Cine primește nedreptatea, Îl primește în inima sa pe Hristos Cel nedreptățit.

 . Această cugetare profundă aparține Sfântului Paisie Aghioritul și reprezintă una dintre cele mai înalte lecții de spiritualitate creștină privind răbdarea, smerenia și biruința duhovnicească. Pilonii spirituali ai acceptării nedreptății

• Asemănarea cu Hristos: Iisus Hristos a fost singurul complet nevinovat, dar a acceptat de bunăvoie cea mai mare nedreptate – răstignirea pe Cruce. 
• Purificarea sufletului: Înțelese corect, încercările și nedreptățile venite de la oameni scot la iveală binefaceri duhovnicești ascunse și curăță egoismul.
• Banii duhovnicești: Sfântul Paisie spunea adesea că cei care ne nedreptățesc ne trimit, de fapt, „banii duhovnicești” pentru viața veșnică, deoarece ne oferă șansa de a primi plata iertării de la Dumnezeu.
• Păstrarea păcii interioare: Răspunsul la nedreptate prin rugăciune și iertare transformă suferința într-o stare de har.
•  Perspectiva Sfântului Paisie Aghioritul
  Conform învățăturilor publicate pe platforme teologice precum Doxologia, cel care face o nedreptate se rănește în primul rând pe sine însuși, pierzând harul divin. În schimb, cel care suferă nedreptatea cu demnitate și credință primește binecuvântare directă. 
• „Cel care primeşte nedreptatea Îl primeşte în inima lui pe Hristos Cel nedreptăţit. În străfundul lor, nedreptăţile scot binefaceri.” — Sfântul Paisie Aghioritul 
• Dreptatea omenească este zero în fața dreptății dumnezeiești, ne învață Sfântul Paisie Aghioritul. Pentru un om duhovnicesc, aplicarea rigidă a regulilor pământești nu aduce niciodată adevărata pace a inimii. 
• Dreptatea Omenească vs. Dreptatea Dumnezeiască

  Sfântul Paisie folosea o pildă extrem de simplă și clară pentru a explica această diferență: 
• Dreptatea omenească (a legii): Se bazează pe împărțirea egală. Dacă pe o masă sunt 10 prune și doi oameni, dreptatea omenească spune că fiecare are dreptul la exact 5 prune. Dacă unul ia mai mult, îl nedreptățește pe celălalt. 

• Dreptatea dumnezeiască este să faci ceea ce îl odihnește pe aproapele tău. Să dai cele bune și să ții cele stricate. Să dai pe cele mai multe și să le ții pe cele mai puține.

  Părinte, ce este dreptatea dumnezeiască?

  Dreptatea dumnezeiască este să faci ceea ce îl odihnește pe aproapele tău. Dacă, de pildă, ai de împărțit ceva cu cineva, dă-i nu numai jumatate din ceea ce ai, ci cât vrea acela. Să-l intrebi: „Câte vrei? Două și jumătate? Trei? Ia-le!”. Să dai cele bune și să ții cele stricate. Să dai pe cele mai multe și să le ții pe cele mai puține. Iată, să zicem că o soră ne aduce zece prune. Dacă eu, din pricina lăcomiei pântecelui, mănânc opt și-ți las ție două, te nedreptățesc. Dacă spun: „Deoarece suntem doi, voi mânca eu cinci și-ți voi lăsa ție pe celelalte cinci”, atunci fac dreptate omenească. Iar dacă văd că-ți plac prunele și eu mănânc numai una și-ți spun: „Fă dragoste și mănâncă-le tu pe celelalte, pentru că mie nu-mi prea plac și mă deranjez și la intestine”, atunci fac dreptate dumnezeiască.

  Dar care este dreptatea omenească?

  Dreptatea omenească este atunci când, de pildă, trebuind să împarți ceva cu cineva, dai jumătate și tu ții cealaltă jumătate.

  Părinte, ce loc are dreptatea omenească în viața duhovnicească?

  Dreptatea omenească nu este pentru oamenii duhovnicești; ea este doar frână pentru oamenii lumești. Omul duhovnicesc este lipsit de minte dacă o folosește numai pe ea, pentru că înaintea dreptății dumnezeiești, dreptatea omenească este zero. Dar și omul lumesc, dacă reușește ceva în viața aceasta punând în lucrare numai dreptatea omenească, nu va ajunge la adevărata bucurie și odihnă.

  (Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești III – Nevoință duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 106-107)

• Dreptatea dumnezeiască (a iubirii): Înseamnă să faci ceea ce îl odihnește sufletește pe aproapele tău. Dacă cel de lângă tine vrea mai mult, omul duhovnicesc îi spune: „Ia tu 7 sau 8 prune, mie îmi ajung restul”. El cedează de bunăvoie partea sa bună și o păstrează pe cea mai mică sau mai stricată, doar pentru a-i oferi bucurie celuilalt. 

• Conform CrestinOrtodox.ro, în timp ce dreptatea omenească cere ca cel care a greșit să fie pedepsit aspru, dreptatea divină dorește ca omul să-și recunoască greșeala, să se pocăiască și să fie iertat.

• Rugăciunea în Momente de Încercare și Nedreptate
  Atunci când ești nedreptățit, cea mai puternică armă spirituală nu este argumentul, ci genunchiul plecat la rugăciune. Sfântul Porfirie Kafsokalivitul și Sfântul Ignatie Briancianinov ne oferă două repere fundamentale
• 1. Rugăciunea pentru cel ce te-a rănit (Sfântul Porfirie)

  Sfântul ne îndeamnă ca atunci când cineva ne face rău, să nu ne supărăm, ci să spunem în taină:
• „Dumnezeul meu, Te rog să nu-l osândești pe acest om din pricina mea!” 
• Apoi, rostind Rugăciunea Inimii („Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”), îl ridici spiritual pe cel care te-a rănit direct în fața lui Dumnezeu. Această rugăciune curată „bagă cutremur în demoni”. 
• 2. Rugăciunea celui prigonit de oameni (Sfântul Ignatie Briancianinov)

  O rugăciune profundă de mulțumire și abandonare în voia Tatălui ceresc: 
• „Îți mulțumesc, Doamne, pentru toate suferințele și ispitele pe care Tu mi le-ai trimis spre curățirea și vindecarea sufletului și a trupului meu, care au fost pângărite și rănite de păcate! Iartă-i, Doamne, pe cei ce mă prigonesc și mă nedreptățesc, căci ei nu știu ce fac, și întoarce-i pe calea mântuirii. Amin.”