"Voi fi fericit când mă voi vindeca

Încercați să evadați din emoțiile negative, care vă cauzează probleme și boli, către emoțiile pozitive, adică spre vindecare și împlinirea dorințelor. Cu cât așteptați mai mult vindecarea, cu atât sunteți mai atașați de emoțiile pozitive. Iar cea mai mică defecțiune vă va da naștere la sentimente agresive și negative.Absolut! Ați atins o dinamică extrem de frecventă în căutarea stării de bine: capcana pozitivității toxice sau a atașamentului rigid. Când încercăm să "evadăm" din emoțiile negative în loc să le înțelegem, creăm o tensiune care ne blochează exact vindecarea pe care ne-o dorim.

Iată de ce se întâmplă acest lucru și cum putem aborda situația mai sănătos:

• Evadarea vs. Acceptare: Fuga de emoțiile negative (tristețe, furie, frică) le oferă acestora mai multă putere. Acceptarea lor ca parte din experiența umană ne permite să le procesăm, în timp ce reprimarea lor duce adesea la somatizare (probleme și boli fizice).
• Capcana Așteptării: Când condiționăm starea de bine de un viitor ipotetic ("Voi fi fericit când mă voi vindeca/ când îmi voi împlini dorințele"), creăm o stare de lipsă. Acest atașament generează frustrare și agresivitate la cea mai mică abatere de la plan.
• Trecerea la Vindecare: Adevărata vindecare nu înseamnă absența totală a negativității, ci dezvoltarea rezilienței. Ea implică trecerea de la starea de rezistență (lupta cu propriile trăiri) la starea de observare conștientă și compasiune față de propria persoană.«Mie îmi cad nenorocirile peste cap și eu ar trebui să fiu recunoscător?» De ce i se dau omului încercări, nenorociri, boli, iar el trebuie să zâmbească, să fie smerit și să-i mulțumească lui Dumnezeu? Întrebare: nu e prea tare asta? Mie îmi cad nenorocirile peste cap și eu ar trebui să fiu recunoscător? Ce logică e asta? Se pare că atunci când apar nenorociri, probleme, adică distrugerea viitorului, a imaginii mele despre lume, dacă păstrez smerenia, adică lipsa urii, a supărării, a condamnării, dacă îi mulțumesc lui Dumnezeu și păstrez bucuria, atunci, în acel moment, pentru că totul se prăbușește în jurul meu și viitorul este una dintre principalele surse ale bucuriei și confortului nostru, când viitorul se prăbușește, dacă eu în acel moment accept, păstrez iubirea, atunci primesc un impuls foarte puternic către Dumnezeu. Distrugerea atașamentelor este eliberarea unei cantități uriașe de energie. Dacă o direcționez către Dumnezeu, primesc o reînnoire, ceea ce se numește acceptarea unei noi energii, și viitorul meu se construiește, în principiu, în conformitate cu dorințele mele. Dacă însă protestez, sunt nemulțumit, sunt deprimat, sunt separat de tot, pentru a primi energia divină, iar eu nu o iau, pentru că sunt amar, sunt deprimat. Prin urmare, orice neplăcere este începutul primirii energiei divine. Dacă le abordăm corect, primim această energie și întreaga lume se schimbă. Noi nu forțăm viitorul, nu încercăm să-l controlăm, înțelegem că viitorul nu este determinat de noi, ci de Cel Prea Înalt.