Sfintii Apostoli Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul si Narcis 31 octombrie

 Fiind numărați printre cei 70 de apostoli, cei cinci apostoli, Stahie, Amplie, Urban, Narcis și Apelie și-au mărturisit credința până la moarte.

Episcop al Vizantiei, Sfântul Apostol Stahie a zidit Biserica în Arghiropol, iar Sfântul Apelie, ajungând episcop al Iracliei, i-a întors pe mulți la dreapta credință, ambii trecând la Domnul cu pace. Episcopi și ei, Sfinții Amplie (în Odisopoles) și Urban (în Machedonia), au murit uciși de iudei și elini, pentru că au surpat idolii la care se închinau aceștia. Iar Sfântul Apostol Narcis, episcop al atenienilor, și-a dat și el sufletul în mâinile Domnului, după ce a fost chinuit în multe feluri.

Acatistul sfinţilor lui Dumnezeu pomeniţi în ziua de 31 octombrie

oct.20

Condacul 1:

Apostolii Tăi, Doamne, Sfinții Stahie, Apelie, Amplie, Urban, Narcis și Aristobul, plini fiind de Dumnezeiască râvnă au propovăduit tuturor Dreapta Credință și i-au luminat pe cei aflați în întunericul închinării la idoli. De aceea, cu inimă bucuroasă astăzi le cântăm: Bucurați-vă, Sfinților Apostoli, care ați luminat lumea cu adevărul Dumnezeiesc!

Icosul 1:

Sfinților Apostoli Stahie, Amplie și Urban, preafericiților, cu toții ați fost hirotoniți episcopi de Sfântul Apostol Andrei și ați slujit Biserica lui Dumnezeu cu multă evlavie. Iar tu, Sfinte Apostole Narcis, ai fost hirotonit episcop de Sfântul Apostol Filip, pe când tu, Sfinte Apostole Aristobul, ai fost ucenicul Marelui Pavel și el te-a hirotonit episcop pentru Britania. Fapt pentru care noi vă cinstim cu inimă bucuroasă, împreună cu Sfântul Apostol Apelie și așa strigăm către voi:

Bucură-te, Sfinte Stahie, primule episcop al Bizanțului;

Bucură-te, cel ce ai zidit cu Andrei o Biserică în Arghiropolis;

Bucură-te, cel care ai fost 16 ani episcop și ai adormit în Domnul;

Bucură-te, Sfinte Apelie, episcopul Iracliei din Trahis, în Grecia veche;

Bucură-te, cel care ai adus pe mulți păgâni la credința creștină;

Bucură-te, Sfinte Amplie, episcopul Odisupoleosului;

Bucură-te, Sfinte Urban, episcopul Macedoniei;

Bucurați-vă, Sfinților Amplie și Urban că ați sfărâmat idolii și pentru Domnul ați pătimit;

Bucurați-vă, Sfinților, că evreii și grecii păgâni v-au adus jertfe curate Domnului;

Bucură-te, Sfinte Narcis, episcopul Atenei;

Bucură-te, că ai fost muncit și martirizat de păgânii idolatri;

Bucură-te, Sfinte Aristobul, fratele Apostolului Varnava;

Bucură-te, că pe britanicii semi-sălbatici tu i-ai făcut credincioșiai Domnului!

Condacul al 2-lea:

Biserica s-a lățit cotinuude la Cincizecime, Sfinților Apostoli, pentru că propovăduirea voastră a fost sămânță curată aruncată în pământ bun. Și pilda voastră a urmat-o și Sfântul Mucenic Quentin, care a plecat să evanghelizeze Galia dimpreună cu Sfântul Lucian. Și slujind lui Dumnezeu și oamenilor, ne-a învățat și pe noi să cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

După ce a fost martirizat Sfântul Lucian la Beauvais, Sfinte Quentin, ai făcut multe minuni la Amiens. Și pentru propovăduirea ta ai fost închis de prefectul Rictiovarus. Din porunca lui ai fost pus în lanțuri și torturat dar nu te-ai lepădat de dreapta credință. Apoi, când ai scăpat în mod minunat, iarăși ai fost prins și muncit pentru credința ta, pentru care noi te lăudăm așa, dimpreună cu Sfântul Cuvios Mucenic Epimah:

Bucură-te, Sfinte Mucenice Quentin, cel care ai răbdat chinuri pentru Domnul tău;

Bucură-te, cel al cărui cap a fost tăiat și a fost aruncat în secret în mlaștinile din jurul Sommeului;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Epimah, cel care te-ai nevoit în pustia muntelui Pilusio, din Egipt;

Bucură-te, cel care te-ai nevoit fără să ai povățuitor duhovnicesc și ai biruit;

Bucură-te, căci Însuși Dumnezeu te lumina și te povățuia pe tine în nevoințele tale;

Bucură-te, că după ani de nevoință în singurătate, ai auzit că în Alexandria Egiptului creștinii sunt prigoniți;

Bucură-te, că ai vrut să mori și tu pentru Domnul mântuirii tale;

Bucură-te, că ai răsturnat jertfele și ai sfărâmat idolii din râvna pentru Domnul;

Bucură-te, că ighemonul Apellianos nu te-a convins să jertfești idolilor;

Bucură-te, că ai fost închis și i-ai întărit pe toți Mărturisitorii Lui din închisoare;

Bucură-te, că i-ai făcut pe toți, Mucenici dimpreună cu tine;

Bucură-te, că ai fost spânzurat și strujit cu gheare de fier;

Bucură-te, că ai fost bătut cu pietre și oasele tale ți s-au sfărâmat pentru veselia cea veșnică!

Condacul al 3-lea:

Dar tu, Sfinte Mucenice Epimah, ai cerut să te faci părtaș Patimilor lui Hristos și nu ai fugit de chinuri, ci ai dorit să rabzi pentru El chinuri și mai mari. Motiv pentru care trupul tău a fost umplut de sânge, sânge vindecător, căci a vindecat ochiul cel bolnav al femeii. Pentru ca, în cele din urmă, să ți se taie sfântul tău cap cu sabia, ca noi să strigăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Doamne, Pacea noastră, mare și minunat ești Tu și în Sfinții Tăi necunoscuți nouă, dar Ție preabine cunoscuți! Căci în secolul al IV-lea al Bisericii, Tu ai ridicat pe fiul preotului idolatru ca apologet al Tău. Și el a crezut în Tine datorită unei diaconițe cuvioase. Însă tatăl său l-a chinuit cumplit pentru Dreapta Credință. Dar după moartea necredinciosului Iulian Apostatul, chinurile sale au fost spre mântuirea multora. Căci l-a adus și pe tatăl său, care îl bătuse, la Dreapta Credință și pe mulți păgâni idolatri. Fapt pentru care îl fericim pe el și pe Sfântul Ierarh Iacov de Nisibis, zicând:

Bucură-te, Sfântule necunoscut, care ai adus pe mulți la credință și ai adormit în pace;

Bucură-te, că despre frumusețea vieții tale știm de la Sfântul Teodorit al Cirului;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iacov, Episcopul cetății Nisibis din Antiohia;

Bucură-te, că ai trăit în pustie fără acoperiș deasupra capului;

Bucură-te, că mâncai poamele copacilor și ierburi;

Bucură-te, că iarna locuiai în peșteră și nu îți pregăteai mâncarea la foc;

Bucură-te, cel îmbrăcat cu piei de capră;

Bucură-te, Proorocule și Făcătorule de minuni;

Bucură-te, că ai secat pârâul cu rugăciunea și pe fecioarele nerușinate le-ai făcut bătrâne;

Bucură-te, cel care prin sfărâmarea pietrei ai umilit pe judecătorul nedrept;

Bucură-te, cel care ai ajuns episcop fără voia ta și posteai și dormeai pe jos ca și mai înainte;

Bucură-te, cel care l-ai dat morții pe cel ce se prefăcea mort și iarăși l-ai înviat;

Bucură-te, Sfinte Părinte Iacov, care la Sinodul I Ecumenic ai strălucit printre Sfinții Părinți!

Condacul al 4-lea:

Sfinte Iacov, pe Arie, hulitorul, l-ai omorât cu rugăciunea ta, încât și-a vărsat mațele și ai participat la înmormântarea Sfântului Patriarh Mitrofanis al Constantinopolului. Tu i-ai fost profesor și îndrumător Sfântului Efrem Sirul și pe Saporie, împăratul perșilor, l-ai alungat cu muște câinești și țânțari. Căci minunat te-ai arătat întru toate și ne-ai învățat să cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Pe Saporie, Sfinte Iacov, l-ai alungat, pentru că te-a văzut ca pe un împărat și ai adormit în Domnul la adânci bătrâneți. Iar astăzi, Biserica mărturisește sfințenia ta cu bucurie, alături de Sfinții Ştefan, Varnava, Trofim, Dorimedont, Cosma, Damian, Sava, Vas, Avramie și cei dimpreună cu ei, despre care știm doar numele lor. Însă pe cei pe care noi nu-i știm, Dumnezeu îi știe și sunt vii la El, fapt pentru care strigăm către fiecare dintre ei cu bucurie și cu încredere:

Bucură-te, Sfinte Iacov, cel care ai făcut și faci minuni multe;

Bucură-te, Sfinte Ştefan și ne încununează și pe noi cu rugăciunile tale;

Bucură-te, Sfinte Varnava și ne învață Dreapta Credință;

Bucură-te, Sfinte Trofim și dă-ne mână de ajutor în necazurile de tot felul;

Bucură-te, Sfinte Dorimedont și ne bucură pe cale și în lucrul nostru;

Bucură-te, Sfinte Cosma și ne dă să nu uităm de moarte și de judecata ce va să fie;

Bucură-te, Sfinte Damian și fii cu noi atunci când ispitele ne asupresc;

Bucură-te, Sfinte Sava și ne fii povățuitor în cunoașterea teologică;

Bucură-te, Sfinte Vas și dă-ne să ne curățim trupul și sufletul pentru Domnul;

Bucură-te, Sfinte Avramie și ne apără de toată înșelarea ereticilor;

Bucurați-vă, toți Sfinții Domnului, care ați fost împreună cu aceștia și să ne luminați pururea;

Bucurați-vă, Sfinților, căci ați ajuns la bucuria cea veșnică;

Bucurăți-vă, Sfinților și ne ajutați și pe noi să ne bucurăm împreună cu voi!

Condacul al 5-lea:

Sfântă Cuvioasă Maică Maura ai luminat cu cuviința la Constantinopol, acolo unde ai întemeiat o Mănăstire și viața ta a fost bine-plăcută înaintea Domnului. Iar tu, Sfinte Mucenice Pes, ai plecat la Domnul prin zdrobirea capului tău cu bolovani, pe când voi, Sfintelor Mucenițe Fecioare, 12 la număr, ați fost spânzurate în mijlocul unei galerii și așa ați moștenit Împărăția cea veșnică. Fapt pentru care, cu toții, să strigăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Căci Dumnezeu Își are Sfinții Lui din orice neam și de orice vârstă, căsătoriți sau monahi, copii sau bătrâni, pentru că au râvnit râvna cea bună. Și cei care se unescîntru Domnul, pentru ca să trăiască cuviincios, au răsplată veșnică. Așa au parte de ea și Sfântul Mucenic Seleuct, căsătorit cu Sfânta Muceniță Stratonica, care au fost una până la sfârșit și cărora le cântăm:

Bucurați-vă, Sfinților Mucenici Seleuct și Stratonica, care v-ați căsătorit de tineri și ați trăit pentru Domnul;

Bucurați-vă, căci ați fost ca „un singur suflet și o singură inimă”;

Bucurați-vă, căci atunci când ați fost întrebați pentru credința voastră, dimpreună v-ați jertfit Domnului;

Bucură-te, sfântă familie, care și în viață și în moarte ai fost una;

Bucurați-vă, că Sfintele voastre Moaște sunt izvorâtoare de Mir;

Bucurați-vă, căci sunteți exemplu de iubire și de comuniune pentru toți;

Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Maică Maura, pentru că ai ales să te unești cu Mirele Bisericii;

Bucură-te, Sfânta Maura, care ne ajuți pe noi să construim Biserici și școli și să trăim cuviincios;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Pes, care ai ales să mori pentru Domnul decât să te lepezi de El;

Bucură-te, Sfinte Pes și ne întărește pe noi când slăbiciunea trupească ne doboară;

Bucurați-vă, Sfintelor Mucenițe Fecioare, cele după numărul Apostolilor Lui, care ați primit spânzurarea pentru El;

Bucurați-vă, căci moartea voastră a fost o intrareîn bucuria cea veșnică;

Bucurați-vă, Sfintelor Fecioare și întru curăție și pace mijlociți și nouă adormirea întru Domnul!

Condacul al 6-lea:

Mulți sunt Mucenicii Tăi, Doamne și grele chinuri pentru Tine au suferit! Dar, mai mult decât viața lor trecătoare, au prețuit netrecătoarea Ta slavă veșnică. Printre aceștia sunt și Sfântul Mucenic Gordian, care a fost ucis cu sabia, Sfântul Mucenic Epimah Romanul, care a fost martirizat prin tăierea capului dimpreună cu Sfântul Mucenic Gordian și Sfinții 3 Mucenici din Melitina, care au fost martirizați prin zdrobirea mădularelor lor. De aceea, noi cântăm bucurându-ne: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

De la Răsărit și până la Apus, de la o margine și până la alta a lumii, Dumnezeu are Sfinți copleșitori, plini de curăție și de frumusețe Dumnezeiască în Împărăția Lui. Acolo se bucură și Sfântul Ierarh Erc de Cornwall, fratele Sfântului Uny. El a fost hirotonit preot, apoi episcop de Sfântul Ierarh Patrick și l-a instruit pe Sfântul Brendan Navigatorul. Iar lui și celorlalți Sfinți astăzi pomeniți le spunem:

Bucură-te, Sfinte Erc, cel care ai trecut din Irlanda în Anglia pentru a mărturisi Dreapta Credință;

Bucură-te, cel care ai slujit în Biserica una a Preasfintei Treimi;

Bucură-te și te roagă pentru luminarea celor care au căzutdin Dreapta Credință pe care tu ai mărturisit-o;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Gordian, care ai iubit pe Domnul mai presus decât viața ta;

Bucură-te, cel care, împreună cu Sfântul Epimah Romanul, v-ați botezat cu Botezul muceniciei;

Bucurați-vă, Sfinților 3 Mucenici din Melitina, care ați fost zdrobiți ca tămâia pentru a fi jertfă de bună-mireasmă;

Bucurați-vă, voi, Sfinților, cărora vi s-a zrobit trupul dar sufletul vi s-a umplut de slava Lui cea veșnică;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Mucenice Foillan al Irlandei, frateleSfinților Ultan și Fursey;

Bucură-te, cel care te-ai nevoit cu Sfântul Ultan într-o insulă pustie;

Bucură-te, că Stareț al Mănăstirii de la Cnobheresburg ai ajuns;

Bucură-te, că ai zidit o Mănăstire la Fosses-la-Ville în provicia Namur;

Bucură-te, că în pădurea Sonian ai fost prins de bandiți și acolo ei te-au ucis;

Bucură-te, că trupul tău cel sfânt a fost dezbrăcat și ascuns, dar sufletul tău a mers la Domnul!

Condacul al 7-lea:

Sfinte Cuvioase Mucenice Foillan de bandiți ai fost mucenicit ca pâinea în cuptor, iar sfântul tău cap, după ce a fost tăiat, încă rostea rugăciuni bine-plăcute în fața lui Dumnezeu. Iar netrebnicii aceia, nu s-au uitat la minunatul tău cap care vorbea ci l-au aruncat într-o cocină de porci. Însă Sfânta Gertrude a recuperat Sfintele tale Moaște și le-a adus în Mănăstirea ta, la Fosses-la-Ville, iar noi cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Mulți sunt, Doamne, Sfinții Tăi, pe care noi nu-i cunoaștem! După cum nu îi cunoaștem și îi neglijăm pe cei care s-au sfințit în partea de Apus a Bisericii, care acum e căzutăde la Dreapta Credință. Însă ei sunt Sfinții Tăi, Sfinții Bisericii una și necunoașterea și disprețuirea lor e un păcat împotriva Duhului Sfânt. De aceea, dintre ei, îi cinstim azi pe unii și le spunem cu bucurie:

Bucură-te, Sfinte Antonin Fontana, Arhiepiscopul Milanului;

Bucură-te, că un an ai fost arhiepiscop dar pomenirea ta este plină de lumină;

Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Maică Notburga de Cologne;

Bucură-te, fiica lui Dagobert I, care te-ai nevoit după rânduiala Sfântului Benedict al Nursiei.

Bucură-te, Sfinte Mucenice Arnulfus de Novalese, lumină frumoasă a Italiei;

Bucură-te, că tu ai fost muncenicit de sarazini pentru că nu te-ai lepădat de credința ta;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Wolfgang de Regensburg, luminătorul Bavariei;

Bucură-te, cel care te-ai născut într-o familie de conți șvabi și te-ai nevoit după rânduiala Sfântului Benedict;

Bucură-te, cel care ai fost hirotonit preot de Sfântul Ulrich;

Bucură-te, cel care ai fost trimis să îi evanghelizezi pe ungurii păgâni;

Bucură-te, cel care ai fost tutorele Sfântului Împărat Henric al II-lea;

Bucură-te, că spre sfârșitul vieții tale ai devenit pustnic în Austria Superioară;

Bucură-te, cel ce ai adormit în capela Sfântul Othmar din Pupping!

Condacul al 8-lea:

Sfinte Ierarhe Wolfgang, propovăduitorule al Dreptei Credințe, Sfintele tale Moaște au fost înmormântate în cripta Sfântului Emmeram și multe minuni s-au petrecut la mormântul tău. Iar voi, Sfinților Cuvioși Spiridon și Nicodim, prescurarii Mănăstirii Pecerska, 30 de ani ați pregătit prescurile pentru Dumnezeiasca Liturghie și ați cântat: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Sfinte Cuvioase Spiridon, deși ai fost fără școală, te-ai arătat plin de înțelepciune Dumnezeiască și de sfințenie. Căci venind la Pecerska ai învățat să citești și ai învățat Psaltireape de rost. Și pe ea o cântai în fiecare zi bucurându-te și nevoindu- te dimpreună cu Sfântul Nicodim, ajutorul tău, cu care erai „într-un gând, la un obicei, la rugăciune și la lucrul mâinilor”. De aceea, vă zicem cu evlavie:

Bucură-te, Sfinte Spiridon, care ai astupat cu mantia gura cuptorului și mantia nu s-a ars;

Bucură-te, cel care ai adus în rasa ta apă, ca într-o găleată, pentru a stinge incendiul;

Bucură-te, împreună cu Sfântul Nicodim, căci Sfintele voastre Moaște sunt în Kiev, în Lavra Peșterilor;

Bucură-te, că ai adormit cu degetele mâinii drepte strânse pentru închinăciune;

Bucurați-vă, că ne învățați pe noi prietenia cea sfântă și bunătatea lucrului făcut cu evlavie;

Bucurați-vă și ne ajutați pe noi în toată nevoința și lucrarea vieții noastre;

Bucurați-vă, cei 100.000 de Sfinți Mucenici ai Georgiei, care ați fost uciși în Tbilisi;

Bucurați-vă, căci mongolii sultanului Jalal al-Din v-au adus recoltă sfântăDomnului;

Bucurați-vă, voi, cei 100.000 de Sfinți Mucenici, care ați murit pentru cinstireaSfintelor Icoane;

Bucurați-vă, căci nu ați vrut să vă bateți joc de Sfintele Icoane ale Bisericii;

Bucurați-vă, căci sângele vostru cel sfânt a curs ca râul pentru teologia iconografică;

Bucurați-vă, că sfintele voastre capete și trupurile voastre cele mucenicite au fost aruncare pe râul Mtkvari;

Bucurați-vă, Sfinților Mucenici ai Georgiei și nu ne lăsați pradă nici pe noi căderii de la Dreapta Credință!

Condacul al 9-lea:

Doamne, sângele Sfinților Tăi a sfințit pământul și rugăciunile lor cele sfinte au curățit lumea de vrăjitorie și de păgânătate. Dar pentru că mereu păcătuim și mereu avem nevoie de luminarea Ta, de aceea îi punem pe Sfinții Tăi mijlocitoripentru noi, pentru ca prin rugăciunile lor cele curatesă ne înveți și pe noi să trăim cuvios și să strigăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Nu înțeleg necredincioșii iubirea Sfinților Tăi pentru Tine, Doamne, pentru că sunt până în gât băgați în iubirea de sine și în plăceri păcătoase. Dar ei Te iubesc curat pe Tine, ca și Sfântul Nou-Mucenic Nicolae, din Hios, care în secolul al XVIII-lea pentru Tine a fost mucenicit. De aceea, lui îi zicem acestea cu inima bucuroasă:

Bucură-te, Sfinte Nicolae, care din părinți creștini, Petros și Stamatis, te-ai născut;

Bucură-te, cel care la 20 de ani munceai la construcții în Magnisia;

Bucură-te, că boala ta a fost spre mântuirea ta, chiar dacă turcii te-au îmbrăcat în haine turcești și te-au numit Mehmet;

Bucură-te, că prin Arhimandritul Chirillos teai vindecat și te-ai întărit în viața ascetică;

Bucură-te, că turcii te-au prins și te-au întemnițat pentru Credința ta Sfântă;

Bucură-te, că ei te-au chinuit în mod barbar pentru Credința Ortodoxă;

Bucură-te, că ți-au tăiat capul la ceasul al 6-lea;

Bucură-te, că Sfintele tale Moaște au fost aruncate în mare;

Bucură-te, că ne vindeci pe noi de boli, de dureri și de neputințe grele;

Bucură-te, că dai încrederetuturor celor care se nevoiesc pentru mântuirea lor;

Bucură-te, Sfinte Nou-Mucenice Ioan Alexandrovici Kochurov;

Bucură-te, primule Sfânt Protoiereu al Rusiei martirizat în revoluția din Rusia, pe 31 Octombrie 1917;

Bucură-te, că ai ales Dreapta Credință și pentru ea ai murit, făcând ateismul socialismului de rușine!

Condacul al 10-lea:

Sfinte Nou-Mucenice Ioane, fiul Preotului Alexandru și al Preotesei Anna, tu te-ai născut în regiunea Riazan și ai fost seminarist la Riazan și student teolog la Academia Teologică din Sankt Petersburg. Și te-ai căsătorit cu Preoteasa Alexandra și cu ea ai avut 5 copii, trăind frumos, pentru care noi cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Însă Domnul te-a luat din Rusia și te-a dus la New York, Sfinte Ioane, ca să faci misiune în America de Nord. Ai fost hirotonit preot de ÎPS Nicolae, Arhiepiscop de Alaska și al Aleuților și ai slujit ca paroh la Catedrala Sfântul Vladimirdin Chicago. Și pentru că bine ai chivernisit Biserica ta, ai primit distincții preoțești, fapt pentru care îți zicem:

Bucură-te, că ai fost Protoiereul Americii de Nord;

Bucură-te, că ai primit ordinul Sfânta Anapentru slujirea ta;

Bucură-te, că ai revenit în Rusia și ai fost preotul paroh al Catedralei Sfânta Ecaterinadin Țarscoe Selo;

Bucură-te, că ai fost o pildă vie de evlavie și de bună-cuviință;

Bucură-te, căci mai mulți te-au împușcat, după ce ai fost lovit peste față;

Bucură-te, căci deși ai fost împușcat și erai plin de sânge pe sutană, nu ai adormit imediat;

Bucură-te, că ai fost tras de păr pentru Domnul și ai fost batjocorit de cei care au dorit să te omoare ca pe un câine;

Bucură-te, Sfinte Ioane, că ne înveți să răbdăm toate pentru Împărăția cea veșnică;

Bucură-te, Sfântule Nou-Mucenic Leonid Preotul, care în 1918 ai fost martirizat;

Bucură-te, Sfântule Nou-Mucenic Vsevolod Preotul, care în 1937 ai fost martirizat;

Bucură-te, Sfântule Nou-Mucenic Alexandru Preotul, care în același an ai pătimit pentru Domnul;

Bucură-te, Sfântule Nou-Mucenic Serghie Preotul, care cu Vsevolod și cu Alexandru ai pătimit;

Bucură-te, Sfântule Nou-Mucenic Alexie Preotul, care tot în 1937 ai fost martirizat!

Condacul al 11-lea:

Sfinților Noi-Mucenici și Preoți Vsevolod, Alexandru, Serghie și Alexie și Sfinților Noi-Mucenici și Preoți Vasile, Anatolie și Eufrosin și tu, Sfinte Noule-Mucenic Iacov, ați pătimit pentru Domnul în 1937 în Rusia; iar tu, Sfinte Noule-Mucenic și Preot Innocent ai pătimit în 1938 și cu toții sunteți pomeniți astăzi, la sfârșitul lunii Octombrie. Motiv pentru care strigăm cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Doamne, Dumnezeul meu, pe Sfinții Tăi, astăzi pomeniți, apărătorii vieții mele, aici i-am pomenit, pe cei pe care Biserica Ta îi pomenește. Iar Tu, Cel care Îi cunoști pe toți pe care Biserica îi pomenește azi, pentru că sunt la Tine, pentru sfintele lor rugăciuni în pace împacă viața noastră și ne mântuiește pe noi, cei care cântăm:

Bucură-te, Sfântule Nou-Mucenic Vasile Preotul;

Bucură-te, Sfântule Nou-Mucenic Anatolie Preotul;

Bucură-te, Sfântule Nou-Mucenic Eufrosin Preotul;

Bucură-te, Sfântule Nou-Mucenic Iacov;

Bucură-te, Sfântule Nou-Mucenic și Preot Innocent;

Bucurați-vă, toți Sfinții lui Dumnezeu astăzi pomeniți, care sunteți știuți și neștiuți de noi;

Bucurați-vă, Sfinților, astăzi pomeniți și păziți Biserica noastră de schisme și de căderi în erezie;

Bucurați-vă, Sfinților, astăzi pomeniți și ne învățați teologia cea tainică a înDumnezeirii;

Bucurați-vă, Sfinților, astăzi pomeniți și ne scăpați de boli, de cutremure, de sărăcie și de silnicia războiului;

Bucurați-vă, Sfinților, astăzi pomeniți și ne întăriți conștiința noastră eclesială și ne umpleți de dorul pentru mântuirea oamenilor;

Bucurați-vă, Sfinților, astăzi pomeniți și dați-ne râvna pentru unitate și pentru întrajutorare frățească;

Bucurați-vă, Sfinților, astăzi pomeniți și ne povățuiți spre a ne curăți de păcate și a ne uni mereu cu Domnul;

Bucurați-vă, Sfinților, astăzi pomeniți, bucuria întregii Biserici, care bine v-ați nevoit și Raiul l-ați moștenit!

Condacul al 12-lea:

Preacurată Treime, Dumnezeul nostru, sinaxa Sfinților Tăi, pomeniți azi, o punem înaintea Ta și Ție ne rugăm, Dumnezeule Atotțiitorule, ca să ne aperi și să ne curățești și să ne întărești prin sfintele lor rugăciuni de toate cele rele și de necazuri, pentru ca într-un glas să cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Pe toți Sfinții Tăi pomeniți azi îi chemăm să ne ajute prin rugăciunile lor și prin ei Ție ne rugăm, Doamne al milei și al îndurărilor, pentru întreaga Biserică și pentru întreaga lume, pentru ca toți să se mântuiască. De aceea, îi fericim pe toți pe care îi știm astăzi pomeniți și astfel zicem către ei:

Bucurați-vă, Sfinților Apostoli Stahie, Apelie, Amplie, Urban, Narcis și Aristobul;

Bucurați-vă, Sfinților Mucenici Quentin, Epimah Egipteanul, Pes, Gordian și Epimah Romanul;

Bucurați-vă, Sfinților 100.000 de Mucenici din Tbilisi, Sfântule necunoscut, dimpreună cu cele 12 Sfinte Mucenițe Fecioare;

Bucurați-vă, Sfinților Mucenici Seleuct, Stratonica, Arnulfus și cei trei din Melitina;

Bucurați-vă, Sfinților Ştefan, Varnava, Trofim, Dorimedont, Cosma, Damian, Sava, Vas, Avramie și cei dimpreună cu voi;

Bucurați-vă, Sfinților Ierarhi Iacov, Erc, Antonin Fontana și Wolfgang;

Bucurați-vă, Sfintelor Cuvioase Maici Maura și Notburga;

Bucurați-vă, Sfinților Cuvioși Părinți Foillan, Spiridon și Nicodim;

Bucurați-vă, Sfinților Noi-Mucenici Nicolae și Iacov;

Bucurați-vă, Sfinților Noi-Mucenici și Preoți Ioan, Leonid, Vsevolod, Alexandru și Serghie;

Bucurați-vă, Sfinților Noi-Mucenici și Preoți Alexie, Vasile, Anatolie, Eufrosin și Innocent;

Bucurați-vă, toți Sfinții Bisericii astăzi pomeniți și pe care noi nu îi cunoaștem;

Bucurați-vă, Sfinților ai lui Dumnezeu, astăzi pomeniți și bucurați-ne cu harul rugăciunilor voastre!

Condacul al 13-lea:

Doamne, Împărate și Stăpâne a toată făptura, primește-i pe Sfinții Tăi ca mijlocitoripentru iertarea păcatelor noastre și pentru ca să ne ridicăm din ele spre pocăință și spre viață curată! Căci Tu poți toate câte vrei și toate pentru care iubiții Tăi Sfinți se roagă către Tine. De aceea, Preacurata și Preasfânta noastră Treime, Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte, ai milă de noi toți, pentru rugăciunile lor, de noi care strigăm: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori)

Icosul 1:

Sfinților Apostoli Stahie, Amplie și Urban, preafericiților, cu toții ați fost hirotoniți episcopi de Sfântul Apostol Andrei și ați slujit Biserica lui Dumnezeu cu multă evlavie. Iar tu, Sfinte Apostole Narcis, ai fost hirotonit episcop de Sfântul Apostol Filip, pe când tu, Sfinte Apostole Aristobul, ai fost ucenicul Marelui Pavel și el te-a hirotonit episcop pentru Britania. Fapt pentru care noi vă cinstim cu inimă bucuroasă, împreună cu Sfântul Apostol Apelie și așa strigăm către voi:

Bucură-te, Sfinte Stahie, primule episcop al Bizanțului;

Bucură-te, cel ce ai zidit cu Andrei o Biserică în Arghiropolis;

Bucură-te, cel care ai fost 16 ani episcop și ai adormit în Domnul;

Bucură-te, Sfinte Apelie, episcopul Iracliei din Trahis, în Grecia veche;

Bucură-te, cel care ai adus pe mulți păgâni la credința creștină;

Bucură-te, Sfinte Amplie, episcopul Odisupoleosului;

Bucură-te, Sfinte Urban, episcopul Macedoniei;

Bucurați-vă, Sfinților Amplie și Urban că ați sfărâmat idolii și pentru Domnul ați pătimit;

Bucurați-vă, Sfinților, că evreii și grecii păgâni v-au adus jertfe curate Domnului;

Bucură-te, Sfinte Narcis, episcopul Atenei;

Bucură-te, că ai fost muncit și martirizat de păgânii idolatri;

Bucură-te, Sfinte Aristobul, fratele Apostolului Varnava;

Bucură-te, că pe britanicii semi-sălbatici tu i-ai făcut credincioșiai Domnului!

Condacul 1

Apostolii Tăi, Doamne, Sfinții Stahie, Apelie, Amplie, Urban, Narcis și Aristobul, plini fiind de Dumnezeiască râvnă au propovăduit tuturor Dreapta Credință și i-au luminat pe cei aflați în întunericul închinării la idoli. De aceea, cu inimă bucuroasă astăzi le cântăm: Bucurați-vă, Sfinților Apostoli, care ați luminat lumea cu adevărul Dumnezeiesc!

Rugăciune :

Preasfântă și De-Viață-Făcătoare Treime, Dumnezeule a toată bucuria și pacea, Care ai chemat, din toate neamurile și în toate secolele, pe Sfinții Tăi și i-ai întărit și luminat ca să trăiască cuvios și în Dreapta Credință în Biserica Ta, nu ne trece cu vederea nici pe noi, nevrednicii Tăi robi, care, ca și ei, avem nevoie de Mila și de Iertarea și de Iubirea Ta de oameni! La Tine venim și la Mila și Îndurerea Ta cădem, Iubitorule de oameni, ca pentru rugăciunile Sfinților Tăi, astăzi pomeniți, să ne ajuți pe noi în toată clipa și în tot ceasul. Căci suntem neputincioși și fără ajutor dacă Tu nu ești Ajutorul nostru și Luminarea noastră și Împăcarea sufletelor noastre. De aceea, îndrăznind la mila Milostivirii Tale, Preasfinte Doamne, te rugăm să ne ajuți nouă acum și la sfârșitul vieții noastre, la Judecata particulară și la înfricoșătoarea Ta Judecată, unde nimeni nu are cuvânt de dezvinovățire pentru faptele sale. Și ne ajută să ne trăim viața în pace, cu trezvie și cu bunătate a inimii, pentru ca prin tot ceea ce facem și spunem să se preaslăvească preasfânt Numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin!

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

A ȘTI CINE EȘTI

 Ca să poți răzbate in viață nu doar pe mod de supraviețuire, e nevoie să ai o stimă de sine suficient de sănătoasă, să simți că meriți să fii bine, să știi că ești valoros și capabil (în aspectele în care chiar ești), să îți cunoști slăbiciunile, limitele și să nu te rușinezi de ele, ci să le poți integra ca parte din tine. Să le depășești doar dacă simți, în ritmul în care simți.

Și mai contează să știi cine ești. Dincolo de competențe, calități și defecte. Dincolo de ceea ce îți dorești, dincolo de cine CREZI că ești. Ca să treci prin viață cu siguranță de sine ai nevoie să îți înțelegi rădăcinile, să îți explorezi arborele genealogic, să te vezi în acest ansamblu al neamului. Ești o tulpină, o ramură crescută din rădăcini mai mult sau mai puțin viguroase, sănătoase, care însă dacă își asumă aceste rădăcini (oricum ar fi ele) poate fi mult mai stăpân pe sine și pe viața sa decât dacă ar fugi de ele sau ar evita să le vadă așa cum sunt. O plantă cu rădăcini sanatoase înflorește mai des și mai “bogat”. Iar atunci când devenim adulți e rolul nostru să ne îngrijim “rădăcinile” (aflate intern, în ființa noastră). Atunci când știi cine ești cu adevărat poți păși cu capul sus, pentru că ai integrat frica, rușinea, ți-ai accesat forța și libertatea, autonomia, autenticitatea. Un om autentic e un om care TRĂIEȘTE în propriile valori, cu acel curaj “nebunesc” de a fi el însuși, dincolo de presiuni sociale sau roluri rigide, de preconcepții sau de tendințe externe de nivelare. Cred că poți păși prin viață cu forță și bucurie doar atunci când ai o identitate de sine puternică și știi cine ești cu adevărat. Iar acesta e un proces continuu de transformare, însă forța vine și din direcția pe care ți-o asumi, din faptul că vrei să mergi pe drumul tău, chiar dacă nu simți că ai ajuns încă la o “destinație”. Tu alegi dacă direcția și drumul tău sunt personale, unice, asumate, dorite. Sau dacă preferi drumul de “turmă”, de confort, cunoscut, sigur, cu mai puține frici și mai multă falsificare de sine. Nimeni nu te poate judeca orice alegi Dar pentru a nu te judeca tu însuți cândva e nevoie să fii conștient de direcția pe care ți-o asumi.

Părintele Serafim Rose (1934-1982) 🇺🇲 despre venirea Domnului și erezia despre domnia Lui de "1000 de ani" pe pământ:

 Cea de-a doua venire a lui Hristos va fi cu neputinţă de confundat. Ea se va întâmpla deodată. Va veni din cer şi va hotărî sfârşitul acestei lumi:

„Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus Care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.” (Fapte 1, 11) Nu poate exista nici un fel de „pregătire” pentru Hristos, în afară de aceea pe care şi-o lucrează fiecare creştin ortodox prin căinţă pentru păcatele lui, curăţire, priveghere, şi rugăciune. Cei care se „pregătesc” altfel pentru acest sfârşit, care spun că el este undeva „aici” – mai ales „aici” în Templul din Ierusalim – sau care predică pe „Iisus vine curând”, fără să menţioneze marile înşelăciuni care preced venirea Sa, sunt vădit profeţii ale lui Antihrist, falsul Hristos, care trebuie să vină mai întâi spre a ispiti lumea, inclusiv pe toţi „creştinii” care nu sunt sau care nu devin cu adevărat ortodocşi. Nu există nici un fel de „mileniu” viitor. Pentru cei vrednici să-l primească, „mileniul” apocaliptic (Apocalipsa 20, 6) este chiar acum; este viaţa plină de har din Biserica Ortodoxă, de-a lungul acestei „mii de ani”, ce desparte prima venire a lui Hristos, adică de la întrupare până la venirea lui Antihrist. Faptul că protestanţii aşteaptă venirea „mileniului” cândva în viitor, nu face alceva decât să întărească mărturisirea lor că în prezent ei nu îl trăiesc, ci anume că ei se află în afara lui, adică în afara Bisericii lui Hristos, al Cărui har dumnezeiesc nu l-au gustat. Părintele Serafim Rose (1934-1982)

Sursa: Ortodoxia şi religia viitorului, Ieromonah Serafim Rose, ediţia a patra, editura Sophia, 2015, pag. 242-243

Însă, noi considerăm că asta înseamnă relație, dar este robie!

 Relațiile provoacă dependență atunci când investești în celălalt făcând din el un dumnezeu,

când cealaltă persoană e sursa vieții tale, e cel care îți hrănește [nevoile] și ești încontinuu concentrat pe el. Și când îi oferi ceva, o faci cu un scop: ca să primești! Oare cât de liber este acel om? Și cât de mult Îl are pe Dumnezeu în el? El îl face pe om dumnezeul lui. Ce fel de dumnezeu? Unul la mâna lui, unul care slujește nevoilor sale. Poate exista relație în acest fel? NU! Însă, noi considerăm că asta înseamnă relație, dar este robie! Cea mai mare binecuvântare este să poți dărui Domnului în totalitate o inimă liberă, întreagă, dezrobită de toate legăturile pământești trecătoare și reînnoită permanent prin pocăință! Pr. Varnava Iangou

Codependența ≠ iubire. Este o formă de dependență emoțională, nu o dovadă de iubire profundă.

 𝐂𝐮𝐦 𝐫𝐞𝐜𝐮𝐧𝐨𝐬̦𝐭𝐢 𝐜𝐨-𝐝𝐞𝐩𝐞𝐧𝐝𝐞𝐧𝐭̦𝐚

Nu știu dacă a crescut numărul persoanelor co-dependente sau doar adresabilitatea la terapie a acestora, e mai ridicată. Bănuiala mea e că, pe de o parte, au ajuns la maturitate, copiii celor care au plecat la muncă în străinătate pe la începutul anilor 2000, abandonul resimțit fiind una dintre cauzele importante ale co-dependenței. Pe de altă parte, lumea se informează mai mult despre chestiuni emoționale. Într-o relație de co-dependență unul dintre parteneri își neglijează propriile nevoi, emoții sau identitate pentru a se concentra excesiv pe nevoile, problemele sau aprobarea celeilalte persoane. Este un tipar disfuncțional care poate apărea în relații romantice, familiale, de prietenie sau profesionale și este adesea confundat cu iubirea sau loialitatea, duse la extrem. Poți recunoaște dacă ești co-dependent, după următoarele semne: Ai o nevoie excesivă de a fi necesar. Simți că trebuie să salvezi, repari sau ajuți constant pe celălalt. Fără acest ajutor, nu prea știi cine ești. Îți neglijezi propriile nevoi. Te sacrifici pentru celălalt, ignorându-ți limitele, dorințele sau sănătatea emoțională. Nu contează ce simți tu, important e să fie el bine. Ți-e teamă de abandon. Rămâi într-o relație toxică sau abuzivă din teama de singurătate. De fapt, îl controlezi mascat, pe celălalt, prin ajutor. Pentru că nu pui limite, încerci să îl influențezi prin vinovăție și reproș. Fuzionare identitară. Îți pierzi identitatea și te definești doar prin relația cu celălalt. Dificultate în stabilirea de limite. Spui „da” când ai vrea să spui „nu”. Te lași călcat în picioare pentru a menține relația. Stima de sine legată de aprobarea celuilalt. Valoarea de sine depinde de cât de util ești pentru celălalt. Nu te simți demn de iubire în mod natural. Exemple de relații codependente Un partener abuziv și unul salvator. Unul rănește, celălalt rămâne și îl scuză constant. Părinte - copil adult. Părintele își controlează copilul sub pretextul grijii, iar copilul se simte vinovat dacă își trăiește viața. Prietenie în care doar unul oferă. O persoană e mereu acolo, iar cealaltă doar cere. Atenție Codependența ≠ iubire. Este o formă de dependență emoțională, nu o dovadă de iubire profundă. În realitate, ambii parteneri sunt afectați: Cel ajutat devine pasiv, dependent sau abuziv. Cel care ajută devine epuizat, frustrat și golit emoțional. Cauzele co-dependenței: Copilărie cu părinți abuzivi, absenți sau dependenți Parentificare– copilul a fost forțat să aibă grijă de părinți Lipsa de validare emoțională în copilărie Traume de abandon sau stima de sine scăzută Informează-te despre ce înseamnă o relație sănătoasă!

Părintele Teofil

 De departe, unul dintre cei mai străluciți și renumiți dohovnici contemporani, romani, este și rămâne Părintele Arhimandrit Teofil Paraian de la Mănăstirea Brâncoveanu, din loc. Sâmbăta de Sus, județul Brașov!...

Născut la 03.03.1929, în loc. Toparcea, jud. Sibiu, din părinții Ioan și Elisabeta Paraian, absolvent de studii medii, liceale, la Cluj și Timișoara și de studii universitare, teologice, la Sibiu, închinoviat la ctitoria brâncovenească de la poalele Făgărașilor, în timpul stăreției și cârmuirii duhovnicești a Părintelui Arsenie Boca (Sfântul Cuvios Arsenie de la Prislop) și în vremea marelui Mitropolit al Ardealului, Nicolae Bălan, apropiat, duhovnicește, de Părintele Stareț Serafim Popescu (Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător), hirotonit diacon de Mitropolitul Ardealului Nicolae Colan iar apoi, preot, de către vrednicul Mitropolit Antonie Plămădeală, care l-a ridicat și la rangul, la treapta de arhimandrit, Părintele Teofil Paraian, "nevăzătorul" clarvăzător, profetic și vizionar, rămâne unul dintre cei mai mari și vestiți Părinți duhovnicești, un mărturisitor, propovaduitor și aploget extrem de activ, dinamic și misionar, îndeosebi, în anii postdecembriști și până la sfârșitul vieții sale pământești, care s-a întâmplat și petrecut, în data de 29.10.2009, la venerabila vârstă de, peste, 80 de ani!... Mai cu seamă în cele două mari posturi de peste an dar, nu numai, Părintele Teofil, lua și cutreiera țara, în lung și-n lat, participând, la invitația studenților din cadrul ASCOR sau Liga Studenților, la diferite conferințe filocalice și seri duhovnicești!... Avva Teofil Paraian, te cucerea, din prima, prin prospețimea sa spirituală, prin sinceritatea, seriozitatea și franchețea lui, prin logica și cursivitatea lui, prin fermitatea, demnitatea și coerența lui, în tot locul și în tot ceasul!... Părintele Teofil - Duhovnicul tinerilor și, nu numai, te captiva în mod deosebit, atât atunci când predica cât și atunci când conferenția ori răspundea la întrebari dar, și atunci, când liturghisea, slujea, se ruga ori mărturisea (spovedea)!... Tributar tezaurului dogmatic, doctrinar, liturgic, scripturistic, patristic și filocalic, Părintele Teofil era extrem de concret, de exact, de precis, de rațional, argumentat și fundamentat în tot ce afirma și susținea, avea o originalitate aparte, avea o intonație și o dicție, speciale, un timbru vocal deosebit, avea o putere și o capacitate de argumentate precum și o calitate oratorică, o elocință, fenomenale, căci, era unic, special, inconfundabil și incontestabil, oriunde și oricând!... Părintele, gheronda Teofil, era foarte apropiat de toți fiii lui duhovnicești, participând, chiar și la evenimentele însemnate din viața lor, deoarece, Părintele Teofil avea o viziune și o dragoste, o afecțiune, paternală, părintească și patericala absolut consistente, substanțiale și eficiente!... Scrierile, cărțile și înregistrările Părintelui, cu și despre sfinția sa, circulă și astăzi, și acum, cu multă râvnă și evlavie, între sau în rândul credincioșilor și fiilor săi duhovnicești!... Cuvântările sale pline de miez, conținut și mesaj, vorbele sale de duh, replicile și răspunsurile sale vii, sunt remarcabile și memorabile până în ziua de astăzi!... Era, într-un anume fel, oarecum atipic, cu toate că era un strașnic apărător și un vasnic împlinitor al tipicului și al rânduielii bisericești, duhovnicești, monahale sau călugărești!... Putem remarca, la modul cel mai sincer, asumat și responsabil, că numărul impresionant al serilor, conferințelor, scrierilor și predicilor sale, rostite atât în țară cât și în diaspora, constituie, realmente, un veritabil și autentic record, demn de cartea recordurilor!...Iată, doar, trei dintre apoftegmele sau cugetările ori sentințele, duhovnicești ale Părintelui nostru Arhimandrit Teofil Paraian (1929 - 2009): 1. "Omul poate să fie ori să devină mare, mic sau de nimic!..." 2. "Ce faci, te face și ți (va) se face!..." 3. "În omul cu mintea strâmbă și lucrurile drepte vor deveni strâmbe!..." Totodată, redăm, în încheierea acestui scurt eseu omagial - comemorativ și programul de viață duhovnicească recomandat de Părintele Arhimandrit Teofil Paraian (03.03.1929 - 29.10.2009)... 1. Să mergi la Biserică în zilele de duminică și sărbătoare!... 2. Să începi și să termini ziua cu Dumnezeu: rugăciunea de dimineață și de seară și rugăciunea la vremea mesei!... 3. Să citești în fiecare zi, două capitole din Noul Testament!... 4. Să-ți păzești mintea prin rugăciunea de toată vremea: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!" 5. Să postești, în zilele de post de peste săptămână și atunci când este rânduit de Biserică, în cele patru posturi mari de peste an!... "Viața duhovnicească nu se așteaptă ci se realizează! Cine împlinește programul acesta poate să împlinească și alte lucruri, pentru că viața duhovnicească nu se cuprinde (numai) în aceste cinci puncte de program"!... (Părintele Arhim. Teofil Paraian). Dumnezeu să-l ierte, să-l așeze cu drepții și să-l numere cu Sfinții Săi, pe robul, fiul și slujitorul Său, loial, fidel, devotat și credincios - Teofil Arhimandritul - Părintele nostru!... Veșnică să-i fie amintirea și pomenirea! Amin!...

Fii mândru de tine, fără pretenții. Nu uita să nu te uiți pe tine însuți.

 Pentru toate Flăcările Divine Nu căuta Lumina în afara ta. Tu ești Lumina. Încarneaz-o! Fii cea mai bună versiune a ta. În fiecare zi dă tot ce poți. Mulțumește Surselor. Mulțumește-ți ție. Strălucește cât poți. Rămâi umil. Radiază prin faptele și cuvintele tale, păstrează-ți gândurile pure. Fii mândru de tine, fără pretenții. Nu uita să nu te uiți pe tine însuți. Și recunoștință nouă tuturor, că am venit să experimentăm duritatea materiei pentru a o spiritualiza

Frumusețea și urâțenia

 Într-o zi, Frumusețea și Urâțenia s-au întâlnit pe malul unei mări.

Una i-a spus celeilalte: „Hai să ne scăldăm.” S-au dezbrăcat și s-au aruncat în valuri. După un timp, Urâțenia s-a întors pe mal și a purtat hainele Frumuseții. Și astfel, Urâțenia a plecat împodobită. Când Frumusețea a ieșit din apă și nu și-a găsit hainele, i-a fost rușine să fie goală; așa că a purtat hainele Urâțeniei. Și Frumusețea a plecat astfel dezorientată. De atunci, bărbații și femeile le confundă. Totuși, unii recunosc adevărata față a Frumuseții, în ciuda hainelor ei neplăcute. Iar alții, cu privirea neînșelătoare, reușesc să demascheze Urâțenia.” ~ Khalil Gibran

Sfântul Ilie argat în iad

 în pace.

Pe Sfântul Ilie l-a trimis odată Dumnezeu, ca pedeapsă, să argățească la Scaraoschi. Asta s-a-ntâmplat încă pe când Sfântul Ilie era tânăr. Pe vremea aceea Dumnezeu nu se supărase pe Belzebut și tot mai voroveau, când se-ntâlneau. Ba Scaraoschi, când vroia să afle ceva de la Dumnezeu, trimitea pe Sfântul Ilie să-l întrebe. Iar Dumnezeu tot prin Ilie, știricea ce mai e prin iad. Odată, numai ce îi spune Dumnezeu lui Sfântul Ilie: - Măi băiete, ia să-ntrebi tu, pe stăpânu-tău, cine are să mântuiască pe urmașii lui Adam, de greșeala lui. Să nu te sfiești deloc de Scaraoschi. Are să-ți tragă o palmă când când o să audă ce-i ceri, da’ eu am să fac așa, să nu te doară deloc. A doua zi, se duce Scaraoschi la scaldă cu Sfântul Ilie. Și pe când dădea Dracul să se bage-n apă, Sfântul Ilie îl întrebă așa cum l-a învățat Dumnezeu. Sarsailă, odată se întoarce și-i arde o palmă. Dar pe Sfântul Ilie nu l-a durut nimic. Peste zi, când dormea Scaraoschi somnul de după-amiază, Sânt Ilie merge la Dumnezeu și-i spune toată pățania. - Și te-a durut? - Nu, Milostive! - Să-l întrebi și mâine. Are să-ți tragă iar o palmă, dar nici pe asta n-o s-o simți. A întrebat și a doua oară și tot așa i s-a-ntâmplat. A treia zi, însă, pe când Dracul își muiase puțin piciorul în apa oceanului unde își făceau scalda, Sfântul Ilie iar pune întrebarea. - Mă procletule, dar nu mai scăp de tine? și se uită tare urât la el. Dar Sânt Ilie îl înfruntă și nu plecă ochii. Scaraoschi pufni pe nas, se aruncă o dată în apă și pe urmă împroșcând apa pe gură și pe nas, îi zice: - Mă, nătăflețule, nimenea nu poate să scape pe cei din Adam, decât numai acela care s-ar naște dintr-o fată fecioară, care să nu știe de bărbat și să nască copilul prin creștetul capului. Așa mă și asta n-are să se-ntâmple niciodată. Dracul, iar se cufundă în apă, ca să înoate ca peștele. Dar Dumnezeu blagoslovi apa și se așternu peste ocean o gheață groasă de s-o tai cu toporul și întinsă, cât vezi cu ochii. Când vru Scaraoschi să iasă, dădu cu capul de gheață, de i se făcu cucui în creștetul capului. Dă în dreapta, dă în stânga, gheață peste tot. - Mă, da’ mi-o făcu afurisitu’ de argat. Sânt Ilie, cum văzu gheața, cum o și șterse la Dumnezeu și-i spuse totul. Dumnezeu ca răsplată, l-a făcut căpitan peste tunurile cerului și l-a făcut mai bătrân, ca să poată intra între sfinți. Dracul însă, cum s-a văzut scăpat, a adunat drăcimea câtă frunză și iarbă și s-a pornit pe urmele lui să-l prindă. Dar prinde-l dacă mai poți! L-a căutat și nu l-a mai găsit, că Sfântul Ilie acum era bătrân și când plecase era tânăr. Atunci a vrut să-și verse supărarea pe Dumnezeu, dar Dumnezeu numai s-a-nturnat o dată către Sfântul Ilie, care aștepta numai semnul de la Dumnezeu și atâta îi trebui. Când începură tunurile să bubuie și să-mproaște în drăcime, o luară ghiavolii la fugă de se ascunseră pe unde nimeriră. De atunci, cică, sunt cei mai mulți draci pe pământ, pentru că, în graba lor, nu mai avură vreme să se întoarcă până la iad, ci se vârâră prin peșteri, prin văgăuni, prin gropi, prin case, ba chiar și prin oameni și biserici. Și de atunci ni se trage tovărășia asta cu dracii, care nu ne lasă deloc în pace.