24 DE ORE ORTODOXE – UN PROGRAM ORTODOX

 

DIMINEAŢA

(Dacă e sărbătoare, mergem la biserică)

 

-          Rugăciuni către Hristos, Maica Domnului, Puterile îngereşti, Sfinţii zilei, 2-3 Psalmi etc., după rugăciunile începătoare.

-          Se ia anaforă şi aghiasmă.

-          Rugăciune pentru micul dejun (se face sfînta cruce peste bucate).

 

La prînz

-          Cîteva rugăciuni îndrăgite (Psalmi, Acatiste etc.).

-          Metanii sau închinăciuni (după putinţă).

-          Tămîiem camera.

-          Ne pomenim viii şi morţii  (părinţi, rude, prieteni), cerînd pentru ei de la Dumnezeu milă, pace, iertare de păcate şi celelalte.

-          Rugăciuni înainte şi după masă.

-          Citim cîteva pagini despre vieţuirea ortodoxă (din Proloage, Pateric, Ne vorbeşte părintele… etc.)

-          Cîteva pagini din Noul Testament.

 

Seara

-          Cîteva rugăciuni.

-          Metanii şi închinăciuni.

-          Scurtă citire.

-          Rugăciuni la masă.

-          Tămîiem icoanele şi camera.

-          Ne miruim (frunte, gură, urechi, mîini).

 

ÎN CAMERA ORTODOXĂ

 

-          2-3 icoane (ortodoxe, nu tablouri catolice poreclite “icoane”!).

-          Tămîie.

-          Untdelemn de la Sfîntul Maslu.

-          Anaforă şi aghiasmă.

-          Psaltire şi Ceaslov, Acatistier, cărţi despre credinţa ortodoxă.

-          NU postere (afişe), imprimeuri cu animale, roboţi, extratereştri.

-          NU imagini cu vedete muzicale, cineastice, pornografice.

-          NU bibelouri (mici idoli), sau ceasuri cu imagini religioase.

 

ALTE RÎNDUIELI ALE FAMILIEI ORTODOXE

 

1.            Post miercurea şi vinerea.

2.            Duminica şi în sărbători: prezenţi la biserică.

3.            Post şi spovedanie în cele patru posturi mari.

4.            Săptămînal: mergem la Sfîntul Maslu.

5.            Săptămînal: puţină milostenie cu orfani, săraci, infirmi.

6.            Lunar (sau după putinţă): pomelnic cu vii şi morţi la biserică. Acasă: sfinţire şi/sau Sfîntul Maslu.

7.            La fiecare salariu cumpărăm o carte, sau icoane, casete cu duhovnici, tămîie etc.

8.            Anual: 2-3 vizite la mănăstiri.

9.            La serviciu, în oraş, în vizită: o ţinută serioasă (nu “băbească”, dar fără: rimel, decolteu, minijupă, bluze transparente etc.)

10.         Renunţarea la televizor (boala de obşte a lumii de azi).

 

-          NU mergem la cabinete de radiestezie, bioenergie, parapsihologie, vrăjitorie, spiritism, yoga sau alte forme de magie şi ocultism.

-          NU ne preocupăm de horoscop, zodiac, astrologie etc.

-          NU participăm la distracţii în posturi.

-          NU cununăm oameni nebotezaţi.

 

DACĂ AVEM COPII

 

1.            Ne rugăm împreună cu el (dimineaţa, la prînz şi seara).

2.            Îi învăţăm să facă zilnic cruce, metanii şi închinăciuni.

3.            Post: miercurea şi vinerea.

4.            Duminica şi în sărbători îi luăm la biserică.

5.            Zilnic, dimineaţa, le dăm anaforă şi aghiasmă.

6.            Îi învăţăm să se spovedească, îi luăm cu noi la duhovnic, cel puţin în cele patru posturi.

7.            Le citim zilnic din Evanghelie, din Vieţile Sfinţilor şi din alte cărţi ortodoxe. După 7-8 ani le hotărîm să citească singuri.

8.            Îi învăţăm să aprindă candela şi să tămîieze.

9.            Îi învăţăm să dea de mici milostenie la omul sărac.

10.         Îi luăm în vizită la mănăstiri.

11.         La fiecare salar le facem un cadou ortodox: carte, iconiţă, cruciuliţă, o metanie, mir etc.

12.         Le arătăm cum şi de ce să facă un pomelnic.

13.         Îi vom învăţa pe înţelesul lor despre Hristos, Maica Domnului, Sfinţii Îngeri, diavoli, rai, iad, păcat, pocăinţă, faptele bune ale credinţei, rînduielile Bisericii.

14.         Cînd sînt agitaţi, tulburaţi, speriaţi, suferinzi de boli psihice ori trupeşti, îi ducem la preot pentru rugăciuni de liniştire şi de sănătate.

15.         Nu ne certăm/îmbătăm/fumăm în faţa copiilor.

 

Părinţii păcătuiesc atunci cînd:

 

1.            Dau copiilor voie să se joace oricînd, oriunde şi cu oricine.

2.            Îngăduie copiilor să privească la televizor.

3.            Nu-i învaţă pe copii să se roage, să postească, să umble la biserică şi celelalte, motivînd că “nu au timp”.

4.            Nu îşi duc copiii la biserică, la mănăstiri, la spovedanie.

5.            Le îngăduie să-şi petreacă timpul liber la calculator, jocuri electronice, filme, teatre, concerte, circuri, carnavaluri, adunări sportive, cursuri de modă, fitness, karate, yoga, bioenergie, radiestezie.

6.            Le îngăduie copiilor orice ţinută/tunsoare/limbaj/comportament, motivînd să sînt copii şi “nu ştiu”.

7.            Le permit copiilor animite păcate, motivînd că “trebuie să ştie”, să fie “căliţi de mici” pentru “experienţa vieţii”.

8.            Le permit copiilor să citească orice, să mănînce cînd şi ce vor, să doarmă oricît, să meargă oriunde vor, să fie “liberi” de orice program.

 

CUM SE FACE UN POMELNIC?

 

 

 

Pentru cei vii ce se vor pomeni:

 

Se scriu:

-   părinţii trupeşti,

-   părintele duhovnic,

-   naşii de botez şi de cununie,

-   soţia / soţul / copiii,

-   rude şi prieteni

 

 

Condiţii obligatorii pentru a fi pomeniţi la Sfînta Liturghie:

 

-   să fie botezat în Biserica Ortodoxă,

-   să fie cununat în Biserica Ortodoxă,

-   să nu fie cununat cu rudenii trupeşti (pînă la gradul …) sau duhovniceşti (naşi cu fini, sau rude ale cumetrilor)

-   să aibă naşi botezaţi şi cununaţi ortodox,

-   să fie drept-credincioşi (să creadă în Sfînta Treime, Maica Domnului, Sfinţi; să cinstească Sfînta Cruce, icoanele, sfintele moaşte),

-   să ducă o viaţă evlavioasă ortodoxă (rugăciune, post, prezenţă la biserică, spovedanie, milostenie şi alte fapte bune ale credinţei)

 

 

“Viaţă evlavioasă ortodoxă” înseamnă:

 

-   să nu fie: curvari, hoţi, beţivi, petrecăreţi, fumători, drogaţi, hulitori, atei, apostaţi, batjojcoritori de orfani şi văduve, ucigaşi, răpitori, scandalagii, răzbunători etc.

-   să nu practice: masturbare, perversiuni: împreunări anale / orale, cu animale; homosexualitate şi lesbianism sau pedofilie. 

-   să nu săvîrşească, să nu mijlocească, să nu îndemne sau să încurajeze practicile şi metodele contraceptive: păzire (calendar, prezervativ, sterilet), băi, leacuri, pastile, avort,

-   să nu aibă profesii imorale, prin care se aduc prejudicii (directe sau indirecte) Bisericii şi mîntuirii altora, de pildă: patron de bar, sex-shop, casă de toleranţă, regizor / actor, redactor TV, editor de publicaţii antiortodoxe (eretice, erotice, umanist / evoluţioniste), traficanţi de droguri, femei, arme etc.

-   să nu fie francmasoni: funcţionari în organizaţii, organisme, societăţi, fundaţii, asociaţii, cluburi şi ligi naţionale şi europene. 

-   să nu emită prin politica lor legi ce încalcă suveranitatea, autoritatea şi autonomia Bisericii şi a ţării (integrări, adeziuni, afilieri la organizaţii internaţionale: NATO, UE, ONU, UNESCO, FMI, Banca Mondială, Mişcarea Ecumenică etc.)

-   să nu creadă în vrăji / superstiţii populare ori “ştiinţifice” păgîneşti şi să nu ia sfat în necazurile lor de la vrăjitori şi ocultişti (chiar botezaţi ortodox): radiestezie, bioenergie, acupunctură, telepatie, telekinezie, hipnoză,  dianetică, meditaţie transcendentală, spiritism, yoga, sau alte forme de vrăjitorie europeană şi orientală. 

 

Toţi aceştia se pot pomeni doar la Psaltire şi Sfîntul Maslu (şi se pot spovedi).

CE TREBUIE SĂ CEREM ÎNTR-UN POMELNIC

 

1.     Păstrarea credinţei ortodoxe, curaj în apărarea credinţei, neţinînd seama de ameninţări sau avantaje. Puterea de a săvîrşi fapte ortodoxe.

2.     Venirea la credinţă a neortodocşilor (păgîni, Iudei şi eretici creştini: papistaşi, protestanţi şi neo-protestanţi).

3.     Răbdarea necazurilor şi a celor ce ni le fac.

4.     Răbdare în boală, sărăcie, lipsă.

5.     Mulţumiri lui Hristos în necazuri, căci necazurile ne smeresc.

6.     Sănătate în Hristos.

7.     Cunoaşterea păcatelor proprii.

8.     Izbăvire de patimi.

9.     Milă şi iertare de la Hristos a păcatelor şi greşelilor noastre.

10.  Milă şi iertare de la Hristos pentru duşmanii noştri.

11.  Căsătorie spre vieţuire ortodoxă (între oameni iubitori de Hristos).

12.  Ajutorul lui Dumnezeu într-o muncă plăcută lui Hristos.

13.  Alte cereri de folos spre mîntuire.

 

NU CEREM:

 

1.  Moartea duşmanilor, pedepsirea celor ce ne-au supărat, umilit, înşelat etc.

2.  Bucurii trupeşti: satisfacţii, bogăţie, belşug, avansări.

3.  Succese, cîştiguri la jocuri, concursuri şi olimpiade şi noroc în viaţă.

4.  Sănătate cu orice preţ, neştiind că boala fără răzvrătire poate aduce mîntuire.

5.  Puteri supraomeneşti, paranormale: minuni, vedenii (arătări, lumini, mirosuri) “spirituale” – pentru bucurie trupească.

6.  Ajutor de la Hristos în toate dorinţele.

7.  Alte cereri după mintea lumii, cum ar fi “pacea între popoare”, împăcarea tuturor Bisericilor şi religiilor etc.

 

 

Cererile să nu calce poruncile Evangheliei şi ale Bisericii.

PĂCATE CARE SÎNT IERTATE PRIN SPOVEDANIE, DAR NE OPRESC DE LA ÎMPĂRTĂŞANIE

 

1 Lipsa rugăciunii zilnice.

2 Lipsa postului de miercuri şi vineri.

3 Nepostirea în cele patru posturi de peste an.

4  Lipsirea de la slujbele Bisericii.

6     Scandaluri, bătăi, violenţă. Lovirea părinţilor.

7     Fumatul şi beţia.

8     Ceartă/ură veche, stăruitoare.

9     Mărturia mincinoasă.

10  Mutilări (automutilări), crime.

11  Dorinţa de sinucidere.

12  Responsabilitate morală pentru sinuciderea cuiva.

13  Credinţa că te poţi mîntui şi fără Hristos, Maica Domnului, Sfinţii Îngeri, icoane, Evanghelie, într-un cuvînt, fără Biserica Ortodoxă.

14  Necredinţa şi îndoiala în credinţă.

15  Reaua-credinţă, care pune la îndoială predania Bisericii Ortodoxe.

16  Lipsa Botezului ortodox (fără acesta nu poate fi nici spovedit, nici împărtăşit).

17  Trecerea la altă credinţă.

18  Vrăjitorie, fermecătorie, ghicitorie şi căutarea  lor. 

19  Credinţa în horoscop, zodiac, astrologie etc. Practicile vrăjitoreşti şi magice, atît “populare”, cît şi: bioenergia, radiestezia, yoga, spiritismul, meditaţia transcendentală, zen-budismul, dianetica, parapsihologia, hipnoza, precum şi consultarea celor care le săvîrşesc.

20  Port de amulete, talismane (cuarţuri, cristale, şnururi, brăţări), protectoare, vindecătoare.

21  Jocuri de noroc: robingo, loto, loz în plic, ruletă, bridge, wist, remi, table, cărţi, zaruri şi jocuri mecanice. Şi jocuri sportive: biliard, popice şi celelalte. 

22  Lipsa desei spovedanii, spovedania nesinceră, incompletă (ascunzînd mai ales păcatele trupeşti ruşinoase).

23  Vizionarea filmelor/spectacolelor erotice/horror/terror.

24  Masturbarea.

25  Perversiuni sexuale (relaţii orale/anale).

26  Pedofilie/homosexualitate.

27  Relaţii sexuale fără a fi cununat în Biserica Ortodoxă.

28  Relaţii sexuale cu rudenii după trup şi după duh.

29  Relaţii sexuale cu animale.

30  Folosirea diferitelor metode contraceptive: anticoncepţionale, leacuri, băi, păzire, calendar, sterilet, avort, prezervative etc.

31  Copilul mort nebotezat din negrija părinţilor.

32  Relaţii conjugale în posturile mici şi mari, în duminici şi sărbători.

33  Ocupaţie care se împotriveşte vieţii ortodoxe: bar, casă de amanet, bordel, sex‑shop, strip‑tease, anchetator la poliţie, executor judecătoresc etc.

34  Actorie, muzică, dans; participare/organizare de spectacole şi emisiuni distractive etc. (regie, coregrafie, scenografie).

Căci: “Sfinţii Apostoli afurisesc pe lirişti, pe viorişti, pe jucători şi pe toţi cîntătorii din organe, zicînd în aşezămintele lor: «Dacă vreun bărbat sau vreo femeie care a fost începător de jocuri va veni la credinţă, sau jucător, sau luptător în privelişte, sau din cei ce cîntă din fluier, sau chitaragiu, sau viorist, sau învăţător de jocuri, ori să înceteze, sau, de nu, să se lepede» (Cart. 8, Cap. 32), adică să fie îndepărtaţi din Biserică“ (Sfîntul Nicodim Aghioritul, în Hristoitia).

35 Sportul. (care vine din şi naşte grija faţă de trup, stimularea curviei, a părerii de sine, a trufiei succesului şi a cîştigului, riscul sinuciderii în cazul sporturilor extreme: curse diverse, paraşutism, alpinism, speologie, cascadorie etc.).

35  Colportaj de publicaţii sectare, eretice, pornografice.

36  Afaceri necurate, din care au rămas oameni înşelaţi, pe drumuri, în temniţă.

37  Favorizare/îndemn la divorţ/avort.

38  Furt (de la oameni, ori din biserică).

39  Neparticiparea (morală, materială) la nevoile (sărăcia, boala) părinţilor.

40  Neglijarea nevoilor materiale ale familiei.

41  Trafic cu droguri, femei, arme.

42  Neimplicarea copiilor în viaţa ortodoxă, lipsa exemplului cu fapta şi cu cuvîntul.

43  Participarea le experienţe genetice sau de schimbare a sexului.

44  Răpire/sechestrare de persoane.

45  Politică anarhistă, apostată, antiortodoxă.

46  Profanare de biserici, troiţe, morminte.

 

Toate acestea duc la oprirea de la Sfînta împărtăşanie, cu canonisire, între 1 şi 15 ani (care se adună!).

 

ORICARE DIN PĂCATELE SPOVEDITE ŞI IERTATE, DACĂ SE REPETĂ, SE SPUN DIN NOU LA SPOVEDANIE, PRIMIND UN NOU CANON.

CE ESTE EREZIA?

 

 

-            Abaterea de la sfintele dogme ale Sfintei Biserici Ortodoxe.

-            Credinţa, părerea şi propovăduirea că mîntuirea nu este doar în Biserică şi că nu e nevoie să fii ortodox ca să te mîntuieşti.

-            Credinţa că - dacă eşti creştin, dacă crezi, dacă eşti “religios”, credincios, “mistic”, “spiritual” etc., fără a fi ortodox - te poţi mîntui.

-            Credinţa şi mărturisirea că te poţi mîntui (şi) prin “tehnici”, “asane”, “meditaţii”, “formule” (“mantre”), gnoză, cunoaştere, raţiune, ştiinţe, filosofii, concepte, doctrine umaniste (iluminist-idealiste revoluţionare şi religioase).

-            Credinţa şi afirmarea că Hristos a fost un “mare învăţat“, un “mistic”, un “iluminat”, un “înţelept”, un “guru”, un “iniţiat” cu puteri paranormale, oculte, vrăjitoreşti, un “şef spiritual”, un fel de “mare şaman” venit din “ceruri astrale”, ori “strălucită personalitate” a umanităţii, iar nu Însuşi Dumnezeu-Cuvîntul.

 

 

 

 

CE ÎNSEAMNĂ A FI ECUMENIST?

 

-            A crede şi a spune că nu contează “biserica”, religia, credinţa din care faci parte, că toate sînt bune, că toţi avem acelaşi “dumnezeu”, dar numit în diferite chipuri, după “tradiţii”.

-            A crede şi a spune că Vechiul şi Noul Testament sînt schimbate, răstălmăcite, falsificate, greşit scrise ori traduse de Sfinţii Părinţi şi de istoricii Bisericii, cu sau fără intenţia de a ascunde adevărul înşelînd pe credincioşi.

-            A crede şi a spune că Biserica nu are, nu cunoaşte şi nu vesteşte: adevărul, mila, pacea, dragostea, dreptatea etc., aşa cum au fost acestea arătate şi lăsate nouă de Hristos la vremea sa, ci că dimpotrivă, ele sînt nesigure şi relative în Biserica Ortodoxă.

-            A crede şi a spune că Biserica încă nu există (şi că Biserica Ortodoxă e doar o parte a “bisericii adevărate” ce va fi “cîndva”), ci se formează în timp, începînd de acum, înaintînd spre viitor, prin urirea tuturor credinţelor şi religiilor lumii, creştine şi păgîne, rămînînd însă fiecare cu credinţa sa, ca şi pînă acum, dar sub o conducere mondială unică.

-            A crede şi a spune că Biserica nu e numai una, ci mai sînt şi altele, “surori”: catolică, greco-catolică, protestantă, anglicană, baptistă, adventistă etc., uitînd că, precum un singur Hristos există, o singură Biserică avem.

-            A te ruga, a sluji, a te împărtăşi la un loc cu ereticii creştini (chiar avînd poruncă de la duhovnic, stareţ, episcop).

-            A moderniza Biserica şi legile ei (dogme, canoane, tradiţii, pravile şi rînduieli administrative, juridice, morale), prin reforme înnoitoare hotărîte de instanţe civile şi bisericeşti, după mintea lumii şi împotriva rînduielilor ortodoxe lăsate nouă de Sfinţii Bisericii.

-            A crede şi a spune că important e să “crezi”, să ai “credinţă” - fără a preciza cum să crezi, ce să crezi, în cine să crezi, ce credinţă să ai – să fii “bun”, “liniştit”, “paşnic”, “cuminte”, “cinstit”, “harnic”, “muncitor” etc., neştiind că atît ereticii creştini, cît şi păgînii au în chip firesc aceste virtuţi, fără a fi însă ortodocşi, botezaţi în Biserica lui Hristos.

-            A crede, a susţine, a propovădui următoarele înşelări drăceşti: spiritism (vorbirea cu morţii), yoga, reiki, zen, shiatsu, ki-kong, întemeiate pe credinţa în reîncarnare, nirvana, karma, suflet cosmic, lumi paralele, civilizaţii extraterestre, spaţii astrale, puterea horoscopului (zodiac), bioenergie şi radiestezie.

-            A crede şi a practica felurite autovindecări: mantre, tratamente naturiste, energia palmelor, antrenarea reflexelor, folosirea cristalelor, pietrelor, culorilor, sunetelor, muzicii, rîsului, hipnozei, stimularea imaginaţiei, a gîndirii pozitive, educarea minţii / sinelui / conştiinţei, sacroterapiei. 

-            A citi publicaţii ocultist-eretice-sataniste, care popularizează cele de mai sus: Biblia ortodoxă ilustrată, Credinţa ilustrată, Formula As, Bărbatul As, Femeia As, Magazin, Paranormal, Revista fenomenelor paranomale, Lumea misterelor, Revista misterelor, Dracula;

Precum şi cărţi de felul acestora: Medicina isihastă, Gîndirea pozitivă, Programul Terra, Apocalipsa decodificată, Metode sfinte şi cereşti de vindecare şi sfînt tratat de medicină, Calea spre desăvîrşire, OZN-uri de pe celălalt tărîm, Fenomenul Valentina, Puterile gîndului, Programaţi-vă succesul, Divina iubire, Bioritmuri, Îndepărtează frica, Rezolvarea conflictelor, Reiki tradiţional, Yin-yang: secrete şi reţete, Dezvăluirea aurei, Fenomenul psi – spirit şi destin, Psihometria – capacitate paranormală, Fenomene parapsihologice, Hipnoza, Terapia destinului, Reîncarnarea într-o nouă perspectivă, Călătorii astrale etc;

Cărţi de demonizare a copiiilor. Colecţiile: Pokemon, Harry Potter, Micul vampir, Ştrumfii şi seria Aventurilor baronului Munchausen, Broscuţele ninja etc.; 

Cărţi fals-ortodoxe: Epistolia, Visul Maicii Domnului, Talismanul, evangehliile apocrife: după Toma, cea Eseniană, Cartea apocrifă a lui Enoh. 

 A viziona filme de felul: Stăpînul inelelor, Highlander, Frenkenstein, Secrete şi dezvăluirii, Extratereştri, Vrăjitoarele din Salem, Dracula, Cei şapte gladiatori, Un înger pentru May, Formula mortală, Întoarcerea morţilor, Zombi, Godzilla, Evadare imposibilă etc; 

Şi desene animate: Omul de tinichea, Omul păianjen, Batman, Frumoasa şi bestia, Broscuţe ninja, Vrăjitorul din Oz, Ştrumfii etc.

- A crede şi a admira “puterile” marilor vrăjitori contemporani: Gregorian Bivolaru, Mihai Dogaru, Valeriu Popa, “fenomenul” Mudava, Ana Pricop, Desanca, Valentina, Ioan Negrea, Marian Zidaru, Vasile Andru, Mario Vasilescu; şi a înşelaţilor din Biserică: preot Vrăjitoru’ (Liteni-Suceava), preot Daniel Horga (Călugăreni – Suceava), preot Gabriel Nicu (Brăneşti – Ialomiţa), ieromonah Ghelasie Gheorghe (Frăsinei – Vîlcea); autori de manuale drăceşti: Rudolf Steiner, Alistair Crowley, Alina Simina, Vasile Constantinescu, Lidia Şlesar, Vera Pfeiffer, Maria Kobrileanski, Ion Ţugui, Toni Victor Moldovanu, Vanga, Lazarev, Ion Mamulaş, Ruth Berger, Uri Geler, Ted Andrews, doctor Sorin Modreanu-Banat, Dan D. Farcaş, Florin Gheorghită, Ion Hobana, Paramahansa Yogananda, Omraam Mikhael Aivanhov, Wendy Grant.

- A crede şi a admira puterile marilor “artişti magicieni”: Jozefini, David Copperfield, precum şi altor circari şi fachiri.

-            A crede şi a spune că toate cele pomenite nu sînt erezii, nici înşelări, ci doar: “adevăr privit din mai multe unghiuri”, “părţi ale aceluiaşi adevăr”, “noi moduri de a percepe adevărul”, “moşteniri culturale şi etnice diferite”.

 

 

CE ÎNSEAMNĂ A FI ATEU?

 

-            A fi “bun cetăţean” (chiar botezat ortodox) în relaţia cu familia, rudele, pretenii, vecinii, şefii, dar fără a crede în Dumnezeu.

-            A fi “instruit”, “învăţat”, “cult”, “savant”, “erou al neamului”, “binefăcător al societăţii”, “luptător pentru fericirea omenirii”, dar nu pentru Hristos, Evanghelie şi Biserică.

-            A fi “om de treabă”, “educat”, “cinstit”, “onest”, “serios”, “riguros şi metodic”, “harnic şi priceput”, “bun gospodar acasă şi la serviciu”, “curat şi ireproşabil în toate”, dar fără să te preocupe Hristos, Biserica, mîntuirea.

-            A fi “corect”, “punctual”, “elegant”, “manierat” şi “respectuos” cu tot omul, dar fără a te smeri, considerîndu-te om cu păcate, vinovat de multe răutăţi şi crezînd în Hristos.

A nu fi deloc credincios, nici măcar cît păgînii, crezînd că nu există decît ceea ce se vede, se aude, se gustă, se pipăie, căzînd aşadar în animalitat

Obiceiuri și tradiții românești de Crăciun și Anul Nou Crăciunul

 Obiceiuri și tradiții românești de Crăciun și Anul Nou Crăciunul la români este o importantă sărbătoare religioasă. În satele românești, unde tradiția se mai păstrează femeile și bărbații încep pregătirile cu mult timp înainte de această sărbătoare. Bărbații își fac ordine în curte, curăță grajdurile (locurile unde adăpostesc animalele), iar femeile își curăță casele și pregătesc mâncare tradițională specifică acestei sărbători: cozonaci, colaci, sarmale și alte bunătăți românești. Sărbătoarea Nașterii Domnului se ține pe 25, 26 și 27 decembrie. În Ajunul acestei sărbători (seara dinaintea zilei de 25) în toate satele din țară începe colindatul. Acesta este cel mai important obicei românesc de Crăciun, grupuri de copii, băieți și fete, femei și bărbați merg din casă în casă și duc vestea Nașterii Mântuitorului prin colindele lor (cântece specifice de Crăciun, care conțin acest mesaj), după ce colindă, ei sunt răsplătiți la fiecare casă cu diferite bunătăți. Colindătorii sunt primiți cu bucurie deoarece se spune că ei aduc sănătate și un an prosper, apoi sunt recompensați cu nuci, mere, colaci și, mai recent, bani. În Maramureș, cei care colindă sunt oameni în toată firea. Obiceiul este să treacă pe la fiecare casă, iar apoi, cu tot cu gazdele care i-au omenit (ospătat, servit cu bunătăți), să continue colindatul. Postul Crăciunului ia sfârșit și fiecare se poate bucura de mâncărurile rituale: preparatele din porc, sarmalele, colacii și cozonacii, prăjiturile și vinul. Cele trei zile de sărbătoare ale Crăciunului aduc liniște și pace în case. Există și o perioadă de post culinar și spiritual ce se ține înaintea Crăciunului, timp de șase săptămâni sfârșindu-se în noaptea de Crăciun. În Ajun de Crăciun există obiceiul de a se împodobi în casă sau în curte un brad cu diferite globuri, cu beteală ori cu bomboane de ciocolată numite saloane. În aceste zile sfinte – 25, 26 și 27 decembrie – se respectă tradiții vechi de sute de ani. Colindatul este unul dintre aceste obiceiuri. Atât grupuri de copii, cât și grupuri de adulți se strâng laolaltă și merg să colinde la casele vecinilor sau la casele altor oameni. Atunci se cântă „O ce veste minunată”, o melodie foarte veche și foarte populară în popor, cât și „O brad frumos”. Totodată colindătorii sunt serviți cu produse alimentare (colaci făcuți în casă) sau bani. Persoanele de origine slave din România sărbătoresc și în data de 7 ianuarie Crăciunul pentru că de fapt Crăciunul lor este pe aceea dată la două săptămâni după Crăciunul românesc, ortodox. Toți colindătorii, indiferent de vârstă, primesc un colac – ce simbolizează soarele; de asemenea ei primesc mere și nuci. În ziua de Crăciun nu se spală rufele și nu se dă nimic de împrumut; animalele din ogradă primesc mâncare din belșug; se spune că dacă animalele se culcă pe partea stângă atunci iarna va fi lungă și geroasă. Și în zona Moldovei, Crăciunul este o sărbătoare importantă. Toate activitățile ce au loc în ziua Ajunului sunt de fapt un ritual pentru protecția animalelor, a livezilor și a gospodăriei: femeile fac curat în toată casa și pregătesc colaci, iar bărbații au grijă să înapoieze orice lucru luat cu împrumut. Tot în această zi, femeile coc un colac de forma cifrei 8, care în primăvară urmează să fie afumat și pus între coarnele boilor ce ară pământul. În Ajun, femeile pregătesc masa de Crăciun, care trebuie să conțină vreo 12 feluri de mâncare, multe dintre acestea fiind din carne de porc, sacrificat cu câteva zile mai înainte. Tot în ziua 2 Ajunului încep să meargă colindătorii pe la casele oamenilor: de dimineață colindă copiii cei mai mici, spre după-amiază școlarii, iar către seară colindă tinerii. În Bucovina se crede că toate colindele sunt rostite pentru ca diavolii să dispară, iar satul să fie curat în noaptea de Crăciun; de asemenea, se spune că este un mare păcat dacă o gospodărie are ușa închisă în Ajunul Crăciunului și nu poate să-i primească pe colindători. În Ialomița, cetele de colindători cutreieră ulițele satelor și gospodăriile țărănești, făcând tradiționalele urări, melodiile și textele poetice ale colindelor fiind minunate. Adevăratul colindat se desfășoară în seara și noaptea de Crăciun. Colindătorii se adună în cete și își aleg un conducător numit de obicei „vătaf” sau „jude”. Colindătorilor propriu-ziși li se alătură câțiva flăcăi cu sarcina să poarte, în saci și traiste, darurile primite. Odată intrați în curtea casei, colindătorii își deapănă repertoriul înaintea membrilor casei, adunați în prag, cântecele fiind întotdeauna însoțite de dansuri. Apoi, gazda invită colindătorii în casă, unde înainte de așezarea la masă pentru ospățul comun, vătaful (liderul) cetei poruncește să se cânte alte câteva colinde. Numărul colindelor depinde în mare măsură de rangul gazdei și de belșugul de daruri pe care ea urmează să le ofere colindătorilor. Steaua Un alt obicei care în timp și-a pierdut semnificația este mersul cu 'steaua' – obicei vechi ce se întâlnește la toate popoarele creștine. Acesta avea menirea de a vesti oamenilor nașterea lui Hristos: copiii care mergeau cu 'steaua' se deghizau în magi și vesteau marea minune. Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievală a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanță Calvină și multe din ele, chiar din tradițiile locale. Micul cor al stelarilor, care intră în casă în zilele Crăciunului, cântă „Steaua sus răsare”, precum și alte cântece. Bradul de Crăciun Simbolul sărbătorilor de iarnă este mult doritul brad de Crăciun. Acesta exista în tradițiile românești cu mult înainte de era creștină. Bradul este cel mai important arbore din obiceiurile românești, fiind prezent la cele mai importante evenimente din viața unui om: botezul, căsătoria și înmormântarea. Se consideră că bradul aduce noroc, viață lungă, prosperitate și fertilitate, motiv pentru care oamenii își împodobesc casa cu crengi de brad. În ziua de azi, toată lumea abia așteaptă să împodobească bradul; acest obicei are loc în ajunul Crăciunului sau în noaptea de Crăciun, când Moș Crăciun aduce, pe lângă cadouri, și bradul frumos împodobit cu globuri și beteală. Capra Acest obicei ține, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măștile care evocau personaje biblice sunt înlocuite de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau țurcă în Moldova și Ardeal, boriță (de la bour) 3 în Transilvania de sud. În Muntenia și Oltenia, capra e denumită „brezaia” (din cauza înfățișării pestrițe a măștii) și obiceiul se practică mai ales de Anul Nou. Capra se face dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se învelește cu hârtie roșie, peste care se pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată și încrețită, sau se lipește o piele subțire cu păr pe ea. Cercetătorii presupun că dansul caprei, precum și alte manifestări ale măștilor zoomorfe (care înfățișează animale) întâlnite în satele românești la vremea Crăciunului provin din ceremoniile sacre arhaice închinate morții și renașterii divinității. Dansul Ursului Umblatul cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap și umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roșii. Masca este condusă de un „ursar”, însoțită de muzicanți și urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul „puiului de urs”). În răpăitul (zgomotul) tobelor sau pe melodia fluierului și ajutată de un ciomag (băț mare și gros), masca mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile. Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an. Există ipoteza că la originea acestui obicei s-ar afla un cult dacic. Plugușorul și Sorcova În prima zi a noului an, se merge cu Plugușorul și cu Sorcova, obiceiuri ce invocă prosperitatea și belșugul pentru gospodăria celui care primește colindătorii. Se spune că cei care nu primesc cetele de colindători vor avea necazuri și sărăcie în anul ce vine. 4 În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flăcăi și de bărbați de curând însurați pleacă cu Plugul. Străvechi obicei agrar (care se referă la agricultură – cultivarea pământului – ocupație străveche a românilor) derivat dintr-o practică primitivă, trecut printrun rit de fertilitate, Plugușorul a ajuns o urare obișnuită de recolte bogate în anul care abia începe. Plugușorul este întotdeauna însoțit de strigături, pocnete de bici și sunete de clopoței, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai ușor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor. La sate, „Plugușorul” este însă extrem de complex, iar alaiurile care merg din casă în casă duc cu ele chiar un plug. „Aho, aho, ho-ho / Mâine anul se-noiește / Plugușorul se pornește / Si începe a brazda / Pe la case a ura / Iarna-i grea, omătu-i mare, Semne bune anul are / Semne bune de belșug / Pentru brazda de sub plug”, sunt primele versuri ale Plugușorului, care tradițional se cântă în ultima zi a anului. De asemenea, odată cu intrarea în Noul An, de Sfântul Vasile, este bine să se ureze pentru bunăstare, iar în acest sens „Sorcova” este cel mai cunoscut colind. Un obicei de Anul Nou, care aduce mare bucurie copiilor, este umblatul cu Sorcova. Aceștia au o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele de sorcovă are originea în cuvântul bulgar surov (verde fraged), făcând aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore. Atingând de mai multe ori persoanele cu sorcova sunt făcute urări de bine și bunăstare celui vizat.

Harta mâinilor

#kinetoterapie

#recuperare #kinetoterapie #masaje #terapii #ianuarie #fizioterapie #miscareaesentavietii Drenajul limfatic, Tratare fracturi, Masajul reflexogen, Tratare paraplegie, Tratare scolioza, Tratare umar dureros simplu, Hidrokinetoterapie, Gimnastica medicala, Recuperare kinetica și Tratare gonartroza Programe individualizate de kinetoterapie, fizioterapie, masaj medical, #dureri #osteoartrita #artritareumatoidă #reabilitare #fracturiosoase #medicbun #recuperaremedicala

100 de afirmații pozitive pentru bani

100 de afirmații pozitive pentru bani

Banii vin la mine din toate părțile, în cantități crescânde, din multiple surse de venit.

Creez valoare și Universul mă recompensează.

Sunt un manager excelent al banilor.

Am o minte de milionar. Pe zi ce trece îmi cresc veniturile.

Sunt 100% responsabil pentru veniturile mele.

Eu fac banii, nu banii mă fac pe mine.

Sunt capabil să generez o mulțime de bani și să păstrez o mare cantitate din aceștia.

E ceva normal să am bani din plin.

În fiecare zi devin tot mai bun în ceea ce fac și astfel descopăr roadele abundenței.

Sunt recunoscător că am o abundență nelimitată în viața mea.

Sunt un magnet pentru abundența nesfârșită pe care o atrag cu atitudinea mea pozitivă.

Sunt binecuvântat că sunt abundent în sănătate și prosperitate.

Sunt acordat cu abundența succesului.

Sărbătoresc abundența a tot ce există în viața mea.

Viața este o binecuvântare frumoasă.

Sunt acordat cu Universul și fluxul său.

Totul se întâmplă spre binele meu cel mai înalt.

Caut îndrumarea lui Dumnezeu. El este mereu alături de mine.

Dumnezeu este grozav și toate planurile Sale sunt cele mai bune pentru mine.

Primesc tot ce vreau să am.

Sunt un magnet pentru succes.

Atrag în viața mea dragostea, sănătatea și succesul.

Îmi iau angajamentul și creez o cale potrivită pentru a-mi crește veniturile.

Sunt atât de încântat, deoarece toate visurile mele se împlinesc.

Lucrurile mărețe par să vină întotdeauna înaintea mea.

Sunt o persoană fericită.

Oportunitățile apar exact atunci când trebuie și întotdeauna.

Sunt plin de energie și viață.

Sunt un om bun. Merit să am succes, bani și fericire.

Mă iubesc pentru cine sunt.

Totul funcționează întotdeauna pentru mine.

Sunt foarte motivat și productiv.

Nu contează ce cred alții despre mine, pentru că știu cine sunt.

Sunt incredibil de recunoscător pentru tot succesul meu.

Folosesc gândirea pozitivă pentru a manifesta o viață pozitivă.

Aleg să gândesc pozitiv și să creez o viață minunată pentru mine.

Mi se pare ușor să reușesc în tot ceea ce fac.

Oamenii se uită la mine și se întreabă cum atrag atât de natural succesul.

Sunt atât de fericit și de recunoscător pentru viața mea.

Am o viață bogată!

Sunt atât de recunoscător pentru banii pe care îi am. Viața lucrează în favoarea mea.

Iubesc cine sunt și îmi iubesc viața.

Obiectivele și visurile mele devin întotdeauna realitate.

Mă pasionează să fiu constant mai bun și mai de succes.

Universul mă ajută întotdeauna să-mi ating obiectivele.

Visurile mele se concretizează în fața ochilor mei.

Bogăția Universului circulă în viața mea și curge spre mine în avalanșe de prosperitate.

Banii mă vor la fel de mult, exact așa cum și eu îi vreau pe ei. Apreciez banii.

Sunt foarte motivat și ambițios.

Mi se pare ușor să fiu optimist și să atrag cantități din ce în ce mai mari de bani.

Permit doar gânduri pozitive să-mi rămână în minte.

Sunt capabil să depășesc orice obstacole financiare care îmi ies în cale.

Bogăția este peste tot în jurul meu. Văd bogăția.

Sunt înconjurat de abundență.

Când mă duc după ceea vreau, ceea ce vreau vine la mine.

Mintea mea este un magnet pentru toate lucrurile bune.

Am succes în toate domeniile vieții mele.

Sunt recunoscător că sunt atât de sănătos, de fericit și că am succes.

Succesul îmi vine în mod natural.

Tot ceea ce fac rezultă, întotdeauna, într-un mare succes.

Nu pot da greș niciodată, pentru că tot ce se întâmplă contribuie la faptul că sunt și devin din ce în ce mai bun.

Semințele măreției mele stau în mintea și în inima mea.

Afirmațiile mele pentru succes dau întotdeauna roade.

Oamenii sunt inspirați de succesul meu. Atrag tot ceea ce vreau.

Am un succes incredibil.

Ceva extraordinar mă așteaptă astăzi. Este o zi fenomenală!

Chiar acum sunt exact cine vreau și unde vreau să fiu.

Oamenii sunt atrași de mine pentru că am întotdeauna succes.

Fac progres continuu în toate domeniile vieții.

Viața mea devine din ce în ce mai bună și mai prosperă financiar.

În fiecare zi mă apropii de obiectivele și de visurile mele.

Am voința și dorința de a atinge cote nelimitate de succes.

Pot și realizez tot ce îmi propun.

Merit să am succes.

Îmi exprim darurile și Universul mă recompensează.

Bogăția și succesul sunt normale pentru mine.

Sunt fericit, sănătos și bogat.

Merit să câștig mai mulți bani.

Văd fericire și succes oriunde merg.

Oriunde mă duc, creez bucurie, dragoste și succes.

Credințele mele îmi determină realitatea și sunt stăpânul credințelor mele.

Sunt o forță pentru schimbarea pozitivă.

Acțiunile mele crează prosperitate și abundență în mod constant.

Sunt demn de bogăția pe care o doresc.

Cu banii mei, contribui la schimbarea lumii în bine.

Am puterea de a-mi crea viața așa cum o doresc.

Pot muta munții cu mintea mea.

Cred profund că pot realiza orice.

Merit și am libertate financiară. Eu îmi creez libertatea financiară.

Viața mea este plină de abundență și prosperitate.

Întotdeauna am din plin tot ceea ce vreau. Prin gândurile mele, atrag ceea ce îmi doresc.

Știu ceea ce vreau și reușesc.

Primesc cu recunoștință și ofer cu generozitate.

Sunt destinat măreției.

Astăzi fac pași spre realizarea viselor mele.

Tot ce mi-aș putea dori sau aș avea nevoie există deja, așteaptă să vină la mine.

Mă simt împrospătat, entuziasmat și hotărât să excelez astăzi.

Sunt împăcat cu faptul că am sume mari de bani.

Gândurile și ideile mele sunt semințele succesului meu.

Cred că sunt destui bani pentru toată lumea.

Banii îmi permit să fiu cea mai bună versiune a mea.

Legenda spune

 

Legenda spune că trei surori, fetele unui nobil sărac, nu se puteau mărita datorită situației financiare precare. Se spune ca atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritișului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lăsat noaptea, la ușa casei nobilului, un săculeț cu aur.

Povestea s-a repetat întocmai și când a venit vremea de maritiș pentru cea de a doua fată. Când i-a venit vremea și celei de a treia fete, nobilul a stat de pază pentru a afla cine era cel care le-a făcut bine fetelor sale. În acea noapte l-a văzut pe episcopul care lăsa săculețul cu aur. Se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiș și a dat drumul săculețului prin hornul casei, într-o șoseta pusă la uscat, motiv pentru care a apărut obiceiul agățării șosetelor de șemineu.

După ce tatăl fetelor a văzut cele întâmplate, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentației de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neașteptat îi mulțumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeți cu aur făcuți cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur (în iconografia apuseană).

 

Sfântul Neculai (Nicolai, Nicolae, și cărturește : Nicolae) se mai numește prin unele părți din Transilvania și Sân-Nicoară sau Sân-Micoară.

Prin Bucovina, se crede că Sf. Nicolai este al doilea sfânt făcut de Dumnezeu, că stă alături de Părintele ceresc în stânga Lui, și că în noaptea de către Sf. Vasile, Dumnezeu și cu Sf. Neculai stau la masă, arătându-se lumii în lumină mare, atunci când cerurile se deschid de trei ori.

Sf. Neculai orânduiește soarele : cu privire la acest rost însemnat, iată ce scrie d-l G. Coșbuc, sprijinindu-se pe credințele poporului nostru :

„Soarele e pus de Dumnezeu să lumineze pământul, dar el îngrozit de răutățile câte le vede pe pământ și sătul de acest drum veșnic, întruna vrea să fugă și să scape de vederea pământului. Așa cum umblă el de-a curmezișul peste pământ, de la răsărit spre asfințit, tot își schimbă drumul și fuge cu răsărirea, când spre miazăzi, când spre miazănoapte, că doar-doară va putea ajunge odată să facă sfârșit pământului și el să stea să se odihnească pe cer și să nu mai aibă de înconjurat pământul. Iar sfârșitul pământului va fi atunci când soarele va ajunge să răsară de la sfințit și să sfințească la răsărit, adică tocmai întors de cum e astăzi.

Dar Dumnezeu nu voiește lucrul acesta și de aceea a pus stăjer la miazănoapte pe Sân-Nicoară și la miazăzi pe Sân-Toader, ca să ție calea soarelui și să-l abată din cale.

Și cică primăvara ajunge soarele în fuga lui pe la Sân-Toader și atunci ia cu el nouă babe rele și aduce ploi, și ninsori și prăpădenii de vreme rea, că doară-doară va scăpa nevăzut de Sân-Toader pe o vreme ca aceea. Și mai-mai să-l scape Sân-Toader, căci soarele apucă să fugă înainte : dar atunci Sân-Toader cu nouă cai are să se ia după soare și-l fugărește, îl aleargă să-l prindă. Și fuge după soare treisprezece săptămâni, și abia îl ajunge colo departe-departe, spre miazăzi. Și cum îl ajunge, îl și întoarce de la miazăzi spre răsărit.

Și se întoarce soare și merge, merge spre răsărit, dar când ajunge la locul lui cel cel orânduit de Dumnezeu nu se astâmpără ci fuge înainte spre miazănoapte, că doară va putea fugi pe de cealaltă parte. Și atunci îi iese în cale Sân-Nicoară și-l prinde, și-l trimite îndărăt. Și soarele iarăși face ce a făcut, și tot așa o parte întruna cu Sân-Toader și cu Sân-Nicoară.

Dar odată și odată tot o să scape el de păzitorii lui : dacă nu de Sân-Toader, dar de Sân-Nicoară tot o să scape, că Sân-Toader e tânăr și are cai, dar Sân-Nicoară n-are cai și e bătrân. „

Ziua dată de Dumnezeu în stăpânire este joia.

Cu privire la acest sfânt, poporul nostru cunoaște următoarea povestire care se aude prin Bucovina:

„Dumnezeu a făcut contract cu Nifărtache, ca cei vii să fie a lui Dumnezeu și cei morți ai lui Nifărtache. Dar văzând Dumnezeu că e rău, a trimis pe Sf. Neculai să întrebe cine poate lua contractul acela de la el. Sf. Neculai a stat treizeci de ani la poarta iadului. Îl vede Nifărtache și trimite pe un drăcușor la dânsul, să-l întrebe ce vrea. Când a ajuns drăcușorul departe, Sf. Neculai la făcut praf.
– Ei, da mânios e, zice Nifărtache : – ian du-te tu, dară să nu te apropii de el, a zis altui drac.

Acesta l-a întrebat de departe și Sf. Neculai i-a spus. Atunci Nifărtache i-a răspuns:
– Numai acel ce se va naște din Duh sfânt va putea să-l ia.

Dumnezeu a trimis duhul său de s-a născut Domnul Hristos.

Când a fost Domnul Hristos de treizeci de ani, a mers și l-a luat și de atunci au rămas oamenii să fie judecăți după păcatele lor. „

Prin Bucovina se mai spune că Sf. Neculai (înainte de a fi sfânt, desigur), era bețiv mare, dar avea multă putere : la Sf. Neculai se roagă oastea când merge la bătălie, că Sf. Neculai șade călare pe un tun, – așa se vede scris. Pe Sf. Neculai și turcii îl țin și s-a luat obiceiul în armată ca să se roage la Sfântul cel țin turcii.

Un bocet ne arată pe Sf. Neculai cu unele rosturi în soarta sufletelor pe lumea cealaltă.

Draga noastră mămicuță
Iubita noastră miluță!
Eu ți-aș mai spune ceva :
Roagă-l pe cene-i ruga,
Roagă-l pe Sân-Neculai
Să-ți facă parte în rai!

Prin munții Sucevei și prin unele părți din Bucovina, se crede că hoții se roagă acestui sfânt, ca să le ajute în isprăvile lor, de aici poate a ieșit și numele de Sfântu-Niculae din cui sau Sf. Niculae de pe coardă, ce se dă biciului sau vărguței, – nănașei, – cu care părinții amenință pe copii prea obraznici, arătând biciul sau nuiaua numai cu degetul.

Gospodinele se roagă lui Sf. Neculai pentru ajutor, iar fetele pentru noroc. O rugăciune care se aude și prin jud. Dolj e aceasta :

Sfinte Nicolae, chiabur mare,
Pune munților hotare
Și dă ruble ferecate
Fetelor nemăritate!

Bărbații duc lumânări la biserică și dau liturghii.

Prin unele părți din Oltenia, Sf. Neculai se serbează pentru ajutor la boale, dar mai ales la lovituri.

Prin județul Muscel se fac praznice.

Iarna, după spusa multora, începe la Sf. Neculai. Sf. Neculai e un moș bătrân cu barbă albă. Atunci trebuie să-și scuture negreșit Sf. Neculai barba lui cea albă, adică trebuie să ningă neapărat. Iar când se întâmplă câteodată ca la Sf. Neculai să fie locul negru, atunci se zice :
– Hei, a-ntinerit Sf. Neculai.

La Sân-Ion se duce neaua (se înfrânge iarna) dacă a adus-o Sân-Nicoară cu cal alb, sau cu alte cuvinte, dacă a venit Sân-Nicoară pe cal alb, Sân-Ion va merge pe cal negru, atunci se vaduce iarna.

Prin județul Suceava se zice că atunci când Sf. Neculai găsește Bistrița neânghețată pune pod peste ea.

Ziua începe să se mărească puțin : „La Sf. Neculai se întoarce noaptea la ziuă cu cât se sucește puiu-n găoace”, zice poporul.

Sărbătorile românilor,

 

Colindul ardelean ne spune despre rosturile Sf. Neculai pe ape:

„Sfântul Nicolae

Praznic și-a făcut.

Pe cine-a chemat?

Tot oameni bătrâni,

Tot de sama lui.

Și și-a mai chemat

Pe Sfântul Ion,

Naș lui Dumnezeu,

Și a mai chemat

Pe bun Dumnezeu.

Da el n-a voit,

Că el a fost dus,

Jos pe mare-n jos.

La mijloc de mare,

Nouă corăbioare,

Cinci sunt de creștini,

Patru de păgâni.

Cele de creștini

Tare se rugau,

Tare se-nchinau,

Ș-apoi pomeniau

Pe bun Dumnezeu.

Cele de păgâni,

Nici nu se rugau,

Nici nu pomeniau

Pe bun Dumnezeu.

Domnul că vedea,

Și se mânia,

Și mi le-neca!"

 

Dragilor, voi știți ce reprezintă nuielușa dăruită de

Moș Nicolae?

In noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii, dar și cei mari îl așteaptă pe Moș Nicolae, sfântul bland, unul dintre cei mai îndrăgiți, care le aduce în cizmulițele și ghetuțele curățate cu grijă un mic dar, alături de o nuielușă.

Legendele și tradițiile dedicate lui Moș Nicolae vorbesc despre puterea lui neobișnuită, invocată de soldații care porneau la luptă, de ajutorul dat ca stăpân al apelor, marinarilor, de grija purtata sufletelor, de sprijinul acordat fetelor sărace la măritat. De aici, de la legenda potrivit căreia Sf. Nicolae a lăsat noaptea la ușa sau fereastra casei trei fete sărace, trei pungi cu aur, pentru ca acestea să se mărite după cuviință și să nu ajungă să se vândă, s-a ajuns la obiceiul de a face daruri, pe ascuns, în noaptea de Ajun a Sf. Nicolae.

Nuielușa sau bățul Sf. Nicolae este o interpretare și preluare a unui fapt din istoria bisericeasca. Sf. Nicolae, episcop al Mirelor Lichei, lângă Sion, a făcut parte dintre cei 318 părinți episcopi care, la Sinodul Ecumenic de la Niceea din 325, au combătut erezia lui Arie, ce negă esență divina a Mântuitorului.

Se spune că, în focul disputei, Sf. Nicolae, altfel de o blândețe ieșită din comun, l-ar fi pălmuit pe eretic, amintirea gestului sau pedepsitor dăinuind în conștiința populara prin „bățul lui Mos Neculai”.

Speranţa, Iubirea şi Credinţa

 Tradiția împodobirii bradului și a casei cu crenguțe de brad este un obicei preluat pe la jumătatea mileniului trecut de la triburile germanice, bradul simbolizând prin forma sa triunghiulara Sfânta Treime, iar podoabele cu care bradul este împodobit semnificând cunoașterea și bogăția,asemeni pomului sacru din Grădina Edenului, în care se găseau merele-fructele cunoașterii.

Sărbătoarea Crăciunului, foarte aşteptată de români, umple sufletele a milioane de oameni de bucurie, fiind încărcată de tradiţii şi simboluri.

Cu mireasma proaspătă a cetinei de conifere, bradul a devenit cel mai important simbol al ritualurilor de Crăciun.

Una dintre nenumăratele legende legate de simbolistica bradului spune că odată, în vremuri foarte îndepărtate, au pornit la drum lung trei virtuţi surori (

Speranţa, Iubirea şi Credinţa), căutând copacul care să le reprezinte: înalt ca Speranţa, mare ca Iubirea şi trainic precum Credinţa. După îndelungi căutări, surorile călătoare au găsit bradul, pe care l-au iluminat cu razele stelelor, devenind astfel primul pom sfânt împodobit de Crăciun.

 

Bradul este considerat un arbore sfânt pentru că vârful său se îndreaptă spre înaltul cerului dumnezeiesc, iar ramurile sale rămân permanent verzi, amintind de viaţa veşnică.

Cele mai vechi datini legate de bradul de Crăciun provin din Roma Antică, atunci când locuinţele erau împodobite cu un brad sau cu crenguţe de brad în timpul sărbătorilor.

Bradul era atârnat, uneori, de tavan cu vârful în jos, obicei pe care nimeni nu l-a putut descifra până în prezent, iar până în secolul XII, brazii de Crăciun nu erau împodobiţi.

În anul 1510 apare primul brad împodobit, la Riga, în Lituania, iar în anul 1521 prinţesa Hélene de Mecklenburg a adus la Paris obiceiul împodobirii bradului, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans.

În 1584, pastorul şi cronicarul Baltazar Russow a scris despre tradiţia împodobirii unui pom în piaţă unde tinerii cântă şi dansează în jurul lui, după care îi dau foc.

În anul 1605 a fost înălţat primul brad de Crăciun într-o piaţă publică din Strasbourg, fiind împodobit cu mere roşii, iar în acelaşi an, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesian împodobeşte primul brad, în felul în care îl împodobim şi astăzi.

Bradul de Crăciun a ajuns în Statele Unite, în anul 1749, odată cu coloniştii germani stabiliţi în Pennsylvania şi cu mercenarii plătiţi să lupte în Războiul de Secesiune, iar în anul 1804, soldaţii din Fort Dearborn au tăiat brazi din pădure cu care şi-au decorat barăcile în timpul sărbătorilor de iarnă, dedicate Naşterii Mântuitorului.

În anul 1841 apare în Anglia primul brad de Crăciun, atunci când prinţul Albert a dăruit un exemplar soţiei sale, celebra regină Victoria, şi l-a instalat la castelul Windsor. În vârful bradului era instalat un înger înlocuit, ulterior, cu o stea, pentru a aminti de steaua văzută de cei trei magi veniţi de la răsărit.

 

În anul 1836, împodobirea bradului a fost legalizată pentru prima dată în statul Alabama, în anul 1878 au apărut globurile confecţionate din sticlă argintată de Thuringia, iar în anul 1882, după patentarea becului electric de către Thomas Edison, Eduard Johnson, un prieten al acestuia, a realizat prima împodobire a bradului de Crăciun cu beculeţe colorate care au înlocuit lumânările.

În anul 1880, obiceiul împodobirii bradului a ajuns şi la Casa Albă din Washington, dar ulterior, a fost interzis de preşedintele Theodore Roosevelt, motivând pericolul unui incendiu şi necesitatea protejării mediului, tradiţia fiind reluată abia în anul 1923 şi păstrată până în prezent.

Începând din anul 1930, brazi de mari dimensiuni au fost amplasaţi în pieţe sau locuri publice, iar în anii ’70 au apărut brazii artificiali.

La noi a existat obiceiul butucului de Crăciun, ritual azi dispărut, dar atestat încă de la romani, care presupunea că un trunchi de brad tăiat (jertfit) era ars pe vatră în noaptea de 24 spre 25 decembrie, pentru a simboliza moartea şi renaşterea divinităţii, a zeului autohton Crăciun. 

Un alt obicei moştenit de români de pe vremea dacilor era cultul pentru brad, pe care îl mai găsim şi astăzi în unele zone ale ţării, şi anume bradul era tăiat la nuntă sau la moartea cuiva, fiindcă în cadrul ritualului de înmormântare bradul reprezenta „nunta” mortului cu divinitatea şi natura.

Primul brad împodobit la sărbătorile Crăciunului a fost cel de la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după venirea în Principatele Române, în anul 1866, astfel că de atunci, în noaptea de Crăciun, prinţii şi prinţesele invitate la palat împodobeau bradul.

Aşadar de 150 de ani românii nu îşi imaginează sărbătoarea Crăciunului fără bradul împodobit în casă, sau într-un spaţiu public, iar ritualul împodobirii bradului a devenit unul dintre cele mai pline de bucurie momente ale sărbătorilor de iarnă, în aşteptarea darurilor lui Moş Crăciun.

 

Povestea globurilor de Crăciun 🎄

 

Traditia impodobirii bradului de Craciun cu globurile de sticla pictata, a inceput cam prin anul 1858 intr-un oras mic din sudul Germaniei, numit Lauscha. Oamenii impodobeau bradul pe atunci cu nuci si mere, pe care le imbracau in polei pentru a fi mai stralucitoare. Intr-un an, merele si nucile nu au fost de ajuns pentru toti brazii din casele locuitorilor.

Tot in acest an, apare un atelier de sticla, iar unul dintre muncitor pe nume Martin, neavand cu ce sa impodobeasca bradul de Craciun si stiind ca ai sai copiii vor fi dezamagiti s-a gandit sa inlocuiasca cumva merele si nucile si sa faca ceva asemanator din sticla rosie si aurie. Astfel bradul lor era din nou plin de mere si nuci, doar ca erau din sticla. De atunci, fiecare locuitor din acel mic orasel a folosit magicele globuri de sticla frumos colorate.

O alta traditie este legata de culoarea globurilor de Craciun, iar in functie de culorile alese, anul viitor le va indeplini oamenilor diferite dorinte. Se spune ca daca iti alegi globurile de culoare alba, anul urmator ai parte de multa bucurie, echilibru si intelepciune. Totodata aceasta culoare reprezinta smerenie si bunatate. Rosul este un simbol al focului si deasemenea, culoarea se regaseste si in costulul lui Mos Craciun. Prin forta, puterea si stralucirea lui, rosul are actiuni benefacatoare, marindu-ti puterea, vointa si iti aduce implinire sufleteasca. Verdele iti aduce bunastare. Aceasta culoare trebuie sa se gaseasca in fiecare brad. Este un simbol consacrat al tineretii, vietii si bunastarii. Verdele iti aduce sanatate, intelegere, stabilitate financiara dar si spor in casa.

Globurile albastre sunt foarte importante. Aceasta nu trebuie sa lipseasca din brad daca vrem ca anul urmator sa fim mai linistiti si sa scapam de lucrurile rele.

Auriul iti poarta noroc la bani si semnifica lumina si bunatate din oameni. Ritualul impodobirii bradul este magic, iar daca respecti traditia culorilor, Anul Nou iti poate aduce tot ceea ce e mai bun si ceea ce iti doresti.

ℂ𝔼 𝔸ℝ 𝕋ℝ𝔼𝔹𝕌𝕀 𝕊𝔸-𝕀 ℂ𝔼ℝ𝔼𝕄 𝕃𝕌𝕀 𝔻𝕌𝕄ℕ𝔼ℤ𝔼𝕌 ℂ𝔸ℕ𝔻 ℕ𝔼 ℝ𝕌𝔾𝔸𝕄 ❓

 

Să-I cerem 𝐬𝐚𝐧𝐚𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐭𝐫𝐮𝐩𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚 𝐬𝐢 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚

Să-I cerem 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐧𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐦𝐢𝐧𝐭𝐢𝐢 𝐬𝐢 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞𝐩𝐜𝐢𝐮𝐧𝐞, pentru a nu greși calea către El.

Să-I cerem 𝐛𝐮𝐧𝐚𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚 𝐬𝐢 𝐬𝐦𝐞𝐫𝐞𝐧𝐢𝐚 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐢𝐢, căci spune Domnul:

"𝑰𝒏𝒗𝒂𝒕𝒂𝒕𝒊-𝒗𝒂 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝑴𝒊𝒏𝒆 𝒄𝒂 𝒔𝒖𝒏𝒕 𝒃𝒍𝒂𝒏𝒅 𝒔𝒊 𝒔𝒎𝒆𝒓𝒊𝒕 𝒄𝒖 𝒊𝒏𝒊𝒎𝒂 𝒔𝒊 𝒗𝒆𝒕𝒊 𝒂𝒇𝒍𝒂 𝒐𝒅𝒊𝒉𝒏𝒂 𝒔𝒖𝒇𝒍𝒆𝒕𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒗𝒐𝒂𝒔𝒕𝒓𝒆"

Să-I cerem 𝐝𝐫𝐞𝐚𝐩𝐭𝐚 𝐬𝐨𝐜𝐨𝐭𝐞𝐚𝐥𝐚 în tot ce facem, având convingerea ca atunci când vom muri, vom da seama înaintea judecății lui Dumnezeu de felul cum ne-am trăit viața pe pământ.

Să-I cerem 𝐫𝐚𝐯𝐧𝐚 pentru citirea Sfintei Scripturi, înțelegerea lor și 𝐢𝐦𝐩𝐥𝐢𝐧𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐨𝐫𝐮𝐧𝐜𝐢𝐥𝐨𝐫 lui Dumnezeu.

Să-I cerem 𝐡𝐚𝐫𝐮𝐥 𝐃𝐮𝐡𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐒𝐟𝐚𝐧𝐭 𝐬𝐢 𝐦𝐚𝐧𝐭𝐮𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐞.

Să-I cerem lui Dumnezeu ceea ce este vrednic de El și cele pe care El ni le poate da; numai El ni le poate da.

Să-i cerem ajutor ca, 𝐢𝐧 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐚 𝐯𝐢𝐚𝐭𝐚 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐚 𝒔𝒂 𝒄𝒂𝒖𝒕𝒂𝒎 𝒎𝒂𝒊 𝒊𝒏𝒕𝒂𝒊 𝑰𝒎𝒑𝒂𝒓𝒂𝒕𝒊𝒂 𝒍𝒖𝒊 𝑫𝒖𝒎𝒏𝒆𝒛𝒆𝒖 𝒔𝒊 𝒅𝒓𝒆𝒑𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝑳𝒖𝒊 𝒔𝒊 𝒕𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒄𝒆𝒍𝒆𝒍𝒂𝒍𝒕𝒆 𝒔𝒆 𝒗𝒐𝒓 𝒂𝒅𝒂𝒖𝒈𝒂 𝒏𝒐𝒖𝒂.

𝕊𝕌𝕊 𝕊𝔸 𝔸𝕍𝔼𝕄 𝕀ℕ𝕀𝕄𝕀𝕃𝔼

La multi ani Romania mea draga! 🇷🇴🇲🇩🇷🇴🇲🇩

 La multi ani ROMANILOR de pretutindeni!!
E 1 decembrie, se aproprie sarbatorile de iarna
Voi ce faceti?

LA MULTI ANI POPOR ROMÂN !

La multi ani Romania mea draga!

#MANDRUCASUNTVASLUIAN

#MANDRUCASUNTROMAN

 

 

 

Cu ocazia sărbătoririi numelui, primiți un călduros „La mulți ani”, multă sănătate, multe realizări și tot ce va doriți lângă cei dragi.

 

Copilul meu, cu Cerul nu ne jucăm.

 

Un oarecare student din anul întâi, apropiindu-se zilele Postului, a telefonat duhovnicului său:

– Părinte, peste puține zile va începe Postul. Aici în Tesalonic nu-i am pe ai mei ca să-mi facă mâncare de post, ci mănânc la cantina studențească sau la restaurant, unde mâncărurile nu sunt totdeauna de post. Ce să fac?

– Fiul meu, de vreme ce ești sănătos, mănâncă mâncărurile de post de la cantină, iar când nu este mâncare de post, să mergi la restaurant și să comanzi mâncare de post.

– Da, Părinte, dar la restaurant trebuie să plătești scump.

– O să-ți trimit eu bani ca să plătești la restaurant, cu toate că eu nu am nici un venit.

Însă această propunere l-a constrâns neplăcut pe studentul care voia să evite postul.

– Părinte, lucrurile sunt foarte grele.

– Da, dar și cununile cerești sunt foarte mari.

– Părinte, nu se poate ca cununile să fie mai mici?

Atunci Starețul a tăcut. Însă această tăcere a duhovnicului l-a zguduit pe student. Necedarea Starețului față de o lege a Bisericii și dragostea lui față de Stareț au făcut să răsune înlăuntrul său un glas puternic. Simțea că tăcerea Starețul îi spune:

– Copilul meu, cu Cerul nu ne jucăm.

După puțin studentul a cerut binecuvântarea Starețului și a spus:

– Părinte, mă voi strădui.

Iar acesta a fost pretextul ca toți anii studenției și cel al serviciului militar să-i petreacă postind.

sursa http://marturieathonita.ro