"Primul lucru cu care trebuie să lupți este mândria, iar primul lucru greu de realizat este smerenia"
Sf. Serafim de Virița
ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR - Va invit sa citim acest acatist timp de 40 de zile pentru tara noastra, una din gradinile Maicii. Hei, merci că ai citit până aici! 🤗 ↓ Te-ar putea interesa și următorul articol... Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos: Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Un fiu s-a certat cu tatăl lui.
Și atâtea cuvinte grele și-au spus, și atât de tare s-au supărat, încât fiul a plecat de acasă.
Mama a rămas cu inima sfâșiată.
Era singurul ei fiu. Și-a găsit singura alinare în rugăciune.
După un timp, rugăciunea mamei a înmuiat inima fiului. Și acesta a venit înapoi.
Însă nu a îndrăznit să se arate tatălui, ci numai mamei, rugând-o să mijlocească în fața tatălui pentru el.
Mama i-a spus astfel:
"Dragul
meu, îl voi ruga pe tatăl tău să te ierte. Tu să treci din când în când
prin fața casei. Și când vei vedea, în mărul de lângă poartă, o batistă
albă fluturând, să știi că te-a iertat și te poți întoarce acasă."
Au trecut zile și luni. Rănită, inima tatălui nu putea ierta.
De câte ori mama aducea vorba despre fiul lor, o repezea. Și ea tăcea.
Și iar au trecut zile și luni.
Și rugăciuni.
Dorul a biruit și inima tatălui.
Iar când mama a adus vorba despre el, i-a spus că fiului îi pare rău și vrea să se întoarcă acasă.
I-a spus și de înțelegerea lor, cu batista albă.
Pe masura ce mama vorbea, ochii lui se înrourau.
Însă în această părere de rău inima tatălui cedă si muri.
A doua zi apropiindu-se de casă pentru a cerceta pomul din fața porții, fiul a văzut, de departe, că acesta înflorise.
Era bucuros.
Radia de bucurie .
Lucru de mirare, căci era toamna, târziu.
S-a apropiat și a văzut pomul plin cu batiste albe.
Zeci
de batiste albe, cum spusese tatăl, ca fiul să le vadă de departe și să
știe că tatăl lui l-a iertat și-l așteaptă acasă."
Insă era privechi.
Tatăl il aștepta în sicriu.
Mama lui îl imbrățișă și îi daduse un plic , unde gasise o scrisoare.
" Fiul meu drag , iartă- mă !
Inima mea a rezistat la ură , dar nu la dorul după revederea ta.
Iartă- mă !
Ai grijă de mama ta ."
Iartă !
E singura modalitate de a începe iubirea !
Iertarea este cheia raiului !
Iertarea este lucrarea Duhului Sfânt !
Primește si dăruieste iertare !
Fără iertare ,mori vesnic !
Mergi și te spovedește !
Duhovnicul care te învață să ierți !
Nu poți primi Euharistia în starea de neiertare !
Oricât
de puternici am fi sau am vrea să părem, în interior suntem de fapt
niște copii care au nevoie de protecție și iubire, care vor să fie
îmbrățișați și apreciați.
Suntem niște sensibili care vor să le fie
șterse lacrimile și înțelese durerile. Și care vor să le fie plantate
zâmbete pe față și liniște în suflet.
O îmbrățișare poate opri o mie de lacrimi.
Câteva cuvinte frumoase vor ajuta un om mai mult decât te poţi gândi.
Fii
întotdeauna mai bun decât este necesar, pt ca persoana care primește
acest dar are nevoie de bunătate mai mult decât vei ști vreodată.
Strânge
toate supărările din inima ta şi fă-le buchete de flori, de
dragoste,apoi dăruieste iubire şi împrăştie zâmbete oriunde te-ai afla.
Găsește bucuria din lucrurile simple!
Dăruiește bucurie...
Dăruiește celor din jur, tot ceea ce ți-ar plăcea ție să primești…!! Fericirea vine din lucruri mici…
Nu
este greu să fim buni. Nu este greu să spunem te iubesc. Nu este greu
să îmbrățișăm. Nu este greu să stergem lacrimi. Nu este greu să ne
vorbim frumos. Nu este greu să ajutăm. Nu este greu să cunoaștem. Nu
este greu să ascultăm. Nu este greu să iubim. Nu este greu să dăruim. Nu
este greu să fim oameni.
Adeseori verificăm în OGLINDĂ felul în care arătăm-omul din afară. DAR CÂT DE DES PRIVIM LA OMUL DE DINĂUNTRU?
Fără credință, omul rămâne un simplu animal rațional care vine de nicăieri și se-ndreaptă către nicăieri.
Când ai mai mult decât ai nevoie, construiește o masă mai mare, nu un gard mai înalt.
Ce gândim, ce știm sau ce credem este de mică importanță. Singurul lucru care contează este ce facem…
Degeaba gândești diferit dacă acționezi ca restul.
O
mână care te ajută să te ridici atunci când cazi, este mult mai
importantă decât mii de strângeri de mână atunci când stai în picioare!
Pt ce trăim, dacă nu să ne facem viața mai bună unii altora? Nu spune puţin în vorbe multe, ci mult în vorbe puţine
Nicăieri
și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim
buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți.
Lasă în sufletul tău să pătrundă picături de speranță pentru a-ți usura viața...
Nu luăm cu noi nicio avuție. Ceea ce ne rămâne moștenire este numai ceea ce am dat.
Fii bun ori de câte ori se poate. Și ține minte: întotdeauna se poate! Fii special încât toți să-și amintească de tine!
Poartă-te
cu oamenii așa cum ai vrea să se poarte și ei cu tine! Vorbește cu
oamenii așa cum ai vrea să vorbească și ei cu tine! Respectă ca să fii
respectat!
Să nu uitați! Nimeni în lumea asta nu este aici doar pt el… Este aici și pt cei ce-i înconjoară!
De la cârma minții atârnă totul. Dacă nu ai ordine în minte nu poți avea ordine în viață…
Un om este bogat sau sărac în funcție de ce este, nu de ce are.
E atâta gălăgie pe pământ, că nu se mai aude nimic din cer…
Din sufletul omenesc e de cules ceva în fiecare zi
Nu poți fi om frumos fără să fii curat la suflet.
Priveste cu ochii, dar vezi cu inima.
Fii mai întâi tu însuți ceea ce vrei să faci pe altul.
Omule,
tu să faci bine, să fi diferit de lume, să nu mai pui bogăția pe cântar
cu omenia. Într-o zi mergem în cer și vom fi judecați. Omul care merge
ignorând sufletul este asemeni unui orb care rătăcește prin întuneric
purtând o tortă stinsă! Să fim mai buni azi decât ieri.
Pr.Arsenie Boca - Zădarnic veţi deschide lăzile voastre cu bani, dacă nu veţi deschide, mai întâi, inimile voastre ...
Viața cere și răbdare.
Iubind, ne-ncredințăm că suntem.
Fericirea
nu este ceva de-a gata. Este ceva care vine din faptele tale. Alergăm
ca nebunii după lucruri care în cer și în suflet nu valorează nimic!
Ce aveți în inimă, nu sunteți obligați să aveți și pe buze, dar, ce aveți pe buze, trebuie să aveți și în inimă.
Suntem ceea ce iubim.
Blândețea și răbdarea au mai multă putere decât mânia și încăpățânarea.
Nu
suntem perfecți și poate niciodată nu vom fi. Însă putem fi astăzi mai
buni decât ieri și mâine, mai înțelegători decât astăzi.
Nu-i durere să n-o vindece DREGOSTEA !
Dragostea trebuie să fie un cadou gratuit. În momentul în care are un preț, nu mai este dragoste.
Poți să “repari” oamenii iubindu-i.
Uneori, pt a putea continua, omului îi trebuie doar… alt om.
Viața e o luptă – accept-o și câstig-o
Poți trece mai ușor prin viață cu zâmbetul pe buze și în suflet!
Poți avea toate bogățiile din lume, dar dacă nu ai iubire vrei rămâne tot sărac!
Fiecare dintre noi vrea să fie înțeles, să fie iubit, să fie iertat…
Dacă gândești frumos, ești frumos!
Oamenii
au nevoie de lacrimi de bucurie, de îmbrățișări calde, de gesturi
tandre, de vorbe frumoase, de sinceritate, de încredere și de finaluri
fericite. Iar pt toate astea… oamenii au nevoie de alți oameni!
Când vorbești, omule, gândește-te că vorba ta rămâne scrisă în sufletul celui ce o ascultă.
Știi?
Uneori în viață nu contează pașii pe care-i faci și nici pantofii pe
care-i porți. Contează urmele pe care le lași în inimile oamenilor!
Iubirea învinge tot
Mângâie ori de câte ori ai ocazia. Mângâie prin
sentimente, mângâie prin gânduri, mângâie prin privire, mângâie prin
cuvinte, mângâie prin atingere. Mângâie viețile tuturor oamenilor care
pătrund în realitatea ta. Poți provoca oricând o bucurie, doar printr-o
mângâiere de Suflet…
Cele mai frumoase flori sunt: Dragostea,
bucuria, iertarea, credincioșia, speranța, blândețea, răbdarea, pacea,
bunătatea, aprecierea... Ele trebuie oferite zilnic.
La căldură orice se modelează. Până și sufletul!
Un om e un înger cu o singură aripă și are nevoie și de cealaltă aripă pt a putea zbura...
Simplitatea gesturilor mici schimbă viața oamenilor.
În viață trebuie să înveți să citești printre rânduri și în oameni. Să citești printre vorbele lor și chiar dincolo de ele.
Uneori lucrurile mici sunt cele mai valoroase: o soaptă, o privire, un zâmbet...
Fericirea
ta poate un zâmbet. Fericirea ei poate fi o floare. Fericirea lor,
poate fi o strangere de mână. Fericirea mea, poate fi un cuvânt… Orice
ar fi, CONTEAZĂ SĂ FIM FERICIȚI!
Stiți? O clipă de iubire, dizolvă toată tristețea.
Nu
contează ceea ce privim, contează ceea ce vedem. Nu contează ceea ce
auzim, contează ceea ce ascultăm. Contează ceea ce suntem, ceea ce trăim
și ceea ce simțim!
Ceea ce oferi, se va întoarce la tine. Așa că încearcă să ai gânduri bune, să spui cuvinte frumoase și să îți ajuți aproapele.
Frumusețea interioară deschide tot cerul!
Inima
este un izvor, iar gura este un râu. Ceea ce se află în inimă se varsă
și se prelinge pe buze. Ce cuvinte sunt în inimă, aceleași cuvinte-s și
pe limbă; și ce urăciune este în inimă,aceeași urăciune-i și pe limbă.
Nu
uita că fericirea se întoarce întotdeauna la cel care o dăruiește! Cine
umblă după iubire, nu o va găsi. Cine o dă, o primește înapoi. Cel mai
mărunt gând care nu este întemeiat pe iubire, nimicește pacea.
Uităm
să iubim adevărul, uităm omenia, bunătatea, simplitatea, ne complicăm
viața cu superficialități.. uităm că caracteristica principală a omului
este sufletul...
Nu judeca un om după aspectul fizic sau cât de sărac
este. Cu toții merităm respect și iubire!!! Cu zâmbetul pe față, Căci
el te face tare, Pornește înainte... Să ai o zi cu soare!
Ia-ți timp
să fii recunoscător pt toate lucrurile pe care le ai. Poți întotdeauna
să ai mai mult, dar la fel de bine ai putea să ai MULT mai puțin.
Dacă sufletul tău este cinstit, cinstite vor fi și faptele tale.
Știi
că trăiești atunci când: Trăind în această lume complicată Tu rămâi o
persoană simplă. Trăind într-o lume incorectă Tu rămâi corect. Trăind
într-o lume nerecunoscătoare Tu rămâi recunoscător. Trăind în această
lume falsă Tu esti mereu autentic. Și mai ales știi că trăiești atunci
când în această lume cu puțină iubire Tu încă reusești să iubești!
Timpul întărește relațiile adevărate și le destramă pe cele false!
Cine nu îți vede sufletul, nu are ce căuta în viața ta.
Dragostea
va găsi o cale, în timp ce indiferența va găsi o scuză. Oamenii
supraviețuiesc nu prin grija fața de ei înșiși, ci prin dragostea
celorlalți față de ei.
O faptă bună făcută din inimă, poate că nu schimbă cursul lumii, dar cu siguranță că schimbă viața cuiva…
Valoarea ta se evidentiază cel mai mult atunci când întinzi mâna să ridici de la pământ un suferind!
Dragostea nu este doar un zâmbet, nu este doar o floare, dragostea este un suflet rănit și apoi vindecat de altul.
Dragostea nu are nevoie de cuvinte, însă cuvintele au întotdeauna nevoie de dragoste.
Ia seama că în viață trebuie să fii demn, trebuie să fii Om și să nu îți fie frică de nimeni decât de Dumnezeu.
Bogăția poate cumpăra lucruri. Însă de ceea ce are nevoie sufletul, nu se cumpără cu bani!
Un om sădește în lume ceea ce poartă în inima sa.
Toate poruncile lui Dumnezeu se unesc în porunca iubirii.
Dacă Dumnezeu spune că poți, atunci mergi înainte pt că nu ai de ce să te temi.
Tu
esti pictorul vieții tale. Pensula este în mâna ta și tu decizi cum
să-ți colorezi viața. Colorează-ți frumos fiecare gând, fiecare moment,
fiecare clipă, fiecare zi. Desenează-ți inima în mii de culori vesele și
nu-i lăsa pe cei cu inima neagră să-ți strice viața... Dragostea nu
înseamnă cuvinte mari sau gesturi mărețe. Dragostea înseamnă cuvinte și
gesturi din suflet!
Dacă ne-am sustine, unii pe alții, și ne-am arăta apreciere, lumea ar fi mai puțin bolnavă!
Sufletul
nu se îmbracă cu bani și nici cu aur. Sufletul se îmbracă cu iubire, ce
respect, cu simplitate, cu mângâiere. Sufletul nu îmbracă cu invidie și
nici cu ură. Sufletul se îmbracă cu ajutor, cu înțelegere, cu blândețe,
cu iertare. Haine care vor fi întotdeauna la modă, indiferent de
timpurile în care ne aflăm!
Fericirea este.. atunci când știi că cineva este fericit datorită ție. Zborul se învață întotdeauna în doi.
Cine strânge bani își umple buzunarele, cine dăruiește, își umple inima!
Să ne bucurăm de lucrurile mărunte.
Învață să-i lași să plece pe cei care nu mai vor să rămână.
Niciodata nu o să poți cumpăra cu banii ceea ce câștigi cu sufletul și cucerești cu inima!
Trei lucruri trebuie să faci în viață: Să zâmbești, să te rogi și să iubești.
Trebuie
să învățăm să fim buni, să iubim, să iertăm, să dăruim, să fim oameni.
Când vom învăța toate aceste lucruri, vom găsi și fericirea!!!
Omul cât trăiește-nvață Ce este rău sau bun în viață, Dacă vrei să faci, fă bine Că rău poate să facă oricine!!!
Învață că iubirea adevărată nu pleacă niciodată.
Cel mai ușor lucru este să rănești sufletul cuiva, căci sufletul umblă desculț și pașii lui culeg toți spinii unei zile.
Niciodată inima nu uită momentele prețioase din viața noastră.
Nici toate florile din lume nu pot egala o privire dăruită din iubire și un zâmbet oferit cu sinceritate...
Un simplu gest făcut din suflet poate ajunge acolo unde toate cuvintele din lume nu ar putea mângâia…
Orice-ar fi, încearcă să fii un om bun. Oamenii buni rămân în inima celorlalți întotdeauna!
Lucrurile cele mai mici pe care le facem azi pt ceilalți, într-o zi vor fi cele mai mari amintiri!
Sunt zile când un cuvânt valorează cât un răsărit de soare.
În dragoste, a iubi înseamnă de multe ori a înțelege.
Cinstea și bunătatea întrec orice frumusețe!
Un
gest frumos: Cucerește orice inimă. Deschide orice suflet. Smulge câte
un zâmbet. Creează încredere. Surprinde. Bucură. Și.... NE APROPIE!
O vorbă bună nu costă nimic, dar este cel mai frumos cadou. -Nimeni nu a devenit sărac pt că a dăruit altora.
Un zâmbet creează fericire chiar și acolo unde lacrimile au format mari de tristețe!
Alege în viață iubirea și să iubești ca un copil.
O rugăciune spusă din suflet, un gând bun, un zâmbet,o îmbățișare pot aduce fericire în inimile celor aflați în nevoi și triști.
O singură bucurie poate alunga o sută de griji.
Zâmbește
celor triști, întinde o mână celui căzut și spune o vorbă bună celui
descurajat. Nu este o rușine, este o dovadă de omenie! Poți să ai toate
averile lumii, dar dacă în inima ta, iubire nu există, te poți considera
cel mai sărac.
Un om cu sufletul frumos are întotdeauna un zâmbet de oferit acelora care au uitat să mai zâmbească, oricât de trist ar fi.
Iubirea adevărată nu o poți trăi cu oricine, puțini sunt cei care stiu ca sufletul așteaptă primul mângâiere, nicidecum trupul!
Cele mai valoroase lucruri pe care le putem dărui cuiva sunt Timpul și Iubirea...
Niciodată
să nu cauți ceva perfect să iubești pt că esti în pericol să mori fără
iubire. Iubește cava ce nu-i perfect și fă-l perfect prin iubirea ta!
Oamenii speciali nu îi recunoști după chip, ci după suflet!
Pt
a fi special nu trebuie să fii perfect, ci unic. Nu trebuie să semeni
cu cineva, ci să fii cineva. Și cel mai important, trebuie să fii om!
Ziua bună se cunoaste după oamenii ce te înconjoară. Trăiește în așa fel
încât dacă cineva te-ar vorbi de rău, nimeni nu l-ar crede.
Împrăstie iubire oriunde te duci. Să nu lași pe nimeni să te întâlnească fără să plece fericit.
Cel
mai bogat poate fi cel mai sărac. Dacă nu iubește. Dacă nu a întins o
mână. Dacă nu a îmbrățisat. Dacă nu a dăruit. Dacă nu a ajutat. Dacă
putea să facă ceva, dar a trecut nepăsător.
Ceea ce dai, nu se pierde niciodată. A dărui este dorința inimii noastre și mereu rămâne în inima celorlalți.
Fă bine mereu, căci binele îți păstrează sufletul frumos!
Frumusețea nu este cea de pe chipul tău. Adevărata frumusețe se află în sufletul tău.
Poți fugi de orice pe lumea asta, numai de tine însuți nu.
Toată
viața alergăm după bani. Astfel neglijăm sufletul, neglijăm inima și
uităm de fericire. Uităm că fericirea inimii și bucuria sufletului nu se
pot cumpăra cu bani...
Lucrurile mărețe se obțin încet. Dar nu obții
nimic dacă stai pe loc. Există întotdeauna ceva de iubit. Și dacă nu ai
învățat asta, înseamnă că nu ai învățat nimic.
Există frumusețe în orice lucru mic. Dar nu toți sunt capabili s-o vadă!
Omul nu este făcut ca să se târască în noroi, ci ca să-și deschidă aripile.
În loc să înjuri întunericul, mai bine aprinde o lumânare.
Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii.
Omul este ceva ce trebuie depășit.
Uneori este nevoie să străbați cale lungă pt a găsi ceea ce este aproape.
Când ai încredere oarbă într-un om, vei câștiga fie un prieten pe viață, fie o lecție pe viață.
Colecționează momente, nu lucruri.
Dacă nu ai grijă de ceea ce ai, nu meriți să ai...
Nu trebuie să ai regrete, doar lecții învățate.
Bunătatea valorează mai mult decât cunstințele și mai mult decât banii. Felicitări celor care o posedă!
Oricât am fi de maturi sau oricât de mult ne-a maturizat viața, o îmbrățișare ne ajută întotdeauna.
Cu un zâmbet poți săruta un suflet!
Până la urmă singurul lucru care contează cu adevărat este BUNĂTATEA.
Ceea ce ești se vede în ceea ce faci.
Sărac este omul cu portofelul plin și sufletul gol. Bogat este omul fără bani, dar cu inima plină de iubire.
Să nu râzi de cel ce-ți spune povestea lui de viață. Habar nu ai tu cât curaj i-a trebuit să-ți acorde încredere!
Cel mai frumos cadou este ATENȚIA, iar cea mai grea pedeapsă este UITAREA.
Un om frumos va avea întotdeauna vorbe calde și încurajări pt acei aflați în suferință, oricât de mult ar suferi el însuși.
Uneori, a fi curajos înseamnă să ceri ajutorul.
Viața este o luptă continuă.. azi cazi, mâine te ridici.. Important nu este să învingi, ci să nu te dai bătut.
Spre orice te îndrepți, gândește-te că nu există decât un singur pas, pasul următor.
Curajos este cel ce se ridică și merge mai departe zâmbind.
Chiar dacă inima doare, nu lăsa tristețea să te doboare...
Dacă Dumnezeu ți-a dat să înfrunți ceva, înseamnă că a știut că vei putea rezista.
Și
dacă vreodată simți că nu mai poți, să îți aduci aminte că în viață,
cele mai mari bătălii le-ai purtat cu tine însuți. Și că din fiecare, ai
iesit învingător.
Când ai o zi rea aminteste-ți întotdeauna... ziua altcuiva este mult mai rea. Fi recunoscător pt ceea ce ai!
Când azi îți faci griji, nu vei rezolva problemele de mâine, ci îți strici liniștea de azi.
Stăteam odată gânditor, Și mă-ntrebam: de ce trăiesc? Un glas blând mi-a șoptit: Să lupt, să sper și să iubesc
Te
poți simți singur, trist, dar niciodată învins. Poți pierde, poți
greși, poți suferi, dar nu te gândi să abandonezi. Privește viața cu
ochi de învingător și ai să vezi cât e de frumoasă!.
Iubește, căci numai iubind poți vedea frumusețile vieții, astfel vei fi mai fericit și orice obstacol îl vei trece mai ușor.
Viața
e o luptă... Cazi, suferi, te ridici... Important nu este să învingi,
ci să te ridici de fiecare dată și să arăți că nu poți fi înfrânt! -Omul
puternic nu este cel care nu plânge. Omul puternic plânge, se descarcă,
își șterge lacrimile și continuă să lupte mai departe.
Una dintre lecțiile pe care ni le oferă viața este că trebuie să mergem mai departe!
Zâmbește mereu, chiar dacă ți-a greu! Chiar dacă te doare, zâmbește mereu și fii tare!
A
trăi, rămâne arta din care fiecare are ceva de învățat, dar nimeni nu
poate să te învețe. Pt că fiecare viață, are lecțiile ei!..
Învață să-ți scrii durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă.
Să realizezi că Dumnezeu ți-a dat o altă zi pt a o trăi frumos.
Ai
voie să plângi. Ai voie să țipi. Ai voie să urli de durere, dar nu ai
voie să renunți, nu ai voie să abandonezi lupta niciodată. Doar cel ce
renunță, devine un învins...
Un om puternic nu este acela care nu
plânge niciodată... El plânge, se linistește, după care se ridică și
continuă să lupte mai departe... Dacă ar fi totul exact așa cum îți
doresti, nu ai mai avea pt ce să lupți, să speri și să iubești.
Nu judeca și nu condamna, pt că tu nu știi de ce se întâmplă un lucru și nici ce scop are el.
Cea mai grea luptă este lupta cu noi înșine, când mintea ne spune una iar inima alta.
Viața nu se explică, ci se trăiește...
Zâmbește
mereu. Chiar dacă zâmbetul tău este unul trist. Căci mai trist decât un
zâmbet trist, este tristețea celui ce nu știe să zâmbească...
Apreciază mereu ce ai...
Orice depresie trebuie întâmpinată cu un zâmbet. Depresia va crede că ești un nebun și va pleca.
Niciodată să nu renunți la ceva la care nu trece o zi fără să te gândești.
Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face.
Răbdarea ne va duce mai departe decât puterea.
Atunci
când ești la pământ, încearcă să zâmbești. Gândeste-te la frumusețea
răsăritului, gândeste-te la cei ce te iubesc și mulțumește-i lui
Dumnezeu pt încă o nouă zi din viața ta!
Un om puternic nu este acela
care nu plânge niciodată.. El plânge, se linistește, după care se
ridică și continuă să lupte mai departe... -Te poți simți singur, trist,
dar niciodată învins. Poți pierde, poți greși, poți suferi, dar nu te
gândi să abandonezi. Privește viața cu ochi de învingător și nu te lăsa
învins!
Viața este plină de suișuri și coborâșuri. Ține-te bine!
Calea
ta nu va fi întotdeauna ușoară. Vor fi greutăți, pierderi și lecții.
Nu-ți pierde speranța pe drum. Ești exact acolo unde trebuie să fii. Nu
trăim viața așa cum vrem, dar o trăim așa cum putem. Nu există viață
perfectă, dar există viață plină de momente frumoase!
Multe ni se
întâmplă în viață. Contează însă ce facem cu ceea ce ni se întâmplă.
Putem rămâne victime sau învingători. În fond viața este despre a ști să
faci o artă din a trăi.
Să fii acel om care să steargă lacrimile și
să nu le provoace. Să fii acel om care să aibă un zâmbet și pt cei care
au uitat să zâmbească. Și când îl vezi pe cel drag trist, nu-l întreba
de o mie de ori ce are. Mai bine îmbrățisează-l și fă-l să simtă că nu
este singur pe lume! Niciodată să nu cersești dragostea, afecțiunea sau
atenția. Dacă nu le primești gratuit, nu merită să le ai.
Unii oameni apar în viața ta ca o binecuvântare. Alții, ca o lecție.
De puține ori ne gândim la ceea ce avem, dar de multe ori ne gândim la ceea ce ne lipsește.
Din păcate iubim lucrurile și ne folosim de oameni. În loc să iubim oamenii și să ne folosim de lucruri.
Înainte
de a spune ceva, întreabă-te: Este adevărat? Este plăcut? Este necesar?
Cuvintele noastre au puterea și de a răni, dar și de a vindeca.
Alege-le cu înțelepciune!
Când orgoliul strălucește prea tare, orice
înțelepciune se întunecă. Sufletul nu are nevoie de cadouri scumpe sau
de lucruri. Sufletul are nevoie doar de înțelegere, iubire si mângâiere.
Singura
cetate ce nu poate fi cucerită cu sila este sufletul omului. Când
vorbești, nu faci decât să repeți ce știi deja. Când asculți, s-ar putea
să înveți ceva.
Omul cu inima mare nu va fi niciodată singur, sărac
sau urât! Oamenii vin și pleacă. Cei mai buni oameni rămân alături de
tine. Spuse la timp, îți pot schimba viața! Iartă-mă! Te iubesc!
Mulțumesc! Te rog!
Nu întotdeauna oamenii frumoși sunt și buni, dar oamenii buni, sunt întotdeauna frumoși!
Nu alerga după cineva care niciodată nu a vrut să meargă alături de tine.
Ține aproape oamenii care reușesc să te facă un om mai bun.
Toți se pare că au idee ce ar trebui să facă ceilalți cu viața lor, dar niciunul cu propria viață.
În
Cruce Dumnezeu a ascuns o taină: Taina Mântuirii fiecăruia! Vai de cel
ce nu are o cruce de dus: acela n-are prin ce se mântui!
Fă-ți timp să te rogi. Este cea mai mare putere!
Credința în Dumnezeu este corabia care plutești deasupra necazurilor și învingi furtunile vieții.
Așa cum ne purtăm cu aproapele, tot așa se va purta Dumnezeu cu noi.
Oricât de mare este problema, Dumnezeu este mai mare!
Un om care l-a ales pe Dumnezeu nu poate fi sărac.
Să nu ai teamă de nimic. Dumnezeu este întotdeauna cu tine. Dumnezeu aude și glasul celui care tace...
Trupul trăiește dacă este locuit de suflet, iar sufletul trăiește dacă este locuit de Dumnezeu.
Cine are minte să ia aminte!
Nimic nu este mai mare ca omul cu Dumnezeu și nimic mai mic ca omul fără Dumnezeu.
Fără Dumnezeu, nu ai putere, nu ai putere, nu ai nimic!
Zâmbește, chiar dacă zâmbetul tău este trist, pt că mai trist este faptul de a nu mai ști să zâmbești.
Dumnezeu nu îți dă niciodată mai mult decât poți duce.
Te
naști și mori. Început și sfârșit. Între ele, clipa și zbaterea și
lupta, Speranța și suspinul, Urcușul și declinul. Te naști ca să mori.
Îngenunchezi. Și zbori. Te rogi... și taci... Mori, ca să te naști...
capat.
Isus Calea ,Adevarul si Viata ![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
Fiti iubiti de Dumnezeu si aveti totul, dragii mei! Amin!
"Lasă-te răstignit şi nu răstigni.
Lasă-te bârfit şi nu bârfi.
Fii blând şi nu fi zelos în rău…
Veseleşte-te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng, căci acesta este semnul curăţiei.
Fii bolnav cu cei bolnavi.
Plângi cu cei păcătoşi.
Fii prieten cu toţi oamenii, dar fii singur în cugetul tău.
Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău să fii departe de toate.
Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor.
Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l; şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi cercetarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…
De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-te măcar cu limba.
Şi dacă nu poţi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar în simţuri.
Și de nu eşti singur în cugetul tău, fii singur măcar cu trupul tău.
Şi de nu poţi lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău.
Şi de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău sau chiar întins pe el.
Şi de nu poţi posti două zile, posteşte măcar până seara. Şi de nu poţi măcar până seara, posteşte măcar să nu te saturi.
De nu eşti curat în inima ta, fii măcar curat în trupul tău.
De nu plângi în inima ta, îmbracă-ţi în jale măcar faţa ta.
De nu poţi milui vorbeşte măcar cu un păcătos.
De nu eşti făcător de pace, fii măcar iubitor de îmbunare.
De nu te poţi strădui, fă-te măcar în cuget netrândav.
De nu eşti biruitor (asupra păcatelor), măcar să nu te mândreşti faţă de cei vinovaţi.
De nu izbuteşti să închizi gura celui ce bârfeşte pe soţul tău, păzeşte-te măcar să nu te faci părtaş în aceasta cu el…
De iubeşti blândeţea, rămâi în pace. Şi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea.
Caută înţelepciunea şi nu aurul.
Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase.
Caută să dobândeşti pacea şi nu împărăţia…
Iată, frate, îndemnul meu: mila să-ţi sporească în suflet până când vei simţi în inima ta aceeaşi milă pe care Dumnezeu o are faţă de lume!"
(Cuvinte despre sfintele nevoinţe ale Sf. Isaac Sirul, Filocalia x
"Ce canon dați celor bolnavi, care nu pot face metanii?
- Celor batrâni și bolnavi li se dă canon după puterea lor. Dacă nu pot face osteneală trupească, dar pot zice rugăciuni, să dubleze rugăciunile cu "Doamne Iisuse". Trăia la mănăstirea Sihăstria un Părinte schimonah, Nicanor Bataca, care, la batrânete, nu putea face metanii, iar închinăciunile le făcea de pe scaun. Dupa ce a căzut la pat, nu mai putea face nici închinăciuni, nici cruce, numai la piept închipuia semnul sfintei cruci, și așa își făcea canonul.
Așadar, fiecare să facă cât poate și cum poate, după sfatul duhovnicului, "că pe dătătorul de bună voie îl iubește Dumnezeu" .
Părintele Paisie Olaru
"Creştinul nu are nici un temei să ţină în inimă ură împotriva cuiva, ura fiind lucrul diavolului. Creştinul se cuvine să ţină în inimă numai dragoste. Şi fiindcă dragostea nu gândeşte răul, nu trebuie să poarte gând rău împotriva nimănui. Când nu am nici o dovadă în această privinţă, nu se cuvine să gândesc despre altul că e rău, trufaş sau altcumva. Să cred, bunăoară, că dacă îi voi arăta respect, el va cădea în trufie, sau dacă îi voi trece cu vederea o jignire, mă va jigni din nou sau îşi va bate joc de mine. Trebuie să nu lăsăm răul să se cuibărească în noi sub nici o formă. Iar răul pe care îl face ura poate fi, de cele mai multe ori, lesne descoperit."
Daca mi se pare ca sunt bun …
Doamne, aminteşte-mi !
Dacă mă văd drept, amiteşte-mi câte drepturi am încălcat.
Dacă mă consider cinstit, aminteşte-mi de câte ori am înşelat.
Dacă mă văd sincer, aminteşte-mi de câte ori am minţit.
Dacă mă consider înţelept, aminteşte-mi inutilitatea multor cuvinte ale mele.
Dacă mă cred bun, aminteşte-mi câtă răutate este în inima mea.
Dacă mă văd smerit, aminteşte-mi câtă făţărnicie este în mine.
Dacă mă văd curat, aminteşte-mi ce negru e sufletul meu.
Dacă mă văd frumos, aminteşte-mi ce zdrenţuit sunt pe interior.
Dacă mă văd puternic, aminteşte-mi că nu pot nimic fără Tine.
Dacă mi se pare că am zidit ceva, aminteşte-mi câte inimi am frânt.
Dacă mi se pare că am credinţă mare, aminteşte-mi ce uşor mă clatin în încercări.
Dacă mă văd curajos, aminteşte-mi cât de laş sunt în a propovădui şi a muri pentru numele Tău.
Dacă mă văd harnic, aminteşte-mi cât de trândav sunt în a împlini poruncile Tale.
Dacă mă consider înţelept, aminteşte-mi pe câţi am rănit prin cuvintele mele.
Dacă mă simt puternic, aminteşte-mi de câte patimi sunt îngenuncheat.
Dacă mi se pare că am dragoste, aminteşte-mi de câtă ură sunt stăpânit.
Dacă mă cred cineva, aminteşte-mi că nu sunt decât ţărână.
Dacă mă simt deja ajuns, aminteşte-mi de unde am plecat.
Dacă mă văd sus, aminteşte-mi din ce adânc m-ai ridicat.
Dacă mi se pare că merit raiul, aminteşte-mi cât de departe e de mine.
SCARA RAIULUI ESTE ÎNLĂUNTRUL NOSTRU
Orice virtute, orice faptă bună, este o treaptă pe scara Raiului.
Când eşti pe o treaptă a scării, de fapt eşti pe toată scara. Când faci o
faptă bună, eşti de fapt îndreptat spre toată fapta bună.
Toate virtuțile sunt unite între ele, aşa precum toate treptele unei
scări sunt unite între ele. Dacă o faptă bună nu ai făcut atunci când
s-a ivit ocazia, de fapt ai căzut de pe toată scara virtuților. De aceea
trebuie mereu şi mereu să o iei de la capăt. Treapta cea mai de jos
este Smerenia. Treapta cea mai de sus este Dragostea. Dar ele sunt egal
unite între ele prin toate celelalte virtuți care le susțin.
Nu trebuie să-ți admiri proprii paşi pe această scară a Raiului, pentru
că rişti să te poticneşti. Adică să nu te făleşti cu binele pe care îl
faci, pentru că vei cădea sub treapta smereniei ... şi vei fi nevoit să o
iei din nou de la început. Dar nu deznădăjdui vreodată.
Şi
nici nu trebuie să priveşti cu ochi critic la căderile celorlalți de pe
această scară a Raiului, ca să nu ajungi să osândeşti pe cineva şi să
cazi cel mai de sus, să cazi din Dragostea dumnezeiască.
Nu
văzând şi sancționând mereu căderile celorlalți, te vei îndrepta tu pe
scara virtuților, ci ridicând şi luând în inimă pe cel împreună călător
cu tine pe scara către Cer, te vei bucura de viața cea veşnică, oferită
în Dar de Mântuitorul lumii.
Să fim însetați mereu de
mântuirea celorlalți, că aşa ne vom mântui şi noi. Pentru că mântuirea
nu e meritul nostru, ci Darul lui DUMNEZEU, ce ne aşteaptă mereu cu
brațele deschise dincolo de scara Raiului, dincolo de meritele noastre,
dincolo de orice faptă bună, pentru a ne transforma pe toți cu iubirea
Lui în sfântă Asemănarea Lui pentru totdeauna, ca fii ai lui DUMNEZEU
după har, ca fii după asemănarea Fiului Său după fire - IISUS HRISTOS -
Mântuitorul lumii întregi.
( Protosinghelul Dimitrie Ivaşco de la Schitul Straja )
Scopul fiecărui om este de a crește, a se dezvolta și de a-și găsi
împlinirea și bucuria de a trăi. Atunci când conștientizăm asta și trăim
în acest fel suntem sănătoși fizic, psihic, emoțional și spiritual.
Când alegem să trăim în compromis, suferința ne va însoți mereu. Iar
când suferința este prezentă, sănătatea noastră precum și bucuria de a
trăi sunt absente. Suferința, dată de compromisuri și renunțare la sine,
nu este o virtute și nici nu duce la nimic bun. Când vom înțelege asta
cu adevărat, vom ști cum să trăim și ce alegeri să facem.
TE DOARE GÂTUL…gâtul tău se închide de durerea și tristețea care ai acumulat-o și pe care nu ai exprimat-o.Ca
să deblochezi învață să cânți cu bucurie, cântând note care îți vor
face inima fericită și vor reda vitalitatea și energia de care ai
nevoie.
TE DOARE PIEPTUL.., pieptul te doare din dezamăgiri, și din neiubire
așa că îmbrățișează-te mai tare și decide să te accepți și să te iubești
din ce în ce mai mult amintindu-ți că ești cel mai important și că vei
fi până în ultimul moment al acestei vieți, cu tine însuți.
TE DOR URECHILE ..., urechile te dor, atunci când îți asculți propria
voce care îți spune câte neputințe și insatisfacții ai,cât și critica
celor din jurul tău. Învață să iți spui în fiecare zii cu voce tare cât
de mult te iubești și apreciază-te pentru fiecare lucru mărunt pe care
îl faci,ascultându-ți vocea sufletului și întorcându-te la esența ta.
TE DOARE STOMACUL..., stomacul te doare când te hrănești cu preocupări
și insatisfacții, în loc de pace și armonie. Învață să îți hrănești
sufletul cu hrană spirituală și stomacul tău va începe să vibreze la
artă și la vers.
TE DOR MÂINILE..., mâinile te dor când cînd faci totul din obligație
fără să pui pasiune, când munca e o rutină care nu-ți aduce satisfacții
și o faci din obligatie. Decide să-ți ingrijești mai mult mâinile și fă
ceva din pasiune: crosetează, pictează, scrie poezii, compune muzică sau
pur și simplu pune pasiune când pregătești o prăjitură, si vei vedea
cum totul se armonizează.
TE DOR PICIOARELE..., picioarele dor atunci când îți este greu să
avansezi în directia visurilor tale , când mergi pe pilot automat și ai
uitat să te inrădăcinezi și să simți iarba și nisipul fin. Învață să
dansezi în armonie cu o bucurie jovială care ți-o dictează inima , ține
ritmul și vei vedea că dansul te va transforma.
TE DOR GENUNCHII…,genunchii te dor, că ai uitat să te apleci cu smerenie
în fața LUI DUMNEZEU. Ți-ai uitat credinta, recunoștința și speranța,
și ai uitat să pui în mâinile lui sfinte toată durerea . Ridică-te și
mulțumește-i pentru toate câte ai, fiindcă Lui nu-i place să te vadă
trist ,prăbușit și neajutorat. Te-ai nascut ca Fiul al LUI iar toate
darurile îți aparțin.
TE DOARE SPATELE…, spatele te doare căci ai uitat de odihnă, ești
stresat și nu te eliberezi de criticile celorlalți, iar toate grijile
tale stau ca un sac cu multe kilograme pe umerii tăi. Învață să te
eliberezi de povara grea scuturându-ți corpul prin mișcare sau dans
energetic.
TE DOR TĂLPILE…, tălpile te dor când ai uitat să te oprești în viață să
te odihnești să-ți liniștești mintea și să-ți răcorești picioarele în
ape liniștite .Învață să faci asta regulat în fiecare seară, să te
relaxezi să te umpli de liniște iar picioarele tale își vor lua energia
din ape și vei găsii raspunsurile pentru a-ți continua calea.
Ascultați-vă corpul, iubiți-vă, respectați-vă ...
Iubirea este cheia pentru tot și toate.
Am observat că unii duhovnici spun bărbaţilor care au probleme cu femeile lor: „Fă răbdare, căci aceasta este crucea ta. Ce să facem? Vei avea plată de la Dumnezeu”. Merg apoi femeile şi le spun şi lor: „Fă răbdare, ca să iei răsplată de la Dumnezeu”. Adică se poate să fie amândoi vinovaţi, dar la amândoi duhovnicul să le spună: „Fă răbdare!”. Şi atunci cel care este vinovat îşi odihneşte gândul crezând că îl suportă pe celălalt, în timp ce în fiecare zi îl face să-şi iasă din fire. Odată a venit la Colibă cineva care mi-a spus că are probleme cu femeia lui. Ajunsese la divorţ. Nu voiau să se vadă unul cu altul. Amândoi erau învăţători şi aveau doi copii. Nu mâncau niciodată acasă. După ce terminau serviciul unul mânca la un restaurant, celălalt la altul, apoi luau câteva sandwich-uri pentru copii. Iar sărmanii copii, atunci când se întorceau părinţii lor acasă, se duceau şi căutau prin buzunare şi prin genţi să vadă ce le-au adus să mănânce. Sufereau o mare dramă. Bărbatul ei era şi cântăreţ la o biserică. La o biserică mergea femeia lui, la alta cânta el. Până acolo ajunseseră. „Părinte, ce să fac? îmi spuse acela. Duc o cruce mare, foarte mare. În fiecare zi avem certuri în casă”. „Ai fost la duhovnic?” l-am întrebat. „Da, am fost şi mi-a spus să fac răbdare, căci duc o cruce grea”, îmi răspunse. „Ia să văd, cine duce o cruce mare, îi spun. Să luăm lucrurile de la început. Atunci când v-aţi căsătorit, vă certaţi ca şi acum?”. „Nu, îmi spune. Opt ani am avut multă dragoste între noi. O adoram pe femeia mea mai mult decât pe Dumnezeu. După o vreme însă, ea s-a schimbat. A devenit cârtitoare, capricioasă…”. Auzi! S-o adore mai mult decât pe Dumnezeu! „Ia vino-ncoace! Ai spus că o adorai pe femeia ta mai mult decât pe Dumnezeu. Dar oare cine este de vină că aţi ajuns în această situaţie, tu sau femeia ta? Tu, căci din pricina ta Dumnezeu şi-a retras harul Său de la femeia ta. Şi acum ce te gândeşti să faci?” îl întreb. „Cred că o să ne despărţim” îmi spune. „Nu cumva te-ai încurcat cu alta?”. „Da, mă gândesc la una”. „Măi omule, nu înţelegi că tu eşti vinovatul? Să ceri iertare de la Dumnezeu, deoarece ai adorat pe femeia ta mai mult decât pe El. Apoi să te duci să ceri iertare şi de la femeia ta şi să-i spui: «Iartă-mă, căci eu am fost pricina creării acestei situaţii în casă şi a chinuirii copiilor noştri!». După aceea să te duci să te spovedeşti şi să adori pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu, iar pe femeia ta s-o iubeşti ca pe femeia ta şi vei vedea că lucrurile vor merge bine”. L-am zguduit bine. A început să plângă. Apoi mi-a făgăduit că o să mă asculte. După puţină vreme a venit din nou la mine şi mi-a spus bucuros: „Îţi mulţumesc, Părinte! M-ai mântuit. Suntem foarte bine şi noi şi copiii noştri”. Vedeţi? Să fie el vinovatul şi să creadă că duce o cruce grea. Nici voi să nu îndreptăţiţi vreodată pe femeile care vin aici şi vi se plâng de bărbaţii lor. Eu nu îndreptăţesc nici pe bărbaţi, nici pe femei, ci numai îi fac să se pună pe gânduri. Să presupunem că femeia îmi spune: „Bărbatul meu bea, vine acasă noaptea târziu, înjură…”. „Ascultă, îi spun, atunci când se întoarce noaptea acasă beat, să te porţi cu el cu bunătate. Dacă începi să cârteşti, zicând: «De ce ai întârziat? Cum de vii la această oră? O să te mai schimbi vreodată? Uită-te în ce hal ai ajuns! Lucrul acesta nu se întâmplă de o zi sau două. Câtă răbdare să mai fac?» şi mai faci şi o mutră acră, atunci diavolul îi va spune: «Mă, de ce mai stai cu proasta asta? Du-te şi te distrează cu alta!». Se poate să ai dreptate, însă diavolul îl va încurca în altă parte dacă procedezi astfel. Dar dacă tu te porţi cu el cu bunătate şi faci puţină răbdare şi rugăciune, fără să te plângi de ceea ce face el, atunci va vedea puţină însorire, se va pune pe gânduri şi se va îndrepta”. După aceea vine bărbatul şi-mi spune: „Femeia mea cârteşte, strigă”.
„Măi omule, îi spun atunci, copiii şi biata ta femeie te aşteaptă cu nerăbdare până la miezul nopţii, iar tu te întorci acasă beat şi începi să înjuri? Ruşine! Te-ai căsătorit să-ţi chinuieşti familia?”. Există cazuri în care se poate să aibă dreptate şi unul şi celălalt. Odată spuneam unui grup de creştini cât de curat a fost Makryanis[1]. Avea curăţie trupească şi sufletească. Atunci sare unul din grup şi spune: „Părinte, hai să nu-l scoatem acum şi pe Makryanis sfânt!”. „Şi de ce nu?” îl întreb. „Pentru că o bătea pe femeia lui”, îmi răspunde. „Stai să-ţi spun cum se petreceau lucrurile. Makryanis, atunci când se întâmpla să aibă vreun ban şi venea la el vreo văduvă care avea copii, i-l dădea. Însă femeia lui, sărmana, cârtea, spunându-i: «Dar şi tu ai copii, de ce ai dat banul?». Atunci acela îi dădea una şi-i spunea: «Tu îl ai pe bărbatul tău, care te va ajuta. Însă aceea, sărmana, nu are pe nimeni. Cine să poarte grijă de ea?». Adică amândoi aveau dreptate”. Apoi, dacă unul din soţi trăieşte duhovniceşte, şi are dreptate, totuşi nu trebuie să ceară dreptate, deoarece, ca un om duhovnicesc ce este, trebuie să înfrunte în chip duhovnicesc nedreptatea. Adică să le înfrunte pe toate potrivit dreptăţii dumnezeieşti, căutând să-l odihnească pe celălalt. Căci dacă un suflet este slab şi greşeşte, are oarecum circumstanţe atenuante. Însă celălalt, care este într-o stare duhovnicească mai bună, dar nu arată înţelegere, greşeşte mult mai mult. Dacă şi oamenii duhovniceşti înfruntă lucrurile lumeşti cu dreptatea lumească, ce se va întâmpla după aceea? Trebuie să meargă mereu la judecătoriile lumeşti. De aceea se chinuiesc oamenii. [1] Erou naţional al grecilor, luptător în Revoluţia de la 1821. Extras din Viața de familie – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
De te rogi, de sezi, de umbli, de te culci, de gândesti, vorbesti, te bucuri, te întristezi, de esti sanatos sau bolnav, de esti acasa sau în ospetie, pe uscat sau pe apa, fii sigur ca Dumnezeu te vede limpede – cum nu se poate mai limpede! – ca îti cunoaste gândurile, dorintele, faptele, starile sufletesti, în fiecare clipa a existentei tale, îti aude mai bine decât cu cel mai fin auz toate vorbele, îti percepe toate miscarile sufletului, desi nu are vedere si nici auz, aceste organe omenesti atât de complicate si de aceea imperfecte (desi noua ni se dovedesc perfecte), fiind El Însusi, în substanta Sa, totul numai vedere (de aceea L-au si numit grecii Theos) si tot numai auz, mai bine zis, tot Lumina si Vedere.
Corpul omului este alcatuit din stihii telurice: lumina, caldura, aer, apa, pamânt. În aceste elemente se va descompune dupa moarte. Lumina si caldura se vor integra luminii si caldurii, aerul – aerului, apa – apei, pamântul – pamântului. Suntem alcatuiti pentru a ne descompune. Slava creaturii Tale, Doamne! Sa întelegem si sa tinem minte cât suntem de singuri si de trecatori si sa dam slava Creatorului. Toti suntem opera mâinilor Lui, oile pasunii Lui.