Sfânta Cuvioasă Elisabeta (Lazăr) de la Pasărea (1970–2014) a fost o mare pustnică și nevoitoare, cunoscută pentru viața sa de rugăciune și pentru darurile duhovnicești primite de la Dumnezeu, fiind considerată făcătoare de minuni.
Sfânta Cuvioasă Elisabeta (Lazăr) de la Pasărea (1970–2014) a fost o mare pustnică și nevoitoare, cunoscută pentru viața sa de rugăciune și pentru darurile duhovnicești primite de la Dumnezeu, fiind considerată făcătoare de minuni.
Născută pe 7 mai 1970, în comuna Moldova Sulița, județul Suceava, purta în viața civilă numele Rodica Lazăr. La vârsta de doar 15 ani, în anul 1985, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, de lângă București. După trei ani de viețuire monahală, în 1988, a fost tunsă în monahism, primind numele Teodora.
În anul 2003, simțind chemarea unei vieți mai retrase, s-a retras în singurătate pe Muntele Giumalău, unde a trăit ca pustnică, în aspră nevoință, rugăciune și meditație. În 2007 a primit schima cea mare, luând numele Elisabeta.
Pe 6 iunie 2014, Sfânta Cuvioasă Elisabeta a trecut la Domnul, rămânând în amintirea celor care au cunoscut-o drept o nevoitoare smerită și luminată, pustnică a Muntelui Giumalău.
În ședința de lucru din 1 iulie 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea și cu cinstire în data de 5 iunie.
Troparul Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea
Glasul 1
În adâncul pustiului urmând cuvioșilor, ai viețuit cu asprime, dobândind harul Duhului, și suflete la pocăință ai trezit, pe mulți întru necazuri mângâind, iar monahilor îndrumătoare te-ai arătat; de aceea cântăm, Sfântă Elisabeta: Slavă Celui ce ți-a dat ție putere! Slavă Celui ce te-a încununat! Slavă Celui ce lucrează prin tine tămăduiri tuturor!
Acatistul Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Mănăstirea Pasărea, Pustnica Giumalăului (5 iunie)
sursa foto: doxologia.ro
Condacul 1
Celei ce s-a nevoit în asprimea munților dobândind mângâierea Sfinților, care s-a învrednicit de mari daruri duhovnicești de la Dumnezeu și s-a arătat mare tămăduitoare și făcătoare de minuni, Sfintei Cuvioase Elisabeta Pustnica ne rugăm. Iar tu, Sfântă binecuvântată, care ai trăit încă din trup împreună cu Serafimii, mijlocește te rugăm și pentru noi la Hristos Împăratul, căci iată cu dragoste și evlavie te chemăm: Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Elisabeta, ocrotitoarea poporului român, ridică sufletul acestui neam peste toate ispitele diavolești și dăruiește-ne harul iubirii necreate a Preasfintei Treimi!
Icosul 1
Trăind precum Îngerii, Lumina cea nesfârșită a Cerului s-a oglindit în ochii tăi cerești, Sfântă Elisabeta, și prin bunăvoința lui Dumnezeu ai zburat cu totul peste hotarele deșarte ale acestei lumi, ajungând în libertatea celor sfințiți încă de pe pământ, fiică a Tatălui dincolo de fire, Mireasă a Fiului dincolo de veșminte și pocal al Duhului Sfânt în adâncimea inimii tale, de aceea acum te desfeți de dulceața minunată a părtășiei cu Serafimii și auzi din Înalt aceste rugăciuni de la noi:
Bucură-te, țarină românească ce ai rodit înmiit semințele credinței;
Bucură-te, ogor al neamului fertil de rugăciune și asceză;
Bucură-te, cu bucuria celor ce în singurătate se împlinesc în Hristos;
Bucură-te, binecuvântată fecioară, cinstea monahismului românesc;
Bucură-te, floare a poporului ce ne acoperi pe toți cu mantia ta;
Bucură-te, copilul Sfintei Treimi ce te rogi pentru neamul acesta încercat;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Elisabeta, ocrotitoarea poporului român, ridică sufletul acestui neam peste toate ispitele diavolești și dăruiește-ne harul iubirii necreate a Preasfintei Treimi!
Condacul 2
Te-ai născut în județul Suceava într-o familie cu zece copii, fiind cel de-al cincilea vlăstar al părinților, Sfântă Elisabeta, și de când erai copilă ai arătat că ești vas curat al harului iubind rugăciunea, fecioria, citirea Ceaslovului și având evlavie pentru cele sfinte, așa încât la vârsta de 16 ani Maica Domnului ți s-a arătat pe malul unui râu chemându-te la călugărie și astfel imediat ai intrat în obștea Mănăstirii Pasărea unde după o vreme ai primit rangul de rasoforă, adică având dreptul de a purta rasa monahală, fiind numită ”Elisabeta”: Aliluia!
Icosul 2
Ai lucrat rucodelie în atelierul mănăstirii Pasărea unde se făceau diferite obiecte bisericești dar ai și învățat să cânți la strană urmând Școala de muzică psaltică din București, iar la 26 de ani ai fost chemată în Ierusalim să slujești la Biserica Sfântului Mormânt denumită Biserica Învierii unde te-ai îmbolnăvit de cancer de colon și te-ai primejduit să mori:
Bucură-te, că fiind în spital, ai plecat în viața de dincolo;
Bucură-te, că ai vizitat iadul și ai avut multe alte vedenii;
Bucură-te, că prin minune ai revenit cu sufletul în trup;
Bucură-te, că acele trăiri te-au schimbat pentru totdeauna;
Bucură-te, că purtând centura Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, te-ai vindecat deplin;
Bucură-te, că medicii s-au mirat că nici operație nu ai mai făcut;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Elisabeta, ocrotitoarea poporului român, ridică sufletul acestui neam peste toate ispitele diavolești și dăruiește-ne harul iubirii necreate a Preasfintei Treimi!
Condacul 3
Urmând acestei trăiri dincolo de fire și păstrând în mintea ta cele ce ai văzut în cele de mai de jos, adică în locul de chinuire a celor ce mor nemântuiți, ai urcat pe o altă treaptă a conștiinței de sine și ai dobândit acea sfială a inimii în fața morții știind că singurul scop al vieții tale era ca după moarte să urci, nu să cobori, aceasta fiind și Rațiunea Divină pentru care Dumnezeu ne-a zidit: ca să ne mântuim: Aliluia!
Icosul 3
Ai pornit deci pe drumul spinos al sfințeniei, Cuvioasă Elisabeta, căci nu mantia călugăriei te-a făcut monahie ci respectarea jurămintelor monahale dincolo de ființă, jurăminte pe care le-ai făcut la vârsta de 27 ani întoarsă fiind de la Ierusalim la Mănăstirea Pasărea, primind numele de ”Teodora”, iar noi cinstitorii tăi te lăudăm:
Bucură-te, că ai căutat Împărăția lui Dumnezeu din tine;
Bucură-te, că acela a fost scopul vieții tale;
Bucură-te, că ai găsit în inima ta lărgimea Raiului;
Bucură-te, că ai adăpat în tine Dragostea lui Hristos;
Bucură-te, că Soarele veșnic a răsărit în cugetul tău;
Bucură-te, că mai apoi ai luminat întreaga lume cu razele Lui strălucitoare;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Elisabeta, ocrotitoarea poporului român, ridică sufletul acestui neam peste toate ispitele diavolești și dăruiește-ne harul iubirii necreate a Preasfintei Treimi!
Condacul 4
Simțind chemarea unei vieți mai retrase, la îndemnul vrednicului de pomenire Părintele Arsenie Papacioc te-ai retras în singurătate pe Muntele Giumalău, căci Preacuviosul Părinte ți-a zis: ”Du-te, viteazo, în pustie!”, iar tu, făcând ascultare, te-ai retras într-un bordei din vârful muntelui unde ai început adevărata viață, simplă dar grea, plină de asceză mistică sub Acoperământul Maicii Domnului: Aliluia!
Icosul 4
Aveai o blândețe ce liniștea orice suflet, o privire caldă și plină de lumină și o dragoste ce ieșea din tine și pătrundea adânc până în cele mai tainice cotloane ale sufletului celuilalt, Sfântă Cuvioasă, și în fiecare gest al tău se simțea pacea Cerului, mângâierea Preacuratei Născătoare de Dumnezeu și sfințenia celor ce au biruit trupul spre veșnicie:
Bucură-te, că tăcerea a devenit virtute;
Bucură-te, că ai iubit pătimirea celor singuratici;
Bucură-te, că ai dobândit puterea schimnicilor;
Bucură-te, că ai urcat peste neputințele trupului;
Bucură-te, că ai biruit frigul, foamea, sete și toate cele ale firii;
Bucură-te, cea asemenea Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, pustnica;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Elisabeta, ocrotitoarea poporului român, ridică sufletul acestui neam peste toate ispitele diavolești și dăruiește-ne harul iubirii necreate a Preasfintei Treimi!
Condacul 5
În micul tău bordei se afla pământul întreg așezat la picioarele lui Dumnezeu, căci tu, Sfântă Elisabeta, făceai rugăciuni fierbinți pentru toți oamenii, plângând pentru neamul românesc, rostind cântări bisericești și psalmi și cerând Mila Tatălui pentru copii Lui români, să trimită Duhul cel Sfânt peste popor ca harul să se sălășluiască în fiecare inimă: Aliluia!
Icosul 5
Precum tu L-ai iubit pe Dumnezeu așa și El te-a iubit pe tine și ți-a dat darul de a petrece nevătămată printre animalele sălbatice care, simțind harul ce se afla în tine stăteau deoparte fără a te primejdui, și astfel ai dobândit prietenia la doi lupi care te însoțeau peste tot unde umblai prin pustie ca doi slujitori și apărători, iar noi ne minunăm:
Bucură-te, că lupii îți erau tovarăși nedespărțiți;
Bucură-te, că de plecai din munte ei te așteptau pe cărare;
Bucură-te, că odată ce intrai iar în pustie, lupii te urmau;
Bucură-te, că și ursul era casnicul tău;
Bucură-te, că hrăneai cerbul din mâinile tale;
Bucură-te, că totul era armonie în jurul tău, pace și bucurie;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Elisabeta, ocrotitoarea poporului român, ridică sufletul acestui neam peste toate ispitele diavolești și dăruiește-ne harul iubirii necreate a Preasfintei Treimi!
Condacul 6
Ai fost un munte al Adevărului, Sfântă Elisabeta, o dovadă vie că omul a fost zidit pentru a ajunge precum Îngerii, căci sfințenia ta a pătruns dincolo de platoșa groasă a păcatelor celor ce te căutau, având darul de la Dumnezeu de a lua povara de pe umerii celor chinuiți ca să își vadă mai bine necurăția și să se poată ridica din căderi: Aliluia!
Icosul 6
Deși ai dorit singurătatea nu ai putut să fii singură și primindu-i pe creștinii care te cercetau le-ai deschis inima spre Cer, le-ai pus în minte Lumină în loc de întuneric, ai dat nădejde celor disperați și tuturor le-ai dus sufletele în rugăciune la Dumnezeu, iar aceștia simțind tămăduirea trupului și a duhului, te-au lăudat așa:
Bucură-te, că ziua trăiai în fericirea Sfinților pe care o împărtășeai cu ceilalți;
Bucură-te, că noaptea erai candelă nestinsă a lacrimilor duhovnicești;
Bucură-te, că te rugai necontenit, chiar și în somn;
Bucură-te, că rugăciunea lui Iisus era ceasornicul inimii tale;
Bucură-te, că și carnea de pe trup se ruga odată cu mintea;
Bucură-te, că toată ființa ta era ațintită numai la Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Elisabeta, ocrotitoarea poporului român, ridică sufletul acestui neam peste toate ispitele diavolești și dăruiește-ne harul iubirii necreate a Preasfintei Treimi!
Condacul 7
Trăiai pentru a-L slăvi pe Dumnezeu în fiecare gest al tău, în fiecare cuvânt, în fiecare gând, și ograda ta era veșnic verde deși poate pădurea era secetoasă vara, hrănită fiind din Lumina și Apa Izvorului Vieții ce se revărsa din tine, Sfântă Cuvioasă, iar locul viețuirii tale era și el sfințit, devenind un tărâm al Raiului unde timpul nu mai avea putere iar căci tu trăiai încă din trup în timpul veșniciei lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Ai purtat în inima ta neamul românesc și nu ai lăsat candela lui să se stingă niciodată ținând trează nădejdea poporului în Mila lui Dumnezeu și deși trăiai în sărăcie lepădată fiind cu totul de orice dorință materială, dăruiai cu îmbelșugare cele de trebuință creștinilor care te vizitau, pentru ca bucuria lor să fie deplină:
Bucură-te, că luai asupra ta păcatele celorlalți;
Bucură-te, că făceai tu pogorământ pentru ei la Dumnezeu;
Bucură-te, că erai duhovnica și maica sufletelor lor;
Bucură-te, că și acum le fel ne scoți din negura căderii;
Bucură-te, că ne eliberezi de sub chinul greșelii;
Bucură-te, că ești rugătoare fierbinte pentru toți românii;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Elisabeta, ocrotitoarea poporului român, ridică sufletul acestui neam peste toate ispitele diavolești și dăruiește-ne harul iubirii necreate a Preasfintei Treimi!
Condacul 8
Cunoscând greutățile pustniciei ai dorit să ai un schit cu o bisericuță mică unde să se poată face sfintele slujbe și adunându-se un grup de creștini dimpreună cu alți pustnici din acele locuri, s-a ridicat cu ajutorul lui Dumnezeu un schit îngropat pe jumătate în stâncă, și astfel prima slujbă s-a putut face în anul 2004 chiar de praznicul Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul: Aliluia!
Icosul 8
În anul 2007 ai primit tunderea în schima cea mare cu numele de Elisabeta, și ai luat prin aceasta asupra ta și votul tăcerii, cea mai grea ascultare, trăind în continuare o viață retrasă în sihăstria ta, cu multe lipsuri și nevoințe trupești, și în tine ardea dorul nestins de a te întâlni cu Domnul așa cum cerbul dorește și însetează după izvoarele cele limpezi de apă în arșița verii:
Bucură-te, că ai fost o luptătoare neînfricată;
Bucură-te, că niciodată nu ai lăsat jos arma rugăciunii;
Bucură-te, că toată lupta ta era spre a birui trupul, patimile și diavolul;
Bucură-te, că ai trecut peste slăbiciunile cărnii;
Bucură-te, că puterea lui Dumnezeu s-a desăvârșit astfel în tine;
Bucură-te, că ai ars spinii gândurilor, țintind doar spre Cer;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Elisabeta, ocrotitoarea poporului român, ridică sufletul acestui neam peste toate ispitele diavolești și dăruiește-ne harul iubirii necreate a Preasfintei Treimi!
Condacul 9
Nimeni nu poate cunoaște cu adevărat adâncimea încercărilor tale în pustie, Sfântă Elisabeta, căci tu te-ai nevoit în locuri sălbatice neștiute de oameni, dar prin puterea rugăciunii și a tăriei tale duhovnicești ai limpezit văzduhul și pământul de ispitele și nălucirile pădurii, cunoscând astfel alți pustnici ascunși în măruntaiele pădurii de la care ai învățat taine ascunse ale Cerului: Aliluia!
Icosul 9
Iar Dumnezeu, după ce ți-a încercat dorința de a birui, ți-a dat puterea de a trece peste șerpi și peste scorpii, fiind piatra cea din capul unghiului ce ai răsturnat tarabele înșelătorilor diavoli, alungându-le vicleniile și înfricoșările prin chemarea Numelui lui Dumnezeu, iar noi te cinstim:
Bucură-te, că ai fost precum sulița Sfântului Mercurie;
Bucură-te, că rugăciunea ta a străpuns ochiul demonului;
Bucură-te, că mintea ta s-a dezlegat de înșelăciunea voinței;
Bucură-te, că puterea inimii tale a doborât toate legăturile satanice;
Bucură-te, că ai făcut Rai din munții Rarăului;
Bucură-te, că tăria ta duhovnicească a trecut de hotarele stâncilor;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Elisabeta, ocrotitoarea poporului român, ridică sufletul acestui neam peste toate ispitele diavolești și dăruiește-ne harul iubirii necreate a Preasfintei Treimi!
Condacul 10
Înzestrată fiind de la Dumnezeu cu darul biruinței în luptele duhovnicești, te-ai arătat mare făcătoare de minuni pentru toți cei care alergau la rugăciunile tale, aducând bucuria, pacea și izbăvirea în familiile lor încercate,și astfel ei au cunoscut și din fapte, nu doar din vorbe, că sfințenia ți-a fost încredințată de când erai în trup: Aliluia!
Icosul 10
Dar cu toate că erai mare vindecătoare de toate bolile, mai ales de cele fără leac omenesc, ai răbdat crucea bolii tale fără să ceri de la Dumnezeu vreo salvare, fiindcă vedeai în încercarea ta voia Domnului Hristos de a te duce la El în Cer, și astfel ai îndurat durerile mari ale sfârșitului ca pe un medicament amar ce curăța din tine ultimele urme de întinare:
Bucură-te, că ai trăit ortodoxia autentică;
Bucură-te, că ai văzut în suferință, scară către Cer;
Bucură-te, că luminai totul în jur;
Bucură-te, că pacea ta se răspândea peste tot;
Bucură-te, că insuflai dragostea de rugăciune, post și ascultare;
Bucură-te, că ai iubit libertatea robilor lui Hristos;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Elisabeta, ocrotitoarea poporului român, ridică sufletul acestui neam peste toate ispitele diavolești și dăruiește-ne harul iubirii necreate a Preasfintei Treimi!
Condacul 11
Ai fost un om al bucuriei, Sfântă Elisabeta, o ființă diafană, smerită, abia văzută de oameni dar din plin părtașă la ospățul ceresc, iubind rugăciunea ca tovarăș de viață; erai aprigă, puternică, frumoasă și războinică așa cum se potrivește unei luptătoare a Domnului Hristos și nimic nu te-a putut opri din calea mântuirii, fiind cu duhul în Ceruri de când erai încă în trup: Aliluia!
Icosul 11
Viața ta a fost grea pe pământ fiindcă în munți nu doar te-ai desfătat de liniștea pădurii și de prietenia animalelor, ci ai avut de îndurat și asperitățile locului: furtuni, inundații, ger, zăpezi mari și alte întâmplări nu doar ale naturii, ci și venite din ispita diavolului, dar te-ai strecurat întotdeauna printre greutăți ca un fulg ușor și smerit iar pustia și-a pierdut asprimea căci până și natura s-a îmblânzit pentru a-ți aduce pace și liniștire:
Bucură-te, că erai gingașă precum căprioarele;
Bucură-te, că erai înțeleaptă precum lupii;
Bucură-te, că erai puternică precum ursul;
Bucură-te, că erai blândă precum cerbul;
Bucură-te, că erai luptătoare neînfricată;
Bucură-te, că nimeni nu te-a supus vreodată pe tine, roaba lui Hristos;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Elisabeta, ocrotitoarea poporului român, ridică sufletul acestui neam peste toate ispitele diavolești și dăruiește-ne harul iubirii necreate a Preasfintei Treimi!
Condacul 12
Oriunde mergeai în afara muntelui luai cu tine brâul de piele al Sfântului Ioan Iacob Hozevitul și îi încingeai cu el pe creștinii bolnavi sau pe femeile care nu puteau rodi, iar Dumnezeu, la rugăciunile marelui Sfânt și ale tale, făcea de îndată minunea, și astfel ai adus mângâiere acolo unde era întristare spre slava Preasfintei Treimi: Aliluia!
Icosul 12
Aveai uneori stări de extaz duhovnicești, căzând nemișcată zile întregi, vizitând Raiul și având parte de bucurii cerești, iar apoi îți reveneai și cereai de mâncare celor din jur. Dar într-una din zile Dumnezeu a voit ca sufletul tău să rămână veșnic cu El, așa încât la vârsta de 44 de ani, în anul 2014, te-ai mutat cu totul în Împărăția Cerească, sfârșindu-se durerea ta trupească și intrând în ceata Sfintelor Cuvioase:
Bucură-te, privighetoare liberă ce ai zburat spre cuibul Tatălui;
Bucură-te, că ești candelă veșnic aprinsă a neamului românesc;
Bucură-te, că și hainele purtate de tine sunt făcătoare de minuni;
Bucură-te, că ne închinăm sfintelor tale moaște cu dragoste și evlavie;
Bucură-te, că te faci simțită lângă noi când ne încearcă viața;
Bucură-te, că ne iubești și ne acoperi cu mantia ta apărătoare;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Elisabeta, ocrotitoarea poporului român, ridică sufletul acestui neam peste toate ispitele diavolești și dăruiește-ne harul iubirii necreate a Preasfintei Treimi!
Condacul 13
O, Sfântă Maică Elisabeta, Pustnica din munții românești, primește te rugăm aceste cuvinte spuse cu dragoste și cinstire și mijlocește la Tronul lui Dumnezeu pentru țara aceasta România, să ne ierte pe toți românii că ne-am rătăcit de la Poruncile Sale, roagă-te pentru copii încercați ai țării și pentru neamul nostru care stă să se stingă pierzându-și credința și puterea; adu-ne darul luminării să ni se aprindă inimile de focul iubirii lui Hristos și darul de a discerne binele de rău, să găsim în noi credința poporului de odinioară, să se nască vlăstare ale Bisericii Ortodoxe care să slujească acestui neam din Sfântul Altar, ca să se umple bisericile iar și să primim din nou bunăvoința Părintelui nostru, Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).
Icosul 1
Trăind precum Îngerii, Lumina cea nesfârșită a Cerului s-a oglindit în ochii tăi cerești, Sfântă Elisabeta, și prin bunăvoința lui Dumnezeu ai zburat cu totul peste hotarele deșarte ale acestei lumi, ajungând în libertatea celor sfințiți încă de pe pământ, fiică a Tatălui dincolo de fire, Mireasă a Fiului dincolo de veșminte și pocal al Duhului Sfânt în adâncimea inimii tale, de aceea acum te desfeți de dulceața minunată a părtășiei cu Serafimii și auzi din Înalt aceste rugăciuni de la noi:
Bucură-te, țarină românească ce ai rodit înmiit semințele credinței;
Bucură-te, ogor al neamului fertil de rugăciune și asceză;
Bucură-te, cu bucuria celor ce în singurătate se împlinesc în Hristos;
Bucură-te, binecuvântată fecioară, cinstea monahismului românesc;
Bucură-te, floare a poporului ce ne acoperi pe toți cu mantia ta;
Bucură-te, copilul Sfintei Treimi ce te rogi pentru neamul acesta încercat;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Elisabeta, ocrotitoarea poporului român, ridică sufletul acestui neam peste toate ispitele diavolești și dăruiește-ne harul iubirii necreate a Preasfintei Treimi!
Condacul 1
Celei ce s-a nevoit în asprimea munților dobândind mângâierea Sfinților, care s-a învrednicit de mari daruri duhovnicești de la Dumnezeu și s-a arătat mare tămăduitoare și făcătoare de minuni, Sfintei Cuvioase Elisabeta Pustnica ne rugăm. Iar tu, Sfântă binecuvântată, care ai trăit încă din trup împreună cu Serafimii, mijlocește te rugăm și pentru noi la Hristos Împăratul, căci iată cu dragoste și evlavie te chemăm: Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Elisabeta, ocrotitoarea poporului român, ridică sufletul acestui neam peste toate ispitele diavolești și dăruiește-ne harul iubirii necreate a Preasfintei Treimi!
Rugăciune:
Sfântă Maică Elisabeta, binecuvântată ocrotitoare a poporului român, tu ai fugit de lume în pustie, fugind de fapt de minciuna și înșelăciunea vieții omenești, și scăpând din lațul amar al amăgirii și al păcatului te-ai ascuns sub ramurile înalte și curate ale copacilor din munți, sub pavăza stâncilor și a cântecului izvoarelor, umbrită de vuietul râurilor și de ciripitul păsărilor, iar muntele l-ai făcut tărâm sfințit și altar deschis spre Cer.
Tu, cea ce ai purtat schima cea mare și care ai dobândit darul îndumnezeirii încă din această lume, nu ne lăsa nemiluiți pe noi rugătorii tăi, ci coboară din Ceruri și aprinde în noi flacăra iubirii, tămăduiește toate bolile și neputințele noastre, învelește-ne cu brâul milei tale, dezleagă nodurile înșelăciunii, acoperă-ne cu mantia bunătății tale, apără-ne de năvălirile demonilor și biruiește toate ispitele ce ne încearcă.
Tu, cea ce ai trăit atâta vreme în pustia muntelui și cunoști atât de bine frământările acestui neam, izbăvește-ne de capcanele ereziei, să avem trezvie lucrătoare, să ne păstrăm credința strămoșească și să fim apărați din Împărăția lui Dumnezeu de război și de neamurile străine care vor să cotropească pământul, mintea, inima și sufletul țării noastre. Fii pentru noi Înger Păzitor și ocrotește acest neam pentru ca să dăinuie credința, să ne rugăm toți într-un singur glas în rugăciunea cea adâncă a fiilor și fiicelor lui Dumnezeu, cu privirea ațintită la Cer, acolo unde tu cânți cântarea Serafimilor acum și în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinților, miluieşte-ne şi ne mântuiește pe noi! Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.