îl respingi și preferi să stai cu ceea ce nu te face fericit.

Nu te vindeci, pentru că nu știi că ești originea bolii tale.

Nu te vindeci, pentru că continui să ignori Ființa puternică și valoroasă pe care o porți înăuntru.

Nu te vindeci, pentru că vei continua să negi, pretinzând că totul este bine în lumea ta.

Nu te vindeci, pentru că nu îndrăznesti să te adresezi oamenilor pe care îi lași să-ti conducă viața.

Nu te vindeci, pentru că nu-ți folosești foarfecele, pentru a tăia legăturile cu oameni care nu te mai hrănesc.

Nu te vindeci, pentru că ai presupus că sacrificiul este calea de a-ți arăta dragostea altora.

Nu te vindeci, pentru că nu folosești magia iertării, pentru a te curăți de furie și resentimente.

Nu te vindeci, pentru că nu respecți voința liberă a Ființelor care te înconjoară, pentru a fi ceea ce sunt.

Nu te vindeci, deoarece îți intoxici corpul cu pastile și substanțe chimice, care potolesc simptomele și care îți creează dizarmonie interioară...

Nu te vindeci, pentru că
fugi de regele Soare,
nu vorbești cu Marea,
nu te pierzi într-o pădure și
ai uitat că ești Vindecătorul.

Nu te vindeci, pentru că nu acorzi atenție Universului, pentru că atunci când ceri ceva, refuzi să asculti modul în care îți este transmis, și felul în care te va face fericit, agățându-te de trecut.

Tu ai liberul arbitru și decizia îți aparține….
Dacă nu te vei lăsa dus, nu te vor lua cu forța, și nu te vei vindeca dacă nu dorești să te vindeci.

Cautā în tine și vezi ce te împiedicā sā fii liber si fericit.

Te îmbrātisez, Om frumos! "

O PILDĂ EMOȚIONANTĂ!

 

Un bărbat muncise ani întregi pentru a-și cumpăra mașina mult visată!

Într-o zi, în timp ce el lustruia automobilul, fiul lui de numai patru ani a luat o piatră și a început să zgârie partea laterală a acestuia!

Foarte furios, tatăl a luat mâna copilului său și a început s-o lovească de mai multe ori, nerealizând că folosește o cheie foarte grea...

La spital doctorii au fost nevoiți să-i taie toate degetele de la mână din cauza multiplelor fracturi.

După operație, în momentul în care copilul și-a văzut tatăl...cu ochii plini de lacrimi l-a întrebat:

"Tati,când îmi vor crește degetele la loc?"

În acel moment, bărbatul a simțit o lovitură direct în inimă rămânând fără cuvinte...

El s-a întors la mașină și a început să lovească în ea, devastat de propriile sale acțiuni!

Apoi, așezându-se lângă mașină, a văzut ce scrisese fiul lui cu piatra:

"TE IUBESC TATI!"

Furia și dragostea nu au limite!

Nu uita că:

LUCRURILE sunt pentru a fi FOLOSITE, iar

OAMENII sunt pentru a fi IUBIȚI...

Problema zilelor noastre este că ...

Oamenii sunt Folosiți iar Lucrurile sunt Iubite !

Ritualul celor 10 metanii te ajută să-ți limpezești mintea, să-ți îndeplinești dorințele și să-ți purifici sufletul!

 

Ritualul celor 10 metanii te ajută să-ți limpezești mintea, să-ți îndeplinești dorințele și să-ți purifici sufletul!

Când problemele vă acaparează și nu știți încotro să o apucați, este bine să urmați Ritualul celor 10 metanii… Urmat cu sufletul curat, acesta are puterea de a vă limpezi mintea, de a vă îndeplini toate dorințele posibile și imposibile dar și de a vă purifica sufletul.

Ritualul se urmează seara, înainte de culcare, având alături o lumânare aprinsă! Rugăciunea poate fi rostită cu glas tare dar și în gând, important este ca sufletul să fie curat!

Iată mai jos textul rugăciunii!

1. “Îţi mulţumim Doamne pentru toate binefacerile Tale, pe care ni le-ai făcut şi ni le faci nouă! (se face o metanie)

2. Îţi mulţumim Doamne pentru toate suferinţele şi patimile Tale, şi pentru tot ce-ai lucrat pentru mântuirea noastră! (se face o metanie)

3. Îţi mulţumim Doamne pentru bunătăţile pe care ni le-ai dat nouă şi pentru că nu ne-ai pierdut din cauza fărădelegilor noastre! (se face o metanie)

4. Iartă Doamne păcatele şi greşelile fraţilor şi surorilor şi a tuturor celor pe care îi pomenesc în rugăciunile mele! (se face o metanie)

5. Iartă Doamne păcatele şi greşelile fraţilor, surorilor şi a tuturor celor care mă pomenesc în rugăciunile lor şi se gandesc la mântuirea sufletului meu şi a familiei mele! (se face o metanie)

6. Ascultă Doamne smeritele noastre rugăciuni, a celor ce cerem Milostivirii Tale, ce ştii că ne sunt nouă de trebuinţă sufletului şi trupului şi dăruieşte robilor Tăi ce-i pomenesc în rugăciunile mele! (se face o metanie)

7. Dă-le lor şi nouă iertare păcatelor şi izbăvire de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi. Măreşte credinţa, nădejdea şi dragostea în sufletul nostru, primeşte-ne în pocăinţă şi revarsă peste noi toţi Harul Tău. Trimite pe Sfinţii Tăi Îngeri Doamne, să ne înveţe a lucra cu stăruinţă orice faptă bună, pentru a ne păzi de tot păcatul şi sminteala, pentru a ne ţine pe toţi uniţi în legătura păcii, a dragostei şi a ascultării de Sfanta noastră Biserică Ortodoxă şi de conducătorii ei cei duhovniceşti, care se ostenesc a ne arăta căile Tale! (se face o metanie)

8. Scrie Doamne şi numele nostru în Cartea Vieţii Tale, şi fereşte-ne de ceasul încercărilor. Ajută-ne Doamne să sfârşim cu bine viaţa aceasta, dăruindu-ne sfarşit uşor şi fără dureri şi îngeri milostivi care să ne întărească şi să călătorească cu noi la Împărăţia Ta! (se face o metanie)

9. Miluiește Doamne – pe toţi cei ce sunt bolnavi, pe cei călătoresc pe uscat, pe apă și prin aer, pe văduve şi pe orfani, pe bătrani şi pe copii, pe toţi care sunt în războaie, în cutremure, incendii, inundații și secete, în arșița frigului, în suferinţă şi necazuri, în lipsuri şi dureri, în închisori – după mare mila Ta! (se face o metanie)

10. Iartă Doamne, şi sufletele cele botezate în numele tău Prea Sfantă Treime, care au murit nepregatiți şi se află în iad, şi n-au fost vrăjmaşi ai Tăi, iar aici pe pământ nu au pe nimeni să se roage pentru ei, miluieşte-i Doamne, după mare mila Ta! (se face o metanie).

Amin!”

O rugăciune foarte puternică pe care este bine să o citească creştinul în fiecare zi

 O rugăciune foarte puternică pe care este bine să o citească creştinul în fiecare zi

Această rugăciune este foarte puternică şi este bine să o citească creştinul în fiecare zi. Sfinţii Părinţi recomandă să se facă câte 3 metanii la fiecare (iar în zilele când nu se fac metanii să se înlocuiască cu 3 închinăciuni).

1. Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Treime;

2. Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Născătoare de Dumnezeu;

3. Milostivi să-mi fiţi mie cei 4 Evanghelişti ai Domnului;

4. Milostiv să-mi fii mie Sfinte Ioane Botezătorule al Domnului;

5. Milostivi să-mi fiţi mie cei 12 Apostoli ai Domnului;

6. Milostivi să-mi fiţi mie cei 70 Apostoli ai Domnului;

7. Milostivi să-mi fiţi mie toţi sfinţii din ceruri şi toate puterile cereşti;

8. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Părinţi din ceruri;

9. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Mucenici din ceruri;

10. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Cuvioşi din ceruri;

11. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Părinţi Ierarhi din ceruri;

12. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Martiri din ceruri;

13. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Prooroci din ceruri;

14. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Pustnici din ceruri;

15. Milostive să-mi fiţi mie toate Sfintele Cuvioase Femei din ceruri;

16. Milostive să-mi fiţi mie toate Sfintele Muceniţe Fecioare din ceruri;

17. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Arhangheli din ceruri;

18. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Îngeri din ceruri;

19. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii zilei de astăzi;

20. Milostivă să-mi fii mie toată puterea cea lucrătoare a cerului;

21. Milostiv să-mi fii mie Sfinte Patron al meu (numele);

22. Milostiv să-mi fii mie Sfinte Patron al casei (numele);

23. Milostiv să-mi fii mie îngeraşul meu sfânt păzitor.

Cine mulţumeşte Lui Dumnezeu în boală, este un martir de bună voie Sfântul Efrem Sirul zice aşa:

 

"Dumnezeu, de la omul bolnav, două lucruri cere: Să mulţumească Lui Dumnezeu pentru boală şi să se roage neîncetat."

Numai atât. Nu cere post, nu priveghere, nu plecare de genunchi, nu culcarea pe jos, nu târzia mâncare, nu uscata mâncare, nu puţina mâncare, nu starea de toată noaptea; nu cere de la dânsul nimic, decât aceste două lucruri.

Orice bolnav care crede în Hristos şi are dreapta credinţă, atât trebuie să zică:

"Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne, că-mi dai suferinţă şi certare! Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne, că mă iubeşti şi mă cerţi!" şi "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!" Acestea se cer de la tot sufletul, fie bolnav, fie sănătos, dar de la bolnav numaidecât.

Că Dumnezeu ştie că trupul se smereşte prin boală şi nu mai trebuie să-l înfrânezi cu postul, cu asprimea, cu cutare; deja trupul este smerit, mai mult decât puterea lui de suferinţă. Şi de aceea se cere osteneala duhului, rugăciunea. De la aceasta nu-i scutit nimeni până la ultima suflare, iar în ceea ce zice Sfântul Efrem, că trebuie să mulţumeşti Lui Dumnezeu pentru boală, Sfântul Ioan Gură de Aur, în acelaşi duh vorbeşte despre bolnavi:

"Atât de plăcută este limba bolnavului care mulţu­meşte Lui Dumnezeu în boală, în vreme de suferinţă, încât nu este cu nimic mai prejos decât limba martirilor, care-L mărturiseau în chinuri, când îi răstigneau şi-i băgau în căldări şi-i fierbeau. Că şi aceia sufereau, şi acesta suferă într-o măsură."

Deci, cine mulţumeşte Lui Dumnezeu în boală, este un martir de bună voie. Şi de aceea să-i spui să se bucure că e bolnav(ă). Da! Să nu se întristeze. Știi cine se întristează? Trupul. Că el are să sufere ceva. Dar sufletul trebuie să se bucure totdeauna. Să-şi aducă aminte, că zice marele Apostol Pavel:

"Când sunt slab, atunci sunt tare. Căci, cu cât slăbeşte omul nostru cel dinafară, adică trupul, cu atât se înnoieşte cel dinlăuntru, din zi în zi."