Puterea rugăciunii, 40 de parastase Ne vorbește Părintele Cleopa Ilie

  Ne vorbește Părintele Cleopa Ilie

Pomenirea mortilor o faceau crestinii demult, la Liturghia Sfantului Iacov: intaia Liturghie care se intocmise inca din vremea celui dintai episcop al Ierusalimului. În timpul ei se randuise slujba speciala pentru morti.

 Dar mai tarziu, randuindu-se alte slujbe pentru morti, s-a vazut cat de mare folos aduc cele 40 de panahizi (parastase) pentru raposati.
S-au descoperit multe taine.

Încă o istorioară despre puterea celor 40 de parastase

Pe timpul împăratului Nichifor Focas, pe la anul 963, cand s-a facut Marea Lavra a Sfantului Anastasie in Muntele Athos, acest imparat crestin a avut razboi cu persii. Totdeauna imperiul Bizantin cu persii au avut razboi, pentru ca sunt in granita.
Și a fost mare lupta. Doua imparatii puternice. Și atunci persii, desi nu i-au biruit pe greci, au luat multime de prizonieri si au facut cele mai grele munci cu ei. Ca sa-i piarda, i-au pus sa faca un tunel. Pe atunci nu erau trenuri, dar in tuneluri faceau depozite. Au pus sa sape intr-un munte sa faca tunel, ca sa tina ei acolo multe. La tunel au pus mai multi prizonieri, ca daca va cadea tunelul peste ei, acolo sa le fie mormantul.

   Ca atunci nu era mestesug sa lege bine tunelul, asa cum se leaga acum.
Bietii greci credinciosi lucrau saracii, ca aveau santinele langa dansii. Si cand au ajuns la o distanta oarecare sub tunel, lucrand, intr-o buna zi, vrrrum!

 A cazut tunelul peste ei. Au murit toti.

Dar prin iconomia lui Dumnezeu, tocmai in fundul tunelului, doua pietre mari au cazut varf la varf si dedesubt a ramas un loc liber. Și acolo in coliba aceea puteau sa traiasca mai multi, ca era larg, dar numai un om a ramas. El cand a vazut ca pietrele se reazema, a intrat dedesubt si nu l-a omorat.

   Dar ce folos? A ramas in intuneric bezna, ca era in pantecele muntelui, intuneric si rece. Și se gandea el: “Au sa ne mai scoata pe noi paganii astia?” Ca daca ar fi fost vorba de cineva de-ai lor, s-ar fi silit sa-i scoata, dar asa, nu s-a mai gandit nimeni la asta, ci i-a lasat morti acolo pe toti.

Și se gandea el: “Ei, am ramas cu mila lui Dumnezeu, dar tot voi muri aici de foame, de frig si de urat”. Și a inceput sa se roage strasnic.

Cand s-a terminat razboiul, venind curand dupa infrangere la satul lor unul din tovarasii lui de arme, femeia l-a intrebat:

- Pe barbatul meu nu l-ai vazut?

El zise:
- Barbatul tau a fost prins de persi impreuna cu altii si am auzit ca i-au pus sa sape un tunel si a cazut tunelul peste ei si au murit toti. Atunci a murit si al dumitale.

Femeia credincioasa stia randuiala care se facea cu parastasele (stiti in Postul Mare, ca duce colive la biserica). Ce s-a gandit ea?

“Sa-i port eu parastasele, daca a murit, si pe urma ii voi face eu si praznic la 40 de zile!”

Dar ce s-a intamplat?

 Dumnezeu voia sa descopere puterea celor 40 de parastase (panahizi).
Atunci in vechime, Sfanta Liturghie se slujea la sate asa cum se slujeste la noi in manastire, adica zilnic. Dar in vremea aceea, veneau toti crestinii la biserica, cum se spune in Faptele Apostolilor, ca „erau pururea zabovind in biserica si intru frangerea painii”.

Și ce a facut biata femeie? De cand a auzit ca a murit, a inceput sa duca la biserica o prescura, un sfert de vin si cateva lumanarele, sa-i poarte parastasele. Asa era traditia. Preotul scotea la Liturghie si o particica pentru robul lui Dumnezeu care murise, dupa cum i-a spus femeia.

El saracul, pana a ajuns vestea la femeie, pana nu stiu ce, el a postit acolo vreo saptamana, mai mult; era gata-gata sa moara de foame. Era ultima suflare acolo in intunericul acela, dar se ruga:

“Doamne, vreau sa ma rog tie, daca Tu ai randuit ca eu sa traiesc sub aceste pietre, Tu poti sa ma scoti si de aici, sau daca nu, mor, si sa mor rugandu-ma, ca n-am alta nadejde”.

 Se ruga saracul cu toata inima, ca era singur in acel intuneric si bezna de munte si stia ca va muri.

Rugandu-se el, deodata numai vede ca a intrat un tanar, dar nu stia pe unde, si avea in mana o sticluta de vin, niste lumanari aprinse si o prescura.

El era aproape lesinat.

 Statea cu pantecele la pamant, ca nu mai putea sa se scoale. Era mort de foame.

- Scoala, frate, si ia si mananca prescura asta si bea vinul asta, ca numai bine ai si lumina! Ca i-a adus toate lumanarile aprinse.

Și el s-a speriat cand a vazut pe tanarul acela.

- Doamne, Tu esti Mantuitorul Hristos?

- Nu. Eu sunt ingerul, pazitorul vietii tale, si acestea ti le-a trimis sotia ta astazi la biserica si Dumnezeu mi-a poruncit, fiindca esti in viata, sa ti le aduc, ca daca erai mort, pentru acestea aveai sa primesti lumina cea vesnica; dar fiindca esti in viata Dumnezeu m-a trimis, fiindca ai trup aici, sa te intaresti cu hrana aceasta.

El insa nu indraznea sa se atinga de ea. Și acela a spus:

- Uite, te rog, ia si te intareste, ca daca nu, mori.

El a prins curaj si a inceput sa manance prescura, dupa aceea a baut cate oleaca de vin, iar manca oleaca de prescura, si asa, incet-incet, a mancat prescura, a baut vinul si numai bine a avut si lumanari. Și atunci a spus ingerul:

- Eu iti voi aduce in fiecare zi, daca sotia ta va duce la biserica aceasta jertfa. Iar daca nu, nu.

Și se gandea el in mintea lui: “Femeia imi face parastasele. Dar ce are sa se intample mai tarziu? Știu ca pana la 40 de zile are sa-mi aduca acestea aici ingerul Domnului. Dar dupa 40 de zile ce are sa se intample cu mine?”

Și nu l-a mai vazut. Și acuma el astepta. A doua zi pe la vremea aceea, vine iarasi ingerul, si-i aduce iarasi asa. I-a adus 20 de zile.
La 20 de zile, sotia lui, grabita saraca acasa, ca avea si copii, s-a dus sa duca vaca la cireada. Și ducand vaca dimineata, cireada plecase din sat, si ea s-a dus tocmai pe camp unde era. A pus deoparte tot ce sa duca, dar intarziind si-a zis:

    “Las’ ca oi duce maine, ca azi nu mai am timp”.
 Și in ziua aceea, nu i-a adus lui ingerul prescura, vinul si lumanarile.
Și el a inceput a plange, zicand: “Vai de mine, mi se pare ca sotia mea numai 20 de panahizi mi-a facut. Azi n-a mai venit ingerul Domnului sa-mi aduca prescura, vinul si lumanarile. De acum voi muri iar de foame!”

Dar ea, biata femeie, daca n-a adus in ziua aceea coliva, a dus a doua zi doua, ca sa fie colivele 40. Și a doua zi a venit ingerul Domnului si i-a adus mai multe lumanari, doua sticle cu vin si doua prescuri. Și i-a zis:
- Sotia ta, a fost ieri cu vaca la cireada, si n-a avut timp sa aduca panahida, dar azi a dus la biserica doua si eu ti le-am adus pe amandoua.

   Și s-a bucurat el tare, cand a vazut ca femeia are de gand sa-i faca 40 de panahizi. Și a facut rugaciunea si a mancat. Și nu l-a mai vazut pe inger, ca s-a dus.
Și se gandea el: “Doamne, Dumnezeule, daca atata mila si indurare ai facut cu mine aicea sub pamant, incat sub muntele acesta imi porti de grija, cu ce sa-ti rasplatesc eu?

   Ce pot eu, om pacatos, sa fac pentru Tine, spre a-ti multumi?”

 Și acum se gandea el: “Hai ca sotia saraca pana la 40 de zile o sa-mi aduca asa, dar la 40 de zile ce are sa fie cu mine? Am sa mor!” Asa se gandea el, ca nu stia ce are sa se intample la 40 de zile.

Și plangea din adancul inimii si multumea lui Dumnezeu pentru mila Lui cea negraita, ca-i poarta de grija, sa nu moara asa de repede, ci sa mai traiasca. Și zice:

 “Tu, Doamne, Care mi-ai purtat de grija si ai dat in gand sotiei mele sa-mi poarte 40 de panahizi, ajuta-mi cu mila Ta si ma scoate de aici, ca Tu le poti pe toate. Iar daca voi muri la 40 de zile, sa-mi fie iertate pacatele mele”.

Deci femeia a continuat asa, si in fiecare zi ingerul i-a adus jertfa pe care o ducea sotia lui la biserica.

 Iar in ziua a 40-a, stand el la rugaciune, a venit ingerul Domnului ca fulgerul, a spintecat muntele in doua, l-a luat de parul capului si l-a pus acasa pe prispa, tocmai in Grecia, in satul de unde era el.

Și cand s-a trezit, a vazut si a cunoscut satul, dar n-a stiut cat de repede a fost dus. Cand a venit el, sotia era dusa la biserica. Și cand a venit ea acasa, vede un militar pe prispa.

 “Vai de mine, cine este acela?”

 De la poarta i-au slabit picioarele de emotie, de frica.

 “Vai de mine, acesta-i barbatul meu. Eu azi am ispravit cu cele 40 de panahizi si tocmai acum a venit si el”.

Și cand a vazut-o si el, a inceput a plange. Ea zicea:

- Vai de mine, omule, de unde vii tu? Eu am auzit ca esti mort si ti-am facut 40 de panahizi.

Iar el a zis:

- Cu adevarat, mare mila ti-ai facut cu mine! Vino in casa.

Și s-au adunat toti vecinii si ziceau:

- A venit vecinul de care se zicea ca e mort.

- Cum ai venit? Cum ai scapat de la pieire, ca se auzea ca ai fost robit si ca a cazut muntele pe voi?

- Toate sunt adevarate, a zis el. Cand ne-a prins, indata ne-a pus sa sapam un tunel si tunelul a cazut peste noi si ne-a acoperit acolo si au murit toti. Și le-a spus ce s-a intamplat cu el, cum au cazut doua pietre, la adapostul carora a putut sta, cum in fiecare zi ingerul Domnului i-a adus o prescura, o sticluta de vin si cateva lumanari. Și a intrebat-o pe sotie:

- Asa-i ca la 20 de zile ai uitat sa duci prescura la biserica? Ea zise:

- N-am uitat, ci n-am avut timp.

- Dar a doua zi ai dus doua.

- Da, doua.

- Doua am primit si eu acolo si toate lumanarile.
Și s-au minunat toti foarte.

- Cum, cine le aducea sub munte?

- Un tanar imbracat in alb, foarte frumos. Venea, intra prin munte cum ai intra prin nor, nu-l impiedica nimic.
Asa sunt ingerii. Daca Dumnezeu il trimite in iad, el nu este impiedicat de nimic. Tot asa in rai.

Cand s-a auzit de minunea celor 40 de panahizi, l-a chemat preotul pe acel ostas la episcopul locului, sa spuna din nou tot ce s-a intamplat. Și i-a povestit acela toate de la capat, si i-a scris istoria aceasta ca sa stie toti puterea parastaselor care se fac pentru morti, fiind rasplatite de Dumnezeu pentru rugaciunea Bisericii in veacul viitor.

 Ca daca omul acela ar fi fost in iad, ingerul nu-i aducea paine si vin, ca acolo nu poate omul sa manance, ci ii aducea puterea rugaciunii care era facuta pentru sufletul lui. Dar fiindca el era inca in trup, i-a aratat ca tot ce-i aducea femeia la biserica, a folosit trupului si sufletului lui.

Iata cum s-a descoperit puterea celor 40 de panahizi si lumea a inceput si mai cu dinadinsul sa faca parastase pentru morti.
    (Părintele Ilie Cleopa.)

    Hristos a Înviat!
    Bucurati-Vă !