vineri, 8 august 2025

Sfantul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia 8 August

 

Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia a fost unul dintre cei mai reprezentativi clerici basarabeni din perioada interbelică.

S-a născut în 14 aprilie 1861, într-o familie de preot, și a devenit el însuși preot la Biserica „Aleksandr Nevski” din Călăraşi-sat, în Republica Moldova de azi. A crescut doi copii adoptivi, pe Vsevolod şi pe Margareta.

A fost un neobosit promotor al culturii și identității românești. Între 1903 și 1925 a fost președintele Congresului Eparhial, iar în 1917 a devenit singurul reprezentant al Bisericii în Sfatul Țării. În această calitate, în 27 martie 1918, a votat pentru unirea provinciei cu țara-mamă, România. Ulterior, a fost desemnat membru al Comitetului de unificare a bisericilor din România Mare.

După anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică la 28 iunie 1940, a rămas alături de enoriași, chiar dacă restul familiei s-a refugiat peste Prut.

A fost foarte rapid arestat și condamnat pentru activitate contrarevoluționară și dușmănoasă față de Uniunea Sovietică. A recunoscut în fața anchetatorilor că nu agrea revoluția bolșevică și nici faptul că, înainte de Unire, românii nu-și puteau folosi limba maternă în cult.

A fost deportat la Kazan, Tatarstanul de azi, unde a decedat curând, în ziua de 7 august 1941.

 

 

 

Acatistul Sfântulului Preot Mucenic Alexandru din Basarabia

 

De este preot, ziceBinecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Aminiar de este diacon, monah sau mirean, zicePentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Celui ce viața și-a închinat-o lui Hristos prin propovăduirea Evangheliei, în faptă și în cuvânt, și jertfă bine-primită s-a adus pe sine însuși prin mărturisirea credinței înaintea chinuitorilor celor fără de Dumnezeu, să-i strigăm cu mulțumire: Bucură-te, Sfinte Părinte Alexandru!

Icosul 1

Apărător al nostru ești înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, Sfințite Părinte Alexandru, că, asemenea lui Pavel, mai mult decât toți te-ai ostenit ca să odihnești poporul credincios, de la care auzi acum acestea:
Bucură-te, dreptar al preoției;
Bucură-te, altar al jertfelniciei;
Bucură-te, a Basarabiei laudă aleasă;
Bucură-te, a Călărașilor podoabă preafrumoasă;
Bucură-te, cel în care vedem roadele Evangheliei;
Bucură-te, cel prin care înțelegem tainele Liturghiei;
Bucură-te, că Orheiul prin tine se cinstește;
Bucură-te, că Lăpușna prin tine se slăvește;
Bucură-te, mucenic al Mântuitorului;
Bucură-te, martor al Mângâietorului;
Bucură-te, întărirea mărturisitorilor;
Bucură-te, slava propovăduitorilor;
Bucură-te, Sfinte Părinte Alexandru!

Condacul 2

Ca o viță de vie, Sfinte, ai adus multe vlăstare sfințite, pline de rod, și, ca o sămânță, ai odrăslit, ajungând pom mare, în ale cărui ramuri ai crescut întru credință pe mulți care au ajuns păsări cerești, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Credincioșii din Călărașii Basarabiei te-au primit ca dar de la Dumnezeu, luminându-se prin strălucirea virtuților tale, că tu, iubind statornicia și păzind harul preoției, ca un păstor bun, chip al lui Hristos te-ai arătat, pentru care îți strigă:
Bucură-te, iubire lucrătoare;
Bucură-te, vorbire făptuitoare;
Bucură-te, rădăcină duhovnicească;
Bucură-te, tulpină preoțească;
Bucură-te, cel ce, prin statornicie, ai înflorit;
Bucură-te, cel ce, prin cucernicie, ai rodit;
Bucură-te, sprijin de nădejde al credincioșilor;
Bucură-te, ocrotire și veghere a creștinilor;
Bucură-te, cel ce ești pentru noi dar ceresc;
Bucură-te, cel ce ne aprinzi dorul dumnezeiesc;
Bucură-te, rod dintr-un neam credincios;
Bucură-te, vlăstar al Viței-Hristos;
Bucură-te, Sfinte Părinte Alexandru!

Condacul 3

Drept ai fost înaintea Stăpânului, dar cu milă pentru tot omul, știind că milă dorește Domnul, și nu osândire; iar tu pentru toți te-ai jertfit, ca să prisosești în dreptate și să cânți: Aliluia!

Icosul 3

Epitrahil al harului ai socotit toate greutățile puse pe grumazul tău de preoție, bucurându-te, și nu zdrobindu-te, și binecuvântare întru cele cerești dobândind, o reverși peste cei ce-ți strigă:
Bucură-te, lucrător al dreptății;
Bucură-te, împotrivitor al nedreptății;
Bucură-te, cel ce plin de milă te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce totdeauna de toți te-ai îndurat;
Bucură-te, liturghisitor evlavios;
Bucură-te, preot sârguincios;
Bucură-te, slujitor al neamului tău;
Bucură-te, purtător de Dumnezeu;
Bucură-te, răbdător în suferință;
Bucură-te, ajutor celor în neputință;
Bucură-te, rouă a Ermonului;
Bucură-te, lumină a Taborului;
Bucură-te, Sfinte Părinte Alexandru!

Condacul 4

Făclie aprinsă din Soarele dreptății te-ai arătat, Părinte Alexandru, luminându-ne întunericul necunoștinței și aprinzându-ne cu strălucirea credinței, ca să putem cânta din inimă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Grija pentru Biserică te împresura totdeauna, căci liniștea ta era liniștea Bisericii, iar bucuria ta era bucuria credincioșilor; de aceea, acum, împreună cu îngerii sălășluindu-te, auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, făclie cu lumina harului;
Bucură-te, moșie în grădina Raiului;
Bucură-te, cel ce ne arăți calea Împărăției;
Bucură-te, cel ce alungi jalea pribegiei;
Bucură-te, cel ce te-ai luptat să alungi întunericul neștiinței;
Bucură-te, cel însetat să ne adapi cu lumina cunoștinței;
Bucură-te, al strălucirii cerești purtătorule;
Bucură-te, al scânteii dumnezeiești aprinzătorule;
Bucură-te, cel ce ai purtat grijă de Biserică în toată vremea;
Bucură-te, cel ce pe tine însuți te-ai trecut cu vederea;
Bucură-te, stâlp în lăcașul Domnului;
Bucură-te, vestitor al adevărului;
Bucură-te, Sfinte Părinte Alexandru!

Condacul 5

Hristos te-a chemat și te-a îmbrăcat nu în haine de piele, ca la alungarea din Rai, ci în veșmântul harului, cu care te-a trimis să-i acoperi pe frații tăi, încălzindu-le sufletul, ca să poată cânta: Aliluia!

Icosul 5

Israel cel vechi a fost scos din robia Egiptului, iar tu te-ai sârguit să-l scoți pe Israelul cel nou din întunericul celor fără Dumnezeu, care propovăduiau necredința. Pentru aceasta, acum fiind liber, îți strigă:
Bucură-te, cel silitor către Domnul;
Bucură-te, rugător pentru tot omul;
Bucură-te, cugetare la cele înalte;
Bucură-te, dobândire a celor însemnate;
Bucură-te, cel ce pe săraci i-ai miluit;
Bucură-te, cel ce spre binele celorlalți te-ai sârguit;
Bucură-te, cel ce la credință pe toți i-ai chemat;
Bucură-te, cel ce la pocăință pe toți i-ai îndemnat;
Bucură-te, al povățuitorilor discernământ;
Bucură-te, al necăjiților acoperământ;
Bucură-te, iconom mărinimos;
Bucură-te, slujitor credincios;
Bucură-te, Sfinte Părinte Alexandru!

Condacul 6

Încredințatu-ți-ai sufletul în voia Domnului, netemându-te de cei ce omoară trupul; pentru aceasta, n-ai fugit dinaintea fiarei roșii, ci ai stat lângă turma ta, ca împreună să cântați: Aliluia!

Icosul 6

Jertfă te-ai adus de bunăvoie Celui ce de voie S-a jertfit pentru mântuirea noastră, întâi prin mucenicia cugetului, iar, la sfârșit, și prin cea a trupului; de aceea, vrednic ești să auzi de la noi acestea:
Bucură-te, mărturisire neînfricată;
Bucură-te, propovăduire încercată;
Bucură-te, părinte al Bisericii dreptslăvitoare;
Bucură-te, grăunte cu roadă dezrobitoare;
Bucură-te, cel ce te-ai îngrădit în curțile Domnului;
Bucură-te, cel ce te desfătezi în grădinile Raiului;
Bucură-te, că pământul cu sângele tău l-ai adăpat;
Bucură-te, că în pământ ca o sămânță te-ai îngropat;
Bucură-te, baie curățitoare a conștiinței;
Bucură-te, văpaie aprinzătoare a credinței;
Bucură-te, vrednic păstor;
Bucură-te, tare ocrotitor;
Bucură-te, Sfinte Părinte Alexandru!

Condacul 7

Pe lupii cumpliți, vestitori de rele, purtători de osândă și vrăjmași a tot binele, îi alungai cu toiagul înțelepciunii celei de sus, stându-le înainte cu toată îndrăzneala și lui Dumnezeu cântând-I: Aliluia!

Icosul 7

Maica Domnului ți-a fost sprijin, nădejde și întărire, ascultându-te din icoana ei din Kazan și binecuvântând credincioșii, ca să poată înfrunta greutățile; pentru aceasta, ție, ca unui părinte, îți strigăm:
Bucură-te, alungător al vrăjmașilor;
Bucură-te, alinător al bolnavilor;
Bucură-te, apărător al celor prigoniți;
Bucură-te, sprijinitor al celor necăjiți;
Bucură-te, că pe cei din războaie îi ocrotești;
Bucură-te, că pe cei de acasă îi odihnești;
Bucură-te, cu Născătoarea de Dumnezeu împreună-lucrător;
Bucură-te, cel ce ai fost, prin rugăciunile ei, în toate biruitor;
Bucură-te, hrană înfometaților;
Bucură-te, rană dușmanilor;
Bucură-te, icoană a statorniciei;
Bucură-te, arvună a veșniciei;
Bucură-te, Sfinte Părinte Alexandru!

Condacul 8

Nu o să las turma mea să fie înghițită de lupii roșii!, ai zis, Sfinte, folosindu-ți mânia, așa cum ne-a fost dată de Dumnezeu: împotriva demonilor, a patimilor și a necredinței, cu dragoste cântând Domnului: Aliluia!

Icosul 8

O, nebunilor, arătați-mi mintea și vi-L arăt și eu pe Dumnezeu cel ce este pretutindeni, pe Care Îl căutați unde nu este, căci nu cu ochii, ci cu inima curată se vede Cel nevăzut! Așa ai zis necredincioșilor, iar noi grăim ție:
Bucură-te, a inimii curăție;
Bucură-te, a sufletului bogăție;
Bucură-te, că pe Cel neajuns L-ai căutat;
Bucură-te, că pe Cel nevăzut L-ai aflat;
Bucură-te, ochi văzător al celor cerești;
Bucură-te, cuget desprins de cele pământești;
Bucură-te, că pe Dumnezeu L-ai arătat celor credincioși;
Bucură-te, că, prin Duhul Sfânt, i-ai rușinat pe cei necredincioși;
Bucură-te, biruitor al celor fără credință;
Bucură-te, mijlocitor al Bisericii cu stăruință;
Bucură-te, mânie împotriva demonilor;
Bucură-te, scăpare din robia patimilor;
Bucură-te, Sfinte Părinte Alexandru!

Condacul 9

Purtat-ai în litanii icoana Maicii Domnului din Kazan, ca să se binecuvinteze prin ea oamenii și pământul Basarabiei. Purtatu-te-a și ea în cetatea ei, ca, prin mucenicie, să te nască în veșnicie și să-I cânți Fiului ei: Aliluia!

Icosul 9

Răbdat-ai chinuri trupești la adânci bătrâneți, rușinând pe iubitorii de trup, arătând mai deslușit decât prin cuvinte că duhul este cel ce dă viață, iar trupul nu folosește la nimic, după cum a zis Mântuitorul; de aceea, auzi de la iubitorii virtuților:
Bucură-te, răbdare mărturisitoare;
Bucură-te, suire înțelegătoare;
Bucură-te, că pe cei șovăielnici îi întărești;
Bucură-te, că pe cei îndoielnici îi lămurești;
Bucură-te, cel ce deopotrivă ești mucenicilor;
Bucură-te, cel ce împotrivă stai necredincioșilor;
Bucură-te, cel ce te-ai făcut plăcut Maicii Domnului;
Bucură-te, că ea te-a înălțat în slava Ziditorului;
Bucură-te, încununare prin sânge a trupului;
Bucură-te, înviere prin chinuri a duhului;
Bucură-te, bătrânețe împlinită;
Bucură-te, căruntețe strălucită;
Bucură-te, Sfinte Părinte Alexandru!

Condacul 10

Sfărâmat-ai, cu baltagul dragostei dumnezeiești, idolii cei mincinoși ai patimilor, care doreau să pună stăpânire pe mințile oamenilor celor ce întru adevăr Îi cântă Dumnezeului celui adevărat: Aliluia!

Icosul 10

Șarpele, care din pizmă l-a amăgit pe Cain, aducându-i tristețe, și l-a pornit spre ucidere, i-a amăgit pe necredincioșii vremurilor din urmă, pornindu-i spre uciderea fraților, dar tu, stând împotriva lor, primești cântarea aceasta:
Bucură-te, al adevărului propovăduitor;
Bucură-te, al minciunii prigonitor;
Bucură-te, cel ce din dragoste ți-ai luat puterea;
Bucură-te, cel ce prin dragoste ai răbdat durerea;
Bucură-te, cel ce ai smuls buruienile păgânătății;
Bucură-te, cel ce ai sădit semințele virtuții;
Bucură-te, că dreapta ta credință a fost prigonită;
Bucură-te, că jertfa ta ca a lui Abel a fost primită;
Bucură-te, îndrăznire a celor de frați iubitori;
Bucură-te, împotrivire celor de frați urători;
Bucură-te, vădire a înșelăciunii;
Bucură-te, vestire a înțelepciunii;
Bucură-te, Sfinte Părinte Alexandru!

Condacul 11

Tinerii basarabeni îți întorc cinstirea cu care i-ai cinstit, îngrijindu-te de a lor creștere întru credință, căci pe cele trupești cu poruncile dumnezeiești le-ai îngrădit, iar pe cele sufletești către Dumnezeu le-ai călăuzit, cântând: Aliluia!

Icosul 11

Ți-ai arătat mereu dragostea părintească, împlinind nevoile celor dați ție în grijă și mijlocind la mai-marii poporului, care te-au răsplătit și te-au cinstit, iar noi, împreună cu ei, îți cântăm acum:
Bucură-te, blajin părinte al tinerilor;
Bucură-te, sprijin fierbinte al bătrânilor;
Bucură-te, îndemn către poruncile Domnului;
Bucură-te, călăuză către porțile Raiului;
Bucură-te, că pe cele trupești cuminte le-ai rânduit;
Bucură-te, că pe cele sufletești preoțește le-ai slujit;
Bucură-te, cel ce răsplătiri pământești n-ai căutat, dar ai primit;
Bucură-te, cel ce pe cele cerești le-ai căutat și le-ai găsit;
Bucură-te, sporire a celor duhovnicești;
Bucură-te, răpire a celor dumnezeiești;
Bucură-te, chip de bunătate;
Bucură-te, îndemn spre unitate;
Bucură-te, Sfinte Părinte Alexandru!

Condacul 12

Uitării, unul dintre cei trei uriași care dușmănesc sufletul, i-ai stat împotrivă, vestind și în scris poruncile lui Hristos, ca glasul Lui prin glasul tău să ajungă și acolo unde nu erai de față; pentru aceasta, noi Îi cântăm, pentru tine: Aliluia!

Icosul 12

Vestit-ai cuvintele Psalmistului: Cât de bine este și cât e de frumos să locuiască frații împreună și să împlinească porunca dragostei! De aceea, ai fost socotit cel mai de cinste între preoții Basarabiei, care acum îți cântă:
Bucură-te, glas duhovnicesc;
Bucură-te, fluier păstoresc;
Bucură-te, bogăție neîmputinată;
Bucură-te, temelie neclătinată;
Bucură-te, a Călărașilor veselie de sărbătoare;
Bucură-te, a credincioșilor, în Hristos, îmbărbătare;
Bucură-te, că prin tine Basarabia se primenește;
Bucură-te, că prin tine România se veselește;
Bucură-te, a Lozovei cinste netrecătoare;
Bucură-te, a tuturor pildă nepieritoare;
Bucură-te, preot al lui Dumnezeu;
Bucură-te, rugător pentru neamul tău;
Bucură-te, Sfinte Părinte Alexandru!

Condacul 13

O, Sfințite Mucenice al lui Hristos, Alexandru, primind acum nevrednica noastră cinstire, izbăvește-ne de toată răutatea vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, ca, dobândind și noi veșnica fericire, să cântăm cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Apărător al nostru ești înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, Sfințite Părinte Alexandru, că, asemenea lui Pavel, mai mult decât toți te-ai ostenit ca să odihnești poporul credincios, de la care auzi acum acestea:
Bucură-te, dreptar al preoției;
Bucură-te, altar al jertfelniciei;
Bucură-te, a Basarabiei laudă aleasă;
Bucură-te, a Călărașilor podoabă preafrumoasă;
Bucură-te, cel în care vedem roadele Evangheliei;
Bucură-te, cel prin care înțelegem tainele Liturghiei;
Bucură-te, că Orheiul prin tine se cinstește;
Bucură-te, că Lăpușna prin tine se slăvește;
Bucură-te, mucenic al Mântuitorului;
Bucură-te, martor al Mângâietorului;
Bucură-te, întărirea mărturisitorilor;
Bucură-te, slava propovăduitorilor;
Bucură-te, Sfinte Părinte Alexandru!

Condacul 1

Celui ce viața și-a închinat-o lui Hristos prin propovăduirea Evangheliei, în faptă și în cuvânt, și jertfă bine-primită s-a adus pe sine însuși prin mărturisirea credinței înaintea chinuitorilor celor fără de Dumnezeu, să-i strigăm cu mulțumire: Bucură-te, Sfinte Părinte Alexandru!

Rugăciune

Sfinte și de Hristos încununate Părinte Alexandru, cel ce ți-ai închinat întreaga viață aproapelui, ascultând de porunca cea nouă a Evangheliei, nu înceta nici acum, când stai în slava cerească înaintea Mântuitorului, pe Care L-ai slujit, de a mijloci pentru cei pe care și în trup i-ai slujit, cercetându-i și plinindu-le toată trebuința sufletească. Cere pentru noi pace, sporește-ne credința, alungă de la noi toată dezbinarea, întărește-ne picioarele pe cărările poruncilor Domnului. Izbăvește-ne, cu mijlocirile tale, de foame, de războaie, de molime și de greutățile de tot felul. Înțelepțește-ne să putem rândui cu bine, după voia lui Dumnezeu, toate cele ale noastre. Luminează pe mai-marii țării, pe preoți și pe ierarhi, ca împreună să lucreze spre folosul duhovnicesc al poporului. Mijlocește pentru noi toți iertare de păcate, spor în lucrarea duhovnicească și dobândirea Împărăției celei veșnice, ca, împreună cu tine, în slava cerească, să lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh în vecii vecilor. Amin.

 

Canon de rugăciune către Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia

Troparul Sfântului Preot Mucenic Alexandru din Basarabia

Vestind Evanghelia prin faptă și prin cuvânt, ca preot al Domnului, neîncetat ostenind, Biserica ai slujit, Părinte Alexandru, Mucenice Sfințite, cel ce te-ai adus jertfă, la Hristos mijlocește acum cu îndrăznire pentru toți cei ce te cinstesc.

 

Canonul

Glasul 1

Cântarea 1

Irmos: Cântare de biruinţă să cântăm lui Dumnezeu, Celui Ce a făcut minunate minuni cu braţ înalt şi a mântuit pe Israel, că S-a proslăvit.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Alexandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Iisuse, ajută-mă, dăruindu-mi putere, lumină și dragoste, să-ți cinstesc preotul cu inim bine întocmit, căci viața întreagă și-a jertfit întru slujirea Ta.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Alexandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Mânatu-ți-ai turmele, Sfinte Alexandru, la apele raiului să le adăpi pururea cu harul dumnezeiesc, prin care să rămână vii în vecii vecilor.

Slavă...

Noianul virtuților cu care Domnul ți-a umplut sufletul l-ai revărsat fraților, ca toți, dobândind folos, să laude mulțumitor grija Stăpânului.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

În pântece L-ai primit, Prealăudată, pe Cel ce-a zidit pe om, și Care, trup luând, cu noi S-a asemănat și a scos firea lui Adam din lațul păcatului.


Cântarea a 3-a

Irmos: Să se întărească inima mea întru nădejdea bunătăţilor Tale, Hristoase, ca neîncetat, cu cântare, laudă să strig Ţie: nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Alexandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Inimă largă în cuprindere ai avut pe pământ, Sfinte Alexandru, și ai alergat neîncetat să împlinești toată lipsa credincioșilor și nevoile lor în greul ispitelor.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Alexandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Chivernisit-ai cu pricepere cele ale lumii, pe mulți dobândind, căci alipire n-ai avut de acestea vremelnice, ci, de ele te-ai folosit.

Slavă...

Împodobit-ai Basarabia, cu lumina slavei cerești strălucind, și Călărașii te-au avut mângâiere și pavăză, iar pe noi acum auzi-ne și grabnic ajută-ne.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Nestricăciune ne-ai mijlocit, născând fără bărbat pe Fiul, Cel ce slăvit a strălucit sus, pe culmea Taborului, Preacurată, bucurându-ne cu darurile Duhului.
 

Sedealna

Glasul al 5-lea

Podobie: Pe Cuvântul...

Ca o viță-de-vie în Basarabia ți-ai răspândit, Sfinte, roada cea purtătoare de har, adăpând cu vinul nou al Evangheliei pe credincioșii însetați de cereștile bucurii și de viața netrecătoare, fericite Alexandru, al lui Hristos slujitor credincios.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului

Glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Schimbându-Te la față cu neapropiata slavă a dumnezeieștii Tale lumini, Iisuse, ai strălucit dumnezeieștilor Tăi ucenici: lui Ioan, lui Petru și lui Iacob, și i-ai uimit cu dumnezeiescul har, că auzeau glasul părintesc, mărturisindu-Te Fiu iubit și vedeau slava cea înfricoșătoare a feței Tale. Mântuitorule, Cel ce voiești ca toți să se mântuiască, luminează sufletele noastre.

Sau a Născătoarei de Dumnezeu

Glasul al 5-lea

Podobie: Pe Cuvântul...

Gavriil, cu uimire a grăit ție pe pământ, Curată, cerescul: Bucură-te! Că, pe Făcătorul îngerilor văzându-L întrupat întru tine, cântarea cea de bucurie ți-a cântat, Preacinstită, printr-însa învățându-i pe muritori că tu singură te-ai arătat tuturor oamenilor pricină de bucurie.
 

Cântarea a 4-a

Irmos: Cu duhul văzând mai înainte Întruparea Cuvântului, Proorocule Avacum, ai propovăduit strigând: când se vor apropia anii Te vei cunoaşte, când va veni vremea Te vei arăta; Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Alexandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Trudind ziua întreagă și arșita răbdând, ai luat răsplățile și nu ai pizmuit nici pe aproapele, Sfinte, ci dimpotrivă, plin de iubire, pe toate ale tale le-ai împărțit cu ceilalți.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Alexandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cuvânt plin de blândețe, ieșind din gura ta, ajungea la inimă, pe care-o străpungea, mărturisind cu putere și încredințare dreapta credința, fericite Alexandru, o, de Dumnezeu iubitorule!

Slavă...

Unit-ai într-un cuget tot neamul românesc, ca să cânte laude Stăpânului Hristos în limba părinților, pentru aceasta, o, Alexandre, arătatutu-te-ai părinte tuturor în Basarabia.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Schimbatu-S-a la Față în Muntele Tabor Cel pe Care pântecele tău, Maică, L-a purtat, de Dumnezeu Născătoare, una curată, ca, strălucind cu slava cea dumnezeiască, să-L cunoaștem toți Dumnezeu și om.
 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pacea Ta dă-ne-o nouă, Fiule al lui Dumnezeu, că afară de Tine pe alt dumnezeu nu cunoaştem şi numele Tău numim, că eşti Dumnezeu al celor vii şi al celor morţi.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Alexandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

În toată Basarabia poporul te-a cinstit, Sfinte Alexandru, ca preot al Domnului, prin care cele neprielnice sunt îndepărtate și vin cele bune.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Alexandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Războaie, rele, foamete și boli ai înfruntat cu multă nădejde în Maica Stăpânului, făcând litanii cu icoana ei, ca să întărească poporul în credință.

Slavă...

Gustând amărăciunile poporului de rând, fără contenire cu sârg te-ai ostenit mult să-i faci mai bună viețuirea, Sfinte Alexandru, prin roade netrecătoare.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Lumină strălucitu-ne-a pe Muntele Tabor Fiul tău, Fecioară, la Față schimbându-Se, vădindu-Se și Dumnezeu, și om, iar noi cinstim slava dăruită firii noastre.
 

Cântarea a 6-a

Irmos: Prorocului Iona urmând, strig: slobozeşte viaţa mea din stricăciune, Bunule şi mântuieşte-mă, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce strig: Slavă Ţie.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Alexandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ucenici duhovnicești ai avut și ai crescut, îndrumându-i la Hristos prin cuvânt și pilda ta, Biserica îmbogățind-o cu multe suflete.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Alexandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Izbăvire ai cerut la altar lui Dumnezeu pentru tot poporul tău, cunoscând că vor veni ispitele pentru credință prin fiara roșie.

Slavă...

Alexandru a răbdat neclintit, mărturisind că Hristos cel întrupat este Domn și Dumnezeu al tuturor, Cel ce prin Cruce ne-a mântuit pe noi.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Strâmtorare a adus prin păcat Adam demult, dar Fecioara din blestem la lărgime iar ne-a scos prin Fiul ei, prin Care toate s-au făcut iarăși noi.
 

Condac

Glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Iubind pe Hristos de tânăr, Sfinte Alexandru, pe El L-ai slujit ca preot al Bisericii, împlinind nevoile cele multe ale poporului, de aceea și ai fost numit Părinte al basarabenilor.
 

Icos

Cu adevărat ucenic ai fost Păstorului celui mare, o, blândule Alexandru, pregătit fiind să-ți pui sufletul pentru turma cea sfântă și sufletul pentru turmă și strigând înaintea oilor cuvântătoare, plin de nădejde: „Nu voi lăsa turma mea să fie înghițită de lupii roșii!”, căci simțeai, ca un bun păstor, primejdia uneltită de necredincioși. De aceea, cu însuși sângele tău ne-ai dat mărturie neprețuită și veșnică, prin care întărește-ne și pe noi în dreapta credință și în mărturisirea cea bună, căci te numim Părinte al basarabenilor.


Cântarea a 7-a

Irmos: Cuptorul se răcorea, Mântuitorule, iar tinerii dănţuind cântau: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat. 

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Alexandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Lumină răspândind prin lucrarea ta, lumină te-ai făcut Basarabiei, care acum în cântări cinstește praznicul tău.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Alexandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Aprins ai fost, Părinte, de dor ceresc, o, Sfinte Alexandru, cântând așa: „Pe Dumnezeu să-L cinstim prin viețuirea noastră!”

Slavă...

Vrăjmașii te-au robit, ucigându-te, dar Hristos te-a slobozit, la El primindu-te; pentru aceasta, cântăm, pe El slăvindu-L în veci.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ieșit-a din curatul tău pântece Iisus, Cel ce la Față schimbatu-S-a, prin tine, Pruncă, schimbând ce s-a stricat prin păcat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Cel de care se înfricoşează îngerii şi toate oştirile ca de Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L, preoţi, preaslăviţi-L, tineri, binecuvântaţi-L, popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Alexandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Te punem, slăvitule, înaintea lui Hristos, să ceri pentru turma pe care cerești, pe care în lume neîncetat le-ai dorit cu aprinsă râvnă, Părinte Alexandru!

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Alexandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Urmat-ai Stăpânului și, Crucea ridicând, la moarte te-ai lăsat purtat de vrăjmași, căci Domn și al morții este Cel ce-n Tabor S-a schimbat la Față, dăruindu-ne lumină.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Lumina Cuvântului prin scris ai strălucit, în graiul părinților vestind pe Hristos, și tuturor glasul sfânt al bunei vestiri, prin a ta lucrare, le-a ajuns în suflet.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Icoană a dragostei, Fecioară, te avem, că, pe Dumnezeu iubind, pe om L-ai scăpat din greaua cădere, izbăvind din blestem firea omenească; și acum ești maica noastră.

Troparul Sfântului Preot Mucenic Alexandru din Basarabia

Vestind Evanghelia prin faptă și prin cuvânt, ca preot al Domnului, neîncetat ostenind, Biserica ai slujit, Părinte Alexandru, Mucenice Sfințite, cel ce te-ai adus jertfă, la Hristos mijlocește acum cu îndrăznire pentru toți cei ce te cinstesc.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Norul cel Purtător de Lumină, întru care Stăpânul tuturor din cer ca ploaia pe lână S-a Pogorât şi S-a Întrupat pentru noi, făcându-Se Om Cel fără de început, să o slăvim toţi, ca pe Maica cea Curată a Dumnezeului nostru.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Alexandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Orheiul astăzi tresaltă, sărbătorind cu Lăpușna, iar Călărașii îți cinstesc, Sfințite Alexandru, praznicul tău de peste an, că pe acestea le-ai condus pe căile cele drepte și sfinte și lumină înainte le-ai fost.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Alexandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Se veselesc azi și cântă cu bucurie cerească toți slujitorii lui Hristos, având pildă și sprijin în greutăți și întristări pe cel care s-a jertfit pentru ei, lucrând fără cruțare să le lase moștenire de mult preț.

Slavă...

Iertare dă-ne, Părinte, pentru greșelile noastre, căci cu credință ți-am adus osteneala și râvna, și rugător la Dumnezeu, precum ai fost și în trup, arată-te, mijlocind, Alexandre, pentru cei ce pomenirea ți-o cinstesc.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Fața Și-a schimbat Domnul pe culmea Taborului și te-a vădit între femei fericită, căci firea omenească izbăvindu-o prin sfânta ta naștere, lumină ești pentru toată zidirea, Preacurată, în lumină strălucind.

Condacul Sfântului Preot Mucenic Alexandru din Basarabia

Glasul 2

Podobie: Cele de sus căutând...

Iubind pe Hristos de tânăr, Sfinte Alexandru, pe El L-ai slujit ca preot al Bisericii, împlinind nevoile cele multe ale poporului, de aceea și ai fost numit Părinte al basarabenilor.


UNEI DOAMNE, DESPRE RĂZBUNAREA MORŢILOR

 sursa      

https://parohiatorrent.wordpress.com/wp-content/uploads/2012/06/nicolae-velimirovici-raspunsuri-la-intrebari-ale-lumii-de-astazi.pdf

 

 Îmi scrii că ceva te nelinişteşte în vis. Trei copii ţi se arată, cum închizi ochii, şi te
batjocoresc, te ocărăsc, te ameninţă şi te îngrozesc. Ai mers, zici, la oameni inteligenţi şi ai
căutat leac. Ei ţi-au spus: „Nu e nimic!” Tu le-ai spus: „Dacă nu e nimic, alungaţi de la mine
acest nimic! Cum poate fi nimic ceva ce nu-mi dă pace de şase luni?” Iar ei o ţineau pe-a lor:
„Schimbă aerul, mergi în societăţi vesele, hrăneşte-te mai bine; e o banală ipohondrie”.
Îi ştiu eu, soro, pe aceşti deştepţi. Ei şi-au pus o placă ce cuprinde câteva cuvinte:
„ipohondrie”, „telepatie”, „autosugestie”, prin care trec pe lângă o realitate duhovnicească de
netăgăduit la rutina zilnică, adică la aer, distracţie, carne, apă minerală şi vin.
Iar eu îţi spun: cei trei copii care ţi se arată sunt chiar cei trei copii pe care tu, precum
singură recunoşti, i-ai omorât mai înainte să-i sărute mândrul soare. Şi ei se răzbună acum pe
tine. Iar răzbunarea morţilor este cumplită şi preacumplită. De vreme ce te numeşti femeie cu
carte, din cărţi am să-ţi şi vorbesc. Îţi aduci aminte din cărţi de Macbeth, cum pe un rege
englez l-a ucis duhul unui om ucis. Ai citit, negreşit, cum craiul Vladislav, ucigaşul craiului
Vladimir, a fost ucis de duhul lui Vladimir.
Dar poate n-ai citit de următoarea întâmplare, împăratul bizantin Constans avea un
frate, Teodosie, pe care nu-l iubea fiindcă se temea că acesta îl va da jos de pe tron. Din
pricina aceasta, Constans l-a silit pe Teodosie să primească cinul diaconesc. Teama, însă, nu l-
a părăsit pe împărat nici în continuare, în cele din urmă, împăratul s-a hotărât la o fărădelege.
A făcut ca Teodosie să fie ucis în chinuri, după care a răsuflat uşurat, crezând că a scăpat pe
veci de rivalul său. Neştiutorul, însă, nu bănuia că morţii sunt mai puternici decât cei vii şi că
cel ce ucide un om nevinovat de fapt nu îl ucide, ci depune armele înaintea celui ucis. După
aceea, într-o noapte diaconul ucis, Teodosie, s-a arătat fratelui său, împăratul, cu un pahar de
sânge fumegând şi a strigat cu glas înfricoşător: „Bea, frate!” Împăratul a sărit, a sculat toată
curtea, dar nimeni nu ştia nimic să-i spună, într-o altă noapte s-a repetat aceeaşi scenă:
diaconul cu paharul de sânge şi strigătul cumplit: „Bea, frate!” Împăratul a sculat tot
Constantinopolul, însă toţi s-au uitat la el cu gura căscată, cum se uită la tine acei deştepţi care
te trimit la aer şi la mâncare mai bună. Lucrul s-a repetat în altă noapte, în cele din urmă,
împăratul Constans, care mai înainte era deplin sănătos, a fost găsit într-o dimineaţă mort în
patul său.
Citeşti Sfânta Scriptură? Acolo este spus totul, explicat totul: cum şi de ce se răzbună
morţii pe cei vii. Citeşte încă o dată despre Cain, care pentru uciderea fratelui său nu a avut
pace niciunde şi niciodată. Şi cum duhul jignitului Samuel s-a răzbunat pe Saul. Şi cum
sărmanul David a pătimit groaznic, ani şi ani, pentru uciderea lui Urie, căpetenia sa de oaste.
Şi mai citeşte, dacă poţi, mii şi mii de întâmplări asemănătoare cunoscute ce au avut loc de la
Cain până la tine. Şi vei înţelege ce te chinuie şi pentru ce. Vei înţelege că lumea celor ucişi
este mai puternică decât lumea ucigaşilor lor, şi că ei se răzbună crunt.
Mai întâi înţelege şi bagă la cap lucrul acesta. După aceea, fă tot ce poţi pentru copiii
tăi omorâţi. Şi Milostivul Dumnezeu, la Care nu sunt morţi, te va ierta şi îţi va dărui pace. Iar
cu privire la ce trebuie să faci, întreabă Biserica. Preoţii ştiu.
Dumnezeu să te miluiască!

joi, 7 august 2025

TRĂIEȘTE CEEA CE SIMȚI ȘI NU SIMȚI CEEA CE TRĂIEȘTI.











 

Viața Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla-7 August

 

Această floare duhovnicească și mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei, s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători – Neamț, din părinți binecredincioși și iubitori de Dumnezeu.

Această floare duhovnicească și mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei, s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători - Neamț, din părinți binecredincioși și iubitori de Dumnezeu. Tatăl ei, Ștefan Joldea Armașul, avea dregătorie ostășească, așa cum și numele îl arată, fiind paznic al Cetății Neamțului și armaș, adică făuritor de arme pentru cei ce apărau vestita Cetate a Moldovei. Mama sa, al cărei nume nu este cunoscut, se îngrijea de cele pentru casă și de buna creștere, în frică de Dumnezeu, a celor două fiice, Teodora și Maghița (Marghiolița).

Fiica mai tânără s-a mutat curând la Dumnezeu, iar fericita Teodora a fost căsătorită de către părinți, împotriva voinței ei, cu un tânăr evlavios din Ismail. Neavând copii, iar sufletul Teodorei fiind rănit de dragoste pentru Iisus Hristos și arzând de dorința unei vieți cu totul curate, închinate numai Lui, s-au învoit să îmbrățișeze viața monahală. Marii sihaștri, vechii ei sfătuitori, ce se nevoiau în acea vreme prin pădurile și munții din ținutul Neamț, precum și duhovnicul care îi cunoștea firea evlavioasă și râvna pentru rugăciunea de taină, o îndemnau spre viața de sihăstrie.

Astfel, fericita Teodora a îmbrățișat cinul monahal la Schitul Vărzărești - Vrancea, iar după doi ani, soțul ei s-a călugărit în Schitul Poiana Mărului, primind numele de Elefterie. Așa a binevoit Dumnezeu să-i povățuiască pe amândoi pe calea sfințeniei și a mântuirii. Fiecare călugăriță din schit se nevoia cu mare râvnă pentru Hristos, însă Cuvioasa Teodora întrecea pe toate celelalte surori cu rugăciunea, cu smerenia și cu nevoința duhovnicească.

După câțiva ani, năvălind turcii în părțile Buzăului, au dat foc Schitului Vărzărești. Atunci toate surorile din obște s-au risipit în pădurile seculare din partea locului, așteptând să treacă primejdia și mânia lui Dumnezeu. La fel a făcut și Cuvioasa Teodora. S-a retras în munții Vrancei împreună cu stareța ei, schimonahia Paisia, a cărei ucenică era. Acolo se nevoiau singure, acoperite de mâna lui Dumnezeu, în post și rugăciune, răbdând multe ispite de la diavoli, foame, frig și tot felul de încercări.

Răposând stareța ei, fericita Teodora, în urma unei descoperiri dumnezeiești, a părăsit munții Vrancei și s-a retras în părțile Neamțului, pentru a se nevoi în pădurile neumblate din jurul schiturilor Sihăstria și Sihla. După ce, mai întâi, s-a închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț, egumenul lavrei a trimis-o la Sihăstria să urmeze sfatul egumenului de acolo. Cu binecuvântarea ieroschimonahului Varsanufie, egumenul Sihăstriei, fericita Teodora a fost încredințată duhovnicului Pavel, care a dus-o în pustie, în apropierea Schitului Sihla, sfătuind-o să rămână acolo până la moarte, dacă va putea răbda asprimea vieții pustnicești, iar de nu va putea suferi ispitele și frigul iernii, să se așeze la o sihăstrie de călugărițe.

Așa a ajuns fericita Teodora în munții Sihlei, iar un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa, care se afla aproape de schit și de peștera care îi poartă numele. Acolo s-a nevoit Cuvioasa cu bărbăție mulți ani, ostenindu-se singură în post și rugăciuni de toată noaptea, în lacrimi și mii de metanii, departe de lume. Numai Cuviosul Pavel din Sihăstria, duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o mărturisea, o îmbărbăta, o împărtășea cu Sfintele Taine și îi ducea cele de trebuință.

După un timp, a răposat fericitul duhovnic Pavel, nu departe de Schitul Sihla, într-o mică colibă pustnicească, iar Cuvioasa Teodora a rămas cu totul singură, căci nimeni nu știa locul și aspra ei nevoință. Cu timpul i s-au rupt și hainele, iar ca hrană avea doar măcriș, fructe de pădure și alune. În această școală a liniștii și nevoinței a dobândit Cuvioasa darul rugăciunii de foc, care se lucrează în inimă, darul lacrimilor, al răbdării și al negrăitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia nici de frig, nici de foame, nici diavolii nu o mai puteau birui, căci dobândise darul facerii de minuni și era ca un diamant strălucitor în munții Sihlei, fiind uitată de oameni, însă umbrită de darul Duhului Sfânt.

Năvălind turcii să prade mănăstirile și satele, au ajuns până la Sihla, iar Sfânta Teodora s-a adăpostit în peștera ei din apropiere. Descoperind-o păgânii, ea s-a rugat lui Dumnezeu s-o scape din mâinile lor. În clipa aceea, prin minune, s-a crăpat stânca din fundul peșterii, cum se vede până astăzi, iar fericita s-a izbăvit de moarte. În această peșteră s-a nevoit Sfânta Teodora în ultimii ani ai vieții sale. Rugându-se neîncetat lui Dumnezeu cu rugăciunea cea de taină a inimii, fața i se lumina, iar trupul i se ridica de la pământ, asemenea Sfintei Maria Egipteanca. Din timp în timp, păsările cerului îi aduceau în ciocurilor lor, prin voia Domnului, fărâmituri de pâine de la trapeza schitului Sihăstria, iar apă bea din scobitura unei stânci din apropiere, numită până astăzi Fântâna Sfintei Teodora.

Ajungând Sfânta Teodora aproape de sfârșitul vieții și cunoscând că o cheamă Hristos la cereștile locașuri, unde este odihna și desfătarea tuturor sfinților, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i trimită un preot ca s-o împărtășească cu Preacuratele Taine. Astfel, cu rânduială de sus, egumenul Sihăstriei a observat că păsările duceau fărâmituri spre Sihla și a trimis doi frați să vadă unde anume se duc. Călăuziți de mâna lui Dumnezeu, frații au ajuns noaptea aproape de peștera Sfintei Teodora și au văzut-o cum se ruga cu mâinile înălțate spre cer, învăluită în lumină ca de foc. Atunci, înfricoșându-se, au strigat, iar Cuvioasa, chemându-i pe nume, le-a cerut o haină ca să se acopere, căci era goală, și le-a spus să coboare la Sihăstria și să aducă un duhovnic ca s-o împărtășească cu Trupul și Sângele lui Hristos.

Călăuziți de o lumină cerească, frații au mers repede la schit și dimineața au adus la peșteră pe ieromonahul Antonie și ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine. După ce Sfânta Teodora și-a făcut cuvenita spovedanie și și-a destăinuit viața, ostenelile și ispitele ei, a rostit Crezul, s-a închinat, a primit dumnezeieștile Taine și, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate, și-a dat duhul în mâinile Lui. Apoi părinții au făcut slujba înmormântării și au îngropat sfântul ei trup în peșteră. Aceasta s-a petrecut în al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea.

Trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peșteră până după anul 1830, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a așezat moaștele ei în raclă de preț și le-a depus în biserica schitului, spre închinare. Apoi, zidind o biserică nouă la moșia lui din satul Miclăușeni - Iași, le-a adus în această biserică și multă lume venea aici să se închine, primind ajutorul Cuvioasei. În anul 1856 familia Sturza a convenit cu starețul Mănăstirii Pecerska din Kiev să dea sfintele moaște în schimbul unor veșminte preoțești și arhierești. Așa s-au înstrăinat moaștele Sfintei Teodora din patria ei și se păstrează în catacombele de la Pecerska, așezate în raclă de mult preț, pe care sunt scrise aceste cuvinte în limbile română: Sfânta Teodora din Carpați și slavonă: Sveti Teodora Carpatina.

Aceasta este, pe scurt, viața Sfintei Teodora de la Sihla și acestea sunt faptele ei, prin care a bineplăcut lui Dumnezeu, numărându-se în cetele sfinților, fiind socotită cea mai aleasă nevoitoare pe care a odrăslit-o vreodată țara noastră. Credincioșii din Moldova o cinstesc ca sfântă îndată după adormirea ei și merg în pelerinaj la peștera și chilia ei de la Schitul Sihla.

La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat-o, trecând-o oficial în rândul sfinților, cu zi de prăznuire la 7 august. Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin!

Acatistul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla

De este preot, ziceBinecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Aminiar de este diacon, monah sau mirean, zicePentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)Condac 1

Veniți, toți cei iubitori de Hristos, cu credință și cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoințe a petrecut și lumină sihaștrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu și să cinstim pe cuvioșii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Icos 1

Îngerească râvnă din tinerețe având, Teodora, părinții și familia părăsind, departe de lume ai fugit și lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriții, cu laude te cinstim:
Bucură-te, mlădiță sfântă care prin Sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;
Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;
Bucură-te, că slava veacului de acum ai trecut-o cu vederea;
Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea;
Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;
Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat;
Bucură-te, mlădiță tânără, cu rod preafrumos;
Bucură-te, mielușea blândă a lui Hristos;
Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;
Bucură-te, a sfinților pustnici vrednică următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 2

La marea stăruință a părinților tăi te-ai căsătorit, dar prea scurtă vreme în căsătorie ai viețuit. Pe soțul tău la un gând cu tine l-ai adus, căci, părăsind lumea, amândoi la viața monahicească v-ați dus și lui Dumnezeu ați cântat: Aliluia!

Icos 2

La Mănăstirea Vărzărești, cu bătrâna stareță Paisia ai viețuit și pildă de ascultare tuturor călugărițelor ai fost, pentru care cu laudă te cinstim:
Bucură-te, Teodora, că prin ascultare și smerenie lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că și Mântuitorul nostru prin ascultare pe noi ne-a răscumpărat;
Bucură-te, că prin ascultare și tăierea voii muceniță te-ai arătat;
Bucură-te, că prin ascultare smerenie ai câștigat;
Bucură-te, că prin rugăciune și tăierea voii tale partea Mariei ai ales;
Bucură-te, că prin smerenie și ascultare roadele mântuirii ai cules;
Bucură-te, că ascultarea și rugăciunea ți-au fost bogăție;
Bucură-te, că, aceasta înțelegând-o, cununa lor sfântă ți-ai ales ție;
Bucură-te, că prin ascultare și rugăciune mintea ți-ai luminat;
Bucură-te, că, venind prigoana turcilor, la pustie cu stareța ta ai plecat;
Bucură-te, că pustia și liniștea v-au fost folositoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 3

Ajungând în pustie cu stareța ta Paisia, aceasta întru Domnul a adormit, iar tu singură rămânând, fără de nici o mân­gâiere, cu rugăciunea te întăreai și din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icos 3

După adormirea fericitei tale starețe Paisia, către locurile părintești ai socotit să vii și un loc de liniște în munții Neamțului ți-ai ales. Pentru care noi nevrednicii, cinstind a ta dorință, cu evlavie te lăudăm:
Bucură-te, că loc de liniște și de pustnicie ai căutat;
Bucură-te, că pentru aceasta starețului Varsanufie al Sihăstriei ai cerut sfat;
Bucură-te, că, după sfătuirea lui, în pustia Sihlei ai plecat;
Bucură-te, că, acolo ajungând, cu lacrimi din inimă lui Dumnezeu ai mulțumit;
Bucură-te, că foarte te-ai bucurat de acel loc liniștit;
Bucură-te, că în peștera cea de sub stâncă ai locuit;
Bucură-te, că acolo cu măcriș și verdețurile pustiei te-ai hrănit;
Bucură-te, că duhovnicul tău, ieroschimonahul Pavel, aici te-a găsit;
Bucură-te, că prin duhovnicești sfaturi te-a povățuit;
Bucură-te, că de Preacuratele Taine te-ai învrednicit;
Bucură-te, că nevoința pustniciei cu mare dragoste o ai primit;
Bucură-te, că a iubitorilor de liniște ai fost vrednică următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 4

Ziua și noaptea petrecând în rugăciunea cea cu lacrimi și în meditațiile cele duhovnicești, din inimă suspinând, lăudai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icos 4

Petrecând vreme îndelungată în pustia Sihlei, cu lacrimi duhovnicești mai mult decât cu hrana trupului te întăreai și cu nădejdea veșnicelor bucurii în toată vremea te mângâiai. Pentru care și noi nevrednicii te lăudăm:
Bucură-te, că prin rugăciune neîncetată dragostea lui Dumnezeu ai câștigat;
Bucură-te, că pe treptele urcușului duhovnicesc te-ai ridicat;
Bucură-te, că pe treapta făptuirii morale repede ai ajuns;
Bucură-te, că pe treapta vederii sfinte te-ai suit;
Bucură-te, că pe treptele îndumnezeirii prin har ai urcat;
Bucură-te, că și din îndumnezeirea cea după har ai gustat;
Bucură-te, că inima ta cu lacrimile dragostei de Dumnezeu o adăpai;
Bucură-te, că sufletul tău cu nădejdea veșnicelor bunătăți îl mângâiai;
Bucură-te, că trupul tău cu puțină hrană îl hrăneai;
Bucură-te, că din verdețurile pustiei și din apă puțin gustai;
Bucură-te, că ochii minții pururea priveau bunătățile viitoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 5

Multe ispite și năluciri de la draci ai întâmpinat, fericită Teodora. Dar având în sufletul tău dragostea lui Hristos, pe toate le-ai biruit și pentru toate ai cântat lui Dumnezeu laudă de mulțumire: Aliluia!

Icos 5

Având mintea luminată de Prea Sfântul Duh, ai trecut cu vederea ispitele cele de-a stânga și cele de-a dreapta, care de multe ori năvăleau asupra ta. Căci prin darul lui Dumnezeu cunoscând vicleniile duhurilor celor rele, pururea la rugăciunile cu lacrimi către Dumnezeu ai alergat. Pentru care și noi cu evlavie te lăudăm:
Bucură-te, stâncă duhovnicească, pe care ispitele viclenilor draci nu au clintit-o;
Bucură-te, că, având darul lui Dumnezeu, pe toate le-ai biruit;
Bucură-te, căci cu multă smerenie lui Dumnezeu te rugai;
Bucură-te, căci din adâncul inimii tale către El strigai;
Bucură-te, că frigul, foamea și singurătatea, pentru Hristos ai răbdat;
Bucură-te, că liniștea și rugăciunea pe tine te-au ajutat;
Bucură-te, că postirea și înfrânarea nu le-ai împuținat;
Bucură-te, că neîncetata rugăciune cu umilință tărie ți-a dat;
Bucură-te, că prin rugăciune fierbinte ai biruit;
Bucură-te, că prin nevoințe duhovnicești ai sporit;
Bucură-te, că prin trezvia minții pururea ai fost rugătoare;
Bucură-te, că prin post și rugăciune sfinților sihaștri ai fost următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 6

Șaizeci de ani ai petrecut în pustia Sihlei în post și în rugăciune, răbdând cu bărbăție nevoințele pustniciei, și din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icos 6

Duhovnicul tău, Părintele Pavel, venea din când în când la tine, aducându-ți pesmeți și altă hrană pustnicească. Iar tu, cu mare smerenie a inimii, la el te spovedeai și sfaturi duhovnicești îi cereai, pe care în inimă le scriai. Pentru care și noi, văzând a ta iscusință, te lăudăm:
Bucură-te, că din copilărie Sfintele Scripturi le-ai citit;
Bucură-te, căci cu învățăturile Sfinților Părinți pe tine te-ai întărit;
Bucură-te, că învățăturile Sfinților Părinți în viață te-au călăuzit;
Bucură-te, că viața pustnicilor ai căutat;
Bucură-te, că învățăturile lor pe tine te-au luminat;
Bucură-te, că, prin rugăciune și citire, trezvia minții ai câștigat;
Bucură-te, că Mântuitorului pururea te-ai rugat;
Bucură-te, că pe Maica Domnului pururea o ai lăudat;
Bucură-te, că pe ea pururea mijlocitoare către Mântuitorul o aveai;
Bucură-te, că în desăvârșire prin rugăciunile ei sporeai;
Bucură-te, că și rugăciunile sfinților pururea ai cerut;
Bucură-te, sfântă, către Sfânta Treime pururea rugătoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 7

Mângâiatu-te-ai cu nădejdea veșnicelor bucurii și toate luptele și ispitele veacului de acum cu bărbăție de suflet le-ai primit, căci muntele s-a deschis prin rugăciunea ta, cântând cu mulțumire pentru toate lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Toate ispitele și luptele care de la lume, de la trup și de la diavol asupra ta au venit, cu darul și cu ajutorul lui Dumnezeu le-ai biruit. Cu lacrimi și suspin, din adâncul inimii rugându-te, ai luat de la El îndurare, de aceea și noi cu smerenie te lăudăm:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, sluga lui Hristos cea preaînțeleaptă;
Bucură-te, că, având milă de la El, ai mers pe calea cea dreaptă;
Bucură-te, că de la El pururea ajutor ai luat;
Bucură-te, slugă înțeleaptă care pururea Lui ai urmat;
Bucură-te, că toate cele ale veacului de acum le-ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că Hristos Iisus ți-a fost ție toată mângâierea;
Bucură-te, albină duhovnicească ce mierea Duhului Sfânt ai adunat;
Bucură-te, că în cugetarea cuvintelor Domnului mare dulceață ai aflat;
Bucură-te, privighetoare duhovnicească, ce pururea lui Hristos ai cântat;
Bucură-te, porumbiță cuvântătoare, ce pururea pe Hristos ai lăudat;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a vieții pustnicești râvnitoare;
Bucură-te, a multor sihaștri vrednici următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 8

Avut-ai pururea în minte Patericul și învățăturile celor ce în pustie au locuit și cu desăvârșirea s-au împodobit. De aceea și tu cu mare dragoste în urma lor ai alergat și lui Dumnezeu din toată inima ai cântat: Aliluia!

Icos 8

Ajuns-ai la adânci bătrâneți locuind în pustia Sihlei și duhovnicul tău, Pavel, trecând către Domnul, postit-ai patruzeci de zile pregătindu-te cu rugăciune pentru viața viitoare. De aceea și noi, înțelegând minunata nevoință, te lăudăm:
Bucură-te, căci cu îndelungă răbdare în pustia Sihlei ai viețuit;
Bucură-te, că, având candela rugăciunii aprinsă în inimă, așteptai pământescul sfârșit;
Bucură-te, că în credință roditoare Domnul te chema la Sine;
Bucură-te, că din inimă doreai să te sfârșești cu bine;
Bucură-te, că împărtășirea cu Preacuratele Taine foarte o doreai;
Bucură-te, că pentru aceasta lui Dumnezeu mult te rugai;
Bucură-te, că Bunul Dumnezeu rugăciunea ta a auzit;
Bucură-te, că de sufletul tău El s-a îngrijit;
Bucură-te, că prin niște păsări pe tine te-a descoperit;
Bucură-te, că acele păsări, în trapeza Sihăstriei, pe geamul deschis intrau;
Bucură-te, că pentru tine pâine de pe masă luau;
Bucură-te, căci cu pâinea în cioc spre Sihla zburau;
Bucură-te, că Dumnezeu a vrut să te descopere prin aceste zburătoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 9

Văzând călugării din Sihăstria că păsările luau pâine de pe masă și zburau cu ea numai spre Sihla, s-au luat după ele, iar păsările se opreau ca și cum i-ar aștepta. Și așa, prin aceste păsări, te-au găsit pe tine, pentru care laudă au dat lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icos 9

Ajuns-au frații care urmăreau păsările, odată cu noaptea, în pustia Sihlei, unde deodată au văzut între stânci o lumină mare și venind mai aproape lumina a dispărut și le-ai spus: „Părinților, aruncați-mi o haină”. Și unul din frați ți-a aruncat rasa sa ca să te îmbraci, iar noi, mirându-ne de această descoperire a ta, glăsuim:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care în pustie ai îmbătrânit;
Bucură-te, că în mare sărăcie ai viețuit;
Bucură-te, că și hainele de pe tine toate au putrezit;
Bucură-te, că Bunul Dumnezeu pe tine te-a descoperit;
Bucură-te, că pe frații care la tine au venit i-ai rugat;
Bucură-te, că le-ai zis: Să vină duhovnicul Antonie neîntârziat;
Bucură-te, că frații aceia, cu bucurie, la Sihăstria au alergat;
Bucură-te, că pe duhovnicul Antonie despre tine l-au înștiințat;
Bucură-te, că el, auzind, foarte s-a bucurat;
Bucură-te, că, luând la sine Preacuratele Taine, spre Sihla a plecat;
Bucură-te, că ajungând duhovnicul Antonie, pe tine te-a spovedit și cuminecat;
Bucură-te, maică smerită, a pustiei luminătoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 10

Arătatu-te-a Dumnezeu pe tine, Cuvioasă Teodora, ca pe o luminătoare a pustiei Sihlei; pentru care monahii și frații Sihăstriei au dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icos 10

Îngropat-au cu mare evlavie părinții și frații Sihăstriei sfântul tău trup în peștera unde te-ai nevoit. Auzind, bine-credin­cioșii creștini la sfintele tale moaște alergau cu credință și evlavie închinndu-se și te lăudau, zicând așa:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care cu viețuirea ta pustia Sihlei o ai sfințit;
Bucură-te, căci cu sfintele tale moaște pustia Sihlei o ai împodobit;
Bucură-te, că sfintele tale moaște multă vreme în pustia aceasta au luminat;
Bucură-te, căci prin pronia lui Dumnezeu în altă parte s-au mutat;
Bucură-te, că în amintirea ta, o bisericuță de lemn s-a zidit;
Bucură-te, că această bisericuță cu hramul „Schimbării la Față” s-a sfințit;
Bucură-te, că de sute de ani creștinii spre peștera ta călătoresc;
Bucură-te, că pentru evlavia ta pururea se ostenesc;
Bucură-te, că și biserica Sfântului Ioan Botezătorul aproape de peștera ta s-a zidit;
Bucură-te, că în Schitul Sihla mulți călugări s-au nevoit;
Bucură-te, maică, a poruncilor Evangheliei păzitoare;
Bucură-te, sfântă, a nevoințelor pustnicești următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 11

Toate cetele de monahi și monahii cinstesc cu evlavie pomenirea ta, Cuvioasă Teodora și, aducându-și aminte de nevoințele tale, cu credință laudă pe Dumnezeu, care pe tine te-a întărit a urma cuvioșilor părinți și a cânta Lui: Aliluia!

Icos 11

Auzit-a vestea sfințeniei tale Ieroschimonahul Elefterie, cel care în lume ți-a fost soț, care venind la Sihla și aflând peștera ta, cu multe lacrimi și suspine, a început a zice către tine așa:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din tinerețe pe Hristos ai iubit;
Bucură-te, că, părăsind lumea, în această pustie ai venit;
Bucură-te, că și pe mine la viață călugărească m-ai îndemnat;
Bucură-te, că sfatul și îndemnul tău le-am urmat;
Bucură-te, că pentru aceasta duhovnicește m-am bucurat;
Bucură-te, că după plecarea din lume înapoi nu te-ai mai uitat;
Bucură-te, că lui Hristos cu mare nevoință ai urmat;
Bucură-te, că în pace și sfințenie călătoria ai săvârșit;
Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui în toată vremea te-ai nevoit;
Bucură-te, maică, a vieții celei pustnicești râvnitoare;
Bucură-te, a pustiei sfântă locuitoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 12

Darul lui Dumnezeu te-a umbrit pe tine, Cuvioasă Teodora, și ți-a ajutat până în sfârșit a sluji Lui în pustnicească nevoință. Pentru care, în toată viața ta, din inimă I-ai cântat: Aliluia!

Icos 12

Trecut-au sute de ani și numai stâncile de la Sihla cu peștera ta mărturisesc viețuirea cea pustnicească în care atâția ani ai viețuit. Și astăzi mulțime de monahi și monahii, precum și mare mulțime de credincioși aleargă cu sete duhovnicească să vadă peștera în care te-ai nevoit și să-ți ceară sfintele tale rugăciuni în ajutorul lor. Pentru care și noi pe tine te cinstim cu aceste smerite laude:
Bucură-te, Teodora, că nevoințele vieții pustnicești le-ai răbdat;
Bucură-te, că prin post și rugăciune în toată vremea te-ai înarmat;
Bucură-te, că până azi binecredincioșii creștini cu evlavie ție ți se închină;
Bucură-te, a lui Hristos cerească albină;
Bucură-te, că mierea cea duhovnicească în sufletul tău ai purtat;
Bucură-te, că pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit;
Bucură-te, că El cu al Său dar te-a miluit;
Bucură-te, că prin viețuirea ta ca o lumină ai strălucit;
Bucură-te, că fecioarelor celor înțelepte ai urmat;
Bucură-te, că numai fericirea cea veșnică ai căutat;
Bucură-te, că tuturor poruncilor lui Hristos ai fost împlinitoare;
Bucură-te, că dreapta credință ai făcut-o roditoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 13

O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, fiind acum în ceata înțeleptelor fecioare și având îndrăzneală către Prea Înaltul nostru Mântuitor, adu-ți aminte și de noi, nevrednicii, care suntem în acest veac, petrecând în lupte, în ispite și în necazuri, ca prin sfintele tale rugăciuni să aflăm și noi milă și îndurare de la Dumnezeu, învrednicindu-ne a cânta Lui în veci: Aliluia! (de trei ori)

Apoi Icosul 1: Îngerească râvnă... și Condacul 1: Veniți, toți cei iubitori…

Icos 1

Îngerească râvnă din tinerețe având, Teodora, părinții și familia părăsind, departe de lume ai fugit și lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriții, cu laude te cinstim:
Bucură-te, mlădiță sfântă care prin Sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;
Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;
Bucură-te, că slava veacului de acum ai trecut-o cu vederea;
Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea;
Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;
Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat;
Bucură-te, mlădiță tânără, cu rod preafrumos;
Bucură-te, mielușea blândă a lui Hristos;
Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;
Bucură-te, a sfinților pustnici vrednică următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 1

Veniți, toți cei iubitori de Hristos, cu credință și cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoințe a petrecut și lumină sihaștrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu și să cinstim pe cuvioșii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla

O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat.

De aceea și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni, și te chemăm, roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh în vecii vecilor. Amin!

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla

O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dum­nezeu, ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a des­coperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat.

De aceea, și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni și te chemăm: roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să do­bândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!

AȘA GÂNDESC ȘI AȘA CRED EU.


 Pierdere de orice fel, este nevoie de timp ⏱️

Timpul este stabilit de fiecare persoană în funcție de modul în care acceptă acea pierdere.

Nu este deloc ușor, știu și vorbesc după ce am trecut prin diferite experiențe de-a lungul vieții mele, am pierdut o familie, un soț prietenos iubiri chiar efemere.

În fiecare situație a trebuit să trec prin durerea necesară și de fiecare dată când pierd pe cineva, procesele sunt mai scurte pentru că prin durere am învățat să trec prin diferitele faze.

Faze ale durerii care sunt...

Negație.
Merge.
Negociere.
Depresiune.
Acceptare.

Aceste faze sunt necesare pentru a putea vindeca rana, deoarece prin ele o vei putea depăși.