Aveti grija de dintii vostri!
#ProfesionistiiZambetului va vin in ajutor!Sa privesti inainte cu incredere... Uneori e nevoie de multa forta ca sa faci asta, dar e esential!
Centrul de Excelenta in Arhitectura, Arte si Audiovizual (C.E.A.A.A.) impreuna cu Muzeul National al Taranului Roman din Bucuresti si partenerii sai prezinta proiectul cultural Bucuresti. O arhitectura modernista europeana, eveniment realizat si dedicat Zilelor Muzeului Taranului, Zilelor Bucurestiului din lunile septembrie si octombrie 2021, cu ocazia Centenarului Regelui Mihai I si a implinirii a 20 de ani de la infiintarea Ordinului Arhitectilor din Romania. Proiectul cultural se alatura numeroaselor activitati culturale, prin care o tanara generatie de arhitecti romani au extins considerabil aria cunoasterii trecutului nostru apropiat in contextul modern european.
In cadrul Zilelor Muzeului Taranului, proiectul cultural va fi inaugurat joi, 16 septembrie 2021, ora 16.00, prin vernisajul expozitiei Bucuresti. O arhitectura modernista europeana, autor dr. arhitect Luca Matei Stoian, eveniment realizat la Muzeul National al Taranului Roman, in Sala Noua Galerie. Expozitia are un continut complex si de maxim interes pentru publicul larg, cuprinzand panouri de fotografie de arhitectura moderna, edificii relevante pentru arhitectura modernista a Capitalei. Proiectul cultural pune in discutie arhitectura moderna a Bucurestilor in contextul mediului economic prosper si al programelor generale ce vizau modernizarea orasului. Acest aspect a constituit, pentru Romania, unul din factorii care au adus tara in miezul civilizatiei europene.
Deoarece Capitala dispune de un valoros patrimoniu arhitectural modernist, realizat preponderent in perioada interbelica, Bucuresti este considerat un oras est-european important, datorita numeroaselor monumente de arhitectura modernista incadrate in stilul arhitectural international regasit si in alte mari capitale din Europa (Bruxelles, Roma, Paris, Londra). Expozitia chestioneaza critic sursa de inspiratie creativa a arhitectilor romani din perioada interbelica si demonstreaza ca vasta productie de opere arhitecturale italiene a avut un rol important cu efecte detectabile in devenirea modernitatii romanesti.
Expozitia Bucuresti. O arhitectura modernista europeana are la baza o cercetare de actualitate, bine documentata fotografic, care se doreste a fi un mijloc de familiarizare critica cu operele unora dintre cei mai reprezentativi arhitecti romani si italieni ai stilului modern. In anii ’20, o pleiada de ilustri arhitecti romani, scoliti la Roma, inteleg si asimileaza arhitectura moderna italiana si o integreaza in operele lor la intoarcerea in tara. Asemenea lui Marcello Piacentini (una dintre cele mai reprezentative figuri ale arhitecturii mussoliniene), Duiliu Marcu a fost remarcabilul arhitect al regelui Carol al II-lea, emanand spiritul unei monarhii prospere. Realizarile arhitecturale ale unor creatori precum Grigore Ionescu, Richard Bordenache, Nicolae Cucu si Nicolae Lupu, de o calitate exceptionala, formati la Roma, au ramas exemple de modernitate pentru istoria arhitecturii noastre. Proiectul urmareste cresterea atractivitatii tinerilor fata de protejarea patrimoniului orasului Bucuresti.
Programul evenimentului Bucuresti. O arhitectura modernista europeana, care se desfasoara pe parcursul lunilor septembrie si octombrie 2021, include implicarea liceelor vocationale si creative intr-o serie de workshopuri, evenimente conexe, conferinte, expozitii, dezbateri, lansari de carte, auditii si evenimente dedicate artelor, arhitecturii si audiovizualului, gazduite de Muzeul National al Taranului Roman in Sala Noua Galerie, alaturi de partenerii evenimentului, manifestari culturale care pun in evidenta legaturile arhitecturii cu arta fotografiei si a desenului, care vor atrage nu numai atentia profesionistilor, ci si a publicului larg.
Unul dintre obiectivele asumate ale proiectului Bucuresti. O arhitectura modernista europeana este, inca de la inceput, dezvoltarea dialogului dintre tinerii si profesionistii din domeniul artistic, istoric, arhitectural si audiovizual. Proiectul Bucuresti. O arhitectura modernista europeana urmareste realizarea de activitati care sa dezvolte interesul pentru patrimoniul modernist construit, punand accentul pe educatie prin cultura a tinerilor interesati de a trai intr-un spatiu public arhitectural de calitate. Proiectul are ca scop imbogatirea cunostintelor culturale despre oras, cladirile sale moderniste, despre spatiile publice identitare, cunostinte care ajuta la dezvoltarea echilibrata a tinerilor si la intarirea comunitatii in contextul pandemic a cetatenilor din Bucuresti.
Expozitia Bucuresti. O arhitectura modernista europeana poate fi vizitata in perioada 16 septembrie- 12 octombrie 2021, la Sala Noua Galerie, intrarea din Strada Monetariei nr. 3, Muzeul National al Taranului Roman.
Mai multe detalii gasiti pe www.muzeultaranuluiroman.ro.
Printre partenerii media ai evenimentului se numara si revista online www.daciccool.ro si www.accmediachannel.ro
Muzeul National al Taranului Roman va asteapta miercuri, 15 septembrie 2021, ora 17.00, la Sala Tancred Banateanu, la vernisajul expozitiei de fotografie Oas, a fotografului satmarean Remus Tiplea, care documenteaza de cativa ani nunta din Tara Oasului. Expozitia de fotografie prezinta imagini extrase din proiectul dedicat nuntii si intitulat Nunta nuntii, un proiect amplu derulat pe parcursul unui deceniu, punctand atat elementele de ritual care s-au mai pastrat din ceremonialul nuntii traditionale, cat si transformarile survenite de-a lungul timpului: gateala miresei si a mirelui, steagul, ceterasii, socacitele, tapuritura, dantul, petrecerea.
In cadrul vernisajului, va fi lansat albumul fotografic a lui Remus Tiplea, Nunta nuntii, aparut in 2020 in editie bilingva, romano-engleza, si care va fi prezentat de catre Robert Laszlo, managerul Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Satu Mare, un proiect editorial realizat sub egida acestei institutii de cultura satmarene.
Remus Tiplea (nascut in 1972, la Negresti-Oas), a inceput sa fotografieze in anul 2009, concentrandu-se in special asupra fotografiei documentare si macro. Sase ani mai tarziu, Remus Tiplea s-a clasat, cu proiectul “Ciurdarii”, in finala Sony World Photography Awards, seria fiind prin urmare expusa in Londra, Berlin, Koln, Beijing, New York si Milano. Fotografiile lui au fost prezentate si in cadrul unor expozitii personale organizate la Cluj-Napoca, Paris si Lisabona, fiind publicate, totodata, in numeroase reviste de prestigiu din Europa si Statele Unite ale Americii, precum: The Huffington Post, The Telegraph, The Guardian, La Repubblica, National Geographic sau Feature Shoot. In 2017, Remus Tiplea a publicat albumul fotoetnografic Din Oas in Pasti; in 2018, a iesit de sub tipar albumul Dumnezeul meu/My Lord (267 de fotografii), in editie bilingva, romano-engleza, iar in 2019 a aparut albumul de fotografii Asta-iarna/Last winter, la Editura Limes din Cluj-Napoca, toate cel trei proiecte editoriale fiind realizate sub egida Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Satu Mare.
Fotograful satmarean Remus Tiplea este primul fotograf roman publicat cu un fotoreportaj de sapte pagini, in revista National Geographic din Statele Unite. In ultimele 12 luni, Remus Tiplea a fost unul dintre cei mai publicati fotojurnalisti din revista National Geographic Romania: Un veac de migratie in Tara Oasului (noiembrie 2018), Ultimii ciurdari ai satului (februarie 2019) si Bulbucatii (mai 2019). Alaturi de Remus Tiplea, Vasile Pop-Negresteanu va expune lucrari de arta vizuala, transfigurand artistic ritualul nuntii in Oas.
Artistul vizual Vasile Pop-Negresteanu aduce in atentia publicului pe simezele MNTR o selectie de fapturi din universul preocuparilor sale, realizate in diferite momente ale vietii, in diferite materiale, medii, expresii artistice vizuale, integrand in proiectii parietale filmul documentar Nunta in Tara Oasului (1960), al regizoarei Elisabeta Bostan, creatiile compozitorului Dan Variu, Radu Gaina, producator TVR, si Mihaela Grigorean, intr-un ritual al cuvantului, sunetului, formei si culorii reprezentand universul osenesc, harnicia, sufletul si spiritul osenilor intr-o renastere continua, perpetuat prin obiceiuri, datini insemnate, impletite, incifrate pe rabojul lui Cronos, momentul nuntii in Tara Oasului.
Vasile Pop-Negresteanu (nascut in 1955, la Negresti-Oas) a studiat la Liceul de Muzica si arte din Baia Mare si Satu Mare si la Institutul de Arte Plastice N. Grigorescu, Facultatea de Arta monumentala si restaurare, din Bucuresti, promotia 1981. Expune pictura incepand cu 1974. A participat la diferite expozitii oficiale personale si de grup (500 expozitii) dintre care mentionam (selectiv): 2006-2009, Simpozionul de Arta Contemporana Forma, culoare, timp (concept, curator si participant), 2017, Muzeul National Cotroceni (expozitie personala), 2012, Cite Internationale des Artes – Paris, Soleil de l’Est, 2010. Expozitie de arta contemporana Romaneasca RCR Gallery Werkschau Spinnerei – Leipzig, 2018, Centenar 2018, Bucuresti, 2019, Desenul post Brancusi Muzeul de Arta, Targu Jiu. Ca monumentalist, este autorul a 6 ansambluri murale de certa originalitate, realizate in biserici din Baia Mare si Negresti-Oas intre anii 1997-2009.
Expozitia va fi precedata de o conferinta sustinuta de Mihaela Grigorean cu tema Tara Oasului – de la perceptie cotidiana la (re)constructie analitica: o autoetnografie a cercetarii.
Mihaela Grigorean (nascuta in 1979, la Turt, Tara Oasului) este etnolog, doctor in filosofie si cercetator. A publicat numeroase articole si studii de specialitate si mai multe carti de autor: O hermeneutica transdisciplinara a Evangheliei dupa Toma, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2014, prefata de acad. prof. Basarab Nicolescu, Un periplu al Frumusetii in Tara Oasului – impletitul miresei, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2016, Un periplu al mestesugurilor in Tara Oasului – ouale incondeiate din Camarzana, Editura Eurotip, 2017, Un periplu al Frumusetii in Tara Oasului – impletitul miresei. A voyage of beauty in Oas Country. The Braiding of the bride, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2018, Rascruci – Crossroads, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2021.
Vernisajul va fi urmat de un moment autentic, in interpretarea tapuritoarei Bianca Angela Cionca, alaturi de vestitii ceterasi din Tara Oasului, participantii la eveniment fiind invitati la degustarea unor preparate culinare specifice Tarii Oasului.
Expozitia poate fi vizitata la Sala Tancred Banateanu, pana la 3 octombrie 2021, de marti pana duminica, intre orele 10.00 si 18.00.
Pret bilet: adulti – 8 lei; pensionari – 4 lei; elevi si studenti, posesori ai cardului Euro 26, in varsta de pana la 30 de ani, persoanele adulte cu handicap mediu sau usor – 2 lei.
Mai multe detalii gasiti pe www.muzeultaranuluiroman.ro.
Printre partenerii media ai evenimentului se numara si revista online www.daciccool.ro si www.accmediachannel.ro
https://accmediachannel.ro/in-arena/in-arena-expozitia-de-fotografie-oas-la-muzeul-taranului-roman/
Muzeul National al Taranului Roman va asteapta joi, 16 septembrie 2021, de la ora 17.00, la Sala Media, la vernisajul expozitiei O lume intr-un recensamant. Familie, gospodarie si societate rurala romaneasca. Expozitia, organizata de Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” al Academiei Romane si Muzeul National al Taranului Roman, va propune o incursiune in familia si gospodaria rurala din Tara Romaneasca a secolului al XIX-lea. Perspectiva pe care o ofera, insa, difera de marile paradigme care au abordat aceste subiecte.
Referindu-se la familie, nu se privesc ritualurile de trecere si alte obiceiuri; legat de gospodarie, nu casa si curtea se afla in centrul atentiei. In schimb, se revine la cateva dintre intrebarile de baza puse atat de istorici, cat si de sociologi si ale caror raspunsuri inca lasa loc de noutati. Cat de devreme se fondau familii? Ce fel de rude locuiau in aceeasi casa? Ce se poate spune despre locuirea impreuna, despre relatiile sociale din acea epoca?
Pe firul acestor intrebari patrundeti intr-o sursa inedita si putin explorata din punctul de vedere al istoriei sociale: formularele primului recensamant general al Tarii Romanesti, din 1838. A fost, de fapt, prima data cand autoritatile romanesti au incercat sa inregistreze toata populatia la nivelul intregii tari: barbati, femei, copii, indiferent de varsta, religie, categorie sociala.
S-au prelucrat registrele a doua regiuni, una de la Dunare, din Dolj, alta de la munte, din actualul judet Arges. Esantioanele de populatie arata atat asemanari intre cele doua, cat si deosebiri. La campie, analiza conduce catre ideea unor relatii mai stranse intre generatii. Nevoia de forta de munca si presiunea de a munci pamantul puteau insemna o perioada mai indelungata de convietuire intre parinti si copiii casatoriti, amanarea impartirii averii si a plecarii cuplului tanar din casa parinteasca. La munte, a trai separat pare sa fi fost o regula aproape universala. Orice socializare si legaturi existau intre rude, ele se petreceau, mai degraba, de la o gospodarie la alta, decat in sanul aceleiasi gospodarii. A locui alaturi de familia altuia arata de cele mai multe ori ocrotirea celor mai vulnerabili din comunitate, si mai putin presiunile economice.
Intreaga ancheta arata interactiunea dintre mediul geografic, economie si norme sociale, iar esantioanele alcatuite sunt publicate in baza de date pentru istorie demografica lansata in acelasi timp la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Romane.
Expozitia poate fi vizitata la Sala Media, pana in ziua de 10 octombrie 2021, de marti pana duminica, intre orele 10.00 si 18.00. Intrarea este libera.
Mai multe detalii gasiti pe www.muzeultaranuluiroman.ro.
Printre partenerii media ai evenimentului se numara si revista online www.daciccool.ro si www.accmediachannel.ro.
https://accmediachannel.ro/in-arena/in-arena-o-lume-intr-un-recensamant-expozitie-la-mtr/
Cu privirea-i patrunzatoare, Parintele Arsenie cunostea lucruri tainice despre toti cei care veneau la dansul, citindu-le pana in adancul sufletului. Comparat de Parintele Teofil Paraian, un alt mare duhovnic al neamului, cu Sfantul Vasile cel Mare, Parintele Arsenie Boca si-a lasat amprenta duhovniceasca asupra tuturor celor care l-au cunoscut. La 21 de ani de la mutarea sa la cer, prin cuvintele sale de invatatura, lucrarile teologice si pictura bisericeasca realizata, Parintele Arsenie continua sa ne indrume pe Cararea Imparatiei.
Parintele Arsenie Boca, pe numele dinainte de calugarie Zian-Valean Boca, a vazut lumina zilei la 29 septembrie 1910, in comuna Vata de Sus din Muntii Apuseni. Scoala primara o urmeaza in satul natal, apoi merge la Liceul National Ortodox Avram Iancu din Brad. Ramane orfan de tata la intrarea in cursul superior de liceu.
Dupa cum marturisea insusi Parintele Arsenie, de la o varsta frageda a manifestat o inclinatie speciala spre singuratate si spre problemele de religie, peste puterile sale de atunci. In 1929, intra la Institutul Teologic de la Sibiu, iar dupa absolvire, in 1933, este trimis cu bursa la Bucuresti, unde urmeaza cursurile Academiei de Arte Frumoase, sub indrumarea lui Costin Petrescu. Parintele Arsenie il va ajuta pe Costin Petrescu la realizarea frescei care inconjoara sala Ateneului Roman, fresca ce evoca istoria poporului in 25 de episoade. Scena care il infatiseaza pe Mihai Viteazul este creatia Parintelui Arsenie. Dorind sa ii vindece pe oameni sufleteste si trupeste, se inscrie si la Facultatea de Medicina. Parintele Arsenie era un foarte bun cunoscator al limbii franceze, fiind pasionat si de psihologie sau grafologie, doua domenii care l-au ajutat sa inteleaga mai bine tainele sufletului.
Inainte de 1945, Parintele Arsenie este, timp de cateva luni, ucenic in monahism la Sfantul Munte Athos. De la Muntele Athos aduce in Romania cateva manuscrise ale Filocaliei, colaborand la realizarea in limba romana a lucrarii. Pentru contributia sa, Parintele Dumitru Staniloaie il va numi Ctitor de frunte al Filocaliei romanesti. Parintele Arsenie pleaca apoi in Basarabia, manat de dorinta de a se perfectiona in arta picturii bisericesti. La intoarcerea in tara, in gara din Chisinau, se spune ca Parintele a vazut, langa un zid, o persoana sumar imbracata, desi afara era foarte frig: facandu-i-se mila, a vrut sa ii dea cozonacul pe care il avea in rucsac, insa, spre mirarea lui, persoana disparuse. Parintele a simtit atunci o putere mare si s-a gandit ca fusese o aratare a Mantuitorului Hristos.
Reintors in tara, Parintele Arsenie se calugareste la Manastirea Brancoveanu, de la Sambata de Sus, la 3 mai 1940, fiind hirotonit preot doi ani mai tarziu. Viata Parintelui Arsenie era foarte aspra: manca o data pe zi si uneori se retragea timp de o saptamana in munte, avand cu dansul doar Biblia. Cei care mergeau duminica la Manastirea Brancoveanu isi amintesc ca Parintele Arsenie slujea Sfanta Liturghie in lacrimi.
In 1943, Parintele Arsenie intra in atentia Securitatii, fiind anchetat in mai multe randuri. La Sambata de Sus, Parintele Arsenie a slujit ca preot, sfaturile sale fiind cautate de pelerini din toate colturile tarii. Celor care veneau la el, Parintele Arsenie obisnuia sa le spuna: Mai, nu veniti numai voi, aduceti-i si pe cei care nu au fost aici niciodata. Este destul daca ati venit o data sau de doua ori, ca la dreapta judecata am si eu un cuvant de spus. Unde veti fi, pun mana in capul vostru si va scot afara. In 1948, Mitropolitul Balan, afland cat este de solicitat Parintele Arsenie, hotaraste sa il transfere la Manastirea Prislop, care, la momentul acela, fusese recuperata de la greco-catolici si era parasita. La Manastirea Prislop, Parintele Arsenie este staret pana in anul 1950, apoi, dupa ce manastirea este populata cu maici, slujeste ca duhovnic.
In 1951, Parintele Arsenie este ridicat pentru ancheta si dus la Canal, de unde este eliberat un an mai tarziu. Se intoarce la manastire, dar persecutiile Securitatii continua, pana cand, in 1959, Parintele Arsenie este indepartat din manastire. Ajuns la Bucuresti, lucreaza la pictura bisericii Sfantul Elefterie si la cea a bisericii parohiale din satul Draganescu, din judetul Giurgiu, considerata Capela Sixtina a ortodoxiei romanesti.
Parintele Arsenie a trecut la cele vesnice la 28 noiembrie 1989, la Sinaia. A fost inmormantat la 4 decembrie, in cimitirul Manastirii Prislop, unde isi alesese chiar dansul locul inca din timpul vietii. Astazi, mormantul Parintelui Arsenie este un adevarat loc de pelerinaj: credinciosi din toate colturile tarii urca, plini de speranta in ajutorul Parintelui Arsenie, poteca anevoiasa care conduce de la manastire la cimitir, pentru a se reculege la mormantul Parintelui. Tot timpul anului, mormantul Parintelui Arsenie este acoperit de flori, plantate cu grija de maicute sau aduse de pelerini. Se spune ca, dupa ce ai ajuns o data la mormantul Parintelui, vei simti apoi chemarea sa revii la manastirea Prislop.
Din invataturile Parintelui Arsenie Boca:
Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos este mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu.
Numai atata mangaiere putem aduce intre oameni, cata amaraciune putem bea in locul celor pe care vrem sa-i mangaiem.
Imparatia lui Dumnezeu se ia cu lupta.
Muzeul National al Taranului Roman va asteapta joi, 16 septembrie 2021, de la ora 17.00, la Sala Media, la vernisajul expozitiei O lume intr-un recensamant. Familie, gospodarie si societate rurala romaneasca. Expozitia, organizata de Institutul de Istorie "Nicolae Iorga" al Academiei Romane si Muzeul National al Taranului Roman, va propune o incursiune in familia si gospodaria rurala din Tara Romaneasca a secolului al XIX-lea. Perspectiva pe care o ofera, insa, difera de marile paradigme care au abordat aceste subiecte.
Referindu-se la familie, nu se privesc ritualurile de trecere si alte obiceiuri; legat de gospodarie, nu casa si curtea se afla in centrul atentiei. In schimb, se revine la cateva dintre intrebarile de baza puse atat de istorici, cat si de sociologi si ale caror raspunsuri inca lasa loc de noutati. Cat de devreme se fondau familii? Ce fel de rude locuiau in aceeasi casa? Ce se poate spune despre locuirea impreuna, despre relatiile sociale din acea epoca?
Pe firul acestor intrebari patrundeti intr-o sursa inedita si putin explorata din punctul de vedere al istoriei sociale: formularele primului recensamant general al Tarii Romanesti, din 1838. A fost, de fapt, prima data cand autoritatile romanesti au incercat sa inregistreze toata populatia la nivelul intregii tari: barbati, femei, copii, indiferent de varsta, religie, categorie sociala.
S-au prelucrat registrele a doua regiuni, una de la Dunare, din Dolj, alta de la munte, din actualul judet Arges. Esantioanele de populatie arata atat asemanari intre cele doua, cat si deosebiri. La campie, analiza conduce catre ideea unor relatii mai stranse intre generatii. Nevoia de forta de munca si presiunea de a munci pamantul puteau insemna o perioada mai indelungata de convietuire intre parinti si copiii casatoriti, amanarea impartirii averii si a plecarii cuplului tanar din casa parinteasca. La munte, a trai separat pare sa fi fost o regula aproape universala. Orice socializare si legaturi existau intre rude, ele se petreceau, mai degraba, de la o gospodarie la alta, decat in sanul aceleiasi gospodarii. A locui alaturi de familia altuia arata de cele mai multe ori ocrotirea celor mai vulnerabili din comunitate, si mai putin presiunile economice.
Intreaga ancheta arata interactiunea dintre mediul geografic, economie si norme sociale, iar esantioanele alcatuite sunt publicate in baza de date pentru istorie demografica lansata in acelasi timp la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Romane.
Expozitia poate fi vizitata la Sala Media, pana in ziua de 10 octombrie 2021, de marti pana duminica, intre orele 10.00 si 18.00. Intrarea este libera.
Mai multe detalii gasiti pe www.muzeultaranuluiroman.ro.
Printre partenerii media ai evenimentului se numara si revista online www.daciccool.ro si www.accmediachannel.ro
https://www.daciccool.ro/timp-liber/evenimente/10189-o-lume-intr-un-recensamant-expozitie-la-mtr
Inaltarea Sfintei Cruci reprezinta cea mai veche si, totodata, cea mai importanta sarbatoare din calendarul ortodox consacrata cinstirii Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos. Data de 14 septembrie marcheaza ziua descoperirii Sfintei Cruci de catre Imparateasa Elena si inaltarea ei in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in anul 335. Aceeasi data aminteste si de un alt eveniment, petrecut trei secole mai tarziu, respectiv recuperarea Sfintei Cruci de la poporul persan, in timpul domniei imparatului bizantin Heraclius, si depunerea ei in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, cunoscuta, de altfel, ca Biserica Sfintei Cruci.
Aceasta sarbatoare a fost celebrata, la inceput, doar la Ierusalim, in Cetatea Sfanta pastrandu-se Crucea Rastignirii Domnului, dar in decursul secolului al V-lea sarbatoarea a patruns si in lumea bizantina, fapt ce a culminat cu aducerea Sfintei Cruci la Constantinopol. Afla mai multe detalii aici:
Set 2 draperii DECORINT pe rejansa (COD:DR.11);
Dimensiuni: 2 buc x 200 x 250.Rugaciunea Sfintei Cruci!
Va recomand cu tot dragul ca astazi sa faceti o vizita la Targul National al Mierii de pe Platforma Apicola Baneasa - Bdul Ficusului, nr. 42, Bucuresti, Sector 1. Veti intalni apicultori din toata tara, oameni draguti, cu idei shttps://www.facebook.com/CeciliaCaragea/photos/a.2584133278316070/4495999887129390i cu produse noi!
Am realizat multe emisiuni despre produsele apicole, apiterapie si apicultura, consum produse apicole si, mai mult, cred ca apiterapia si apicultura chiar pot fi directii pentru brandul nostru de tara! Cunosc domeniul si cu toate ace… Vezi mai mult
— la Targul National Al Mierii.
https://www.facebook.com/CeciliaCaragea/photos/a.2584133278316070/4495999887129390
Cecilia Caragea
Atunci cand florile de vara sunt deja pe trecute, in gradini straluceste frumoasa dalie, care infloreste din miezul verii pana la primul inghet. Deosebit de versatila, decorativa, colorata in nenumarate nuante, impunatoare si iesind in evidenta indiferent de locul in care creste, dalia este una dintre cele mai atragatoare si cautate flori, dupa cum ne spun si peisagistii... Fiind atat de iubita si apreciata, o vedem adeseori la expozitiile florale, in competitii ale horticultorilor sau si la nunti. Si nu este deloc de mirare ca, datorita frumusetii sale, Dalia a devenit si un prenume feminin destul de popular. Dalia este o planta ornamentala originara din Mexic, mai exact de pe campiile intinse de acolo si din alte zone din America Centrala si de Sud - Guatemala, Honduras, Nicaragua, Costa Rica etc. Este foarte probabil ca ea sa fi fost descoperita de catre tolteci sau de catre stramosii acestora, insa se stiu foarte putine lucruri despre ea inainte de epoca azteca.
Delia creste sub forma de tufa si face parte din familia Compositae, care mai e numita si Asteraceae, datorita formelor stelate ale florilor pe care le fac aceste plante. Prin urmare, ea este inrudita cu margareta, cu floarea-soarelui si cu crizantema. Este din subfamilia Heliantheae, iar genului sau i-a fost dat numele gresit de Georgina, in anul 1803, drept care si astazi in multe tari din estul Europei, inclusiv la noi, e cunoscuta sub numele de Gherghina...
Povestea daliei este lunga si interesanta. Spaniolii au facut cunostinta cu ea in anul 1525, in Mexic. Putin mai tarziu, in 1570, regele Filip al II-lea al Spaniei l-a trimis pe Francisco Hernandez in Mexic pentru a cerceta resursele naturale ale acelui tinut. Acesta a ramas acolo timp de sapte ani si a descris pentru prima data daliile. Un colaborator de-al sau a desenat primele schite cu dalii, care au fost publicate in anul 1651. Aztecii cultivau dalia (dar o recoltau si din salbaticie) si o considerau aliment, consumandu-i tuberculii. De asemenea, o foloseau la tratarea epilepsiei. Mai mult, utilizau tulpinile tubulare ale soiului Dahlia imperialis (numita astazi si dalia-copac) pe post de conducte pentru transportarea apei, caci acestea aveau o lungime de pana la 6 metri!
Numele original al acestei dalii era Acocotle sau Cocoxochitl, care in traducere ar veni bat de apa, teava de apa. De altfel, atunci cand a fost adusa prima data in Europa, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, in gradina botanica din Madrid, daliei i se spunea inca pe numele ei original: Acoctli. Numele genului Dahlia a fost dat un pic mai tarziu de catre botanistul spaniol Abbe Cavanille, director al Gradinilor Regale din Madrid, in onoarea lui Andres Dahl, un botanist suedez din secolul al XVIII-lea (elev al lui Carl Linnaeus), primul botanist care a inregistrat aceasta planta, clasificand-o initial drept leguma, datorita tuberculilor sai comestibili. Intr-adevar, la inceput, europenii erau interesati mai mult de tuberculii comestibili decat de potentialul ornamental al florilor acestei plante. Inainte de descoperirea insulinei, tuberculii de dalie erau folositi pentru a echilibra nivelul de zaharuri din sange, gratie continutului lor bogat de fructoza. Iar petalele erau utilizate in tratarea pielii uscate, infectiilor, ranilor si intepaturilor de insecte.
Astazi se cunosc nu mai putin de 42 de specii diferite de dalie si zeci de mii de varietati. Practic, dalia este una din florile cu cea mai mare varietate de forme, culori si marimi din lume. A existat o intreaga dezbatere referitoare la clasificarea daliilor. In anul 1904, oficial existau doar cinci tipuri: cactus, pompom, single, show si fancy. Intre timp au aparut multe alte varietati, create special pentru a fi cultivate in gradina, astfel ca, incepand din anul 2010, daliile sunt impartite in 14 grupe principale.
Soiurile de dalie sunt foarte diferite intre ele. Primele specii cu care a facut cunostinta Europa au fost Dahlia pinnata, Dahlia rosea si Dahlia coccinea. Primele dalii cultivate in afara Madridului aveau flori de tip single, adica cu mijlocul deschis, si de tip multi-ray, asemanatoare razelor soarelui. Dar horticultorii au descoperit in scurt timp faptul ca dalia este un hibrid natural si ca, atunci cand e cultivata din seminte, isi schimba foarte rapid forma si culoarea.
Florile daliei au forme foarte diverse, unele sunt duble, altele sunt sferice, si au dimensiuni care merg de la 5 cm (soiurile Topmix sau Lilliput) pana la 30 cm in diametru! Primele soiuri cu floare dubla au fost denumite Show si Fancy. Daliile Show aveau o singura culoare si forma de minge, in timp ce daliile Fancy erau multicolore. Pe la mijlocul anilor 1800, aceste tipuri de dalie detineau un statut privilegiat printre gradinari - in acea perioada au fost inregistrate cateva mii de varietati diferite! Au urmat alte forme: in anul 1829 a aparut prima dalie cu floare tip Anemona, iar in 1850 in Germania a fost creata prima dalie Pompon, care a fost denumita asa dupa ciucurele de pe palariile marinarilor francezi. Primele dalii de tip Cactus si Decorative se pare ca au fost din soiul Juarrezii (numit asa dupa un presedinte al Mexicului). In anul 1872, M. Van de Berg din Utrecht, Olanda a importat tuberculi de dalie din Mexic, insa doar unul singur a supravietuit calatoriei peste Atlantic.
Din acest tubercul a iesit o dalie de un rosu aprins, cu petale rasucite si ascutite la varfuri. Van de Berg a lansat noul soi pe piata doi ani mai tarziu, iar interesul horticultorilor pentru dalii a renascut. Putin mai tarziu, soiul Juarrezii a fost introdus in Marea Britanie de catre W. Cullingford. Un alt tip de dalie a fost Collerettes, obtinuta in Franta din daliile din Gradina Botanica din Lyon, la sfarsitul secolului al XIX-lea. Dupa aceea au fost obtinute numeroase combinatii interesante din aceasta varietate noua incrucisata cu varietati mai vechi. Calea spre multitudinea de varietati de astazi fusese deschisa. Tot in acea vreme, Dahlia coccinea, cu flori stacojii, a fost incrucisata cu o specie cu flori mov, posibil Dahlia pinnata, ceea ce a dus, in final, la primul hibrid modern de dalie (Lawrence 1929). Acesta era usor de cultivat si de hibridizat, astfel ca a ajuns rapid foarte popular in gradinile din Europa si din America.
Astazi, exista varietati in forma de nufar, de bujor, de orhidee, de crizantema, de anemona, exista unele forme decorative cu petale late si plate, exista tipurile Cactus si Semicactus, cu petale rulate si ascutite, precum si forme globulare, a caror ruda mai mica in dimensiuni este Pompon Dahlia, foarte populara printre cultivatorii din zilele noastre. Pana in anul 1936 erau inregistrate deja nu mai putin de 14.000 de varietati de dalie, iar in secolul XX au fost inregistrate aproape 50.000 de varietati, toate fiind obtinute din cele trei soiuri originale aduse din Mexic. Florile daliei nu au miros, astfel ca, pentru a atrage insectele pentru polenizare, sunt colorate in tonuri vii, acoperind aproape tot spectrul de culoare, cu exceptia albastrului (horticultorii inca incearca sa obtina dalii albastre!). Interesant este ca inflorescentele daliei sunt numite gresit petale (chiar si de catre unii horticultori!), caci fiecare dintre ele este, de fapt, o floare de sine statatoare.
Tuberculii de dalie, folositi pentru a echilibra nivelul de zaharuri din sange
Ingrijirea daliei
Dalia poate fi plantata in monoculturi sau in combinatii. Tuberculii se planteaza direct in pamant, primavara, cand deja solul este cald si nu mai exista pericolul de a ingheta. Un punct de reper ar putea fi momentul in care se planteaza rosiile. Locul de plantare trebuie sa fie bine drenat si sa fie partial insorit sau foarte insorit. Pentru ca dalia sa infloreasca mai devreme, ea poate fi plantata in interior, la lumina buna, cu o luna inainte de acest moment. Astfel, ea poate fi transplantata in gradina primavara, fiind deja avansata in crestere - va inflori mult mai devreme. E interesant faptul ca, in vreme ce culturile orientale considera dalia o floare de august, culturile vestice o considera o floare de noiembrie.
Cele mai multe dalii au nevoie de un suport de sprijin. Batul ar trebui pus in pamant inainte de plantare, pentru a nu deteriora radacina plantei. La plantare, tuberculul se planteaza neaparat cu „ochiul” in sus - acest punct numit „ochi” este locul din care va creste planta. Daliile cumparate la ghiveci se transplanteaza direct in strat, in gradina.
Daliile tinere pot atrage limacsii - acestia trebuie indepartati manual sau cu ajutorul unei substante care ii respinge. Gandacii japonezi sunt atrasi de florile de dalie exact cand acestea sunt pregatite pentru a fi taiate. Una din cele mai bune metode de a scapa de ei este de a-i indeparta manual. Daca sunt probleme cu alte specii de insecte, inclusiv afide, poate fi folosit un insecticid sau un pesticid, dar trebuie ales unul potrivit.
Aceasta planta nu are nevoie de multa apa. De fapt, udarea in exces, primavara, poate duce la putrezire. De aceea, trebuie monitorizat mereu solul. Daca e plantata in ghiveci, ea are nevoie de mai multa apa, evident. Fertilizatorii potriviti sunt cei solubili in apa sau cei granulari. Traditional, la inceputul sezonului, daliei i se da un fertilizator cu continut mare de nitrogen, apoi, la mijlocul sezonului, se trece la un fertilizator cu mai putin nitrogen si cu mai mult potasiu si carbonat de potasiu. Fertilizarea se opreste cam la inceputul lui septembrie.
Pentru ca daliile taiate sa tina cat mai mult, vaza se pune intr-un loc racoros si umbros. Tulpinile se taie regulat, iar apa se schimba la fiecare doua zile. Se pune ingrasamant sau, ca substitut, o lingura de zahar, doua-trei picaturi de inalbitor si o lingurita de otet.
Dalia, simbol al romantismului
O floare cu demnitate si cu... demnitati
In limbajul florilor, cunoscut si ca florografie, dalia are unele dintre cele mai frumoase si nobile semnificatii. Ea inseamna gratie si bunatate, inseamna regasirea tariei interioare in fata adversitatilor vietii, precum si dedicarea noastra fata de o persoana. De asemenea, ea reprezinta demnitatea si o declaratie de genul „recunostinta mea depaseste grija ta pentru mine”. Astfel, este o alegere minunata pentru a fi daruita drept cadou in semn de multumire. In plus, prin faptul ca sta singura deasupra tuturor, ea reprezinta unicitatea si puterea deciziilor noastre, fiind insa asociata si cu avertizarea unor posibile tradari...
Sa nu uitam ca, gratie simetriei perfecte a petalelor sale, dalia a fost una dintre florile preferate la curtea reginei Victoria, fiind cultivata la scara larga in toate tarile ce faceau parte din Commonwealth. In epoca victoriana, dalia era un simbol al romantismului. Era pusa in buchetele de nunta ca semn al unirii pentru vesnicie si se purta ca bratara florala in timpul dansurilor de societate pentru a favoriza relatiile romantice care tocmai inmugureau...
In context contemporan, a avea o dalie la ghiveci acasa inseamna a intra intr-o religie noua sau a initia unele noi obiceiuri de viata. Iar cei care isi tatueaza o dalie trimit un mesaj puternic celor care cunosc simbolismul acestei flori. E potrivita pentru cei care au asteptat multa vreme pana sa inceapa o viata noua sau pentru cei care sunt fericiti ca au luat o decizie majora in viata. De asemenea, e potrivita pentru cei care vor sa arate ca inca isi urmeaza visul si ca sunt pregatiti sa infrunte tot ceea ce urmeaza.
Pe scurt, floarea de dalie inseamna putere interioara, decizia de a sta drept in fata sortii, faptul ca stii ceea ce vrei si esti hotarat sa mergi in directia pe care o doresti, indiferent de context. Incepand din anul 1963, Dahlia pinnata este floarea nationala a Mexicului, ea fiind inregistrata in aceasta tara inca din anul 1615. De asemenea, dalia este floarea oficiala a oraselor Seattle si San Francisco. Iar in anul 2019 a fost aleasa Floarea Anului de catre societatea de horticultura National Garden Bureau din SUA. https://www.daciccool.ro/stil-de-viata/casa-si-gradina/10186-dalia-splendoare-multicolora-in-gradina
