ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR -
Va invit sa citim acest acatist timp de 40 de zile pentru tara noastra, una din gradinile Maicii.
Hei, merci că ai citit până aici! 🤗
↓ Te-ar putea interesa și următorul articol...
Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:
Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Iar de nu ești preot, zi:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește‑ne pe noi. Amin.
Apoi se zic rugăciunile începătoare: Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...
Apoi aceste tropare, glasul al 6‑lea:
Miluiește‑ne pe noi, Doamne, miluiește‑ne pe noi, că nepricepându‑ne
de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi,
păcătoșii robii Tăi, miluiește‑ne pe noi.
Slavă...
Cinstita prăznuire a prorocului Tău, Doamne, cer arată Biserica Ta;
că îngerii împreună cu oamenii se veselesc. Pentru rugăciunile lui,
Hristoase Dumnezeule, în pace îndreptează viața noastră.
Și acum...
Multe sunt mulțimile păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu; dar
către tine năzuiesc, Curată, căutând mântuire: cercetează neputinciosul
meu suflet și te roagă Fiului tău și Dumnezeului nostru, ca să‑mi dea
iertare de răutățile ce am făcut, ceea ce ești una binecuvântată.
Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și se fac închinăciuni câte vei voi. Apoi rostește rugăciunea aceasta:
Întru tot Sfântă Treime, Dumnezeule și Făcătorule a toată lumea,
ajută‑mi și îndreptează inima mea, să încep cu înțelepciune și să
sfârșesc cu fapte bune acești Psalmi insuflați de Dumnezeu, pe care
Duhul Sfânt i‑a rostit prin gura lui David și pe care și eu,
nevrednicul, voiesc să‑i rostesc acum. Dar, cunoscându‑mi nepriceperea
și căzând înaintea Ta, mă rog Ție și cer ajutor de la Tine: îndreptează
mintea mea, Dumnezeule, și‑mi întărește inima, să nu mă îngreunez de
graiurile gurii, ci să mă veselesc de înțelegerea cuvintelor și să mă
gândesc la lucrarea faptelor bune, ca luminându‑mă cu faptele cele bune,
să mă învrednicesc la Judecată de șederea de‑a dreapta Ta, împreună cu
toți aleșii Tăi. Deci, binecuvântează‑mă, Stăpâne, ca din inimă să
rostesc cu limba mea așa:
Și să începi a citi Psaltirea încet și cu multă luare‑aminte, fără să
te grăbești și cugetând mereu, ca să înțelegi și cu mintea cele ce
citești.
PSALMUL 46 Al fiilor lui Core
1. Toate popoarele bateți din palme, strigați lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
2. Că Domnul este Preaînalt, înfricoșător, Împărat mare peste tot pământul.
3. Supusu‑ne‑a nouă popoare și neamuri sub picioarele noastre;
4. Alesu‑ne‑a nouă moștenirea Sa, frumusețea lui Iacov, pe care a iubit‑o.
5. Suitu‑S‑a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiță.
6. Cutremur i‑a cuprins pe ei acolo; dureri ca ale celei ce naște. Cu vânt puternic va sfărâma corăbiile Tarsisului.
7. Precum am auzit, așa am și văzut, în cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului nostru.
8. Dumnezeu a întemeiat‑o pe ea în veac. Primit‑am, Dumnezeule, mila Ta, în mijlocul locașului Tău.
9. După numele Tău, Dumnezeule, așa și lauda Ta peste marginile pământului; dreapta Ta este plină de dreptate.
10. Să se veselească Muntele Sionului, să se bucure fiicele lui Iuda pentru judecățile Tale, Doamne.
11. Înconjurați Sionul și‑l cuprindeți pe el, povestiți despre turnurile lui.
12. Puneți‑vă inimile voastre întru puterea lui și străbateți palatele lui, ca să povestiți neamului ce vine
13. Că Acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru în veac și în veacul veacului; El ne va paște pe noi în veci.
PSALMUL 48 Al fiilor lui Core
1. Auziți acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce locuiți în lume:
2. Pământenii și fiii oamenilor, împreună bogatul și săracul.
3. Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere.
4. Pleca‑voi spre pildă urechea mea, tâlcui‑voi în sunet de psaltire gândul meu.
5. Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmașilor mei?
6. Ei se încred în puterea lor și cu mulțimea bogăției lor se laudă.
7. Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preț de răscumpărare,
8. Că răscumpărarea sufletului este prea scumpă și niciodată nu se va putea face,
9. Ca să rămână cineva pe totdeauna viu și să nu vadă niciodată moartea.
10. Fiecare vede că înțelepții mor, cum mor și cei neînțelepți și nebunii, și lasă altora bogăția lor.
11. Mormântul lor va fi casa lor în veac, locașurile lor din neam în neam, deși numit‑au cu numele lor pământurile lor.
12. Și omul, în cinste fiind, n‑a priceput; alăturatu‑s‑a dobitoacelor celor fără de minte și s‑a asemănat lor.
13. Această cale le este sminteală lor și celor ce vor găsi de bune spusele lor.
14. Ca niște oi în iad sunt puși, moartea îi va paște pe ei.
15. Și‑i vor stăpâni pe ei cei drepți și ajutorul ce‑l nădăjduiau din slava lor se va învechi în iad.
16. Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca.
17. Să nu te temi când se îmbogățește omul și când se înmulțește slava casei lui.
18. Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui.
19. Chiar dacă sufletul lui se va binecuvânta în viața lui și te va lăuda când îi vei face bine,
20. Totuși intra‑va până la neamul părinților lui și în veac nu va vedea lumină.
21. Omul, în cinste fiind, n‑a priceput; alăturatu‑s‑a dobitoacelor celor fără de minte și s‑a asemănat lor.
Slavă...
PSALMUL 49 Al lui Asaf
1. Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grăit și a chemat pământul,
2. De la răsăritul soarelui până la apus. Din Sion este strălucirea frumuseții Lui.
3. Dumnezeu strălucit va veni, Dumnezeul nostru, și nu va tăcea.
4. Foc înaintea Lui va arde și împrejurul Lui vifor mare.
5. Chema‑va cerul de sus și pământul, ca să judece pe poporul Său.
6. Adunați‑I Lui pe cuvioșii Lui, pe cei ce au făcut legământ cu El pentru jertfe.
7. Și vor vesti cerurile dreptatea Lui, că Dumnezeu Judecător este.
8. «Ascultă, poporul Meu, și‑ți voi grăi ție, Israele!... Și voi mărturisi ție: Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt Eu.
9. Nu pentru jertfele tale te voi mustra, iar arderile de tot ale tale înaintea Mea sunt pururea.
10. Nu voi primi din casa ta viței, nici din turmele tale țapi,
11. Că ale Mele sunt toate fiarele câmpului, dobitoacele din munți și boii.
12. Cunoscut‑am toate păsările cerului și frumusețea țarinii cu Mine este.
13. De voi flămânzi, nu‑ți voi spune ție, că a Mea este lumea și plinirea ei.
14. Oare, voi mânca carne de taur sau sânge de țapi voi bea?
15. Jertfește lui Dumnezeu jertfă de laudă și împlinește Celui Preaînalt făgăduințele tale.
16. Și Mă cheamă pe Mine în ziua necazului și te voi izbăvi și Mă vei preaslăvi».
17. Iar păcătosului i‑a zis Dumnezeu: «Pentru ce tu istorisești dreptățile Mele și iei legământul Meu în gura ta?
18. Tu ai urât învățătura și ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta.
19. De vedeai furul, alergai cu el și cu cel desfrânat partea ta puneai.
20. Gura ta a înmulțit răutate și limba ta a împletit vicleșug.
21. Șezând împotriva fratelui tău cleveteai și împotriva fiului maicii tale ai pus sminteală.
22.
Acestea ai făcut și am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi
asemenea ție; mustra‑te‑voi și voi pune înaintea feței tale păcatele
tale.
23. Înțelegeți, dar, acestea cei ce uitați pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească și să nu fie cel ce izbăvește.
24. Jertfa de laudă Mă va slăvi și acolo este calea în care voi arăta Lui mântuirea Mea».
PSALMUL 50 Al lui David
1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea.
7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie.
8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le.
11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine.
13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.
14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Slavă...
PSALMUL 51 Al lui David
1.
Ce te fălești întru răutate, puternice? Fărădelege toată ziua,
nedreptate a vorbit limba ta; ca un brici ascuțit a făcut vicleșug.
2. Iubit‑ai răutatea mai mult decât bunătatea, nedreptatea mai mult decât a grăi dreptatea.
3. Iubit‑ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană!
4.
Pentru aceasta Dumnezeu te va doborî până în sfârșit, te va smulge și
te va muta din locașul tău și rădăcina ta din pământul celor vii.
5. Vedea‑vor drepții și se vor teme și de el vor râde și vor zice: «Iată omul care nu și‑a pus pe Dumnezeu ajutorul lui,
6. Ci a nădăjduit în mulțimea bogăției sale și s‑a întărit întru deșertăciunea sa».
7. Dar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, am nădăjduit în mila lui Dumnezeu, în veac și în veacul veacului.
8. Slăvi‑Te‑voi în veac, că ai făcut aceasta și voi aștepta numele Tău, că bun este înaintea cuvioșilor Tăi.
PSALMUL 52 Al lui David
1. Zis‑a cel nebun întru inima sa: «Nu este Dumnezeu!».
2. Stricatu‑s‑au și urâți s‑au făcut întru fărădelegi. Nu este cel ce face bine.
3. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înțelege sau cel ce caută pe Dumnezeu.
4. Toți s‑au abătut, împreună netrebnici s‑au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul.
5. Oare, nu vor cunoaște toți cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea,
6. Pe Domnul nu L‑au chemat. Acolo s‑au temut de frică, unde nu era frică,
7. Că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; rușinatu‑s‑au, că Dumnezeu i‑a urgisit pe ei.
8.
Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? Când va întoarce Domnul pe
cei robiți ai poporului Său, bucura‑se‑va Iacov și se va veseli Israel.
PSALMUL 53 Al lui David
1. Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește‑mă și întru puterea Ta mă judecă.
2. Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele.
3. Că străinii s‑au ridicat împotriva mea și cei tari au căutat sufletul meu și n‑au pus pe Dumnezeu înaintea lor.
4. Că iată, Dumnezeu ajută mie și Domnul este sprijinul sufletului meu.
5. Întoarce‑va cele rele vrăjmașilor mei; cu adevărul Tău îi vei pierde pe ei.
6. De bună voie voi jertfi Ție; lăuda‑voi numele Tău, Doamne, că este bun,
7. Că din tot necazul m‑ai izbăvit și spre vrăjmașii mei a privit ochiul meu.
PSALMUL 54 Al lui David
1. Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea și nu trece cu vederea ruga mea.
2.
Ia aminte spre mine și mă ascultă; mâhnitu‑m‑am întru neliniștea mea și
m‑am tulburat de glasul vrăjmașului și de necazul păcătosului.
3. Că a abătut asupra mea fărădelege și întru mânie m‑a vrăjmășit.
4. Inima mea s‑a tulburat întru mine și frica morții a căzut peste mine;
5. Teamă și cutremur au venit asupra mea și m‑a acoperit întunericul.
6. Și am zis: «Cine‑mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor și să mă odihnesc?».
7. Iată, m‑aș îndepărta fugind și m‑aș sălășlui în pustiu.
8. Așteptat‑am pe Dumnezeu, Cel ce mă mântuiește de puținătatea sufletului și de vifor.
9. Nimicește‑i, Doamne, și împarte limbile lor, că am văzut fărădelege și dezbinare în cetate.
10. Ziua și noaptea o va înconjura pe ea peste zidurile ei; fărădelege și osteneală în mijlocul ei și nedreptate;
11. Și n‑a lipsit din ulițele ei camătă și vicleșug.
12. Că de m‑ar fi ocărât vrăjmașul, aș fi răbdat;
13. Și dacă cel ce mă urăște s‑ar fi fălit împotriva mea, m‑aș fi ascuns de el.
14. Iar tu, omule, asemenea mie, căpetenia mea și cunoscutul meu,
15. Care împreună cu mine te‑ai îndulcit de mâncări, în casa lui Dumnezeu am umblat în același gând!
16. Să vină moartea peste ei și să se coboare în iad de vii,
17. Căci vicleșug este în locașurile lor, în mijlocul lor.
18. Iar eu către Dumnezeu am strigat și Domnul m‑a auzit pe mine.
19. Seara și dimineața și la amiezi spune‑voi, voi vesti, și va auzi glasul meu.
20. Izbăvi‑va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, că mulți erau împotriva mea.
21. Auzi‑va Dumnezeu și‑i va smeri pe ei, Cel ce este mai înainte de veci.
22. Că nu este în ei îndreptare și nu s‑au temut de Dumnezeu. Întins‑au mâinile împotriva aliaților lor,
23. Întinat‑au legământul Lui. Risipiți au fost de mânia feței Lui și s‑au apropiat inimile lor;
24. Muiatu‑s‑au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeți.
25. Aruncă spre Domnul grija ta și El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului.
26. Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa stricăciunii.
27. Bărbații vărsători de sânge și vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine, Doamne.
Slavă...
DUPĂ A ȘAPTEA CATISMĂ
Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...
Apoi troparele, glasul 1:
Când
va ședea Judecătorul pe scaunul Său și îngerii vor sta de față, când
trâmbița va răsuna și văpaia va arde, ce vei face, suflete al meu,
ducându‑te la Judecată? Căci atunci răutățile tale vor sta de față și
greșelile tale cele ascunse se vor vădi. Pentru aceasta, mai înainte de
sfârșit, strigă către Judecătorul: Dumnezeule, milostivește‑Te spre mine
și mă miluiește!
Slavă...
Toți
să priveghem și să întâmpinăm pe Hristos cu mulțime de untdelemn și cu
candele aprinse, ca să ne învrednicim a fi înăuntrul cămării Mirelui. Că
cel ce va rămâne afară în deșert va striga către Dumnezeu:
miluiește‑mă!
Și acum...
În patul
a multe păcate zăcând, mă dezbrac de nădejdea mântuirii mele. Că somnul
lenevirii mele pricinuiește chinuri sufletului meu. Dar Tu, Dumnezeule,
Cel ce Te‑ai născut din Fecioară, ridică‑mă spre cântarea Ta, ca să Te
slăvesc pe Tine.
Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și rugăciunea aceasta:
Doamne,
Dumnezeul meu, ca un bun și de oameni iubitor, multe mile ai făcut cu
mine, pe care nu mă așteptam să le văd. Cu ce, oare, voi răsplăti
bunătățile Tale, Doamne, Doamne al meu? Mulțumesc numelui Tău celui mult
lăudat, mulțumesc milostivirii Tale celei negrăite ce o ai spre mine,
mulțumesc îndelungii Tale răbdări celei neasemănate și Te rog,
sprijinește‑mă și de acum înainte și mă ajută! Ferește‑mă, Stăpâne al
tuturor, ca să nu mai greșesc înaintea Ta! Că Tu cunoști alunecarea cea
lesnicioasă a firii mele. Tu știi nepriceperea mea, Tu cunoști cele
făptuite de mine, cele întru cunoștință și întru necunoștință, cele de
voie și cele fără de voie, cele din noapte și cele din zi, cele cu
mintea și cu gândul. De aceea, ca un Dumnezeu bun și de oameni iubitor,
șterge‑le, Preabunule Doamne, cu roua milei Tale și ne mântuiește,
pentru Sfânt numele Tău, cu judecățile care știi! Pentru că Tu ești
lumina și adevărul și viața și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și
Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Ce spune Biserica şi Sfânta Scriptură despre Sfânta Cruce?Sunt sigur, nimeni nu-şi imaginează ortodoxia fără de Sfânta Cruce a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ba mai mult ca atât, creştinismul nu s-ar putea identifica pe sine însuşi, fără de Crucea pe care a pătimit Domnul nostru. Însăşi Sfânta Scriptură, prin gura apostolului Pavel strigă: „Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim este puterea lui Dumnezeu" (I Corinteni 1;18). Dintre cei care au urât Crucea, cât şi pe Cel răstignit pe ea, dea lungul istoriei au fost, sunt şi vor fi. Pentru noi, ortodocşii, semnul Sfintei Cruci este „Semnul Fiului Omului", despre care ne vorbeşte cartea Apocalipsei.
Când ne însemnăm cu Sfânta Cruce? Orice rugăciune, orice lucru, orice mişcare din viaţa noastră trebuie să se înceapă cu Sfânta Cruce. Suntem însă datori ca să ştim cum corect să ne însemnăm pe noi cu Crucea Domnului. Aşadar, semnul Sfintei Cruci îl facem când: • Ne trezim dimineaţa şi dorim să începem sfânta rugăciune; • Înainte şi după masă; • Înainte de a ieşi din casă; • La începerea şi la sfârşirea oricărui lucru; • Când trecem pe lângă o răstignire sau pe lângă o biserică; • Când ne simţim rău şi invocăm ajutorul lui Dumnezeu; • Când mărturisim, înaintea lui Dumnezeu şi a sectanţilor; • Când intrăm în biserică şi când ieşim, în timpul serviciului divin din biserică; • Seara înainte şi după rugăciunile de seară. Ce însemnăm cu Sfânta Cruce?Este foarte bine şi frumos când creştinii, din dragoste faţă de Dumnezeu, nu din fanatism înseamnă cu semnul Sfintei Cruci: • Bucatele care urmează să le mănânce; • Drumul, înainte de plecare; • Perna şi pereţii casei înainte de culcare şi desigur pe sine însuşi şi pe copiii săi; Ce cuvinte rostim când ne însemnăm cu Sfânta Cruce? Rugăciunea pe care poate să o rostească atunci când însemnează ceva cu semnul Sfintei Cruci este: „Îngrădeşte-mă, acoperă-mă şi mă păzeşte Doamne cu puterea Cinstitei şi de Viaţă dătătoarei Crucii Tale, depărtând de la mine tot răul. Amin" sau pur şi simplu: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin". Poate să se întâmple ca cineva în jurul vostru să vă întrebe, nu care cumva te temi de vrăji? Să nu vă fie ruşine. Explicaţile că atunci când cineva dă ceva de pomană, iar cel ce primeşte săvârşeşte semnul Sfintei Cruci o face nu pentru că se teme de vrăji, ci pentru ca lucrul dat, să fie primit: „În numele Domnului", dar totodată şi pentru al curăţi de toată întinăciunea!
Cum săvârşim Semnul Sfintei Cruci?De importanţă majoră este modul în care ne facem noi semnul Sfintei Cruci! Unii creştini, făcându-şi alehamite Cruce, nu fac decât să batjocorească Crucea Domnului, iar prin aceasta aduce bucurie diavolului. De asemeni, trebuie de ştiut că făcându-ne în bătaie de joc Semnul Sfintei Cruci, nu o folosim ca armă împotriva diavolului, dimpotrivă spre osândire. Ea, făcută în bătaie de joc nu ne poate mântui. Când ne însemnăm cu Semnul Sfintei Cruci, unim primele trei degete de la mâna dreaptă în una, iar cele două mici le strângem strâns în palme. Cele trei degete mari adunate în una, simbolizează Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită. Cele două degete strânse în palmă ne aduc aminte de cele două firi a Domnului nostru Iisus Hristos, adică, Dumnezeu adevărat şi om adevărat (vezi şi imaginea).
După ce le-am strâns degetele, le ducem la frunte, apoi jos, la burtă (la buric), ridicăm mâna şi o ducem la dreapta, apoi la stânga, rostind: „În numele Tatălui (la frunte), şi al Fiului (la burtă), şi al Sfântului (la dreapta) Duh (la stânga). Amin" (vezi şi imaginea). Semnul Sfintei Cruci, făcut în modul dat ne aduce aminte totodată şi despre faptul că Hristos (la frunte) sa coborât din ceruri pe pământ, unde s-a răstignit, apoi sa coborât la iad (ducem mâna la burtă), sa înălţat la ceruri, unde şade de-a dreapta Tatălui (ridicăm mâna la dreapta) şi iarăşi va să vină cu slavă să judece vii şi morţii (la stânga). La sfârşit zicem Amin (aşa să fie), pecetluind cuvintele noastre, şi mărturisind că suntem de acord cu această învăţătură.
De ce purtăm Semnul Sfintei Cruci?Fiecare creştin ortodox este dator să poarte Semnul Sfintei Cruci asupra sa. Troparul de la Taina Sfântului Maslu spune: „Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat-o nouă, că se scutură şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei, că morţii a sculat şi moartea a călcat...". Obişnuiesc să spun creştinilor din parohia mea că un creştin fără de Cruce la gât este ca un soldat care a plecat la război fără de armă. Nu prea mari izbânde o să aibă pe câmpul de luptă. Eu zic că din prima va fi doborât. La noi, după cum spune Sfânta Scriptură lupta vine nu împotriva trupului ci împotriva duhurilor întunericului. Deci, cea mai potrivită armă pentru lupta noastră cu dracii rămâne cinstita
Cruce pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos şi prin care a fost omorâtă moartea cea semeaţă. În altă parte se spunea că în vechime, robii erau însemnaţi cu anumite semne, aşa încât, atunci când venea stăpânul vedea că ăsta este a lui Gheorghe rob, celălalt a lui Ion, iar celălalt a lui Vasile. Tot aşa se va întâmpla şi la Înfricoşătoarea Judecată a Domnului nostru Iisus Hristos. Mântuitorul nostru îi va vedea pe cei însemnaţi cu semnul Său, pe când pe cei ce nu vor purta semnul Fiului Omului, mă tem că vor fi alungaţi în focul cel mai dinafară unde va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Simbolistica.În tradiţia ortodoxă este cel mai des întâlnit semnul Crucii cu opt colţuri. Aceasta este de obicei formată din patru braţe. Unul este vertical şi trei orizontale. Braţul vertical şi cel din mijloc, orizontal este Crucea propriu zisă. Braţul de sus, ne aduce aminte despre tabla pe care scria vina pentru care a fost răstignit: „Iisus Hristos Regele Iudeilor".
Bara de jos, care vine înclinată (în stânga), conform tradiţiei creştine ortodoxe, este braţul pe care sau sprijinit picioarele Domnului nostru Iisus Hristos. Bara este înclinată în stânga aducându-ne aminte despre cei doi tâlhari, care au fost răstigniţi unul de-a dreapta şi celălalt de-a stânga Domnului. Unul dintre ei sa pocăit, cel din dreapta şi sa înălţat la cer (bara a arătat în sus), iar celălalt, pentru necredinţa lui a mers la iad (bara a arătat în jos). De obicei, sub majoritatea crucilor creştine ortodoxe se vede şi un craniu. Conform aceleiaşi tradiţii creştine, Mântuitorul a fost răstignit în locul în care a fost îngropat şi Adam. Atunci când a curs sângele Domnului răstignit pe Cruce, acesta sa prelins până pe căpăţâna lui Adam, astfel ştergând păcatul strămoşesc de pe întreg neamul omenesc, dar şi zdrobind moartea prin această supremă jertfă.
Împotriva Sectanţilor.Deseori se va întâmpla să vă întâlniţi cu cei care se consideră „Martorii lui Iehova", care nu cred în Cruce, afirmând că Domnul a fost răstignit pe un stâlp. Vă vor întreba, dacă pe fiul Dvs., îl vor împuşca dintr-o armă, veţi purta-o pe aceasta la gât? Aici le răspundeţi, fără ezitare şi cu tărie în voce: „Da!" În acest sens, chiar nu demult am citit, dar sunt nenumărate cazuri când ostaşii au fost răniţi pe câmpul de luptă şi prin miracol, au rămas vii. Aceştia, agaţă glontele la gât şi îl poartă ca pe un talisman la gâtul său. Sau cazul unui alt ostaş, căruia un carnet, dacă nu mă înşală memoria, în Irak ia salvat viaţa de un glonte, carnetul rămânând găurit, dar primind asupra sa glontele. Ostaşul este acum nedesprţit de acel carnet. Îi aduce aminte ce la ajutat să rămână în viaţă. Cu cât mai mult noi, creştinii, pentru care sa răstignit Hristos, pentru care a fost adusă această supremă jertfă, oare nu merită de fiecare dată să ne aducem aminte cine şi în ce mod a pătimit pentru noi? Oare nu merită să păstrăm vie în memoria noastră această jertfă culminantă ce a avut loc pe Cruce? Trebuie fără de ezitare să le răspundem sectanţilor, folosind şi argumentele biblice, dar şi cele din Sfânta Tradiţie!
Crucii Tale ne închinăm Stăpâne şi sfânt înviere a Ta o lăudăm şi o slăvim!
Preot Iulian Raţă
Despre Sfânta Tradiţie
1. Sfânta Tradiţie a Vechiului Testament este mai veche decât Sfânta Scriptură:
· Că l-am ales, ca să înveţe pe fii şi casa sa după sine să umble în calea Domnului şi să facă judecată şi dreptate; pentru ca să aducă Domnul aspura lui Avraam toate cîte i-a făgăduit (Facerea 18,19);
· Atunci a grăit iară-şi Domnul cu Moise şi a zis: „Intră la Faraon, că i-am învîrtoşat inima lui şi a slugilor lui, ca să arăt între ei pe rînd aceste semne ale Mele; ca să istorisiţi în auzul fiilor voştri cîte am făcut în Egipt şi semnele Mele, pe care le-am arătat într-însul şi ca să cunoască toţi că Eu sunt Domnul!” (Ieşire 10, 1-2);
· Prin credinţă Enoh a fost luat de pe pămînt ca să nu vadă moartea, şi nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase, căci mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că a bine-plăcut lui Dumnezeu (Evrei 11, 5).
2. Şi după dare legii prin Moise, oamenii învăţau credinţa în Dumnezeu prin Sfînta Tradiţie:
· Adu-ţi aminte de zilele de demult, cugetă la anii neamurilor trecute! Întreabă pe tată-l tău şi-ţi va da de ştire, întreabă pe bătrîni şi-ţi vor spune... (Deuteronom, 32, 7);
· Iar Ghedeon i-a zis: „Domnul meu, dacă Domnul e cu noi, pentru ce ne-au ajuns pe noi toate necazurile acestea? Şi unde sunt oare toate minunile Lui de care ne-au istorisit nouă părinţii noştri cînd spuneau: Din Egipt ne-a scos pe noi Domnul. Acum însă ne-a părăsit Domnul şi ne-a dat în mîinile Madianiţilor” (Judecători 6, 14);
· Cîte am auzit şi am cunoscut şi cîte părinţii noştri ne-au învăţat. Nu sau ascuns de la fii lor, din neam în neam, vestind laudele Domnului şi puterile Lui, şi minunile pe care le-a făcut. Şi a ridicat mărturie în Iacob şi lege a pus în Israel. Cîte a poruncit părinţilor noştri ca să le arate pe ele fiilor lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină (Psalmul 77, 3-7);
3. Şi Sfînta Tradiţie a Testamentului Nou, este mai veche decît Sfînta Scriptură a acestuia. Hristos a învăţat numai verbal, Sfinţii Apostoli mai mult verbal decît în sris:
· Şi mergînd propovăduiţi zicînd: S-a apropiat împărăţia cerurilor (Matei 10, 7);
· Drept aceea, mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh, învăţîndu-le să păzească toate cîte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin. (Matei 28, 19-20);
· Deci şi multe alte minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta (Ioan 20,30);
· Dar sunt şi multe alte lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin (Ioan 21, 25);
· Cărora S-a şi înfăţişata pe Sine, viu după patima Sa, prin multe semne doveditoare, arătîndu-li-Se, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 1, 3);
· Drept aceea, privegheaţi, aducîndu-vă aminte că, timp de trei ani, n-am încetat noaptea şi ziua să vă îndemn cu lacrimi, pe fiecare dintre voi (Faptele Apostolilor 20, 31);
· Multe voind a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hîrtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi şi să vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină (II Ioan 1, 12);
· Pentru aceea am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte căile mele cele în Hristos Iisus, cum învăţ eu pretutindeni, în toată Biserica. (I Corinteni 4, 17);
· Iar dacă îi este cuiva foame, să mănînce acasă, ca să nu vă adunaţi spre osîndă. Celelalte le voi rîndui cînd voi veni. (I Corinteni 11, 34).
4. Învăţătura lui Hristos şi a Apostolilor, atît scrisă cît şi nescrisă trebuie ştiută şi îndeplinită:
· Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile cum vi le-am dat (I Corinteni 11, 34);
· Drept aceea, mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh, învăţîndu-le să păzească toate cîte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin. (Matei 28, 19-20);
· Deci ceea ce aţi auzit de la început, în voi să rămînă; de va rămîne în voi ceea ce aţi auzit de la început ve-ţi rămîne şi voi în Fiul şi în Tatăl. (I Ioan 2, 24);
· O, Timotei, păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat, depărtîndu-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei minciunoase (I Timotei 6, 20);
· Ţine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţa şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus. (II Timotei 1, 13);
· De aceea şi noi mulţumim lui Dumnezeu neîncetat, că luînd voi cuvîntul ascultării de Dumnezeu de la noi, nu l-aţi primit ca pe un cuvînt al oamenilor, ci, aşa precum este într-adevăr, ca pe un cuvînt a lui Dumnezeu, care şi lucrează întru voi cei ce credeţi (I Tesaloniceni 2, 13);
· Cele ce aţi învăţat şi aţi primit şi aţi auzit şi aţi văzut la mine, acestea să le faceţi, şi Dumnezeul păcii va fi cu voi (Filipeni 4, 9);
5. Sfînta Tradiţie are acelaşi merit ca şi Sfînta Scriptură:
· Atunci Apostolii şi preoţii cu toată Biserica, au hotărît să aleagă bărbaţi dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, cu Pavel şi cu Barnaba: pe Iuda, cel numit Barsaba, şi pe Sila, bărbaţi cu vază între fraţi, scriind prin mîinile lor acestea: Apostolii şi preoţii şi fraţii, fraţilor dintre neamuri, care sunt în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia, salutare! Deoarece am auzit că unii dintre noi, fără să fi avut porunca noastră, venind, v-au tulburat cu vorbele lor şi au răvăşit sufletele voastre, zicînd că trebuie să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi legea, Noi am hotărît, adunaţi într-un gînd, ca să trimitem la voi bărbaţi aleşi, împreună cu iubiţii noştri Barnaba şi Pavel, oameni care şi-au pus sufletele lor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos. Drept aceea am trimis pe Iuda şi pe Sila, care vă vor vesti şi ei, cu cuvîntul acelaşi lucru (Faptele Apostolilor 15, 22-27);
· Şi citind-o sau bucurat pentru mîngîiere. Iar Iuda şi cu Sila, fiind şi ei prooroci, au mîngîiat prin multe cuvîntări pe fraţi şi i-au întărit(Faptele Apostolilor 15,31-32);
· Deci ceea ce aţi auzit de la început, în voi să rămînă; de va rămîne în voi ceea ce aţi auzit de la început ve-ţi rămîne şi voi în Fiul şi în Tatăl. (I Ioan 2, 24);
· Căci sfîrşitul legii este Hristosspre dreptate tot celui ce crede(Romani 10, 4);
· Nu vă aduceţi aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri? Şi acum ştiţi ce-l opreşte, ca să nu se arate decât la vremea lui. Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră. (II Tesaloniceni 2, 5-7 şi 15);
6. Tradiţia era folosită verbal pentru oamenii cei drepţi care erau vrednici şi pe alţii să-i înveţe:
* Tu, deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care e în Hristos Iisus, 2. Şi cele ce ai auzit de la mine, cu mulţi martori de faţă, acestea le încredinţează la oameni credincioşi, care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii. (II Timotei 2, 1-2);
7. Rolul Tradiţiei:
* Pentru întărirea credinţei: V-am scris aceste puţine lucruri, prin Silvan, pe care îl socotesc frate credincios, ca să vă îndemn şi să vă mărturisesc că adevăratul har al lui Dumnezeu este acesta, în care staţi (I Petru 5,12), sau: Că prin descoperire mi s-a dat în cunoştinţă această taină, precum v-am scris înainte pe scurt (Efeseni 3,3), sau Taina cea din veci ascunsă neamurilor, iar acum descoperită sfinţilor Săi (Coloseni 1;26)
* Pentru încredinţarea în verredicitatea Sfintei Scripturi: Să nu vă clintiţi degrabă cu mintea, nici să vă spăimântaţi - nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi, cum că ziua Domnului a şi sosit (II Tesalpniceni 2,2);
* Pentru dreapta tâlcuire a Sfintei Scripturi: Şi îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea dată lui, 16. Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare. (II Petru 3 15-16);
Preot Iulian Raţă
Ce este Liturghia?
Este o rânduială de sfinte rugăciuni, în timpul căreia se săvârşeşte - cea mai mare Taină a iubirii lui Dumnezeu faţă de neamul omenesc - Jertfa fără de sânge întemeiată de Mântuitorul la Cina cea de Taină: „Iisus, luând pâinea şi binecuvântând a frânt şi a dat ucenicilor Săi, zicând: "Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu". Luând apoi paharul şi mulţumind, le-a dat lor, zicând:" Beţi dintru acesta toţi: acesta este sângele Meu al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor" (Mt. 26, 26-28).Scopul Sfintei Liturghii este Sfinţirea Darurilor şi Împărtăşirea credincioşilor cu Trupul şi Sângele Mântuitorului.
Sfântul Ioan din Kronştadt, menţionează: "Lucrarea pe care Dumnezeu o săvârşeşte prin Liturghie întrece prin măreţia sa chiar însăşi facerea lumii. Este cu adevărat o slujire cerească a lui Dumnezeu pe pământ. Hrăneşte mintea, cheamă lacrimi de umilinţă, de evlavie; adună pe toţi într-o singură unire frăţească, împreunează cerul cu pământul, oamenii cu îngerii. Oare de ce oamenii sînt atât de nepăsători faţă de Liturghie? De ce iubesc mai mult teatrul decât biserica? Din sărăcia judecăţii, din puţină credinţă şi din necredinţă şi mai ales din pricina patimilor acestei vieţi". Fiecare creştin ortodox e dator să pătrundă cu inima în profunzimea conţinutului Liturghiei.
Din cît părţi este alcătuită Sfânta Liturghie?
În două părţi mari:
Proscomidia, care se săvârşeşte în taină:
Liturghia propriu-zisă, ce se săvârşeşte în auzul credincioşilor. Ea se compune din:
Liturghia catehumenilor
Liturghia credincioşilor
Ce este Proscomidia?
Proscomidia provine de la cuvântul grecesc "proscomizo" ce înseamnă „a aduce, a pune înainte, a oferi". Ea e rânduiala pregătirii darurilor de pâine şi de vin, care alcătuiesc materia Sfintei Împărtăşanii. Cum se pomenesc vii şi morţii la Proscomidie? Preotul scoate cît o mică părticică pentru fiecare nume ce se pomeneşte, din prescurile aduse de creştini, zicând: Pomeneşte, Doamne (citeşte numele). Aceste părticele scoase sînt aşezate pe discos alături de părticelele scoase din cele cinci prescuri mari din care se va săvârşi Sfânta Euharistie. Cât de minunat este acest moment ne relatează Sfântul Ioan din Kronştadt: "Când aduceţi la altar prescuri pentru a se scoate din ele părticele pentru cei vii şi răposaţi, intraţi în comuniune cu Domnul, cu Maica Domnului, cu Ioan Botezătorul, cu proorocii, cu apostolii, mucenicii şi cu toţi sfinţii. Cât de mare este Jertfa lui Dumnezeu!" Ce simbolizează Proscomidia? Pe de o parte ea preînchipuie naşterea şi copilăria Mântuitorului , iar pe de alta , Patimile Lui.
Liturghia Catehumenilor este alcătuită din următoarele părţi:
1. Binecuvântarea preotului: "Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh ,acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin". Credincioşii, binecuvântând împreună cu preotul pe Dumnezeu, vor fi binecuvântaţi ei înşişi de El. Cine vine în locaşul bisericii lui Dumnezeu este ca şi cum ar veni în Împărăţia Lui şi se cuvine să-i aducă Domnului pocăinţă pentru că în Împărăţia lui Dumnezeu nu intră nimic întinat. 2. Ectenia mare. Este o rugăciune alcătuită din mai multe cereri pentru felurite trebuinţe sufleteşti şi trupeşti ale credincioşilor. La fiecare din aceste cereri credincioşii trebuie să răspundă: "Doamne miluieşte". 3. Antifoanele. Sânt trei imne care ne duc cu gândul la vremea când Mântuitorul era pe pământ, dar lumea încă nu-L cunoştea. Fericirile alcătuiesc antifonul din urmă, ele fac parte din Predica de pe munte, ţinută de Iisus Hristos oamenilor (Mt. 5, 3-12), şi închipuie începerea lucrării în lume a Domnului. Deschiderea uşilor împărăteşti la sfârşitul Antifonului al treilea arată că Mântuitorul iese din taina vieţii necunoscute de până acum şi Se arată lumii. 4. Vohodul mic sau ieşirea cu Sfânta Evanghelie, preînchipuie ieşirea Mântuitorului în lume spre propovăduirea Evangheliei; de aceea cântăm acum: "Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos". În acest moment credincioşii îşi fac cu evlavie semnul Sfintei Cruci şi se închină. 5. Imnul Trisaghion: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi". Imnul acesta a fost preluat de la îngeri şi combinat cu cuvinte din psalmi. Căci "Sfânt", strigat de trei ori este cântarea îngerilor, iar "Dumnezeu Tare şi fără de moarte" este al fericitului prooroc David. Biserica a adăugat la ele cuvântul: "Miluieşte-ne pe noi". În acest timp uşile împărăteşti continuă să rămână deschise, căci cântarea credincioşilor se uneşte cu a preotului din altar şi întreaga biserică este unită cu îngerii care slăvesc şi ei pe Dumnezeu în jurul Jertfelnicului ceresc. 6. Citirea Apostolului şi a Sfintei Evanghelii. Apostolul preînchipuie trimiterea Sfinţilor Apostoli la propovăduire. Preotul rosteşte: "Să luăm aminte", pentru a evidenţia că conţinutul celor ce se vor citi sînt de profunzime dumnezeiască şi hotărâtor pentru mântuire. În acest moment preotul aduce tămâie, care e simbolul rugăciunii curate de aceea în acest moment credincioşii trebuie să asculte cu evlavie cele citite. Citirea Sfintei Evanghelii simbolizează înseşi cuvintele lui Iisus, de aceea ni se cere să o ascultăm, stând drepţi cu cugetul şi cu cuvântul, căci ea ne descoperă adevărata înţelepciune, prin care ajungem la viaţa veşnică. Fericitul Augustin ne sfătuieşte: "Să ascultăm Sfânta Evanghelie ca şi cum Domnul ar fi înaintea noastră". Sfântul Ioan Gură de Aur , înainte de citirea Sfintei Evanghelii se ruga: "Doamne Iisuse Hristoase, deschide ochii inimii mele ca să pricep şi să fac voia Ta". 7. Ectenia întreită şi ectenia pentru catehumeni. Catehumenii sînt oamenii care n-au primit botezul, dar care se pregăteau să intre în creştinism. Ei aveau dreptul să asiste la liturghie până la cuvintele: "Cei chemaţi, ieşiţi!".
Liturghia credincioşilor
Partea a doua a Liturghiei se numeşte Liturghia credincioşilor deoarece în vechime aveau dreptul să participe doar creştinii ce erau botezaţi şi care nu se făcuseră vinovaţi de păcate grele. Ea e cea mai Sfântă parte a Liturghiei şi începe cu ectenia: "Câţi suntem credincioşi, iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm". Această concediere era însoţită odinioară de închiderea uşilor bisericilor. Şi astăzi diaconul proclamă ca o reminiscenţă: Uşile, uşile cu înţelepciune să luăm aminte!" Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Simeon al Tesalonicului, susţin că exclamaţia: "Uşile" semnifică faptul că în faţa "înfricoşătoarei şi necuprinsei Taine", Uşile Istoriei se închid. Catehumenii au asistat la venirea Cuvântului în Istorie şi acum sînt concediaţi. Credincioşii sînt reţinuţi şi se pregătesc pentru prezentarea la Judecată Preotul rosteşte: "La Tine cădem şi pe tine Te rugăm, dă-ne nouă să stăm nevinovaţi şi fără de osândă înaintea Sfântului Tău Jertfelnic, să ne împărtăşim cu Sfintele Tale Taine şi să ne învrednicim de Cereasca Ta Împărăţie: "Credinciosul trece astfel prin Judecată, îşi mărturiseşte credinţa rostind Crezul şi în momentul Împărtăşirii consumă "focul ce va să vină". Şi prin anticipare, învie şi trăieşte în mod real venirea Împărăţiei. Sfânta Liturghie a Credincioşilor Are loc în lume dar nu este din această lume şi de aceea adunarea credincioşilor are ceva în mod mistic "închis", Ei sînt sfinţiţi prin Taina Sfântului Botez şi a Mirungerii devenind membrii ai Preoţiei Împărăteşti şi sânt co-liturghisitori cu preotul. La originea căderii este "mâncarea fructului oprit", acest act a introdus în fiinţa omului un element strein de natura lui: răul, revolta, negaţia, suferinţa, moartea .Toate jertfele din Vechiul Testament nu erau decât "preînchipuiri" şi aşteptare a Unicei Jertfe Mântuitoare. Fiul lui Dumnezeu Se Jertfeşte pentru mântuirea lumii, este "Iubirea răstignită" care se dă hrană spre vindecare din moarte. Jertfa Fiului este o Jertfă adusă Tatălui pentru totdeauna: "Tu eşti Cel ce dăruieşti şi Te dăruieşti"-"Ale Tale, dintru ale Tale, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate. Imnul Heruvic, afirmă că cei credincioşi sunt în mod mistic ,identificaţi cu heruvimii, sunt icoana lor vie în unanimitate, şi de aceea el cheamă la "lepădarea grijii lumeşti". Acum Biserica priveşte Taina cea Mare: Pe Împăratul intrând smerit în Ierusalim Să se jertfească pe Golgota şi spre înmormântare. Împăratul tuturor se jertfeşte, arătându-ne adevărata stăpânire pe care o câştigă prin aceasta peste suflete ca cel mai adevărat Împărat. Preotul cere după pilda tâlharului răstignit la dreapta lui Hristos, pomenirea tuturor celor ce cred în El în Împărăţia Sa: "Şi pe voi, pe toţi, dreptmăritorilor creştini să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin".
Simbolul Credinţei. Crezul este o manifestare a sobornicităţii Bisericii în dreapta credinţă, întemeiată pe mărturisirea comună a dragostei lui dumnezeu faţă de noi şi a dragostei noastre faţă de El şi între noi. Prin mărturisirea comună a Crezului de către credincioşi, ei se pregătesc să primească pe acelaşi Hristos prin Sfânta Împărtăşanie. În vremurile vechi, întreg poporul lua parte la salutarea liturgică pecetluită de "sărutarea păcii" ce anticipă cântarea simbolului de credinţă.
Mila Păcii ( Anafora)
Sosirea momentului pentru aducerea Sfintei Jertfe este semnalată de diacon printr-o frază rostită solemn: "Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte: Sfânta Jertfă cu pace a o aduce!" Această formulă are menirea să concentreze creştinii cu toată fiinţa asupra momentului celui mai sublim: "Să stăm frumos şi plini de cuviinţă, precum se cuvine oamenilor să stea înaintea lui Dumnezeu, cu teamă şi cu cutremur, adică stăpâniţi de o emoţie sfântă". Poporul răspunde: "Mila Păcii, jertfa laudei". După Nicolae Cabasila, "noi dăruim numai mila Celui care a zis: "Milă voiesc iar nu Jertfă". Preotul subliniază deja caracterul său treimic, dând binecuvântarea: "Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi"( 2 Cor. 13.13). Astfel scurtul dialog dintre preot şi credincioşi rezumă puternic întregul sens al Sfintei Euharistii, adică lucrarea de mulţumire adusă de credincioşi Sfintei Treimi. Cuvintele: "Sus să avem inimile, confirmă că Liturghia se săvârşeşte în cer nu pe pământ. Despre cer Sfântul Ioan Gură de Aur a spus: "Eu contemplu pe Stăpânul Cerului, eu însumi devin cer. Chemarea "sus să avem inimile" este o avertizare ultimă şi solemnă. Să ne temem ca nu cumva să rămânem pe pământ, ne avertizează acelaşi Sfânt Părinte; noi putem, suntem liberi să rămânem jos în vale, să nu auzim, să nu vedem, să nu primim această înălţare cu adevărat grea. Dar cel care rămâne pe pământ nu are loc în această Euharistie Cerească şi atunci însăşi prezenţa la ea devine ca o osândire a noastră. Când corul, iar prin el fiecare dintre noi răspunde: "Avem către Domnul", noi am îndreptat inimile noastre sus, către Domnul, unde se săvârşeşte judecata asupra noastră. Dar acela care fie căzut, fie păcătos, n-a îndreptat inima sa către cer, care n-a măsurat niciodată cerul cu pământul, acela nu-şi poate îndrepta inima sus numai în acest moment. Auzind această ultimă chemare, ne vom întreba: "Este inima noastră îndreptată către Domnul, este în cer, este în Dumnezeu?" După cum nu este cu putinţă a cunoaşte pe Dumnezeu şi a nu-I mulţumi, tot aşa nu e posibil să-I mulţumeşti lui Dumnezeu fără a-L cunoaşte. Dacă întreaga viaţă a Bisericii este o mulţumire continuă, de binecuvântare , de laudă, dacă mulţumirea aceasta se înalţă şi din bucurie şi din tristeţe, din adâncul fericirii şi al nefericirii, din viaţă şi din moarte, aceasta e pentru că Biserica este întâlnire cu Dumnezeu care s-a înfăptuit în Hristos. Mântuirea este împlinită; după întunericul păcatului, al căderii şi al morţii, omul aduce din nou mulţumire curată, fără de păcat, liberă şi desăvârşită. Omul s-a întors la locul pe care i l-a pregătit Dumnezeu când a creat lumea. El se află pe locul înalt, înaintea prestolului lui Dumnezeu, stă în cer chiar în faţa lui Dumnezeu şi în mod liber în plinătatea iubirii şi a vederii uneşte în sine întreaga lume, întreaga făptură şi aduce mulţumiri. "Aceasta este viaţa veşnică: să te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe care la-I trimis" (Ioan 17,3). În aceste cuvinte e cuprins întreg creştinismul: Omul e creat pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi-n cunoaşterea Lui este viaţa adevărată, viaţa veşnică. Cunoaşterea pur raţională a pierdut accesul la esenţa Celui pe care tinde să-L cunoască şi de aceea a încetat să fie întâlnire, comuniune, unitate. Rupt de Dumnezeu prin alegerea nebunească a vieţii în afara lui Dumnezeu, a unei vieţi egoiste în sine şi pentru sine, Adam a început să creadă cu aceea credinţă de care se spune că şi "dracii cred şi se cutremură". El însă a încetat să cunoască "pe Dumnezeu", şi viaţa lui a încetat să fie o întâlnire cu Dumnezeu, să comunice cu El. Şi totuşi după această întâlnire cu Dumnezeu cel Care este Viaţa vieţii, însetează sufletul şi nu poate fi altfel, căci această însetare există în adâncul ei ultim: "Însetat este sufletul meu, de Dumnezeu cel Viu", spune psalmistul (3.2). În sfârşit, mulţumirea fiind împlinirea libertăţii a acelei adevărate libertăţi, despre care Hristos a spus: "Cunoaşteţi adevărul şi adevărul vă va face liberi" (In.8.32). Creştinii ar trebui să cunoască mai bine decât alţii, că de fapt în "lumea aceasta", înrobită păcatului şi morţii nimeni n-a fost în stare să definească esenţa libertăţii devenită idol, Noi cunoaştem despre libertate, dar nu cunoaştem libertatea. Pentru cel din închisoare, libertatea începe dincolo de pereţii celulei. Pentru cel ce trăieşte în libertate, ea constă în a depăşi o oarecare lipsă de libertate şi aşa la infinit...Totuşi oricâte "straturi de nelibertate" am înlătura, îndepărtând unul aflăm inevitabil sub el altul, în acest fel "lumea aceasta" cu logica ei şi cu categoriile ei nu este în stare să definească libertatea în esenţa ei. Aceasta e pentru că libertatea nu este ceva care există şi poate fi definită prin sine însăşi. Dumnezeu ne-a creat pe noi nu pentru o "libertate" abstractă, ci pentru Sine, ca noi cei aduşi din nonexistenţă să fim părtaşi la viaţă din belşug, care este numai de la El, prin El şi întru El. Cel născut din Dumnezeu acela Îi mulţumeşte, iar cel care mulţumeşte este liber. Libertatea aceasta ne-o dăruieşte nouă Biserica de fiecare dată în Sfânta Liturghie.
Rugăciunea Anamnezei
În noaptea în care a fost vândut Mântuitorul , luând pâinea a dat-o ucenicilor Săi, zicând: "Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu care pentru voi şi pentru mulţi se frânge spre iertarea păcatelor, asemeni şi paharul: Beţi dintru acesta toţi acesta este Sângele Meu care se varsă spre iertarea păcatelor" (Mt.28.20). Aceste cuvinte dezvoltă tema care se află în centul Sfintei Taine: prezenţa Domnului: "Eu sînt cu voi până la sfârşitul veacului". Amintirea Cinei de Taină este situată de asupra timpului şi a marginilor sale. Rugăciunea preotului cu ajutorul formelor gramaticale ale trecutului, vorbeşte despre evenimentele viitoare. "Amintindu-ne, aşadar de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de Cruce, de Înviere, de Înălţare la ceruri...de a doua şi slăvita Venire". Astfel Euharistia (Împărtăşania) este şi trăirea prezenţei lui Hristos: "El este acela care ne adună pe noi în Biserică, El ne deschide nouă mintea ca să înţelegem Cuvântul Lui; El este "Cel ce aduce şi Cel ce Se aduce", şi în sfârşit El cu mulţumirea Sa dăruită nouă, ne înalţă la cer , ne descoperă accesul la Tatăl Său". Aceasta înseamnă că aducerea aminte şi-a atins scopul prin înălţarea Bisericii la cer şi transformându-se în mulţumire care este tocmai realitatea Împărăţiei, pentru ca atunci, în acea noapte, La Cina de Taină, Hristos a arătat-o şi a încredinţat-o urmaşilor Săi: "Şi Eu vă încredinţez vouă Împărăţie precum Mi-a încredinţat-o Mie Tatăl Meu, ca să mâncaţi şi să beţi la Cina Mea în Împărăţia Mea" (Luca 22,29-30). Când ne apropiem de împărtăşire, ne rugăm: "Cinei Tale celei de Taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu mă primeşte". Aceasta este identificarea dintre ceea ce se săvârşeşte astăzi cu ceea ce s-a săvârşit atunci, adică noi suntem prezenţi în aceeaşi Împărăţie, la aceeaşi Cină pe care a săvârşit-o în acea noapte Hristos cu cei "pe care i-a iubit până la sfârşit" (Ioan 13,1). Din iubire a creat Dumnezeu lumea, prin iubire n-a părăsit-o când a căzut în păcat, din iubire a trimis pe Fiul Său Unul - Născut, a trimis Iubirea Sa să Se jertfească. Şi iată acum la această Cină, El descoperă şi dăruieşte Iubirea ca fiind Împărăţia Sa, căci Împărăţia Sa este "rămânerea" în Iubire: "Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi în iubirea Mea"(Ioan 15,9 ). Epicleza Preotul rosteşte: "Ale Tale Dintru ale Tale Ţie Îţi aducem de toate şi pentru toate", aceasta este rugăciunea prefacerii pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele Mântuitorului prin invocarea Duhului Sfânt: "Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem, trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri ce sînt puse înainte şi fă adică această pâine Cinstit Trupul Hristosului Tău, iar ceea ce este în Potirul acesta , Cinstit Sângele Hristosului Tău, prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt". Euharistia (Împărtăşania) este Taina Unităţii Bisericii, la Liturghie noi ne rugăm: "Iar pe noi pe toţi care ne împărtăşim dintr-o Pâine şi dintr-un Potir să ne uneşti unul cu altul prin împărtăşirea Aceluiaşi Sfânt Duh". În ziua Cincizecimii a coborât asupra Bisericii Duhul Sfânt, şi cu El şi în el a coborât timpul cel nou: "Iată fac nouă toate" (Apocalipsa 21,5). Astfel, a fi într-un timp nou înseamnă a fi în Duhul Sfânt. În aceasta şi constă esenţa Liturghiei: ca să ne înălţăm în Duhul Sfânt şi întru El să transformăm timpul cel vechi în timp nou. Liturghia care se săvârşeşte pe pământ se săvârşeşte în cer, - dar ceea ce se săvârşeşte în cer deja există, deja s-a săvârşit şi ne este dat, căci Hristos S-a Întrupat, a murit pe cruce , S-a coborât în iad, a înviat din morţi, S-a înălţat la ceruri, Ne-a trimis Duhul Sfânt. În Liturghie, care ne este încredinţată nouă să o săvârşim "până ce El va veni", noi nu repetăm şi nu preînchipuim, ci ne înălţăm în acea Taină a mântuirii şi a vieţii celei noi, săvârşite odată, însă dăruită nouă "totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor". În această Euharistie Cerească veşnică şi deasupra lumii, nu Hristos coboară la noi, ci noi ne înălţăm la El.
Împărtăşirea credincioşilor
Credinciosi se adună în faţa Uşilor Împărăteşti precum oarecând femeile mironosiţe la mormânt. Uşile se deschid larg în linişte, simbol al Arhanghelului Gavriil care a răsturnat piatra de pe mormânt Ţinând în mâini Sfântul Potir, preotul apare în faţa credincioşilor. Este arătarea lui Hristos cel Înviat, care vine să le dăruiască viaţa veşnică. Preotul rosteşte: "Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi". Apoi credincioşii care
vor să se împărtăşească rostesc împreună cu preotul rugăciunea dinainte de împărtăşire: "Cred Doamne şi mărturisesc, că Tu eşti cu adevărat Hristos Fiul lui Dumnezeu Celui Viu...". Cei care se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Mântuitorului se sfinţesc, se îndumnezeiesc, iar Nicolae Cabasila, menţionează: "Ţărâna care primeşte demnitatea împărătească nu mai este ţărână, ci se transformă în substanţa Împăratului Ceresc ".
Mulţumirea finală După împărtăşirea credincioşilor preotul înalţă Sfântul Potir, zicând: "Binecuvântarea Domnului cu al Său har şi cu a S-a iubire de oameni să fie cu voi cu toţi...". Astfel, înălţarea Potirului cu valurile de tămâie care învăluie Sfintele Daruri, simbolizează Înălţarea lui Iisus la Ceruri. Urmează Rugăciunea Amvonului, pe care preotul o rosteşte în mijlocul Bisericii, şi care subliniază un ultim acord treimic: "Ţie slavă înălţăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin". Misiunea lui Hristos de mântuire a neamului omenesc a luat sfârşit: "Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit toată Taina rânduielii părinteşti, umple de bucurie şi de veselie inimile noastre". Concluzie: Apocalipsa ne spune că într-un anumit sens lumea a fost creată pentru a deveni Liturghie, cinstire, laudă. În timpul Liturghiei omul îşi orientează vederea nu asupra sa, ci asupra lui Dumnezeu şi a măririi Lui: "Poate, oare, prietenii Mirelui să se întristeze atâta timp cît Mirele este cu ei?" Aceşti prieteni, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, sînt creştinii, martori ai "negrăitelor şi necuprinselor Taine", atât de minunate, încât îngerii se cutremură, îşi acoperă ochii şi se minunează în faţa negrăitei Taine ai Iubirii răstignite. Fiecare credincios trăieşte în Sfânta Liturghie perfecţiunea Duhului care îl duce deja spre acel dincolo unde ne vom odihni şi vom vedea: vom vedea şi vom iubi: vom iubi şi vom lăuda pe Dumnezeu în vecii vecilor. Amin.
Ce inseamna ortodox si Ortodoxie?
Ortodox inseamna dreptcredincios sau dreptmaritor. Ortodox este acela care are in sufletul sau dreapta credinta in Dumnezeu, care se inchina dupa cuviinta lui Dumnezeu si care traieste dupa poruncile Lui.
Ortodoxia este dreapta invatatura de credinta, de inchinare si de traire, pe care Dumnezeu a descoperit-o lumii, la inceput, in chip mai general, prin alesii Sai din poporul evreu, pana la venirea Mantuitorului, si apoi, in chip lamurit, prin Domnul nostru Iisus Hristos.
Invatatura aceasta este tinuta de Sfanta noastra Biserica Ortodoxa, fara stirbiri si fara adaugiri omenesti, adica asa cum a descoperit-o Mantuitorul, cum au vestit-o Sfintii Apostoli, cum au talmacit-o Sfintii Parinti si cum au propovaduit-o slujitorii bisericesti din neam in neam, pana in zilele noastre.
Nu poţi să ai o viaţă frumoasă atunci când gândurile tale sunt negative. Nu poţi să ai succes atunci când nu ai încredere în tine că poţi şi că meriţi asta. Nu poţi să fii un învingător cu o mentalitate de victimă. Dacă tu nu crezi în tine, dacă nu crezi că poţi
şi că vei reuşi să-ţi creezi viaţa pe care ţi-o doreşti, cum de mai
aştepţi vreun "miracol" ca viaţa ta să se schimbe? Succesul şi reuşita
se construiesc pas cu pas. Primul pas este să-ţi doreşti, al doilea este să ai încredere în tine şi în puterea ta de a-ţi realiza visurile, al treilea este să acţionezi şi al patrulea este să fii perseverent în
a-ţi urmări obiectivele.
Gândeşte pozitiv, focusează-ţi atenţia şi
energia pe ceea ce-ţi doreşti şi acţionează. Aşa apar miracolele în viaţa ta!Poţi fi "om adevărat" chiar dacă nu ai nimic şi multe poţi avea dar totuşi să fii "om de nimic", deşi, doar câteva "nimicuri" te pot face "om mare" dacă renunţi la toate şi mai ales la tine însuţi şi te pui cu totul la dispoziţia lui Dumnezeu; Creatorul, Domnul şi Stăpânul omului şi al tuturor lucrurilor.Am venit să te provoc. Ce e aşa de preţios în viaţa ta şi la tine care să merite să dai la schimb eternitatea? Ce ţii aşa de încleştat şi care să fie mai valoros decât atemporalul? Ce păstrezi în această viaţă din moment ce nici trupul nu ţi-l poţi păstra? Ce e aşa de preţios pentru tine în această viaţă a ta încât să ţii Adevărul undeva suspendat, pe pauză, şi nu te poţi separa de ataşamente şi de frică? Nu ai încredere că viaţa are grijă de tine mai bine decât poţi avea tu. De ce suntem aşa de loiali identităţii şi proiecţiilor şi amăgirilor ei?
Stima de sine este foarte legată de impactul pe care tu îl poţi avea în viaţa altor persoane. Încrederea pe care tu o ai în tine determină şi valoarea financiară a care tu poţi
să ai acces. Oamenii care au o stimă de sine scăzută, îşi compensează
această lipsă de valoare personală prin cheltuirea rapidă a banilor pe
care i-au produs. Cu cât ai o mai mare lipsă de încredere în tine, cu atât vrei să compensezi acea lipsă, să umpli acel gol, cumpărând ceva. Cu cât o persoană are mai multă încredere în sine, cu atât îi este mai uşor să nu cheltuie bani.
Ce poţi să câştigi pe lumea asta? Ce poţi să iei cu tine? Numele, prestigiul, respectabilitatea? Banii, puterea - ce? Nivelul de învăţătură? Nu poţi să iei nimic. Va trebui să laşi totul aici. Şi în acea clipă vei înţelege că nimic din ce ai posedat nu e al tău; însăşi ideea de posesie este greşită.
Într-o zi, o persoană a urcat pe munte unde a întălnit o pusnică care medita în tăcere, și a întrebat-o:
-Ce faci aici în pustietate singură?
La care ea a răspuns:
-Am multă de muncă
-Și cum poți avea atâta muncă?Văd că nu faci nimic pe aici ...
Femeia îl privii și îi raspunse:
-Trebuie să antrenez doi șoimi și doi vulturi, să liniștesc doi iepuri, să disciplinez un șarpe, să motivez un măgar și să îmblânzesc un leu.
- Și unde sunt toate animalele de care îmi vorbești căci nu le văd?
-Le am în interior. A răspuns femeia.
Șoimii se aruncă peste tot ce mi se prezintă, bine sau rău, trebuie să-i antrenez să vadă numai lucruri bune. Ei sunt ochii mei.
Cei doi vulturi cu ghearele lor rănesc și distrug tot ce ating, trebuie să îi învăț să nu rănească. Reprezintă mâinile mele.
Iepurii vor să meargă unde își doresc, și nu vor să se confrunte cu situații dificile, trebuie să îi învăț să fie liniștiți, chiar dacă există suferință sau poticnire. Sunt picioarele mele.
Măgarul este întotdeauna obosit, încăpățânat, nu vrea să-și poarte sarcina de multe ori. Este corpul meu.
Cel mai dificil de îmblânzit este șarpele. Deși este închisă într-o cușcă puternică, este întotdeauna gata să muște și să otrăvească pe oricine din apropiere. Trebuie să îl disciplinez cel mai mult. Este limba mea
Am și un leu. O ... cât de mândru, degeaba crede că este regele. Trebuie să-l îmblânzesc. Este ego-ul meu.
-Cum vezi, prieten, am mult de lucru. Dar tu ce vrei să îmblănzești?
Binecuvântez de 77 de ori câte 7 mâinile voastre, astfel încât tot ceea ce atingeți să fie o binecuvântare.
Binecuvântez
de 77 de ori câte 7 picioarele voastre, astfel încât toate căile pe
care le parcurgeți să fie pline de fericire și pace.
Binecuvântez
de 77 de ori câte 7 gurile voastre, astfel încât vorbele pe care le
rostiți zilnic să fie pozitive și să atragă lumină și prosperitate în
vietile voastre.
Binecuvântez de 77 ori câte 7 mintea și
sufletul vostru, astfel încât gândurile și sentimentele care pleacă
dinspre voi către ceilalți să-i binecuvânteze și să doriți să fie veșnic
fericiți.
Nu uitați, ce doriți celorlalți se va întoarce către voi multiplicat !! Vă binecuvântez cu dragoste OAMENI minunați!
În calendarul popular, Sărbătoarea Crăciunului face parte dintr-un
ciclu de 12 zile (25 decembrie-6 ianuarie), precedate de un post de 40
de zile, punctate și ele de numeroase alte sărbători populare, ce
pregătesc celebrarea Nașterii Mântuitorului.
Naşterea lui Iisus, icoană pe sticlă, atelier transilvănean, mijlocul secolului al XIX-lea
Despre cele 12 zile de la Crăciun până la Bobotează se spune că reprezintă anul și așa cum vor fi acestea, așa vor fi și lunile de peste an.
Esența sacră a acestei sărbători, conferită de Nașterea
Mântuitorului, oferă acestui interval un puternic caracter augural,
timpul fiind învestit în aceste zile cu energii redutabile, care pot
înfluența mersul vieții celor ce respectă prescripțiile și interdicțiile
calendarului popular.
Denumirea acestei zile, îndelung disputată și comentată, certifică
vechimea și complexitatea sărbătorii Crăciunului, punând în evidență
carcaterul de sinteză culturală a celebrării Nașterii Domnului.
Termenul de „Crăciun” derivă de la termenul latin pentru „creație”,
sugerând semnificaţiile creştine: re-crearea, re-ordonarea universului
prin întruparea divinităţii cu promisiunea jertfei izbăvitoare pentru
omenire.
În albaneză, termenul are sensul de „trunchi de copac, butuc”,
cu corespondent în practica arderii în noaptea de Ajun a unui lemn
uriaş care să împrospăteze forţele epuizate ale soarelui, iar termenul
slav pentru „spirit, demon”, face dovada existenței unei reprezentări mitice (Bătrânul Crăciun) pe care creştinismul a încercat s-o estompeze, dându-i chiar o tentă negativă.
Zilele cuprinse între Crăciun şi Bobotează păstrează așadar o serie
de manifestări specifice, cu rădăcini în sărbătorile antice: ospeţele,
jertfa animalului simbol al belşugului (porcul) şi răsturnarea temporară
a ordinii sociale reflectată în jocurile cu măşti, de la Saturnalia;
caracterul de moment favorabil urărilor, vrăjilor şi ghicirii
viitorului, de la Kalendae Ianuarii; arderea focurilor purificatoare şi
dătătoare de energii şi prepararea pâinii rituale (colacul), de la
cultul zeului solar Mithra şi vestigii ale zilelor Compitalia şi
Larentalia, în care se aduc ofrande pentru îmbunarea şi invocarea
spiritelor morţilor, care revin printre oameni în acest interval
temporal.
Acestora li se adaugă multiple alte semnificații și componente
mitice, magice și rituale, stratificate de-a lungul istoriei și
devenirii calendarului popular, precum și elemente de dată relativ
recentă, toate dovedind vitalitatea și importanța definitorie a acestei
sărbători în mentalul cultural modern și tradițional.
Obiceiuri și tradiții
Bradul de Crăciun
În cultura tradițională românească, bradul apare în obiceiurile
legate de viața omului, la naștere, căsătorie și înmormântare, în
ipostaza de pom al vieții.
Originile bradului de Crăciun sunt de sorginte romană, în timpul
sărbătorilor romanii antici obișnuiau să își decoreze locuinţele cu un
brad, prins de tavan cu vârful în jos.
Bradul de Crăciun așa cum îl cunoaștem noi astăzi, este o achiziție
relativ recentă, primul brad împodobit fiind consemnat în Lituania, în
anul 1510. În țara noastră, primul pom de Crăciun i-a fost prezentat
principelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866, decorarea lui
generalizându-se apoi treptat și în contextul sărbătorii Nașterii
Domnului.
Bradul de Crăciun a fost împodobit inițial cu fructe, flori de
hârtie, biscuiţi, şi ulterior, cu lumânări şi globuri colorate. Steaua
plasată cel mai des în fârful bradului simbolizează steaua care i-a
călăuzit pe magi până în Betleem.
Alegerea bradului ca pom ce trebuie îmbodobit de Crăciun, s-a făcut
datorită faptului că este un arbore care rămâne tot timpul verde şi în
astfel Îl simbolizează pe Hristos, veşnic viu.
Credințe și superstiții
focul nu trebuie să se stingă din ajun până la Crăciun, se pune
„buşteanul de Crăciun” a cărui cenuşă pusă în grădină aduce belşug;
finii merg cu daruri la naşi;
firmiturile colacului de Crăciun se dau păsărilor şi vitelor, să fie ferite de rău;
cât de lungi sunt țurțurii de gheață de la streașină, până în ziua
de Crăciun (25 Decembrie), tot atât de lungă va fi și cânepa în vara
viitoare;
se ascunde furca de tors, până la Bobotează;
dacă la Crăciun e cald, încât se pot ţine uşile deschise, la Paşte va fi frig;
acum se face împerecherea păsărilor;
cine în ziua de Crăciun mănâncă întâi carne de vrabie, acela va fi uşor la muncă vara ca vrabia;
de Crăciun este cerul deschis;
de Crăciun, dacă ai împrumutat ceva, să aduci lucrul acasă, să ştie că are stăpân;
dacă în prima zi de Crăciun va fi vreme senină şi ger, atunci vara va fi bună
la cele trei sărbători mari: Crăciun, Paşte şi Rusalii, să te speli cu apă după bani şi vei fi bănos;
cât ţin zilele Crăciunului, furca de tors trebuie ascunsă, căci
altfel cel ce o va vedea în aceste zile va fi muşcat de un şarpe atât de
gros şi atât de lung, ca o furcă;
înainte de a intra în casă, în ziua de Crăciun, gospodarul trece peste o bucată de fier, să fie sănătos peste an;
nu este bine să se bată oamenii între ei, nici măcar în glumă, în
ajunul Crăciunului (24 decembrie), pentru că, peste an, le ies bube pe
corp;
dacă dimineaţa intră în casă bărbat, oile vor făta berbecuţi, dacă intră femeie, vor făta miele;
comorile produc flăcări deasupra pământului numai în serile și
nopțile din ajunul Crăciunului (25 decembrie), Sfântului Vasile (Anul
Nou), Bobotezei (6 ianuarie) și Paștelui.
La casa de marcat a supermarketului, tânăra casieră îi atrage atenția clientei (o doamnă mult mai în vârstă) că sacoșa de acasă e din plastic și nu e bună pentru mediu.
Doamna își cere scuze și zice: “noi nu aveam chestia asta ‘verde’ pe vremuri “.
Tânăra casieră îi răspunde: “Asta e problema noastră azi, că generației voastre nu i-a păsat de mediu, să îl păstreze curat pentru generațiile viitoare”.
Doamna îi spune că are dreptate, că generația ei nu a avut chestia asta ‘verde’.
“Pe vremea mea recipientele de lapte, de apă minerală și de bere, sau borcanele de iaurt erau din sticlă, se returnau la magazin, de unde ajungeau la fabrici pentru spălare, sterilizare și refolosire de multe, multe ori, deci se reciclau cu adevărat.
La aprozar se dădeau pungi de hârtie pe care le refoloseam până se rupeau și le predam împreună cu ziare, reviste, caiete, cartoane… la punctele de colectare, ajungând la fabricile de hârtie, scutind de la tăiere mulți copaci. Nu aveam chestia ‘verde’ pe vremuri.
În trecut urcam etajele pe scări pentru că nu erau decât rar ascensoare și scări rulante în fiecare clădire de birouri ori magazine. Mergeam la cumpărături pe jos, nu cu mașini de 300 CP pentru 500 metri dar e adevărat că nu aveam chestia ‘verde’.
Scutecele copiilor, fiind din bumbac, se spălau și se refoloseau pentru că nu le aveam pe cele de unică folosință. Ne uscam rufele afară, în soare și vânt pentru că nu aveam uscătoare electrice în casă. Copiii purtau și hainele fraților și surorilor mai mari, nu întotdeauna haine noi-nouțe. Tânăra are dreptate, nu aveam chestia ‘verde’ pe atunci.
Aveam un singur TV ori doar un radio în casă, nu în fiecare cameră.
În bucătărie amestecam și frământam cu mâinile pentru că nu aveam mașini electrice să facă totul. Când împachetam ceva fragil foloseam hârtie veche și ziare, nu folie de plastic cu bule.
Pe vremuri nu porneam mașini de tăiat iarbă cu benzină ori electrice să ne aranjăm gazonul, ci foloseam mașini manuale, coasa, secera și făceam destulă mișcare ca să nu avem nevoie să mergem la săli de gimnastică pentru a ne urca pe benzi ori pe biciclete alimentate cu electricitate. Cu adevărat, nu aveam chestia ‘verde’ pe atunci.
Când ne era sete beam apă de la o cișmea de pe stradă în loc să folosim pahar de plastic ori sticlă de plastic cu apă îmbuteliată. Ne reumpleam stilourile cu cerneală din călimară în loc să cumpărăm altele noi sau rezerve din plastic. Ne schimbam lama în aparatul de bărbierit în loc să-l aruncăm de fiecare dată cănd se uza lama dar nu aveam chestia ‘verde’.
Oamenii luau tramvaiul și autobuzul iar copiii mergeau pe jos ori pe biciclete la școală în loc să fie duși cu mașina de 45 de mii de euro a familiei dar nu aveam de chestia ‘verde’. Aveam o singură priză în cameră, nu prelungitoare pentru o duzină de aparate electrice și nu aveam nevoie de un smartphone și de GPS cu semnale de la sateliți ca să găsim cel mai apropiat McDonalds.”
Nu e trist să vezi cum se plânge tânăra generație cât de risipitori și poluanți am fost noi doar pentru că nu aveam chestia ‘verde’ pe vremuri?
Vă rog să trimiteți textul de mai sus unei alte persoane egoiste și în vârstă care are nevoie de o lecție despre păstrarea mediului, lecție primită de la un deștept mai tânăr.
Nu ne place să fim în vârstă așa că nu ne trebuie mult să ne enervăm, mai ales când observațiile vin de la cineva tatuat și cu multe zorzoane, dar care nu poate da restul fără ajutorul casei de marcat.
Rugaciunile incepatoare:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindeni eşti
şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă,
vino şi Te sălăşluieste întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea
şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi .
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Prea Sfanta Treime, miluieste-ne pe noi; Doamne curateste pacatele
noastre; Stapane iarta faradelegile noastre;Sfinte, cerceteaza si
vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in cerurui, sfinteasca-se numele Tau,vie
imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea
noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua
greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce
pe noi in ispita, ci ne izbazveste de cel rau.
Ca a Ta este imparatia si puterea si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin.
Troparul ( glasul al – IV -lea ).
Sfântă Olga Împărăteasa, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea ier-tare de păcate sufletelor noastre.
Condac 1
Domnul Dumnezeu Te-a binecuvântat să ai o viaţă creştină curată şi demnă
drept pentru care ai un loc în Sfânta împărăţie a cerurilor iar noi
strigăm către tine aşa:
Bucură-te Sfântă Olga Împărăteasa. Icos 1
Domnul Iisus Christos Te-a chemat pe tine la o viaţă bineplăcută şi
smerită plină de fapte bune iar noi cu mult respect creştin zicem către
tine cu multă demnitate aşa:
Bucură-te Sfântă Olga.
Bucură-te Împărăteasă creştină
Bucură-te pentru chemarea ta.
Bucură-te că ai avut viaţă sfântă.
Bucură-te că cei din ceruri lui Dumnezeu îi cântă.
Bucură-te Sfântă folositoare de a ta chemare.
Bucură-te Sfântă Împărăteasă Olga.
Condac 2
Pentru viaţa ta cea sfântă creştinii te-au scris în calendar, te
pomenesc în slujbe, se botează cu numele tău iar noi cu multă cinste
cântăm cântare minunată: Aliluia!
Icos 2
Viaţa ta cea minunată pe care ai avut-o pe pământ pe mulţi a uimit căci
fiind Împărăteasă fapte bune, cinstite şi demne de un creştin ai făcut
insă noi cu respect deosebit zicem către tine.
Bucură-te Împărăteasă smerită.
Bucură-te bună înfăptuitoare.
Bucură-te de smerita chemare
Bucură-te de a ta sfântă lucrare.
Bucură-te îmbunătăţită.
Bucură-te cea de Dumnezeu, iubită.
Bucură-te Sfântă Împărăteasă Olga.
Condac 3
Cei care au întocmit calendarul creştin te-au pus cu zi de pomenire pe
data de 11 iulie iar în cărţile sfinte creştine te-au scris cu mare
cinste drept pentru care noi cântăm: Aliluia!
Icos 3
După o viaţă creştinească, cinstită, demnă şi cu multe fapte bune,
Domnul Dumnezeu Te-a chemat la ceruri iar sfinţii îngeri te-au însoţit
prin vămile văzduhului cântându-ţi cântări sfinte iar noi către tine
zicem cu multă evlavie.
Bucură-te, bucuria Îngerilor.
Bucură-te , bucuria celor din ceruri.
Bucură-te, bucuria creştinilor
Bucură-te, bucuria sfinţilor.
Bucură-te, bucuria heruvimilor
Bucură-te, bucuria serafimilor şi a Puterilor Cereşti.
Bucură-te Sfântă Împărăteasă Olga.
Condac 4
S-au bucurat îngerii şi toţi sfinţii de venirea ta în Sfânta Împărăţie a
Cerurilor iar Sfintele Puteri Cereşti te-au lăudat cereşte dar noi pe
pământ cântăm cu dragoste sfântă: Aliluia!
Icos 4
Cei ce străjuiau vămile văzduhului plângeau şi vărsau lacrimi negre de
ciudă că nu au ce să-ţi mai ceară cu privire la păcate, însă noi ca şi
îngerii te lăudăm cu laudă sfântă zicând:
Bucură-te lauda Îngerilor ce te-au însoţit prin vămi.
Bucură-te lauda Sfântului tău Înger Păzitor.
Bucură-te lauda Maicii Domnului
Bucură-te lauda celor din sfintele soboare.
Bucură-te lauda celor ce te-au primit la poarta raiului.
Bucură-te lauda celor ce te-au însoţit în ceruri.
Bucură-te Sfântă Olga Împărăteasa.
Condac 5
Mulţi sfinţi şi multe sfinte te-au aşteptat la sfânta poartă a raiului ceresc cu dragoste cerească cântând: Aliluia!
Icos 5
Înconjurată cu dragoste cerească de către multe personalităţi cereşti
care te-au petrecut în cântări până la sfântul tron al Domnului Iisus,
mulţi te binecuvântau cereşte iar noi zicem :
Bucură-te binecuvântata sfintelor personalităţi cereşti.
Bucură-te binecuvântata cerului.
Bucură-te binecuvântata bisericii creştine.
Bucură-te binecuvântata celor ce te-au petrecut în ceruri.
Bucură-te binecuvântata celor evlavioşi.
Bucură-te binecuvântata rugătorilor creştini.
Bucură-te Sfântă Olga Împărăteasa.
Condac 6
Domnul Iisus Christos Ti-a primit smerita ta îngenunchere în faţa
sfân-tului Său tron ceresc iar sfintele personalităţi din jurul tronului
ceresc cântau cu dragoste cerească: Aliluia!
Icos 6
După smerita îngenunchere din faţa sfântului tron Divin, Domnul Iisus a
poruncit sfinţilor Săi îngeri ca să vizitezi iadul spre a vedea de ce
fel de chinuri ai scăpat iar însoţitorii cereşti au fost în permanenţă
cu tine, iar noi zicem aşa:
Bucură-te aleasa cerului
Bucură-te aleasa Domnului Iisus Christos.
Bucură-te aleasa Tatălui Ceresc.
Bucură-te aleasa Duhului Sfânt.
Bucură-te aleasa sfintelor Personalităţi Cereşti.
Bucură-te aleasa sfântului sobor ceresc.
Bucură-te Sfântă Olga Împărăteasa.
Condac 7
Însoţită fiind de Îngerii Domnului Savaot ai vizitat iadul, ai văzut
groaznicele chinuri şi pe cei chinuiţi straşnic care nu pot cânta
cântarea sfântă: Aliluia!
Icos 7
Cei care chinuiau sufletele în adâncurile iadului nimic nu au făcut
con-tra ta şi nimic nu ţi-au zis că nu aveau nici o putere asupra
sfinţeniei tale însă noi cu respect zicem:
Bucură-te că ai văzut şi vezi frumuseţile cereşti.
Bucură-te că ai văzut şi vezi frumuseţe sfinţilor
Bucură-te că ai scăpat de chinurile iadului.
Bucură-te că cei din iad nimic nu ţi-au făcut.
Bucură-te că duhurile întunericului nu s-au atins de tine.
Bucură-te că şi cei oropsiţi pot fi scoşi din iad.
Bucură-te Sfântă Împărăteasă Olga.
Condac 8
După ce ai văzut iadul şi chinurile lui sfinţii Îngeri ţi-au arătat şi
locuri-le de pe pământ în care ai făcut fapte bune, milostenie,
rugăciuni şi cân-tări sfinte iar noi cu toţii cântăm: Aliluia!
Icos 8
Mulţimea faptelor tale cele bune le ştie doar Domnul Dumnezeu şi îngerii
din ceruri iar noi dorind să facem pe toate cele bune zicem:
Bucură-te împlinitoarea sfintelor porunci cereşti
Bucură-te lucrătoarea faptelor bune.
Bucură-te că ai fost o creştină sârguincioasă.
Bucură-te că ai avut a viaţă luminoasă.
Bucură-te că ai avut har ceresc.
Bucură-te că ai oprit pe cei ce te duşmănesc.
Bucură-te Sfântă Olga Împărăteasa.
Condac 9
Având un loc minunat în Sfânta Împărăţie Cerească poţi privi spre
pă-mânt cu multă dragoste sfântă şi ne poţi ajuta pe noi care cu mult
respect cântam : Aliluia!
Icos 9
Personalitate cerească devenind după ce Domnul Iisus Ţi-a dat un loc în
ceruri poţi ajuta pe cei ce au evlavie către tine iar noi cu toţii zicem
în mod smerit:
Bucură-te căci poţi privi spre noi creştinii.
Bucură-te că poţi ajuta pe cei ce au evlavie către tine.
Bucură-te că poţi ajuta întreaga creştinătate.
Bucură-te că poţi ajuta pe cei binecuvântaţi
Bucură-te că poţi ajuta pe cei curaţi la suflet.
Bucură-te că ne poţi ajuta pe noi.
Bucură-te Sfântă Olga Împărăteasa
Condac 10
Împreună cu sfinţii, cu Maica Domnului şi cu toţi cei din ceruri poţi să
te rogi Domnului Dumnezeu Savaot pentru binele şi pentru reunificarea
întregului creştinism de peste tot pământul iar noi cu mult respect
cântăm: Aliluia!
Icos 10
Domnul Dumnezeu Savaot a binecuvântat toţi cei care întotdeauna pe cei
care au făcut voia Lui cea sfântă în orice timp ar fi trăit ei dar noi
cu multă demnitate cântăm:
Bucură-te rugătoare sfântă.
Bucură-te rugătoare smerită
Bucură-te rugătoare demnă şi cinstită.
Bucură-te a Domnului rugătoare afierosită.
Bucură-te rugătoare cerească
Bucură-te rugătoare ce ai avut viaţă pământească.
Bucură-te Sfântă Olga Împărăteasa.
Condac 11
Noi cei ce trăim pe pământ şi avem evlavie către sfintele personalităţi
cereşti cerem ca să fim ajutaţi în viaţa noastră de zi cu zi pentru a
săvârşi toate cele bune cântând; Aliluia!
Icos 11
Cu multă smerenie cerem şi noi calităţi şi virtuţi sfinte spre a ne
înno-bila sufletele noastre creştine şi renunţând la păcate şi la toate
relele cân-tăm cu dragoste sfântă aşa:
Bucură-te ajutătoarea noastră.
Bucură-te ajutătoarea celor necăjiţi
Bucură-te ajutătoarea celor smeriţi.
Bucură-te ajutătoarea celor amărâţi.
Bucură-te ajutătoarea celor oropsiţi.
Bucură-te ajutătoarea celor chinuiţi.
Bucură-te Sfântă Olga Împărăteasa.
Condac 12
Mulţumind Domnului Dumnezeu, sfinţilor şi sfintelor, tuturor celor din
ceruri precum şi sfintei Olga Împărăteasa pentru ajutoarele cereşti
primite cântăm; Aliluia!
Icos 12
Domnul Dumnezeu Savaot împreună cu toţi cei din ceruri şi cu sfânta Olga
Împărăteasa să ne ajute şi să ajute pe toţi cei smeriţi curaţi şi
bine-cuvântaţi care zic cu nădejde aşa:
Bucură-te că noi mulţumim Domnului Dumnezeu Savaot.
Bucură-te că noi mulţumim Domnului Iisus Christos.
Bucură-te că noi mulţumim Maicii Domnului.
Bucură-te că noi mulţumim Sfintelor Puteri Cereşti.
Bucură-te că mulţumim tuturor Sfintelor Personalităţi
Bucură-te că îţi mulţumim Sfântă Olga Împărăteasa.
Bucură-te Sfântă Olga Împărăteasa.
Condac 13
Sfântă Olga Împărăteasa roagă-te şi pentru noi Împăratului Ceresc spre a
fi ajutaţi, vindecaţii şi apăraţi de toţi răii şi de toate relele căci
cu smere-nie cântăm: Aliluia!
Condac 13
Sfântă Olga Împărăteasa roagă-te şi pentru noi Împăratului Ceresc spre a
fi ajutaţi, vindecaţii şi apăraţi de toţi răii şi de toate relele căci
cu smere-nie cântăm: Aliluia!
Condac 13
Sfântă Olga Împărăteasa roagă-te şi pentru noi Împăratului Ceresc spre a
fi ajutaţi, vindecaţii şi apăraţi de toţi răii şi de toate relele căci
cu smere-nie cântăm: Aliluia!
Apoi se zice iarăşi Icos 1
Domnul Iisus Hristos Te-a chemat pe tine la o viaţă bineplăcută şi
smerită plină de fapte bune iar noi cu mult respect creştin zicem către
tine cu multă demnitate aşa:
Bucură-te Sfântă Olga.
Bucură-te Împărăteasă creştină
Bucură-te pentru chemarea ta.
Bucură-te că ai avut viaţă sfântă.
Bucură-te că cei din ceruri lui Dumnezeu îi cântă.
Bucură-te Sfântă folositoare de a ta chemare.
Bucură-te Sfântă Împărăteasă Olga.
Condac 1
Domnul Dumnezeu Te-a binecuvântat să ai o viaţă creştină curată şi demnă
drept pentru care ai un loc în Sfânta împărăţie a cerurilor iar noi
strigăm către tine aşa:
Bucură-te Sfântă Olga Împărăteasa.
Rugăciune
Sfântă Olga Împărăteasa roagă-te şi pentru noi creştinii
care cu mult respect şi cu multă smerenie îţi cerem ajutor sfânt şi
ceresc. Amin.
