Acatistul Sfintei Treimi

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Împărate al veacurilor şi Doamne cel mai înainte de veci, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, Dumnezeule cel slăvit în Sfânta Treime, Căruia se închină tot genunchiul; al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Pentru aceasta şi noi, ca cei ce suntem luminaţi cu Sfânta Taină a Botezului întru numele Tău cel întreit sfânt deşi nevrednici fiind, îndrăznim a-Ţi aduce această cântare de laudă; iar Tu ca Făcătorul, Purtătorul de grijă şi Judecătorul nostru, ia aminte spre glasul rugăciunii robilor Tăi, şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru ca din adâncul sufletului pururea să strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt.

Icosul 1

Arhanghelii şi îngerii, începătoriile şi puterile, scaunele şi domniile, stând înaintea scaunului slavei Tale, nu pot a slăvi mărimea desăvârşirilor Tale. Heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, acoperindu-şi feţele, cu frică şi cu dragoste grăiesc unii către alţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot. Iar noi ca unii ce suntem pământ şi ţărână mai lesne ar fi să iubim tăcerea; însă pentru ca să nu ne arătăm nerecunoscători şi nemulţumitori, pentru atâtea îndurări revărsate asupra noastră, urmând doxologiei celor de sus, cu credinţă şi cu dragoste zicem unele ca acestea:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti înălţimea desăvârşirilor celor nespuse şi adâncul tainelor celor neurmate; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea eşti şi toate le împlinești, Cel ce Unul eşti, acelaşi ieri, astăzi şi în veac; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce pe toate le faci numai cu voia, aducând în fiinţă pe cei ce nu sunt, ca şi cum ar fi; Cel ce cobori până la iad şi iarăşi ridici; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce pui la încercare inimile şi rărunchii oamenilor; Cel ce numeri stelele şi tuturor nume le dai; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, ale Căruia toate căile sunt adevărate şi toate judecăţile drepte şi totodată şi dorite;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce răsplăteşti păcatele părinţilor asupra fiilor, miluieşti şi ajuţi din neam în neam; 
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!

Condacul al 2-lea

Văzându-Te pe Tine Isaia pe scaun înalt şi preaînălţat a zis: O! ticălosul de mine, că om fiind şi buze necurate având, am văzut pe Domnul Savaot cu ochii mei; iar când cărbunele cel de foc purtat de înger s-a atins de buzele lui, cu curăţie Te laudă pe Tine, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, pe Unul Dumnezeu. Deci, o, Preasfântă Treime arde cu focul Dumnezeirii Tale spinii fărădelegilor noastre celor multe, ca să cântăm Ţie cu inimă curată: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înţelegerea cea neînţeleasă căutând să o înţeleagă marele între prooroci Moise, a zis: Arată-mi mie faţa Ta! Însuţi cunoscut să Te văd pe Tine. Iar Tu ai zis către dânsul: Spatele Meu vei vedea, dar faţa Mea nu se va arăta ţie că nu va vedea omul faţa Mea şi să rămână viu. Dar nouă, deşi nevrednici fiind, ai binevoit a Te arăta pe Tine în faţa Unuia-Născut Fiului Tău; pentru aceasta cu mulţumire grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti dragostea cea cu văpaie arzătoare a serafimilor şi înţelepciunea cea pururea luminătoare a heruvimilor; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti Împăratul cel mai presus de scaunele cereşti, şi Domnul cel adevărat al domniilor celor mai presus de lume; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti tăria cea nebiruită a puterilor cereşti, şi atotputernice Stăpânitorule al stăpâniilor celor înalte; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti bunavestire cea plină de bucurie a arhanghelilor şi propovăduirea cea fără tăcere a îngerilor; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti începutul a toată începerea începătoriilor celor înţelegătoare şi a tuturor puterilor cereşti, Atotţiitorule al poruncilor; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai nemurire şi petreci în Lumina cea neapropiată, iar cu aleşii Tăi, ca şi cu nişte prieteni, faţă către faţă vorbeşti; 
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!

Condacul al 3-lea

Cu puterea Ta cea nespusă, toate le ţii; cu cuvântul înţelepciunii Tale celei neurmate, toate le chiverniseşti; şi cu Duhul gurii Tale, toate le înviezi şi le faci a se bucura. O, Cel în trei sori a toate Făcătorule, Tu ai măsurat cerul cu dreapta şi pământul cu palma, Care porţi şi hrăneşti toată făptura, toate pe nume le chemi; şi nu este nimeni care să se poată ascunde de puternicia dreptei şi a vederii Tale. Pentru aceasta împreună cu toate puterile cele de sus şi de jos, cu umilinţă căzând, cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având toată zidirea slujitoare poruncii Tale, pretutindenea arăţi urmele proniei şi ale desăvârşirilor Tale celor neurmate; pentru aceasta cele nevăzute ale Tale, şi puterea cea pururea fiitoare şi Dumnezeirea, de pe făpturi cugetându-le le vedem; pentru care cu mirare şi cu bucurie grăim unele ca acestea:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, puternice Făcătorule al celor văzute şi nevăzute, şi Chivernisitorule cel cu dragoste îmbelşugată al celor de acum şi celor viitoare; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce din patru stihii ai alcătuit făptura şi cu patru timpuri ai încununat cununa anului; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai poruncit soarelui să lumineze ziua, şi luna cu stelele să lumineze noaptea; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce scoţi vânturile din vistierii; Cel ce îmbraci cerul cu nori şi trimiţi ploaie şi rouă spre răcorirea căldurii; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce încingi dealurile cu bucurie şi văile cu veselie; Cel ce împodobeşti crinii ţarinii şi încununezi câmpiile cu roade; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce trimiţi hrană puilor de corbi şi adăpi toate fiarele câmpului şi trimiţi îndurările Tale peste toate lucrurile Tale; 
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!

Condacul al 4-lea

Vifor având înăuntru eresul cel pierzător de suflete, al doilea Iuda, Arie nebunul, s-a lepădat de Tine, Fiul lui Dumnezeu, a fi unul din Sfânta Treime; iar noi, deşi pe un Ipostas al Tatălui, altul al Fiului şi altul al Sfântului Duh numim, însă o Dumnezeire în Tatăl şi în Sfântul Duh, deopotrivă puterea, de o fiinţă slava, cu inima şi cu buzele mărturisim şi cu Lumina cea întreit luminătoare în baia Sfântului Botez luminaţi fiind, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, unui Dumnezeu ne închinăm, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind păstorii şi învăţătorii Sfintei Biserici pe Arie, ca o fiară cumplită intrând în turma cea cuvântătoare a lui Hristos, şi răpind oile de la adevărata mărturisire a dreptslăvitoarei credinţe, adunându-se în Niceea la sobor, au mărturisit pe Hristos Dumnezeu, iar nu făptură; şi deopotrivă Tatălui pe Fiul şi pe Sfântul Duh cinstindu-I, cu glas ca de tunet au grăit:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Dumnezeule Părinte şi Dumnezeule Fiule şi Dumnezeule Duhule Sfinte, Unule adevăratul Dumnezeu, iar nu trei dumnezei; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Părinte nezidit şi Fiule nezidit şi Duhule Sfinte, Unule împreună nezidit; iar nu trei îndeosebi nezidiţi; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru: Părinte Cel ce ai născut pe Fiul mai înainte de veci; Fiule, Cel ce Te-ai născut fără de ani din Tatăl; Duhule Sfinte, Care din veac purcezi de la Părintele, dar nu Te naşti; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru: Părinte, Care ne-ai chemat pe noi dintru nefiinţă; Fiule, Cel ce ne-ai răscumpărat pe noi cei căzuţi prin Crucea Ta; Duhule Sfinte, Cel ce sfinţeşti şi înviezi pe toţi cu darul Tău; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit a întemeia în duhul, în sufletul şi în trupul nostru cortul cel cu trei părţi spre a Ta sălăşluire, şi nu l-ai lăsat pe el întru noi până în sfârşit a se strica prin păcat; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai pus semnul fiinţei Tale celei în trei Ipostase peste toate lucrurile Tale; în lumea aceasta văzută şi în cea nevăzută; 
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!

Condacul al 5-lea

Treime cea fără de început şi a toate făcătoare, zidindu-ne pe noi după chipul şi asemănarea Ta, ai poruncit nouă a face cele plăcute înaintea Ta; iar noi ticăloşii voia noastră cea rea iubind-o, făgăduinţele Sfintei Taine a Botezului am lepădat şi chipul Tău l-am întinat. Deci acum iarăşi alergăm la Tine şi ne rugăm: Trimite nouă darul Tău, scoate-ne pe noi din mâna vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi, şi ne mântuieşte pe noi cu judecăţile pe care le ştii, ca în vecii vecilor să cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând înţelegerea, care covârşeşte desăvârşirile Tale şi nespusele faceri de bine către fiii cei săraci ai lui Adam, Dumnezeule cel în trei Ipostase, cel mort cu duhul se înviază, cel întinat cu ştiinţa se curăţeşte şi cel pierdut se mântuieşte; deci cu minte mulţumitoare, cu inimă mulţumitoare şi cu buze de mulţumire zidite de Tine, plecând genunchii grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai hotărât în sfatul Tău cel în trei Ipostase a zidi pe om, şi în trupul lui cel luat din ţărână, suflare de viaţă din gura Ta ai insuflat; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce în fața lui Adam cu chipul şi asemănarea Ta, pe noi, pe toţi ne-ai cinstit şi bunătăţilor Raiului moştenitori ne-ai făcut; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce cu înţelepciune ne-ai învăţat pe noi mai presus decât toate cele văzute, şi pe toată făptura cea de jos sub picioarele noastre ai supus-o; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ne-ai dăruit nouă pomul vieţii spre hrană, şi cu darul nemuririi ne-ai îmbogăţit; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce pe strămoşii noștri, cei care au călcat porunca, nu i-ai părăsit nici după greşeală, ci întru nădejdea mântuirii în preajma Edenului i-ai sălăşluit. 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ne-ai scos şi pe noi din pântecele maicii noastre, şi cu darul Evangheliei, după naştere, ne-ai sfinţit; 
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!

Condacul al 6-lea

Propovăduitorul dreptăţii şi râvnitorul sfântului Tău nume, Ilie cel prealuminat, chemat fiind de înger, a stat pe Muntele Horeb; deci s-a făcut mai întâi vânt mare şi tare, risipind munţii, apoi s-a făcut cutremur mare şi foc arzător; ci nu în acestea Te-a văzut pe Tine. Iar după foc, glas de vânt subţire, şi acolo Te-a văzut; deci acoperindu-şi faţa, cu veselie şi cu frică a grăit: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Răsărit-ai Lumina cunoştinţei celei cu trei raze strălucitoare a dumnezeirii Tale la toată lumea; gonit-ai rătăcirea cea idolească, Dumnezeule cel în trei Ipostase şi Doamne; iar pe tot neamul omenesc din întunericul cel mare al păgânătăţii, în lumina cea minunată a Evangheliei l-ai adus, prin care noi cei luminaţi slăvind atotputernica Ta pronie, grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai pierdut până în sfârşit cu apele potopului toată făptura cea stricată prin păcat, şi în faţa lui Noe ai înnoit tot neamul omenesc; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai despărţit pe părintele credincioşilor Avraam din amestecarea limbilor, şi din seminţia lui ai întemeiat adevărata Biserică; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai scos pe poporul Tău din Egipt, l-ai hrănit pe el cu mană în pustie şi l-ai dus în pământul în care curge lapte şi miere; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit cu Duhul Tău pe prooroci, şi printr-înşii în mijlocul lui Israel ai păzit credinţa în Răscumpărătorul cel făgăduit; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai pedepsit pe poporul Tău cel ce greşise, prin robia Babilonului, după sfârşitul căreia, iarăşi ai poruncit a se zidi Ierusalimul; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai arătat pe Macabei statornici până la moarte în credinţă şi învăţăturile cele părinteşti; iar pe biserica cea de sub Lege, ca pe o mireasă până la venirea iubitului mire, ai păzit-o întreagă; 
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!

Condacul al 7-lea

Vrând a arăta mărimea dragostei şi a milostivirii Tale celei către neamul omenesc cel căzut, când s-a plinit vremea, ai trimis pe Cel Unul-Născut Fiul Tău, Care, născându-Se din Fecioara, S-a supus Legii, pentru ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere; Care, petrecând pe pământ ca un Om şi răscumpărându-ne pe noi prin crucea Sa, S-a înălţat la cer, de unde, împlinind făgăduinţa, a trimis nouă pe Preasfântul Duh, ca să cântăm toţi: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Minunată în adevăr şi nouă minune ai arătat, Minunatule întru cele înalte Doamne, când după trimiterea Preasfântului Duh peste aleşii ucenici şi apostoli, i-ai trimis pe ei la propovăduire în toată lumea, ca să vestească numele cel mare al Preasfintei Treimi, şi să aducă toate neamurile la ascultarea credinţei. Pentru aceasta, minunându-ne de puterea şi lucrarea cuvintelor lor, celor insuflate de Dumnezeu, cu bucurie grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai ales pe cele neputincioase, de neam slab şi nebăgate în seamă ale lumii, ca să ruşineze pe cele tari, mărite şi înţelepte; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai întărit nenumărate cete de mucenici, ca prin nenumărate chinuri şi omoruri să fie pecetluit adevărul Evangheliei şi puterea darului lui Hristos; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce prin semnul Crucii ai plecat inima marelui Constantin cel întocmai cu apostolii, şi prin acela ai pus sfârşit cumplitelor prigoniri asupra creştinilor; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai întărit Biserica, prin cele şapte soboare a toată lumea, ca şi cu şapte stâlpi, a purtătorilor de Dumnezeu părinţi, şi de învăluirile eretice nevătămată ai păzit-o; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai dăruit învăţătorilor celor de Dumnezeu înţelepțiți şi marilor nevoitori ai bunei cinstiri, ca unor prealuminate stele, pe tăria Bisericii a străluci; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai povăţuit şi pe stăpânitorul împărăţiei romanilor Constantin, la lumina credinţei celei adevărate, şi prin acela ai izbăvit toată lumea de înşelăciunea multei necredinţe; 
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!

Condacul al 8-lea

Străin şi minunat, la stejarul lui Mamvri, Te-a văzut Avraam pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, adică trei bărbaţi văzând, ca şi către unul a grăit: Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu trece pe robul Tău. Deci Celor trei, Care i s-au arătat în trei feţe: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, iar unuia Dumnezeu într-o fiinţă, până la pământ s-a închinat, grăind: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul pretutindenea eşti, şi totdeauna purtător de grijă pentru toată zidirea Ta, nu numai cu tăria nemăsuratei puterii Tale, ci şi cu bogăţia cea atotlucrătoare; iar nouă, precum a zis Fiul Tău, că şi perii capului toţi sunt număraţi la Tine, ca nici unul dintr-înşii să nu cadă fără voia Ta. Pentru aceasta, nădăjduind spre pronia Ta, cu îndrăzneală şi cu dragoste grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit ca tot neamul omenesc să se împartă în seminţii şi neamuri, şi fiecăreia din ele i-ai rânduit locul şi timpul vieţuirii; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru prin care împăraţii împărăţesc şi cei puternici fac dreptate, şi păzeşti pe aleşii Tăi ca lumina ochiului; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, din Care izvorăşte înţelepciunea şi înţelegerea, toată tăria şi puterea, toată sănătatea şi frumuseţea; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce rânduieşti războaie, şi iarăşi le opreşti pe ele; Cel ce încununezi cu biruinţa arma ce poartă dreptate, iar pe cea nedreaptă, chiar în mijlocul biruinţelor, mai înainte o hotărăşti spre sfărâmare; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce faci semne pe cer şi pe pământ, trimiţi foc, boli şi foamete asupra oamenilor, ca să nu rătăcească ei până în sfârşit din căile Tale cele drepte; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce înalţi pe cei smeriţi pe pământ şi îi pui să stea cu domnii poporului Tău; iar pe cei mândri îi nimiceşti ca să nu se afle locul lor; 
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!

Condacul al 9-lea

Toată firea, sus şi jos, neîncetat Te slăveşte pe Tine Făcătorul cel preaveşnic şi Dumnezeu: în cer unii cântă zi şi noapte: Sfânt, Sfânt, Sfânt, iar alţii cununile lor le pun la picioarele Tale. Iar noi pe pământ împreună cu toată făptura, ca cei împodobiţi cu chipul slavei Tale celei de o fiinţă, Ţie ne rugăm şi de la Tine aşteptăm mare şi bogată milă, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Filosofii cei mult-vorbitori, deşi mult se ostenesc cu mintea a ispiti despre taina Preasfintei Treimi dar nu pot a înţelege cum este un Dumnezeu de o fire. Şi nenumăratele faceri de bine cele către noi ale Fiecăreia din cele trei dumnezeieşti Feţe bine ştiindu-le, cu credinţă şi cu mulţumire grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit cu dreaptă judecata Ta nouă tuturor a ne întoarce în pământul din care suntem luaţi, şi în ziua învierii iarăşi a ne scula; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce înainte ai hotărât soarelui, lunii şi stelelor să se întunece oarecând, iar pământului şi tuturor celor ce sunt pe el cu foc a se lămuri, pentru ca în locul lor să se arate cer nou, în care petrece dreptatea; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit ziua, în care vor sta înaintea Ta la judecată toate seminţiile şi neamurile, ca să-şi ia fiecare plata după faptele sale. 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce vei zice drepţilor în ziua răsplătirii: Veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu de moşteniţi împărăţia care este gătită vouă de la întemeierea lumii; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, de la Care păcătoşii cei care nu s-au pocăit cu frică atunci vor auzi: Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai făgăduit ca Biserica Ta să o păzeşti neclintită până la sfârşitul lumii, spre a nu fi ea biruită nici de porţile iadului; 
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuieşti lumea, Te-ai arătat la râul Iordanului, Preasfântă şi dumnezeiască Treime: Tatăl în glas din cer mărturisind pe Fiul cel iubit; Fiul în chip omenesc primind Botezul de la rob; şi Duhul Sfânt pogorându-Se în chip de porumbel peste Cel ce Se boteza. Deci întru numele lui Dumnezeu, însă în trei Feţe: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, ne-am învăţat a lumina cu Botezul pe tot omul ce vine în lume, cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Împărate preaveşnice, Care răsari soarele peste cei buni şi peste cei răi; Cel ce iubeşti pe cei drepţi şi pe cei păcătoşi miluieşti, spală necurăţia noastră cea sufletească şi trupească; binevoieşte a face în noi lăcaşul Tău, deşi nevrednici robi ai Tăi suntem. Pierde gândurile cele necurate, şterge faptele cele necuviincioase, îndreaptă limba noastră spre a vorbi cele plăcute înaintea Ta, pentru ca, cu inimă şi cu buze curate, cu umilinţă să grăim unele ca acestea:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, despre Care ceata Apostolilor învederat vorbeşte şi către Care soborul proorocilor pururea priveşte; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru pe care ceata mucenicilor cu dumnezeiască cuviinţă Îl mărturiseşte şi oastea preacuvioşilor numele Tău cel Sfânt Îl slăveşte. 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, pentru care mulţimea pustnicilor neîncetat suspină, şi de la Care nevoinţele pustniceşti se încununează; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Căruia ierarhii şi păstorii Bisericii aduc cântare de mulţumire; iar învăţătorii lumii spre a noastră mântuire spre noi teologhisesc; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, primeşte rugăciunea cea pentru noi şi mijlocirea tuturor sfinţilor, iar mai ales a Preasfintei Fecioare, care işi întinde mâinile sale către Tine pentru noi; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, îngrădeşte-ne pe noi cu sfinţii Tăi îngeri şi goneşte de la noi duhurile cele rele de sub cer; 
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!

Condacul al 11-lea

Toată cântarea ce se aduce Ţie nu poate a-Ţi aduce mulţumirea cuvenită pentru toţi şi pentru toate, Dumnezeule cel slăvit în Treime; căci nu se află nici minte care să poată a se întinde cu cugetul către mulţimea îndurărilor Tale, cele asupra noastră; nici cuvânt care cu vrednicie să le povestească; însă pentru toate cele văzute de noi şi care ni se dau nouă, fie Ţie, Preasfântă Treime, mulţumire de la noi, cinstea şi slava pe care Tu Însuţi le ştii că ar fi vrednice şi plăcute de slava Ta; deci noi închinându-ne Ţie, cu smerenie şi cu dragoste cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Luminătorule cel în trei Sori, ca un dătător de lumină Te-ai arătat, în făgăduinţele Tale, nouă celor ce suntem în întunericul necunoştinţei despre soarta noastră cea viitoare; cu mulţumire însă Te mărturisim, ca măcar de una din fericirile cele prevestite de Unul-Născut Fiul Tău să ne învredniceşti pe noi; pentru care acum cu umilinţă şi cu dragoste grăim: 
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai gătit aleşilor Tăi bunătăţile pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, pe Care toţi cei curaţi cu inima Te vor vedea precum eşti şi Te vor cunoaşte precum Tu Însuţi îi cunoşti pe ei; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, în Care toţi cei flămânzi şi însetaţi vor afla dreptate, pe saţiul ce niciodată nu se împuţinează; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, de la Care făcătorii de pace fii iubiţi se vor chema, ca cei ce sunt următori Unuia-Născut Fiului Tău, Cel ce pe toate le-a împăcat; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, în care cei blânzi vor moşteni pământul; iar cei săraci cu duhul se vor învrednici de Împărăţia Cerului; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai făgăduit veşnica plată celor ce miluiesc şi nesfârşita bucurie celor ce plâng; 
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!

Condacul al 12-lea

Preasfântă Treime, dă-ne nouă darul Tău cel atotputernic; primeşte mărturisirea păcatelor noastre înaintea slavei Împărăţiei Tale; caută la suspinurile noastre, trimite-ne nouă duhul umilinţei şi al îndurărilor; pentru ca să ne învrednicim, cu suflet şi cu inimă curată, fără de osândă a grăi către Tine pe pământ, precum grăiesc îngerii în cer: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând Pronia Ta cea iubitoare de oameni, Te slăvim pe Tine toţi, Treime fără de început; credem într-Unul Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt; că pe altul afară de Tine Dumnezeu nu ştim, către Tine cădem şi Ţie ne rugăm, zicând:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, dă-ne nouă ajutor ca să nu ne temem de nici un rău, spre apărarea vieţii noastre şi spre a nu ne înfricoşa de nici un vrăjmaş; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce mântuieşti pe păcătoşii cei ce se pocăiesc; deci mântuieşte-ne şi pe noi mult-păcătoşii;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce înmulţeşti mila Ta tuturor, înmulţeşte-o şi asupra noastră, şi ne mântuieşte pe noi, că neputincioşi suntem; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, prelungeşte-ne nouă tuturor vremea vieţii spre a ne pocăi şi nu ne osândi pe noi spre tăiere ca pe smochinul cel neroditor; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne pe noi de ispitele ce ne împresoară: de lume, de trup şi de diavol, şi ne hrăneşte în credinţa şi dragostea cea către Tine; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, învredniceşte-ne pe noi a Te vedea faţă către faţă şi a intra în cămara Ta cea luminoasă la nunta Mielului; 
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!

Condacul al 13-lea

O, Preasfântă, de viaţă făcătoare nedespărţită şi a toate făcătoare Treime: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule, Adevăratul Dumnezeu şi Făcătorul nostru, primeşte această de acum mulţumire a noastră; trimite-ne nouă darul şi puterea din înălţimea Sfântului Tău locaş, ca, toate poftele trupeşti călcându-le, să vieţuim întru toată buna cinstire şi curăţie până la sfârşitul vieţii noastre, pururea lăudând Preasfânt numele Tău şi cântând: Aliluia!  (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice  

Icosul 1

Arhanghelii şi îngerii, începătoriile şi puterile, scaunele şi domniile, stând înaintea scaunului slavei Tale, nu pot a slăvi mărimea desăvârşirilor Tale. Heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, acoperindu-şi feţele, cu frică şi cu dragoste grăiesc unii către alţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot. Iar noi ca unii ce suntem pământ şi ţărână mai lesne ar fi să iubim tăcerea; însă pentru ca să nu ne arătăm nerecunoscători şi nemulţumitori, pentru atâtea îndurări revărsate asupra noastră, urmând doxologiei celor de sus, cu credinţă şi cu dragoste zicem unele ca acestea:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti înălţimea desăvârşirilor celor nespuse şi adâncul tainelor celor neurmate; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea eşti şi toate le împlinești, Cel ce Unul eşti, acelaşi ieri, astăzi şi în veac; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce pe toate le faci numai cu voia, aducând în fiinţă pe cei ce nu sunt, ca şi cum ar fi; Cel ce cobori până la iad şi iarăşi ridici; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce pui la încercare inimile şi rărunchii oamenilor; Cel ce numeri stelele şi tuturor nume le dai; 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, ale Căruia toate căile sunt adevărate şi toate judecăţile drepte şi totodată şi dorite. 
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce răsplăteşti păcatele părinţilor asupra fiilor, miluieşti şi ajuţi din neam în neam; 
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!

Condacul 1

Împărate al veacurilor şi Doamne cel mai înainte de veci, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, Dumnezeule cel slăvit în Sfânta Treime, Căruia se închină tot genunchiul; al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Pentru aceasta şi noi, ca cei ce suntem luminaţi cu Sfânta Taină a Botezului întru numele Tău cel întreit sfânt deşi nevrednici fiind, îndrăznim a-Ţi aduce această cântare de laudă; iar Tu ca Făcătorul, Purtătorul de grijă şi Judecătorul nostru, ia aminte spre glasul rugăciunii robilor Tăi, şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru ca din adâncul sufletului pururea să strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!

După aceasta se zice această:

Rugăciune către Dumnezeu-Tatăl

Atotputernice Stăpâne, înţelepte şi atotbunule Doamne, Născătorule cel fără de început al Fiului Celui dintr-o fiinţă născut, şi Purcezător al Sfântului şi Celui de viaţă făcătorul Tău Duh, veşnic şi pururea fiitor; Însuţi pricinuitorule de purcedere, a Cărui mărire este nemărginită, slavă nespusă şi milostivire nemăsurată; Cel ce ne-ai adus pe noi din nefiinţă şi ne-ai cinstit cu chipul Tău cel preascump; Care ne-ai dăruit nouă nevrednicilor nu numai a Te cunoaşte pe Tine şi a Te iubi, dar încă ce este mai scump, că şi Tată a Te numi pe Tine ne-ai învrednicit.

Mulţumim Ţie, Dumnezeule al milostivirii şi al îndurărilor, Cel ce nu ne-ai lăsat pe noi, cei ce am călcat porunca Ta, în mijlocul păcatului şi în umbra morţii; ci ai binevoit a trimite pe pământ, pentru mântuirea noastră, pe Unul-Născut Fiul Tău, prin Care şi veacurile s-au făcut, ca prin întruparea Lui şi prin patimile Lui cele înfricoşătoare, de chinuirea diavolului şi din stricăciunea morţii să ne izbăvim.

Mulţumim Ţie, Dumnezeule al dragostei şi al puterilor, că după înălţarea la cer a Preascumpului nostru Mântuitor, ai trimis şi pe Preasfântul Tău Duh peste aleşii Lui ucenici şi apostoli, pentru ca prin puterea propovăduirii lor celei de Dumnezeu insuflate pe toată lumea s-o lumineze cu lumina cea curată a Evangheliei Tale. Deci, Însuţi, Iubitorule de oameni, Stăpâne, ascultă acum rugăciunea cea smerită a nevrednicilor fiilor Tăi, că aşa precum ne-ai zidit pe noi numai pentru bunătatea Ta şi ne-ai răscumpărat pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi după milostivirea Ta cea neasemănată; fiindcă din faptele noastre nici urmă de pocăinţă nu avem, ci dreaptă răsplătire şi despărţire de Prealuminată faţa Ta ne aşteaptă.

Că, dacă şi pentru tot cuvântul în deşert se va cere de la noi răspuns în ziua judecăţii şi a răsplătirii, pentru nenumăratele noastre fărădelegi, cu care am greşit înaintea Ta, apoi, ce răspuns vom da noi, săracii, în ziua aceea?

Pentru aceasta alergăm spre a Ta bunătate, care covârşeşte toată mintea şi cuvântul, rugându-ne Ţie: Greşit-am, curăţeşte-ne pe noi, Doamne; nelegiuit-am, iartă-ne, Stăpâne, mâniatu-Te-am, milostiveşte-Te, Îndelung-Răbdătorule.

Şi păzeşte mai ales mintea, ştiinţa şi inima noastră de răutăţile lumii; izbăveşte-ne pe noi şi ne mântuieşte de viforul cel mult învăluitor al patimilor şi al căderilor în păcatele cele ştiute şi neştiute; ne îndreptează pe noi la limanul cel lin al credinţei, al dragostei şi al nădejdii vieţii celei veşnice.

Adu-Ţi aminte, Doamne, de noi, întru mila Ta; dăruieşte-ne nouă toate cererile cele spre mântuire, iar mai ales viaţă curată şi fără de prihană; învredniceşte-ne pe noi a Te iubi pe Tine, şi a ne teme din toată inima noastră, şi a face voia Ta cea sfântă; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor.

Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeul nostru eşti, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Fiu şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh; acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Rugăciune către Dumnezeu-Fiul

Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce pentru mântuirea noastră ai binevoit a Te întrupa şi moarte a pătimi; iar acum şi cu Preacuratul Tău Trup la cer de-a dreapta împreună cu Tatăl şezi, şi toată lumea o cârmuieşti, nu ne uita cu milostivirea Ta pe noi, cei ce suntem jos, care măcar că suntem cu totul întinaţi şi nevrednici, însă întru Tine, Mântuitorule şi Dumnezeul nostru, credem şi pe alt mijlocitor şi nădejde al mântuirii nu ştim.

Deci, dă-ne nouă, Preabunule Răscumpărătorule, ca totdeauna să ne aducem aminte de câte chinuri ale sufletului şi ale trupului Tău a fost trebuinţă ca să împaci dreptatea cea veşnică a Părintelui Tău pentru păcatele noastre; şi cum Te-ai pogorât de pe cruce până la iad, cu Preacurat sufletul Tău, ca să ne izbăveşti pe noi de puterea chinuirii iadului.

Iar aducându-ne aminte de aceasta, să ne păzim de pofte şi de păcate, care au fost pricină de înfricoşătoare patimi şi de moartea Ta; şi să iubim dreptatea şi virtutea, care sunt mai plăcute Ţie decât tot darul cel adus de noi.

Deci, ca Cel ispitit după toate, Preabunule, singur ştii cât este de mare slăbiciunea duhului şi a trupului nostru şi cât de puternic şi viclean este vrăjmaşul nostru care umblă ca un leu, căutând pe cine să înghită, pentru aceasta nu ne lipsi pe noi de ajutorul Tău atotputernic; ci fii de-a pururea cu noi, păzindu-ne şi acoperindu-ne, povăţuindu-ne şi întărindu-ne, bucurând şi veselind duhul nostru.

Iar noi alergând la sânul dragostei şi a îndurării Tale, toată viaţa noastră cea vremelnică şi veşnică Ţie să o dăm, Stăpânului nostru, Răscumpărătorului şi Domnului; pe Care din adâncul sufletului Îl rugăm, ca să ne faci pe noi cu judecăţile pe care le ştii, fără de împiedicare a trece calea aceasta întunecoasă a vieţii pământeşti şi a ajunge la cămara cea dumnezeiască a Ta, pe care ai făgăduit a o pregăti tuturor celor ce cred în numele Tău şi urmează dumnezeieştilor Tale învăţături.

 

Rugăciune către Dumnezeu-Duhul Sfânt

Împărate ceresc, preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi, şi întru Fiul pururea Te odihneşti; nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeieşti, pe care le împarţi precum voieşti; prin care şi noi nemernicii ne-am sfinţit şi ne-am uns în ziua botezului nostru.

Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi şi Te sălăşluieşte întru noi şi curăţeşte sufletele noastre, ca să putem a ne face locaş Preasfintei Treimi.

Aşa, o Preabunule, nu Te scârbi de necurăţia noastră nici de rănile păcatelor; ci le tămăduieşte pe ele cu ungerea Ta cea atot-vindecătoare. Luminează mintea noastră, ca să cunoaştem deşertăciunea lumii şi a celor ce sunt în lume; înviază ştiinţa noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine a face şi ce se cuvine a lepăda; îndepărtează şi înnoieşte inima ca să nu izvorască mai mult ziua şi noaptea gânduri rele şi pofte necuvioase.

Îmblânzeşte trupul şi stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de rouă văpaia patimilor, prin care se întunecă în noi chipul cel prea-scump al lui Dumnezeu.

Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, goneşte-l de la noi; şi ne dă nouă duhul dragostei şi al răbdării, duhul blândeţii şi al dreptăţii, ca îndreptând inimile cele slăbite şi genunchii, fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci; şi aşa, ferindu-ne de tot păcatul şi împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârşit creştinesc şi neruşinat, şi a intra în Ierusalimul cel ceresc; iar acolo a ne închina Ţie, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfântă, slavă Ţie!

 

Rugăciune către Preasfânta Treime

Preasfântă Treime, Stăpânire de o fiinţă, pricinuitoare a tot binele; ce vom răsplăti Ţie pentru toate câte ne-ai dat nouă, păcătoşilor şi nevrednicilor, pe care mai înainte de a ne naşte noi în lume le-ai rânduit, şi pentru toate cele ce ne dai fiecăruia din noi în toate zilele şi pentru cele ce ai gătit nouă tuturor în veacul cel viitor?

Deci se cuvenea pentru atâtea binefaceri şi îndurări, să mulţumim Ţie nu numai cu cuvintele, ci mai ales cu faptele, păzind şi împlinind poruncile Tale; iar noi cu patimile noastre şi cu obiceiurile cele rele în nenumărate păcate şi fărădelegi ne-am aruncat.

Pentru aceasta, ca cei ce suntem întinaţi, nu numai că nu îndrăznim a ne arăta înaintea Preasfintei Feţei Tale celei întreit strălucitoare, ci nici Preasfânt numele Tău a-l chema, de nu ai fi binevoit Însuţi Tu spre a noastră mângâiere a ne vesti nouă; că pe cei drepţi şi curaţi iubeşti, iar pe păcătoşii care se pocăiesc îi mântuieşti şi cu milostivire îi primeşti.

Deci, caută, o dumnezeiască Treime, din înălţarea sfintei slavei Tale asupra noastră, mult păcătoşilor; şi bunăvoinţa noastră în loc de fapte bune o primeşte, şi ne dă nouă duhul pocăinţei celei adevărate; ca, urând tot păcatul, întru cuvioşie şi dreptate până la sfârşitul vieţii noastre să petrecem, făcând voia Ta cea sfântă şi slăvind cu cuget curat şi cu fapte bune preadulcele şi preaîncuviinţat numele Tău. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Timotei, Episcopul Prusei şi către Sfinţii Mucenici Alexandru şi Antonina

 

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Timotei, Episcopul Prusei şi al Sfinţilor Mucenici Alexandru şi Antonina

Glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul 1

Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a prea slăvit. Că, aceasta, Nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israelitenilor prin adânc cale nouă făcându-le.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Ca cei ce pururea staţi înaintea Luminii Celei Neînserate, mucenicilor, risipind întunericul necunoştinţei mele, daţi-mi lumină mie, care doresc să laud cu cântări prăznuirea voastră.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Dorind pătimitorilor cu credinţă numai cele ce petrec în veşnicie, aţi defăimat toate cele văzute şi cu gând întărit luminat aţi alergat către chinuri şi către bătăi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Săvârşind nevoinţa muceniciei cea după lege, cinstiţilor, aţi avut în ajutor pe Domnul Care vă uşura pe voi de dureri şi vă făcea bărbaţi împotriva tiranilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cel Ce ca un Dumnezeu ai zidit puterile cele nevăzute numai cu voirea, pe tine, Fecioară, te-a avut ca o pricină din nou zidirii noastre. Ci roagă-L pe Dânsul, Preacurată, ca să mântuiască lumea.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Însuţi Cel Ce ştii neputinţa fiinţei omeneşti şi după milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită, a slavei Tale celei nepovestite, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfântă Muceniţă Antonina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Dorind să vezi pe Hristos, Antonina frumoasă fecioară, ai râvnit patimii Lui celei dumnezeieşti, căci ai suferit pălmuiri asemenea ca El, dând împotrivă palmă obrajilor celor întunecoşi al demonilor celor fără de trup, prealăudată.

Stih: Sfântă Muceniţă Antonina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu tărie ai stat împotriva vrăjmaşului celui ce cu gând potrivnic poruncea ca să fii bătută, preacinstită şi te-a osândit să şezi în temniţă tu, ceea ce erai păzită de sfinţii îngeri, cu poruncile Ziditorului tău, mireasă a lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin rugăciunile tale se pogorau din înălţime tunete şi fulgere şi s-a văzut lumină mare, mireasă a lui Dumnezeu şi glas dumnezeiesc luminat s-a făcut, îmbărbătându-te şi cu haină cuvântătoare întărindu-te, Antonina preacinstită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Născând pe Dumnezeu, te-ai arătat după naştere Fecioară şi acum cetele fecioarelor, cinstesc dumnezeiescul tău chip, Preacurată, cu care dimpreună, cere-ne nouă iertare, milă şi desăvârşită scăpare de nevoi.

Irmos: Însuţi Cel Ce ştii neputinţa fiinţei omeneşti şi după milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită, a slavei Tale celei nepovestite, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Munte umbrit cu harul cel dumnezeiesc, privindu-te Avacum, cu ochii cei de departe văzători, mai înainte a vestit pe Sfântul lui Israel, Ce avea să iasă dintru tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

În toată lumea se vesteşte chinuirea şi luptele voastre, marilor mucenici ai lui Hristos, prin care cu harul aţi biruit puterile cele amare ale vrăjmaşului şi v-aţi arătat biruitori împotriva lui.

Stih: Sfântă Muceniţă Antonina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Întins-a cursele împotriva ta vicleanul, dar cu tărie bărbătească şi cu podoabă ai făcut poruncile lui netrebnice şi cu totul l-ai surpat la pământ, cinstită, fiind acoperită cu dumnezeiască mână, ceea ce eşti înţelepţită de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înţelegere şi pricepere ţi-a dăruit ţie Hristos şi te-a izbăvit din mâna necredincioşilor, curată fără prihană şi neîntinată, trimiţându-ţi pe Sfinţitul Alexandru, ca pe un dumnezeiesc arhanghel dintru înălţime, o, Antonina!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ca pe Una ce te-a avut pe tine Putere şi Întărire, Antonina a răbdat cele cu anevoie şi de întristare şi a surpat pe tiranul şi 1-a călcat sub picioarele cele frumoase, prin harul Cuvântului Celui Ce a strălucit din pântecele tău, Prealăudată.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Cel ce ai luminat cu luminarea venirii Tale, Hristoase şi ai strălucit cu crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei Dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.

Stih: Sfinte Mucenice Alexandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Fiind întins pe lemn şi tăiat, Sfinte Mucenice Alexandre şi fiind înconjurat de dureri iuţi, ţi-ai întins ochii sufletului către Dumnezeu, Cel Ce poate să mântuiască, prealăudate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind ucişi mucenicii întru goliciunea trupurilor, au primit podoaba nestricăciunii şi au moştenit slavă nemuritoare în loc de necinste vremelnică. Pentru aceea pururea sunt fericiţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Surpă pe demonii, cei ce pururea dau război cu mine şi de sfatul lor nelucrător, Preacurată, fereşte-mă nevătămat de nădejdea lor, ca pururea să te fericesc pe tine, Pruncă.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesubt şi nu este mântuitor; socotitu-ne-am ca oile de junghiere mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi Tărie şi Îndreptare.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Dumnezeieşte săvârşind nevoinţele cele vitejeşti şi pline de minuni, aţi biruit mulţimile etiopienilor celor înţelegători, mucenici ai Domnului şi acum vă veseliţi împreună cu cetele cele fără de trup.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Luminându-vă, mucenicilor, cu lumina cea dumnezeiască, prin frumuseţea curăţiei, v-aţi asemănat slujitorilor celor fără de trup, slujind Dătătorului de bine v-aţi mutat către Dânsul, purtătorilor de cununi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind împreună în temniţă, strălucindu-vă vouă lumina şi pogorându-vi-se glas de la Dumnezeu, Care a pus în sufletele voastre îndrăzneală, v-aţi bucurat, prealăudaţilor, purtători de cununi, mari mucenici.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mi s-a omorât sufletul din pricina călcărilor de porunci; cercetează-mă şi mă înviază Ceea ce ai născut pe Viaţa Hristos, pe Care prealăudaţii mari mucenici L-au mărturisit Dumnezeu al tuturor, Fecioară Maică.

Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesubt şi nu este mântuitor; socotitu-ne-am ca oile de junghiere mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi Tărie şi Îndreptare.

 

Condac

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Pomenirea cea vrednică de laudă a mucenicilor a strălucit, pe care credincioşii o săvârşim şi o lăudăm cu credinţă, întru cunoştinţă strigând: Tu eşti, Hristoase, întărirea mucenicilor.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Cuptor înţelegător te cunoaştem credincioşii, că precum a mântuit pe cei trei tineri Cel Preaînălţat şi pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preaslăvit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Cu minunată cuviinţă lipsindu-se de mâinile pe care le ridicau către Dumnezeu Ziditorul tuturor, se bucurau mucenicii, primind putere din cer şi strigând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Luminându-vă, mucenicilor, cu răbdarea chinurilor celor nesuferite, cu adevărat v-aţi arătat podoabă de aur preafrumoasă, zicând: Dumnezeul părinţilor noştri cel lăudat şi preaslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind spânzuraţi pe lemn şi fiind spintecaţi cumplit, vitejeşte nu simţeaţi cu adevărat durerile chinurilor, primind ajutor de sus şi strigând: Dumnezeul părinţilor noştri cel lăudat şi preaslăvit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Precum cuptorul caldeilor nu a ars pe cei trei tineri, aşa şi Focul Dumnezeirii a păzit pântecele tău nears, Preacurată. Pentru aceasta strig către tine: arde-mi materia cea amară a patimilor mele, ca să te slăvesc pe tine, Preacurată.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Doimea cea preaînţeleaptă, înaintea celor fără de lege ca nişte ritori a grăit de Întruparea Cuvântului, Care S-a arătat pe pământ mai presus de cuget pentru noi şi răbdând ispită de chinuri, acum se numără împreună cu cetele mucenicilor întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi1

Ca nişte jertfe sfinţite fiind fripţi cu făclii, mucenicilor, v-aţi întins ochiul către Dumnezeu, Cel Ce poate să vă mântuiască pe voi, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Fiind legaţi înţelepţilor mucenici şi unşi cu smoală, aţi fost aruncaţi împreună în groapă arsă, dumnezeieşte strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Neispitită de bărbat ai născut pe Dumnezeu, Fecioară Preacurată, asemănându-Se nouă. Pe Care pururea roagă-L să mântuiască, pe cei ce strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Chipul naşterii tale celei curate l-a arătat rugul cel ce ardea nears. Şi acum te rugăm să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, neîncetat.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Ca să primiţi în ceruri cunună neveştejită şi cămară luminoasă şi avuţie nerăpită, mucenici ai lui Hristos, aţi fost aruncaţi în cuptor şi în groapă, săvârşindu-vă într-însa cu fericire, vrednicilor de laudă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Ca nişte prinoase întregi v-aţi adus împăratului tuturor, mucenici ai lui Hristos, săvârşindu-vă prin foc şi v-aţi împreunat cu adunarea cea luminoasă a oştilor celor de sus, cu care împreună pururea vă cinstim pe voi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Jertfă vie cu adevărat v-aţi adus trupul şi sufletul lui Hristos, Cel Ce S-a jertfit pentru voi ca o Oaie şi vă bucuraţi în corturile celor întâi-născuţi, marilor mucenici Alexandre, cugetătorule de Dumnezeu şi Antonina, vrednică de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Acum să-mi răsară lumina mie, celui ce zac întru întunericul lenevirii, risipind norii ce-mi orbesc cugetul, făcând pururea pace adâncă în sufletul meu, Ceea ce eşti Preacurată, ca să te slăvesc pe tine Cea cu totul fără prihană.

Irmos: Chipul naşterii tale celei curate l-a arătat rugul cel ce ardea nears. Şi acum te rugăm să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, neîncetat.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Doimea cea minunată a cinstiţilor purtători de chinuri, răbdând cu tărie înfocarea chinurilor, stă înaintea Treimii cu mărire, rugându-se ca să dea prin Duhul har şi milă şi curăţire de greşeli, celor ce cinstesc mărită pomenirea ei.

 

Iar de va fi Post:

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Nădejdea creştinilor, Preasfântă Fecioară, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu, Celui pe Care L-ai născut mai presus de gând şi de cuvânt, dimpreună cu Puterile cele de sus, ca să ne dea nouă iertare de greşeli şi îndreptare vieţii, celor ce te slăvim pe tine pururea cu credinţă şi cu dragoste.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Mieluşeaua cea Neîntinată, văzând pe Mielul şi Păstorul Mort Răstignit pe lemn, plângând a zis, ca o Maică strigând: Cum voi suferi plecăciunea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie, Dumnezeule preabunule?

Acatistul Sfinților Mucenici Alexandru și Antonina din Roma (10 iunie)

Condacul 1

Aleși dintre hotarele Romei ați îndurat pătimiri pentru Domnul Iisus Hristos, Sfinților Alexandru și Antonina, iar noi amintindu-ne de binecuvântarea rugăciunilor voastre, Îl lăudăm pe Dumnezeu cu emoție iar pe voi vă strigăm: Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Icos 1

Ați fost asemenea unor Îngeri Cerești, trăind în afara trupului și nesocotind bunătățile pământești și urmând poruncii lui Dumnezeu de a iubi fără tăgadă, vă veseliți acum în Ceruri și ascultați acestea de la noi:

Bucurați-vă, vase alese ale lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, ramuri roditoare ale Pomului Vieții;

Bucurați-vă, cei ce ați trăit de pe pământ fericirea Edenului;

Bucurați-vă, cei ce v-ați înfruptat din mărul ascultării;

Bucurați-vă, smeriți ucenici ai lui Hristos;

Bucurați-vă, veșminte de har pe trupuri curajoase;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 2

Pe vremea împăratului Dioclețian era multă prigoană împotriva creștinilor, mulți fiind uciși cu felurite munci pentru credința în Dumnezeu, și într-o zi ostașii păgâni te-au prins și pe tine, Sfântă Antonina, fecioară cinstită de neam bun care te închinai la Domnul Hristos: Aliluia!

Icosul 2

Ighemonul Fist te-a cercetat încercând a te amăgi cu cuvinte viclene, promițându-ți să te facă preoteasă a zeiței Artemida, să primești daruri și cinste și să fii mai mare în casa lui, iar noi ne rugăm:

Bucură-te, Sfântă Antonina, cea curată la trup și la suflet;

Bucură-te, crinul fecioriei și al neprihănirii;

Bucură-te, imacultă inimă pătrunsă de dragostea de Dumnezeu;

Bucură-te, trăind viața în bună rânduială duhovnicească;

Bucură-te, izvor de fapte bune și milostenie;

Bucură-te, cu bucuria celor nevoitori până la moarte;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 3

I-ai spus necredinciosului că toți zeii păgânilor sunt diavoli, că Domnul a făcut cerurile și pământul și toate cele ce sălășluiesc în ele, iar el plin de mânie te-a aruncat în temniță trei zile ca să te răzgândești, însă tu, Sfântă Antonina, te bucurai de a respira în harul Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Te-ai rugat Domnului zii și noapte petrecând fără hrană, curată Muceniță, iar după trei zile s-a făcut un tunet așa de mare că s-au cutremurat pereții temniței, toate lanțurile și zăvoarele s-au deschis și o mare lumină a luminat temnița:

Bucură-te, că ți-au zăvorât trupul;

Bucură-te, că sufletul tău zbura nestingherit;

Bucură-te, că din rugăciune aveai aripi;

Bucură-te, că Cerul s-a coborât la tine;

Bucură-te, că Îngerii îți purtau de grijă;

Bucură-te, că erai întărită de har peste har;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 4

Dintr-o dată s-a auzit un glas: ”Antonina, scoală-te și te întărește cu hrană, gustă pâine și apă și fii vitează! Nu te teme de Fist, păgânul ighemon, de vreme ce Eu sunt cu tine!” iar tu, cunscând că Dumnezeu îți auzise rugăciunea și Îți vorbise, ai ascultat și te-ai hrănit, zicând tot mereu: Aliluia!

Icosul 4

Aducându-te din nou la judecată ai râs de ighemonul Fist, spunându-i că ai văzut de dinainte cum scaunul pe care șede se va răsturna degrabă și el va pieri, iar el a poruncit să fii dusă în casa de desfrânare, iar noi te cinstim:

Bucură-te, că stăteai în casă rugându-te;

Bucură-te, că nimeni nu se apropia de tine;

Bucură-te, că Îngerul Domnului te păzea;

Bucură-te, că erai acoperită de har;

Bucură-te, că Duhul Sfânt îți era veșmânt;

Bucură-te, că nu te-ai clătinat nicidecum din nădejde;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 5

Cum stătea Sfânta Antonina în casa de desfrâu, Îngerul Domnului ți s-a arătat ție, Sfinte Mucenice Alexandru, care erai tânăr ostaș de cinste al ighemonului, și ți-a zis să te duci să ceri a intra la Antonina și să o îmbraci cu haina ta ca să iasă nevătămată: Aliluia!

Icosul 5

Fiind și tu bun cavaler al lui Hristos, Sfinte Alexandru, de îndată te-ai dus la păgân chipurile să te lase să o îndepleci tu pe Sfânta Antonina, iar acesta s-a învoit.

Bucură-te, Sfinte Alexandru, credincios lui Dumnezeu nu oamenilor;

Bucură-te, cel smerit în ascultare;

Bucură-te, că nu te-ai temut de urmări;

Bucură-te, că ai lăsat oastea pământească;

Bucură-te, că ai ales lupta duhovnicească;

Bucură-te, că erai tânăr cu vârsta dar sporit în înțelepciune;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Alexandru, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 6

Intrând în casa unde era Sfânta Antonina, ai căzut la picioarele ei zicând: „Roaba lui Dumnezeu, fecioară Antonina, Domnul m-a trimis la tine ca să-ți spun cele ce mi-a zis mie, cum are să se păzească fecioria ta”: Aliluia!

Icosul 6

Te-ai speriat, Sfânta Antonina, dar o lumină mare a strălucit și grăind Domnul aievea ți-a dat încredințarea celor spuse de Sfântul Alexandru, și făcând ascultare te-ai îmbrăcat cu haina sa.

Bucură-te, că ai scăpat ca o căprioară din laț;

Bucură-te, că Dumnezeu te-a acoperit cu Haina Lui;

Bucură-te, că așa nimeni nu a cunoscut cine ești;

Bucură-te, că erai păzită de Sus;

Bucură-te, că te-ai veselit fugind cale;

Bucură-te, că și pe noi ne acoperi de cei răi;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 7

Socotind ighemonul că ai ieșit din casă, Sfinte Alexandru, a trimis la Antonina patru ostași să o ocărască cu mare necinste, dar aceștia nu au mai găsit-o pe ea ci pe tine, și întrebau unde este fecioara fără să știe că o eliberase Însuși Hristos: Aliluia!

Icosul 7

Ighemonul te-a întrebat unde este fecioara dar nu ai vrut să răspunzi, atunci te-a dat chinuitorilor să te bată și a trimis ostași să o caute pe Sfânta Antonina:

Bucură-te, că pe când te munceau s-a auzit un glas din Ceruri;

Bucură-te, că Dumnezeu l-a certat pe necuratul Fist;

Bucură-te, că atunci el a poruncit să se oprească muncitorii;

Bucură-te, că te-au băgat în temniță,

Bucură-te, că iar te-au scos la judecată;

Bucură-te, că nu ai spus unde se află Antonina;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Alexandru, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 8

Pe când erai în ascunzătoare, Însuși Hristos Domnul ți s-a arătat, Sfântă Antonina, spunându-ți: ”Îmbărbătează-te și mergi la acel loc unde șade nedreptul și necuratul ighemon”: Aliluia!

Icosul 8

Mergând, ai stat cu îndrăzneală înaintea ighemonului și i-ai zis: ”Necuratule și spurcatule Fiste, pe cine cauți? Pe mine singură? Iată, stau înaintea ta ca să rușinez și să răstorn puterea ta!”, iar el s-a mâniat și te-a prins:

Bucură-te, că te-au chinuit și pe tine;

Bucură-te, că mereu te întrebau dacă mai ești fecioară;

Bucură-te, că tot vroia Fist să te facă preoteasă idolească;

Bucură-te, că i-ai spulberat toate planurile, fecioria ta fiind a lui Hristos;

Bucură-te, că te-au bătut amarnic;

Bucură-te, că ai îndurat cu bărbăție;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 9

Ați biruit înșelăciunea lumii, Sfinților Alexandru și Antonina, cea care atrage în mrejele ei false gândirea și simțirea omenească doar ca să o ducă la pieire, și rămânând credincioși lui Dumnezeu ați dobândit curăția sufletească a Îngerilor: Aliluia!

Icosul 9

Nimic nu a putut răzbi păgânul cu voi și sătul fiind să mai încerce a vă sminti, a poruncit să vă taie mâinile, iar noi vă cinstim:

Bucurați-vă, sfinți mari la suflet;

Bucurați-vă, ostași ai lui Hristos;

Bucurați-vă, făclii ce luminați întunericul idolesc;

Bucurați-vă, cei ce desprindeți păcatul de inima noastră;

Bucurați-vă, cei ce ne dați putere în dureri;

Bucurați-vă, că prin voi se rușinează legiunile diavolești;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 10

Ostașii v-au tăiat mâinile, Sfinților Mucenici, dar Dumnezeu v-a dăruit a nu simți durerea de nici un fel, făcând trupul vostru amorțit la suferința cărnii ca prin asta să se proslăvească Numele Lui cel Sfânt: Aliluia!

Icosul 10

Venind și clipa unirii voastre veșnice cu Domnul Hristos, ați fost chinuiți și bătuți din nou, apoi v-au aruncat într-o groapă cu lemne și uscături ca să vă ardă în ea.

Bucurați-vă, că nu simțeați nici o durere;

Bucurați-vă, că parcă erați în trupuri străine;

Bucurați-vă, că dădeați slavă lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, că mulți, privind, au crezut în Domnul;

Bucurați-vă, că multe alte chinuri au pus asupra voastră;

Bucurați-vă, că pătimeați pentru dragostea Mântuitorului;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 11

V-au aruncat în groapa cu lemne unse cu smoală, Sfinților binecuvântați, iar voi Îi cântați Psalmi lui Dumnezeu și vă bucurați că vedeați că sfârșitul este aproape: Aliluia!

Icosul 11

Glasurile voastre cântând s-au auzit și după ce păgânii au astupat groapa și au dat foc lemnelor, căci nu v-a oprit nici văpaia nici teama, și astfel v-ați săvârșit prin foc ridicându-vă la Ceruri acolo unde arde flacăra nestinsă a Împărăției lui Dumnezeu:

Bucurați-vă, Serafimi ocrotitori ai celor întemnițați;

Bucurați-vă, Îngeri puternic izbăvitori;

Bucurați-vă, cei ce rupeți lanțurile temniței;

Bucurați-vă, că ne îmbrăcați cu haina voastră, a salvării;

Bucurați-vă, cei ce rupeți vrăjile și blestemele înlănțuirii;

Bucurați-vă, că ne duceți la liman bun;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 12

Necredinciosul Fist a luat pedeapsa cea meritată, căci după ce v-a dat la moarte s-a dus acasă și deodată a intrat în el un duh necurat trimis de îngeri într-însul, și n-a mai putut nici mânca nici vorbi, iar după șapte zile de munci îngrozitoarea acesta s-a lepădat cu amar de sufletul lui, pierind și prigoana împotriva creștinilor: Aliluia!

Icosul 12

Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi, iar voi Sfinților Alexandru și Antonina ați avut o iubire ce depășește mintea noastră a înțelege, dar dorind să vă lăudăm după măsură, vă zicem așa:

Bucurați-vă, aducători de dragoste creștinească;

Bucurați-vă, împăcarea celor războiți de diavol;

Bucurați-vă, porți deschise spre libertatea cea întru Hristos;

Bucurați-vă, luminători ai adevărului;

Bucurați-vă, că ne arătați ce trebuie să vedem;

Bucurați-vă, că sunteți ocrotitori și biruitori veșnici;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 13

Sfinților mărturisitori ai lui Hristos Alexandru și Antonina, nu ne lăsați să ne pierdem în înșelăciunile vieții, ci apărați-ne de uneltirile diavolului și eliberați-ne din temnița în care ne-a închis, să ieșim nevătămați fără ca vrăjmașii să prindă de veste, ca să ne putem ruga din inimă lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icos 1

Ați fost asemenea unor Îngeri Cerești, trăind în afara trupului și nesocotind bunătățile pământești și urmând poruncii lui Dumnezeu de a iubi fără tăgadă, vă veseliți acum în Ceruri și ascultați acestea de la noi:

Bucurați-vă, vase alese ale lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, ramuri roditoare ale Pomului Vieții;

Bucurați-vă, cei ce ați trăit de pe pământ fericirea Edenului;

Bucurați-vă, cei ce v-ați înfruptat din mărul ascultării;

Bucurați-vă, smeriți ucenici ai lui Hristos;

Bucurați-vă, veșminte de har pe trupuri curajoase;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 1

Aleși dintre hotarele Romei ați îndurat pătimiri pentru Domnul Iisus Hristos, Sfinților Alexandru și Antonina, iar noi amintindu-ne de binecuvântarea rugăciunilor voastre, Îl lăudăm pe Dumnezeu cu emoție iar pe voi vă strigăm: Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Rugăciune:

Sfinților Mucenici Alexandru și Antonina, priviți în jos din lăcașurile cerești la cei care strigăm după ajutorul vostru, și rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să ne salveze de ispite, să ne dea gânduri bune, să ne vindecăm de patimi, să avem putere să ne luptăm cu păcatele și să ne dea bucuria de a trăi în dulceața harului.

Voi ați biruit și durerea trupului și ispitele minții, de aceea avem nădejde că sunteți ocrotitorii noștri. Vă rugăm să ne apărați de vrăji, de farmece, de magie, distrugeți căile vrăjitorilor, dezlegați blestemele și toate țesăturile întunecaților diavoli, ca toate să fie spre slava Numelui celui Sfânt al lui Dumnezeu, pe Care Îl iubim și Căruia ne închinăm acum și în vecii vecilor. Amin.  

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Sinaxar 10 Iunie

 

În această lună, în ziua a zecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Alexandru şi Antonina.

Aceştia erau din satul Crodamul său Cardamul, unde Sfânta Antonina petrecea viaţa ei cu curăţie şi cu cinste. Fiind însă prinsă de conducătorul Fest şi nevrând să se lepede de Hristos, nici să slujească demonilor, a fost băgată într-o casă de desfrânare. Şi stând acolo fără să mănânce trei zile, i s-a arătat noaptea lumina, şi făcându-se tunet mare s-au deschis uşile casei, şi s-a auzit glas din cer către dânsa, îndemnând-o să se scoale şi să se ospăteze. Deci mâncând, a ieşit iarăşi şi a stat înaintea conducătorului şi neplecându-se a jertfi la idoli, a fost călcată în picioare şi bătută cu sabie de lemn; şi iarăşi fiind adusă la casa cea de desfrânare, în care prin descoperirea îngerului, intrând Alexandru, care din pricina vârstei lui tinere (căci era de 23 de ani), se făcea şi se arăta că mergea pentru păcat, a scos pe ascuns pe sfânta din casă, acoperindu-i capul cu haina lui, iar el a rămas acolo. Peste puţin vădindu-se lucrul de către unii slujitori care voiau să ruşineze pe sfânta, a fost adus Alexandru la conducător. Şi întrebându-l pentru ce a făcut lucrul acesta, n-a tăgăduit, ci a mărturisit pricina cu însăşi gura sa, şi a fost bătut cu sabie de lemn. Apoi prinzând şi pe sfânta li s-au tăiat degetele mâinilor şi ale picioarelor şi, ungându-le trupurile cu catran, le-au dat brânci într-o groapă cu foc, şi acolo şi-au luat fericitul sfârşit, în ziua de 3 mai a anului 313.

Şi se face prăznuirea lor la 10 iunie, în mănăstirea ce se zice a lui Maximin (Maximov), care este în Constantinopol, unde se află sfintele lor moaşte, din care izvorăsc multe minuni şi tămăduiri.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinţitului mucenic Timotei, episcopul Prusei.

Acesta a trăit în zilele lui Iulian Paravatul (Apostatul), chivernisindu-şi bine Biserica ce luase. Şi păstorind duhovniceşte poporul dintr-însa, şi având dar de minuni nespuse, a ucis cu ajutorul acoperământului Sfintelor Taine un balaur mare, care cu răutatea celui încuibat în locul acela, ucigaşul zic de oameni şi vechiul balaur, omora şi pe oamenii ce treceau prin acel loc şi dobitoacele numai cu suflatul lui le strica de piereau, încât în scurt timp fusese părăsit drumul ce este între Prusa şi între apele cele fierbinţi. Şi aflând paravatul Iulian minunile ce făcea sfântul, a trimis de l-au omorât. Şi se face prăznuirea lui în sfântul său martiriu, ce este înăuntrul cinstitei case de bolnavi, care se află în Devteron.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Canid.

Acesta trăia pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel mare, fiind fiu al lui Teodot şi al Teofanei, care aveau locuinţa în latura capadocienilor, cucernici aflându-se ei şi iubitori de Dumnezeu. Se spune că maica acestuia în vremea ce-l avea în pântece, se înfrâna de la tot felul de bucate grase, iar el după ce a fost născut nu primea a suge din ţâţa stângă. Iar dacă maică-sa cândva s-ar fi lăcomit la hrana mai îndestulată, el nici de ţâţa dreaptă nu se atingea. După ce a fost botezat şi înţărcat şi trecând anii copilăriei, a lăsat toate şi s-a dus la munte, şi închizându-se într-o mică peşteră, petrecea în rugăciune şi în postire, căci doar o dată în săptămână gusta puţine verdeţuri crude şi nesărate, petrecând în acest fel şaptezeci şi trei de ani. Deci fiindcă locul era foarte bântuit de ape, şi peştera se afla înconjurată de multă umezeală, i s-au stricat cu totul perii capului şi ai bărbii. Şi aşa în multă vreme răbdând fericitul, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teofan şi Pansemnia.

Cuviosul Teofan era din cetatea Antiohiei, născut din părinţi păgâni şi rău credincioşi. Şi însoţindu-se el cu femeie, şi trei ani împreună vieţuind, aceea s-a mutat din viaţă, iar el s-a lipit de Biserica lui Hristos şi a primit Sfântul Botez; şi făcându-şi o chilioara mică aproape de oraş, s-a închis în ea curăţindu-se prin toate cele ce ştia că folosesc spre desăvârşita şi întreaga îmbunătăţire. Deci fiind înştiinţat despre o oarecare desfrânată publică, Pansemni, numită aşa pentru că multora se făcuse ea pricină de pierzare, cuviosul, făcând rugăciune şi dăruindu-se pe sine lui Dumnezeu, a ieşit din chilie şi s-a dus la aceea, căreia i-a vorbit câte erau de trebuinţă a pleca o femeie rea şi desfrânată ca să-şi lase petrecerea ei şi să treacă la viaţa înfrânată şi cinstită. De aceste cuvinte luminându-i-se ei mintea şi în umilinţă venind, a primit Sfântul botez, şi după ce şi-a rânduit cele ale sale, a urmat fericitului Teofan. Care închizând-o în chilia sa a făcut-o pe ea lucratoare de tot felul de bunătate, căci atâta a bineplăcut lui Dumnezeu, încât şi demoni izgonea şi felurite boli vindeca, şi vieţuind împreună cu cuviosul Teofan un an şi două luni, s-au mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Apolon (Apolo, Apolos) episcopul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Alexie, episcop de Bitinia.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sinaxar 8 Iunie

 

În această lună, în ziua a opta, pomenirea aducerii moaştelor Sfântului Marelui Mucenic Teodor Stratilat.

Acesta a trăit în zilele lui Liciniu, născut fiind în Evhaita, de acolo trăgându-se cu neamul, şi petrecând în Heracleea ce se afla lângă Marea Neagră, fiind om frumos la trup, dar şi mai frumos la suflet, împodobit cu cuvântul şi cu cunoştinţa, şi cu cealaltă înţelepciune. Acesta trecând prin toate felurile de chinuri, lăsând la pământ fericitul său trup, izvor de tămăduiri izvorăşte pentru cei ce merg către dânsul cu credinţă. Iar sfântul său suflet petrece, şi locuieşte în ceruri. Aducere a cinstitului său trup prăznuim astăzi. Căci mutarea acestuia de la Heracleea la Evhaita, şi aşezarea lui în casa părintească a sfântului, după cum însuşi mucenicul a poruncit pentru aceasta lui Uar slugii sale, mai înainte de a i se tăia capul.

Şi vezi mai pe larg sinaxarul sfântului ce se afla în opt zile ale lunii februarie.

Tot în această zi, pomenirea Praznicului Preasfintei de Dumnezeu Născătoare, ce s-a săvârşit întru Sostenio.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Nicandru şi Marchian.

Aceştia pentru mărturisirea în Hristos, pe vremea mai-marelui Maxim, fiind cercetaţi au fost puşi în închisoare. După aceasta iarăşi fiind chemaţi a se lepăda de Hristos, şi neplecându-se, au fost striviţi cu unghii de fier; după aceea au fost chinuiţi în multe chipuri, iar la sfârşit au primit moartea cea de sabie.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Caliopia.

Aceasta a trăit pe vremea împăratului Deciu, strălucită cu tinereţea trupului şi cu frumuseţea sufletului. Fiind prinsă a fost silită să se lepede de dragostea şi de credinţa în Hristos. Dar întrucât cu tărie se ţinea de aceasta, a fost chinuită în felurite chipuri; apoi în urmă i s-a tăiat capul spre lauda Domnului nostru Iisus Hristos.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Melania, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Atre, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Nicandru, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Marcu, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Naucratie, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Teofan, care a mărturisit în Constantinopol, la anul 1559, care prin cătuşe s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei

 

Troparul Sfântului Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei

Glasul al 3-lea

Pe ierarhii Domnului, pe tâlcuitorii dogmelor; pe păstorii alexandrinilor propovăduitori ai adevărului, perechea cea iubită de Dumnezeu; pe străluciţii luminători, risipitori ai întunericului celor nelegiuiţi: pe Sfântul Atanasie cel Mare, secerătorul ereticilor, împreună cu Sfântul Ierarh Chiril, cel ce a cinstit precum se cuvine pe Născătoarea de Dumnezeu, veniţi toţi iubitorii de prăznuire şi adunându-ne cu veselie şi cu cântări să-i cinstim; că ei se roagă neîncetat lui Dumnezeu pentru noi toţi.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Adâncul Mării Roşii...

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De la Dumnezeu primind harul cel dătător de lumină, Sfinte Părinte Chiril şi luminător strălucit arătându-te, raze cuvântătoare străluceşte nouă, prin pomenirea ta, ca după vrednicie să te lăudăm.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Umplutu-te-ai de marea Lumină a Duhului, Înţelepte Chiril, ca un păzitor al poruncilor lui Hristos; şi curăţindu-te de patimi, te-ai făcut locaş adevărat al Preasfintei Treimi, Celei mai presus de toate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un plin de râvnă şi de îndrăzneală, Mărite Ierarhe Chiril, toate bârfelile cele potrivnice lui Dumnezeu ale ereziilor cele nelegiuite le-ai dat fără de greşeală pe faţă, apărând dreapta credinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel dintâi dintre oameni care a călcat porunca Ziditorului amăgindu-se, a fost scos afară din desfătare; iar tu, născând pe Izbăvitorul, iarăşi l-ai chemat, Maică Fecioară, pe cel cumplit căzut.

Catavasie:

Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Se veseleşte de tine...

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărit fiind întru Hristos, ai rupt meşteşugirile vicleanului, cu minte tare, Părinte Chiril, ca pe o ţesătură de păianjen.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lepădând tina patimilor din suflet, Preasfinţite Părinte Chiril, ai surpat toată înălţarea gândurilor ce s-au ridicat împotriva lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un priceput luptător, părinte, tare te-ai ferit de toate plăcerile trupeşti, ca de un lucru vătămător şi înşelător.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Îngerul Gavriil ţi-a grăit ţie Bucuria cea mai presus de cuvânt: Bucură-te Cortullui Dumnezeu, Care bine a voit a Se sălăşlui întru tine!

Catavasie:

Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care o ai câştigat cu Scump Sângele Tău.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Văzându-Te ridicat...

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzându-te Hristos biruind patimile cele de suflet pierzătoare şi înfrânându-ţi trupul cu chibzuinţă, de Dumnezeu purtătorule Părinte Chiril, te-a  pus  arhipăstor al Dumnezeieştii Biserici, părinte.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Moştenind părinteasca faptă bună, ca un vlăstar iubit al lui Marcu, ai ajuns urmaş al tronului său, mergând pe urmele Dumnezeiescului Evanghelist.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De Hristos ca o oaie ai fost păstorit; iar ca un păstor ai păstorit turma, părinte, cu cuvintele tale cele de suflet hrănitoare din destul hrănind-o, ca şi cu nişte ierburi şi flori ale harului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tirania morţii cea mistuitoare ai călcat-o, Maica lui Dumnezeu, născând Viaţa Cea Neîmbă-trânitoare, Preacurată; pentruaceasta strigăm ţie: Bucură-te de Dumnezeu Născătoare, Prealuminată.

Catavasie:

Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din Chivotul Sfinţirii Tale, din Maică Nevătămată, în Biserica Slavei Tale Te-ai arătat ca un Prunc în braţe purtat; şi s-au umplut toate de lauda Ta.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un adevărat puhoi năvalnic al unui râu plin de ape multe este cuvântul tău, Părinte Chiril, care abate meşteşugirile celor rău credincioşi.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rătăcirea cea neruşinată a lui Arie şi erezia cea necurată a lui Sabelie din temelie le-ai surpat, Preasfinţite Părinte Chiril.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lăsat-ai cuvântările tale cele pline de bogăţie, Părinte Chiril, Bisericii lui Hristos, ca pe nişte vistierii de aur şi ca pe nişte pietre scumpe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Icoana Sfântului tău Chip, Curată, alungă cu adevărat demonii, pe credincioşi sfinţeşte şi izbăveşte sufletele noastre.

Catavasie:

Când a văzut Isaia, în vedenie, pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de Îngerii Slavei înconjurat, a strigat: O, eu ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Domnul Întrupat, pe Cel Ce stăpâneşte pacea şi lu­mina cea adevărată.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Serafimul cu cleştele a dat proorocului cărbunele, iar tu, cunoscătorule al Tainelor, dai Bisericii lui Hristos cu mâinile tale curăţirea cea aprinsă ca un cărbune din Dumnezeiescul Foc.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu ai doborât ca Samson pe cei de altă seminţie, de lângă hotare; ci, toate învăţăturile cele greşite ale celor de altă credinţă le-ai nimicit şi ai dat putere credincioşilor, Părinte Chiril.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sinodului celui de Dumnezeu adunat, în chip vădit căpetenie fiindu-i, vrăjmăşia lui Nestorie şi îndrăzneala cea luptătoare împotriva lui Hristos ai surpat-o, părinte, însufleţit de râvnă pentru cea cu adevărat Maica lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminezi cu Fiul tău toate marginile, de Dumnezeu Născătoare Fecioară; că tu Singură te-ai arătat Curată din veac, având pe Soarele dreptăţii.

Catavasie:

Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii mântuirea, care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Ierarhilor prea mari ai Bisericii şi vitejilor apărători ai dreptei credinţe în Hristos, păziţi pe toţi cei ce cântă: mântuieşte, Îndurate, pe cei ce Te cinstesc pe Tine, cu credinţă.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: În cuptor tinerii lui Avraam...

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În muntele Sinai, în nor, altă dată intrând Moise, Fericite Chiril, a primit în mâinile sale Legea, care ucidea cu litera; iar tu ai descoperit frumuseţea cea ascunsă a Duhului.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Legile cele date mai înainte prin cuvinte întunecate, ca unor prunci şi învăţăturile cele ca nişte boboci de trandafiri neînfloriţi, le-ai dat pe faţă, părinte, tâlcuind în chip lămurit asemănările dintre ele.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cărţile insuflate de harul plinitor al Duhului, dar cu anevoie de înţeles ale Dumnezeieştilor propovăduiri şi ale de Dumnezeu insuflaţilor prooroci, pe acelea limpede le-ai lămurit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lămurit ai grăit, Părinte Chiril, că sunt Trei Ipostasuri în Dumnezeiasca Unire Neameste­cate şi în despărţire Neîmpăr­ţite şi ai zis că Acestea sunt Neschimbate întru o Fiinţă şi o Dumnezeire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti Locaş Sfinţit şi Dumnezeiesc al Celui Preaînalt; Bucură-te, că prin tine, Născătoare de Dumnezeu, s-a dat bucurie celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână.

Catavasie:

Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii care Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Nepătată Te-ai Sălăşluit, Dumnezeu Cuvântul, Te lăudăm, cântând cu dreaptă credinţă: bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un val de mare s-a revărsat întru tine, cu adevărat, izvorul înţelepciunii. Şi râuri pururea curgătoare de dogme creştineşti au curs dinlăuntrul tău, părinte, precum mai înainte a zis Hristos. Că scrierile tale cele de Dumnezeu grăitoare covârşesc nisipul.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Păstor şi învăţător înţelept al Bisericii arătându-te, ai tâlcuit limpede amândouă Testamen­tele, Preacuvioase Părinte Chiril; iar noi având cuvintele tale ca o ancoră tare şi părintească moştenire, strigăm: binecu­vântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Unirea cea Neamestecată şi Nedespărţită a Cuvântului Celui Minunat, Care S-a Întrupat pentru noi, tu ne înveţi Părinte Chiril, înclinând deopotrivă amândouă părţile balanţei şi strigând: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Marie, Stăpâna tuturor, cu puterea ta cea tare, scapă ticălosul meu suflet cel stăpânit de patimile trupeşti cele cumplite şi de spurcatele greşeli şi-i dă slobozire de greşeli şi mărirea cea nestricăcioasă.

Catavasie:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar de văpaie nefiind vătămaţi, cântare Dumnezeiască au cântat: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Eva cu adevărat...

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înăltimea cunoştinţei celei fără de Dumnezeu a lui Nestorie, ridicată împotriva lui Hristos şi a Maicii lui Dumnezeu, toată ai nimicit-o, Părinte Chiril; şi împreună cu ea şi amestecarea celor două firi în Fiul, pe care o susţineau cei numiţi akefali.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu puterea înţelegerilor şi cu luminarea harului, ai teologhisit, fericite, Treimea Cea deofiinţă şi pe Fiul Cel Întrupat, Dumnezeu; şi arătându-te apărător al Născătoarei de Dumnezeu, acum între cei de sus eşti preamărit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Uită-te cu milostivire de sus spre noi, cântăreţii tăi, pururea mărite părinte; poporului celui de Cruce purtător, biruinţă dând şi înălţând cu rugăciunile tale fruntea ortodocşilor şi luminând pe cei ce măresc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Inima mea cea stearpă de Dumnezeieşti fapte bune, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, arat-o aducătoare de roadă, Fecioară, Ceea ce te-ai născut din cea stearpă, prin voia Celui Ce a făcut toate cu cuvântul; ca să te laud pe tine, cea Prealăudată.

Catavasie:

În Lege, în umbră şi în Scriptură închipuire vedem noi credincioşii: toată partea bărbătească, ce deschide pântecele, Sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul Cel mai înainte Născut, Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel Întâi-Născut din Maică fără ispită bărbătească, Îl slăvim.

 

SEDELNA

Glasul a 3-lea

Podobie: De credinţa cea Dumnezeiască...

Arătatu-te-ai, Preacuvioase Părinte Chiril, temelie Dumnezeiască a Bisericii, căai înfruntat cugetele cele rele ale lui Nestorie cu cele douăsprezece hotărâri ale tale şi ai lămurit deplin învăţătura despre Născătoarea de Dumnezeu. Căpetenie a ritorilor, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul a 3-lea

Podobie: De credinţa cea Dumnezeiască...

Arătatu-te-ai, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Tron cu totul de aur al lui Dumnezeu şi Rai aşternut cu flori; că purtând în sânul tău pe Dumnezeu, ne umpli pe noi cu mireasma Dumnezeieştilor haruri. Pentru aceasta noi toţi te propovăduim pe tine pururea Maică a lui Dumnezeu şi te mărim.