Să nu cadă sângele lor pe destinul celor vii.

 Sfat de viață: Fiecare femeie e mamă pentru copiii născuți și avortați. Să nu cadă sângele lor pe destinul celor vii.

În învățătura ortodoxă, avortul este considerat o greșeală majoră, iar Biserica subliniază importanța deosebită a iertării și a vindecării spirituale pentru a elibera conștiința și destinul

Valoarea vieții: Copilul este considerat o ființă vie și un suflet creat de Dumnezeu din momentul zămislirii. De aceea, se consideră că femeia poartă responsabilitatea spirituală atât pentru copiii născuți, cât și pentru cei avortați.

Pocăința și iertarea: Doctrina subliniază că nu există păcat de neiertat, dacă acesta este mărturisit. Pocăința sinceră, însoțită de lacrimi și îndrumare duhovnicească (canon), este calea prin care se curăță conștiința și se îndepărtează povara acestui păcat din viața părinților 

Rânduiala Bisericii: Pentru a aduce alinare și a cere iertare pentru pruncii pierduți (cu voie sau fără voie), există canoane de pocăință și rugăciuni specifice, cum ar fi  https://viataeundans.blogspot.com/2024/01/acatistul-de-pocainta-pentru-prunci.html

Aceste cuvinte reflectă o perspectivă profundă din spiritualitatea și teologia creștin-ortodoxă, care acordă o importanță deosebită valorii vieții din momentul concepției și responsabilității spirituale a părinților.

Perspectiva ortodoxă asupra maternității și avortului

• Legătura veșnică: În teologia ortodoxă, sufletul este creat în momentul concepției. Prin urmare, o femeie este considerată mamă pentru toți copiii ei, indiferent dacă aceștia s-au născut sau nu.
• Solidaritatea spirituală: Există credința că starea spirituală a părinților și faptele lor pot avea ecouri în dinamica spirituală a întregii familii.
• Taina Spovedaniei: Biserica Ortodoxă pune un accent deosebit pe pocăință, mărturisire și iertare. Orice păcat, oricât de greu, poate fi șters prin dezlegarea primită de la preotul duhovnic în Scaunul Spovedaniei.
• Pacea sufletească: Scopul rânduielilor de rugăciune și al canonului în aceste situații nu este pedepsirea, ci vindecarea sufletească a mamei, restabilirea păcii și ocrotirea spirituală a copiilor în viață.

În tradiția ortodoxă, avortul este considerat un păcat grav, echivalent cu uciderea, iar canoanele Sfinților Părinți prescriu perioade lungi de oprire de la Sfânta Împărtășanie. Biserica oferă însă iertare prin pocăință sinceră, subliniind că cel mai important canon este acela de a-ți schimba viața și de a-ți plânge păcatele. 

Canoanele Bisericii Ortodoxe și Duhul Pocăinței:

• Uciderea cu premeditare: În canone (precum Canonul 2 și Canonul 8 ale Sfântului Vasile cel Mare sau Canonul 91 al Sinodului Trulan), avortul este sancționat aspru. Femeile care recurg la întreruperea sarcinii pot fi oprite de la împărtășanie timp de 10 ani. În practica pastorală actuală, acești ani sunt adesea reduși de duhovnic, adaptându-se la puterea de pocăință a fiecărui credincios
• Lacrimile pocăinței și faptele bune: Părinții duhovnici ne învață că doar construirea de biserici sau milosteniile exterioare nu pot șterge acest păcat fără o zdrobire a inimii. Pocăința trebuie să vină din suflet și să fie însoțită de lacrimi 
• Așezarea unui copil în loc: Un sfat duhovnicesc frecvent (întâlnit în învățăturile Părintelui Cleopa și ale altor mari duhovnici) este ca, pentru viața luată, părintele să „pună un copil în loc”. Aceasta înseamnă fie salvarea și educarea unui suflet abandonat (înfiere/ajutorarea orfanilor), fie botezarea și purtarea de grijă a unui copil care risca să fie avortat de propria mamă.
• Rugăciune și Tămăduire:
  Pentru sufletele pruncilor adormiți înainte de a fi botezați, Biserica are rânduieli de rugăciune speciale.