Acatistul Intrării Domnului în Ierusalim

 

Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Alesule Împărat al Sionului de Sus, Blândule Biruitor și Dreptule Izbăvitor, Cel ce întru cele de sus ești purtat de Heruvimi și cântat de Serafimi, Te vedem acum pe mânz de asin intrând în Ierusalim, la patima cea de voie. Pentru acesta ne închinăm coborârii Tale celei negrăite și cu stâlpări și ramuri de copaci, Te întâmpinăm în smerenie și cu pruncii îți cântăm: Binecuvântat ești Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Icosul 1

Cetele Arhanghelilor și ale îngerilor au văzut, cu frică și cu cutremur, din înălțimile cerești, intrarea Ta în Ierusalim, la patima cea de bună voie, Hristoase Mântuitorule. În chip nevăzut Te-au urmat cu Apostolii și cu pruncii evreilor au cântat: „Osana întru cei de Sus!” și au zis unele ca acestea:
Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul nostru, că ai cercetat și ai săvârșit mântuirea poporului Tău;
Binecuvântat ești, Stăpâne Hristoase, că ai venit și ai dăruit prin Cruce mântuirea fiilor Tăi;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să-l chemi pe Adam din adâncurile iadului;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să slobozești pe Eva din mâhnirea cea de demult;
Binecuvântat ești, Cel ce ai binevestit pace lui Israel și mântuire neamurilor;
Binecuvântat ești, Cel ce ai vestit Noul Legământ prin curgerea Sângelui Tău;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 2-lea

Văzându-Te Marta și Maria pe Tine, lisuse, că ai venit iarăși în Betania cu șase zile înainte de Paști, Ți-au gătit cină mare, iar Lazăr, fiind unul din cei ce ședeau la masă, Marta cu sârguință îți slujea, Dătătorule a toate, Maria, însă, partea cea bună și-a ales, fiindu-Ți recunoscătoare pentru învierea fratelui ei și luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț, Ți-a uns preacuratele Tale picioare și le-a șters cu părul capului ei și cu iubire, din preaplinul inimii, Ți-a cântat: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înțelesul cel greu de pătruns al venirii Tale la patima cea de voie neputând să-l priceapă, Iuda, care, voind să Te vândă, s-a tulburat văzând că Maria îți unge cu mir picioarele Tale, Doamne, a zis: „De ce s-a făcut această risipă? Mirul acesta se putea vinde cu trei sute de dinari si să fie dați săracilor”. Dar el a zis aceasta, nu pentru că avea grijă de săraci, ci pentru că era fur. Tu, însă, Doamne, știind că în curând vei suferi moarte, ai îndreptățit această femeie, zicând: „Să o lăsăm, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat”. Pentru aceasta, cinstind venirea Ta la patima cea de bunăvoie, îți cântăm așa:
Binecuvântat ești, Doamne, că la cină ai fost gătit de Maria pentru îngropare;
Binecuvântat ești, lisuse, că ai fost osândit la moarte de către Iuda, în sufletul lui, încă fiind în Betania;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit în Betania, în casa păcii, ca să primești ungere cu mir de la Maria;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit la Ierusalim, la patima de bunăvoie, ca să vestești lumii întregi iubirea;
Binecuvântat ești, Cel ce pe Lazăr l-ai sculat din morți, ca venirea Ta să fie cu putere;
Binecuvântat ești, Cel ce Însuți Te-ai sculat din mormânt, ca intrarea Ta să fie cu tărie;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 3-lea

Având cu adevărat putere Dumnezeiască, Stăpâne Hristoase, foarte de dimineață, ai plecat din Betania și apropiindu-Te de Betfaghe, ai trimis pe doi din ucenicii Tăi, zicând: Mergeți în satul dinaintea voastră și acolo veți găsi un asin și un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n-a șezut vreodată. Și dezlegându-l să Mi-l aduceți. Și dacă va întreba cineva: Pentru ce îl dezlegați?, veți zice că Domnului îi trebuiește și să cântați: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Plecând ucenicii au adus asinul și mânzul și și-au pus hainele peste acesta. Tu, însă, Dumnezeu fiind, purtat de Heruvimi, pentru noi Te-ai așezat pe mânzul asinei și, ca un Împărat blând, cu pace ai săvârșit intrarea în cetatea Părintelui Tău David. Pentru această și noi Te întâmpinăm cu aceste laude:
Binecuvântat ești, Cel ce împreună cu Tatăl întru cele înalte șezi pe tron, dar ai binevoit să stai și pe mânzul asinei;
Binecuvântat ești, Cel ce în Ceruri ești închinat de Puterile înalte, iar pe pământ ai primit închinare de la prunci;
Binecuvântat ești, Cel ce împărățești cu tărie veacurile și ai venit cu slavă în Ierusalim;
Binecuvântat ești, Cel ce privești la cei smeriți și cu blândețe ai venit întru ale Tale;
Binecuvântat ești, Cel ce, șezând pe asin necuvântător, ai vrut să dezlegi necuvântarea cea de demult;
Binecuvântat ești, Cel ce întru cele de jos primind micșorarea, sus, în Ceruri, ai șezut împreună cu Tatăl și cu Duhul;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 4-lea

Furtună de gânduri îndoite îmi tulbură mintea și cum voi putea cânta cu vrednicie taina coborârii Tale, Doamne, că, având tron Cerul, ai șezut pe mânzul asinei, ca să-l cauți pe om, vrând să dezlegi necuvântarea lui cea mai dinainte, ca să se plinească cele spuse de Zaharia, prorocul, care zice: „Bucură-Te foarte, fiica Sionului, veselește-Te fiica Ierusalimului, căci iată împăratul Tău vine la Tine drept biruitor; smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei”. Pentru aceasta preaslăvim intrarea Ta cu pace, călare pe mânz, în Ierusalim și din adâncul sufletului Îți cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind mulțimile care au venit la prăznuire că Tu, Doamne, intri în Ierusalim, s-au adunat împreună și își așterneau hainele lor pe cale, alții tăiau ramuri de copaci și mergând în urma Ta cântau: Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este împărăția ce vine întru numele Domnului și tatălui nostru David! Osana, întru cei de sus! Pentru aceasta și noi în această zi de înainte prăznuire, purtând semnele Învierii Tale, ramuri de copaci, ca unui Biruitor al morții Îi cântăm:
Binecuvântat ești, Împăratul lui Israel, Care ai venit să cauți împărăție care nu este din lumea aceasta;
Binecuvântat ești, Fiul lui David, Cel ce nu ai vrut să frângi trestia plecată;
Binecuvântat ești, Păstorul cel Bun, Care ai venit să cauți oaia cea pierdută;
Binecuvântat ești, Mielule fără răutate, Care ai voit să Te aduci jertfă pe Tine Însuți.
Binecuvântat ești, Stăpâne al făpturii, Care ai fost întâmpinat cu iubire de zidirea Ta;
Binecuvântat ești, Împăratul Slavei, Care ai fost întâmpinat de ucenici cu slavă împărătească și proslăvit de prunci;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 5-lea

Fiind din veac îmbrăcat în frumusețe și tărie Dumnezeiască, Doamne, ai venit cu slavă în Sion și Te-ai urcat pe muntele Măslinilor, ca să se împlinească prorocia lui Naum: „Iată, că pe munți sunt picioarele celui ce binevestește, ale celui ce vestește pacea! Prăznuiește Iuda sărbătorile Tale și împlinește făgăduințele Tale!”. Și să se împlinească iarăși, altă prorocie a părintelui Tău David: „Văzut-au Dumnezeule, alaiul Tău, alaiul Dumnezeului Meu, celui întru sfinți”. Când însă, Te-ai apropiat de poalele muntelui Măslinilor, mulțimea ucenicilor a început să se bucure și să laude pe Dumnezeu cu mare glas, proslăvindu-Te îndoit, pentru minunile ce le-a văzut la Tine, zicând: „Binecuvântat este Împăratul, Cel ce vine întru numele Domnului! Pace pe pământ și slavă întru cei dei sus!”. Pentru aceasta și noi astăzi, ca un Nou Israel, ca o limbă a bisericii bucurându-ne cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând fariseii că bucuria poporului se înmulțește foarte și ucenicii Tăi strigă cu mare glas, mâniindu-se pe Tine, Cel ce Te-ai coborât din munte, Ți-au zis: „Învățătorule, oprește-i pe ucenicii Tăi”. Tu, însă, Doamne, le-ai răspuns: „Dacă aceștia vor tăcea, atunci pietrele vor vorbi”, așa cum a prorocit profetul Avacum, zicând: „Căci piatra cea din zid strigă și grinda din căpriorii casei îi răspunde”. Pentru aceasta și noi având sufletele și inimile reci precum piatra, totuși, după cuvântul Tău nu încetăm a Te lauda așa:
Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul nostru, căci ai venit la Ierusalim să mântuiești pe cei păcătoși;
Binecuvântat ești, Hristoase, Mântuitorul nostru, Cel ce ai vestit credincioșilor Tăi, că ești aproape de noi;
Binecuvântat ești, Fiul Tatălui, Cel ce ai venit ca prin Jertfa Crucii Tale să împaci cele cerești cu cele pământești;
Binecuvântat ești, Fiul Omului, Cel ce ai venit să vestești lumii întregi marea iubire a Tatălui Ceresc;
Binecuvântat ești, Împărate al Celor ce împărățesc, că Împărăția Ta este Împărăție veșnică;
Binecuvântat ești, Stăpâne al Stăpânitorilor, că Împărăția Ta este în tot neamul;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru Numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 6-lea

Propovăduitorii puterii Tale Dumnezeiești, Doamne, fiind cu Tine în Betania, au mărturisit în Ierusalim că pe Lazăr din mormânt l-ai ridicat. Pentru aceasta și poporul Te-a întâmpinat, auzind că ai săvârșit această minune. Și oamenii grăiau unul către altul: de ce așteptăm și nu ieșim întru întâmpinarea Fiului lui David, cu stâlpări și cu ramuri de finic, ca să se împlinească Scriptura: „Mă voi urca în finic să rup ramurile lui”, pentru că Acesta este finicul dreptății și despre El a grăit David: „Dreptul ca finicul va înflori”. Și așa, cu ramuri în mâini Ți-a cântat poporul: Osana, dar cu toate acestea, mai apoi, cu săbii și cu ciomege au ieșit la Tine, ca la un tâlhar, că nu știau să cânte: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucind în toată slava și frumusețea, când Te ai apropiat de cetatea lui Dumnezeu, Sionul, cetatea Marelui Împărat, ai văzut, Doamne, de pe înălțimile Eleonului, toate clădirile templului și alte zidiri ale cetății că erau frumoase foarte. Atunci ai plâns pentru sfânta cetate, Doamne, precum plânge un tată iubitor pentru fiii săi și cu lacrimi ai zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi”. Și îndată ai mai zis că vor veni peste tine zile, când dușmanii tăi vor săpa șanț în jurul tău și te vor împresura și te vor strâmtora din toate părțile. Și te vor face una cu pământul cu fiii tăi, și nu vor lăsa piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale. Iar noi, văzându-Te ca un Bun Păstor, care se întristează pentru oile sale, îți cântăm:
Binecuvântat ești, Păstorule cel Mare, Care ai venit să cauți oaia cea pierdută;
Binecuvântat ești, Arhiereule al bunătăților ce vor să fie, Care ai binevoit să pătimești pentru neputințele noastre;
Binecuvântat ești, Mijlocitorul Legământului celui nou, Care ai dorit să mântuiești din veșnica moarte pe oamenii cei căzuți;
Binecuvântat ești, Judecătorule Atotdrept, pentru că Drept ești și drepte sunt judecățile Tale;
Binecuvântat ești, Mântuitorule Atotmilostiv, pentru că milostiv ai fost și cu mila Ta umpli tot pământul;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 7-lea

Vrând să izbăvești neamul omenesc din robia vrăjmașului, lisuse, ai venit la Ierusalim, ca să se împlinească Scriptura care zice: „S-a arătat Domnul dumnezeilor în Sion”. Și intrând acolo, s-a cutremurat tot orașul, iar unii, ieșind în întâmpinarea Ta, au strigat cu glas mare: „Osana, Fiul lui David!”, alții, mirându-se, s-au întrebat: „Cine este acesta?”. O, nebunilor bătrâni si falșilor învățători! Toate casele cetății propovăduiesc minunile Tale. Toată ludeea este plină de binefacerile Tale, iar ei se întreabă: „Cine este acesta?”. Lazăr abia a înviat și nu văd cine l-a scos din moarte? Abia a ieșit din curtea lui lair și nu văd cine este Cel ce a înviat pe fiica acestuia și nu vor să-Ți cânte ca unui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Minunat Te-ai arătat, lisuse, când ai intrat cu slavă în Ierusalim și îndată, ca un Arhiereu, ai cercetat templul sfânt. În casa Tatălui Tău ai venit cu putere, ca să se împlinească cele spuse de sfântul proroc Avacum: „Dar Domnul este în templul Său cel sfânt, pământul întreg să tacă înaintea Lui”; și îndată ai izgonit pe cei ce vindeau și cumpărau acolo, zicând: „Casa Mea, casă de rugăciune este; dar voi ați făcut din ea peșteră de tâlhari”. Ca să se împlinească o altă Scriptură: „Râvna casei Tale m-a mâncat”. Iar noi, înfricoșându-ne de mânia Ta cea dreaptă, Doamne, Te rugăm să locuiești în casa Ta, în toate zilele vieții noastre, să privim la frumusețea Ta și, cercetând biserica Ta cea sfântă, să Te Slăvim așa:
Binecuvântat ești, Cel ce în Ceruri nu locuiești în biserici făcute de mâini omenești, dar în biserică pământească ai intrat cu slavă;
Binecuvântat ești, Cel ce locașul slavei Tale iubindu-l pe pământ, biserica ai întărit-o în fața grijilor lumești;
Binecuvântat ești, Doamne al puterilor, căci ai iubit sălașul Tău, mai mult decât sălasul păcătoșilor;
Binecuvântat ești, Împăratul slavei, că mai bună este o zi în locașurile Tale, decât o mie în locașurile păcătoșilor;
Binecuvântat ești, Cel mare în Sion, pentru că sfânt și înfricoșător este numele Tău;
Binecuvântat ești, Cel ce locuiești în Ierusalim, că sfântă este biserica ta și minunat ești întru dreptatea Ta;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 8-lea

Mare și preaslăvită minune ai săvârșit Hristoase, când, pe neașteptate, ai intrat în biserica Ta și acolo pe șchiopii și orbii ce au venit la Tine i-ai vindecat ca un Dătător de lumină și Doctor milostiv, că „adevărul merge înaintea Ta”, precum a grăit David și, astfel, ai izvorât tuturor, în această mare zi de înainte prăznuire, bucurie, adevăr, lumină și viață, cum a spus mai înainte prorocul Sofonie: „Bucură-Te foarte, fiica Sionului, că Domnul a înlăturat judecățile rostite împotriva ta. Domnul este în mijlocul tău și nu vei mai vedea nicio nenorocire. Domnul Dumnezeul Tău este cu tine și te va înnoi, spune Domnul: și voi mântui pe cel strâmtorat și pe cel lepădat îl voi primi”. Pentru aceasta și noi, veselindu-ne în această zi de sărbătoare, Îți cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Totul ai fost iubire, Preadulce lisuse, pentru aceasta îți aduce laudă preaiubitul Israel din gura celor ce sug și a pruncilor fără răutate, în timp ce bătrânii și învățătorii hulesc pe Dumnezeu, întrebând cine este Acesta. Pruncii teologhisesc, cântându-Ți: „Osana Fiul lui David!”, și cu stâlpări și cu ramuri de copaci Te întâmpină în templu, prevestind astfel învierea Ta din morți. Învrednicește-ne și pe noi, cei stăpâniți de mândrie, să fim precum pruncii, fără răutate, că a unora ca aceștia este Împărăția Cerurilor, ca din inimă curată, împreună cu dânșii, să-Ți aducem aceste laude:
Binecuvântat ești, Cel cântat întru cele de Sus de Serafimi, dar care ai primit cântare de la pruncii cei fără de răutate;
Binecuvântat ești, Cel purtat întru cele înalte de Heruvimi, dar de inimile curate ești purtat ca un Dumnezeu pe pământ;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să ridici cortul cel căzut al lui David, pentru ca iarăși să luminezi cortul cel lăuntric al sufletelor noastre;
Binecuvântat ești, Cel ce casa Ta ai făcut-o casă de rugăciune, pentru ca și pe noi, cei ce aveam sufletele peșteri stricate de tâlhari, să ne faci iarăși casă curată a Duhului Sfânt;
Binecuvântat ești, Cel ce în Ceruri ești slujit de mii și mii de îngeri și mulțimile toate stau înaintea Ta;
Binecuvântat ești, că mulțimile de copii Ți-au cântat pe pământ și popoarele Te-au întâmpinat;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 9-lea

Mulțimea toată de cărturari și arhierei, văzând, lisuse, minunile pe care le-ai săvârșit în templu și pe copii cântând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au tulburat și Ți-au zis: „Auzi ce spun aceștia?” – Tu, însă, le-ai zis: „Au niciodată nu ați auzit că din gura copiilor și a celor ce sug Ți-ai pregătit Lauda?”. Noi, însă, mirându-ne de împietrirea și cruzimea inimilor lor, cântăm, precum copiii întru nevinovăția inimii, cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult grăitori nu pot să-Ți aducă mulțumire vrednică pentru micșorarea Ta cea negrăită, Hristoase, căci acum de bunăvoie ai venit la Ierusalim, ca să rabzi crucea; pentru aceasta ai ascuns celor înțelepți Dumnezeirea Ta și ai descoperit-o pruncilor, care, cu inimă curată, au simțit mai mult decât părinții lor, că Tu ești cu adevărat Hristos. Învrednicește-ne și pe noi să mărturisim cu suflete curate și buze neîntinate, Dumnezeiască Slava Ta și să-Ți cântăm așa:
Binecuvântat ești, Cel ce prin cuvintele Tale ai luminat și ai înțelepțit pe prunci, luminează și înțelepțește gândurile și inimile noastre;
Binecuvântat ești, Cel ce prin săvârșirea minunilor Tale ai mărturisit Dumnezeirea Ta, deschide și ochii noștri să pricepem minunile din legea Ta;
Binecuvântat ești, Cel ce ai păstorit pe Israel, păstorește-ne și pe noi întru blândețea duhului la loc cu verdeață;
Binecuvântat ești, Cel ce ai păzit pe lacob, sălășluiește-ne întru curăția inimii la loc cu ape liniștite;
Binecuvântat ești, Împăratul păcii, să strălucească adevărul Tău în toate zilele până se va lua luna;
Binecuvântat ești, Soare al Dreptății, să lumineze lumina Ta cât va străluci soarele;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuiești neamurile, Hristoase Dumnezeul nostru, ai ales pe unii dintre elinii care au venit să se închine la praznic, ca să Te vadă pe Tine. Pentru aceasta venind ei la Filip au grăit: „Vrem să-L vedem pe Iisus”. Acela, împreună cu Andrei, Ți-au spus Ție. Tu, însă, le-ai răspuns că nu a venit încă ceasul ca să se preaslăvească întru aceasta Fiul Omului. Întru ale Tale ai venit și ai Tăi nu Te-au primit și la moarte Te-au osândit. Și grăuntele de grâu nu aduce roadă dacă nu moare sub brazdă; astfel și Tu, prin moartea Ta, ai adus multă roadă întru neamuri, ca să se împlinească cele spuse mai înainte de Isaia prorocul că „Te-ai arătat celor ce nu Te caută”. Pentru aceasta veniți, neamuri, și vedeți astăzi pe Împăratul Cerului, Care șade pe tron înalt, Care a intrat în Ierusalim stând pe mânzul asinei, ca toți cu o singură gură și o singură inimă să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Tu ești Împăratul Cel Veșnic, blând, irept, biruitor și Mângâietorul nostru! Tu ai venit la Ierusalim în această zi, șezând pe un blând mânz de asin, ca să potolești iuțimea cea de cal a pământenilor. Pentru aceasta, blândețea Ta să fie chibzuită povață pentru toți oamenii și să cunoască ei că Tu Te uiți la cel blând, la cel tăcut și la cel ce se teme de cuvintele Tale. „Pentru aceasta vor preface săbiile în fiare de pluguri și lăncile lor în cosoare și niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia”. Noi, însă, fiind blânzi cu duhul și smeriți cu cugetul, Îl primim cu bunăcuviință pe Stăpânul Cel Preablând, Care a venit să frângă mândria celui viclean și întru blândețea duhului Îi cântăm:
Binecuvântat ești, Cel ce Te-ai urcat în Sion ca să binevestești pace Iui Israel;
Binecuvântat ești, Cel ce ai propovăduit Ierusalimului ca să vestești mântuire neamurilor;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să binevestești celor sărmani anul plăcut Domnului și să vindeci pe toți cei zdrobiți cu inima;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să vestești robilor dezrobirea și să-i slobozești întru bucurie pe toți cei apăsați;
Binecuvântat ești, că ai adunat pe cei împovărați de păcate, precum cloșca puii sub aripi, ca să-i mântuiești prin Cruce;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit la îngropare, ca un grăunte de grâu căzut în pământ, ca să-i înnoiești prin înviere pe cei căzuți în adâncurile iadului;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 11-lea

Cântare de umilință „Osana” Îți aducem cu pruncii cei nevinovați, Hristoase, și cântându-Ți: „Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă”, Îți gătim sfântă, curată și duhovnicească prăznuire cu stâlpări și ramuri de copaci, pentru că ai intrat din nou în templul cel lăuntric al sufletelor noastre, așa cum ai făgăduit zicând: „Nu vă voi lăsa orfani, ci iarăși voi veni la voi. Căci cine Mă iubește pe Mine și Eu îl voi iubi pe el și Mă voi arăta lui. Și Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el, și vom locui împreună cu ei”. Fie binecuvântată intrarea Ta! Vino și Te așază pe tronul minții noastre, așa cum ai stat pe mânzul asinei, și împărățește peste inimile noastre și dezleagă toată necuvântarea patimilor noastre, ca precum copiii cei de demult, cu stâlpările pururea înflorite ale curăției, să-Ți cântăm iarăși: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Astăzi, dumnezeiescul templu s-a luminat cu lumină cerească, când l-ai cercetat, Hristoase, și l-ai curățat de vânzătorii cei lumești, și împreună cu el s-a luminat întreaga sfântă cetate, așa cum mai înainte a spus Isaia: „Din Sion va ieși legea și slava Domnului din Ierusalim”, că ai venit spre patimă și ai adus lumină, și bucurie, și iubire prin Crucea Ta, Hristoase. De aceea ai spus ucenicilor Tăi înainte de patimă: „Încă puțin timp este lumina cu voi, mergeți cât aveți lumină, ca întunericul să nu vă cuprindă. Credeți în lumină ca să fiți fiii luminii”. Această ai spus-o, Doamne, pentru ca în timpul patimilor Tale lumina credinței să nu se stingă în ucenicii Tăi și să nu umble în întunericul necredinței, neștiind pe unde merg, iar toți cei ce cred în Tine să-Ți cânte:
Binecuvântat ești, lisuse, Soarele Dreptății, Cel proslăvit și pururea fericit de credincioșii Tăi;
Binecuvântat ești, Lumină lină și neînserată, că ai venit și ai intrat în Ierusalim;
Binecuvântat ești, Hristoase, Lumina lumii, că lumea vicleană Te urăște;
Binecuvântat ești, Cel ce locuiești întru lumina cea neînserată, Care ai venit să luminezi lumea cu strălucirea Învierii Tale;
Binecuvântat ești, Lumina cea prea dulce și pururea vie ce Te-ai arătat în Sion ca să luminezi întunericul sufletului meu;
Binecuvântat ești, Sfeșnic prealuminos și arzător, Care iarăși aprinzi sfeșnicul cel stins al meu;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 12-lea

Harul Tău dă-ni-l nouă, lisuse, precum l-ai dat, mai înainte, pruncilor evreiești, care Ți-au cântat „Osana” și au cunoscut Dumnezeirea Ta. Și acum, în aceste preacinstite zile, fii iarăși aproape de noi, Doamne, mai ales de cei ce cheamă numele Tău în duhul blândeții și al păcii, al smereniei și al iubirii. Învrednicește-ne și pe noi să simțim harul venirii Tale, ca pacea Dumnezeiască, ce întrece toată mintea, să cerceteze inimile noastre și astfel, luminând sufletele noastre întru umilință și cu veselie să-Ți cântăm cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând venirea de voie la Ierusalim, spre patimă, și coborârea Ta cea negrăită, ne închinăm, Hristoase, cinstitei Crucii Tale și bucurându-ne cu pruncii evreiești Te întâmpinăm cu stâlpări și ramuri de copaci gătindu-Ți prăznuire. Te proslăvim și credem că Tu ești cu adevărat Mesia, Hristos, Cel ce ai venit și iarăși vei veni să judeci viii și morții. Nu vei veni pe mânz de asin, ci ca un Împărat al împăraților și Domn al celor ce stăpânesc, al cărui nume este „Cuvântul lui Dumnezeu”, urmându-Ți nu copiii, ci toată oastea cerească cântând cu glas de tunet: Aliluia, mântuirea, cinstea, și puterea și slava este a Domnului nostru, că a împărățit Domnul Cel Atotputernic. Cei ce așteptăm această venire slăvită și coborârea Ta din Sionul Ceresc, de la Dumnezeu, proslăvim în Sionul pământesc venirea Ta către jertfa pentru toată lumea, cântându-Ți așa:
Binecuvântat ești, Fiul Tatălui, Cel ce l-ai încununat pe om cu slavă și acum vii să Te încununezi cu coroană de spini, pentru ca să faci roditoare firea noastră cea purtătoare de spini;
Binecuvântat ești, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii și prin Sângele Tău ne faci pe noi, cei căzuți, mai albi decât zăpada;
Binecuvântat ești, Mire al sufletelor și al trupurilor noastre, Cel ce ai ieșit din palatul Tău pentru ca nimeni să nu se ascundă de iubirea Ta;
Binecuvântat ești, Păstorul Cel Bun, Care ai intrat acum în staulul oilor pentru ca nimeni să nu le ia din mâinile Tale;
Binecuvântat ești, Învățătorul nostru, Care nu ai încetat să Te rogi pentru Sion până la jertfirea Ta pe cruce, ca pe prietenii Tăi să-i mângâi la Cină cu cuvântul și cu iubirea;
Binecuvântat ești, Mântuitorul nostru, Care, în pătimirea Ta, ai binevoit să Te îmbraci în veșmânt roșu, ca pe noi să ne îmbraci în veșmântul mântuirii și cu haina veseliei să ne împodobești;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 13-lea

O, lisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Care mai înainte de veci Te-ai gătit spre jertfire, acum vii la Ierusalim spre patima cea de bună voie. Primește această puțină rugăciune a noastră, adusă cu stâlpări și ramuri de fapte bune, ca în aceste preacinstite zile să umblăm pe urmele preacuratelor Tale picioare și în liniștea și blândețea duhului, în umilință și în curăția inimii să fim cu Tine în toate zilele călătoriei noastre pământești, învrednicește-ne să ne împărtășim, fără de osândă, de bucuria Sfintei Tale Învieri, aici pe pământ, iar după intrarea în Ierusalimul Ceresc să ne unim cu Tine în veci și să cântăm împreună cu toți Sfinții cântarea îngerească: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Icosul 1

Cetele Arhanghelilor și ale îngerilor au văzut, cu frică și cu cutremur, din înălțimile cerești, intrarea Ta în Ierusalim, la patima cea de bună voie, Hristoase Mântuitorule. În chip nevăzut Te-au urmat cu Apostolii și cu pruncii evreilor au cântat: „Osana întru cei de Sus!” și au zis unele ca acestea:
Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul nostru, că ai cercetat și ai săvârșit mântuirea poporului Tău;
Binecuvântat ești, Stăpâne Hristoase, că ai venit și ai dăruit prin Cruce mântuirea fiilor Tăi;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să-l chemi pe Adam din adâncurile iadului;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să slobozești pe Eva din mâhnirea cea de demult;
Binecuvântat ești, Cel ce ai binevestit pace lui Israel și mântuire neamurilor;
Binecuvântat ești, Cel ce ai vestit Noul Legământ prin curgerea Sângelui Tău;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul 1

Alesule Împărat al Sionului de Sus, Blândule Biruitor și Dreptule Izbăvitor, Cel ce întru cele de sus ești purtat de Heruvimi și cântat de Serafimi, Te vedem acum pe mânz de asin intrând în Ierusalim, la patima cea de voie. Pentru acesta ne închinăm coborârii Tale celei negrăite și cu stâlpări și ramuri de copaci, Te întâmpinăm în smerenie și cu pruncii îți cântăm: Binecuvântat ești Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Rugăciune

Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ești întru cele înalte cu Tatăl și ești purtat pe aripi de Heruvimi și cântat de Serafimi, Care în zilele venirii Tale în trup ai binevoit pentru a noastră mântuire a ședea pe mânzul asinei și ai primit cântarea pruncilor, ai venit în Sfânta Cetate a Ierusalimului, mai înainte cu șase zile de patima cea de bunăvoie, ca să mântuiești lumea prin Cruce, prin îngroparea și Învierea Ta! Și precum atunci oamenii, care ședeau în întuneric și în umbra morții, având ramuri de copaci și stâlpări de finic, Te-au întâmpinat pe Tine, Fiul lui David, mărturisindu-Te, așa și pe noi, care, acum în această zi de înainte prăznuire, purtând în mâini stâlpări și ramuri de copaci, păzește-ne și ne mântuiește. Și precum acele popoare și copiii Ți-au adus „Osana”, învrednicește-ne și pe noi să Te slăvim în psalmi și cântări duhovnicești, cu suflete curate și buze neîntinate, în aceste zile ale patimilor Tale și să dobândim, fără de osândă, a ne împărtăși de bucuria Sfintei Învierii Tale și să cântăm și să proslăvim, Dumnezeirea Ta, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii, vecilor. Amin.

(Buchet de acatiste ale Domnului nostru Iisus Hristos, Editura Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2002, pp. 139-173)

Duminica Floriilor, Intrarea Domnului in Ierusalim

După învierea minunată a lui Lazăr, căpeteniile iudeilor au luat hotărârea să-l omoare pe Iisus cu primul prilej care li se va ivi. Această hotărâre nu este surprinzătoare deoarece ei îşi vedeau puterea şi influenţa subminate (dacă Îl lăsăm aşa toţi vor crede în El…  Ioan 11;48). Cel care ia hotărârea cum să fie rezolvată această problemă este arhiereul Caiafa: „mai de folos ne este să moară un om pentru popor, decât să piară întreg neamul” (Ioan 11, 50).

Pentru că era arhiereu, Caiafa prin cuvintele sale a proorocit scopul jertfei lui Iisus – salvarea neamului omenesc. Pe drumul spre Ierusalim, lângă muntele Măslinilor, Mântuitorul îi trimite pe doi dintre ucenicii săi să îi aducă din sat un mânz de asin pe care nu a mai stat nimeni. Pentru a-şi arăta preţuirea pe care o aveau pentru Iisus, oamenii aşterneau în calea lui ramuri, şi chiar hainele lor strigând:  Osana! Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului! …Osana, Fiul lui David!

Vestea venirii lui Iisus în Ierusalim s-a întins foarte repede, datorită faimei sale şi a minunii extraordinare pe care o înfăptuise în urmă cu câteva zile şi care îi pusese pe jar pe mai-marii iudeilor. Această primire i-a întărâtat şi mai rău pe sinedrişti care, supăraţi îl apostrofează pe Iisus zicându-I: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii. Dar El le răspunde: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga! (Luca 20, 39-40).  Acest episod se repetă în templu când copii îi adresează aceleaşi urale, spre disperarea arhiereilor si cărturarilor. Următorul lucru inedit pe care îl săvârşeşte Hristos este alungarea neguţătorilor care pângăreau templul lui Dumnezeu: Casa mea, casă de rugăciune se va chema,  iar voi o faceţi peşteră de tâlhari! (Matei 21, 12-13). Arhiereii şi cărturarii îşi văd ameninţate acum, după putere şi poziţie, şi veniturile (de loc neglijabile).

După alungarea „tâlharilor” din templu, Iisus a săvârşit o serie de minuni vindecând oameni orbi şi şchiopi. În tot acest timp arhiereii şi cărturarii unelteau fără succes să-L prindă pe Iisus: Arhiereii şi cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L piardă. Şi nu găseau ce să-I facă, deoarece tot poporul se ţinea după El, ascultându-L (Luca 19, 47-48).

Acţiunea se desfăşoară pe două planuri: Unul în care sunt prezentaţi oamenii ce se bucură de prezenţa Mântuitorului în mijlocul lor, de cuvintele şi de minunile pe care le înfăptuia. Şi un altul ocult format din mai-marii evreilor care urmăreau stoparea „furtunii” iscate de Iisus între iudei prin cel mai brutal mod posibil: omorârea lui Iisus.

Floriile si manzul asinei

In interpretarea Sfintilor Parinti, asina preinchipuie poporul iudeu, in timp ce manzul prefigureaza neamurile care urmau sa fie chemate la credinta.

Aceasta interpretare este dreapta, pentru ca stim ca iudeii il vor prigoni pe Hristos si paganii Il vor primi. Cei mai multi dintre pagani vor fi purtatori de Hristos de-a lungul istoriei si vor intra cu El in Ierusalimul de sus, in Imparatia cerurilor.

„Acestea nu le-au inteles ucenicii Lui la inceput, dar cand S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea erau scrise pentru El si I le-au facut Lui”. In general, ucenicii au inteles foarte putin din ceea ce s-a intamplat cu Invatatorul lor pana cand El le-a sporit intelegerea (Luca 24,45) si Duhul lui Dumnezeu i-a luminat cu limbi de foc. Numai atunci au priceput ei toate lucrurile, aducandu-si-le aminte.

Sfantul Ignatie Brancianinov vede in „Manzul asinei” si altceva. Acest manz il descopera pe omul manat de pofte dobitocesti, lipsit de libertatea sa duhovniceasca, legat de impatimire si de obisnuinta vietii trupesti. Invatatura lui Hristos desface asinul de iesle, adica de implinirea voii pacatoase si trupesti. Dupa aceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, isi pun pe asin hainele: pe el Se asaza Domnul si savarseste pe el intrarea in Ierusalim.

Asta inseamna ca dupa ce omul paraseste viata pacatoasa, este adus la Evanghelie si imbracat, ca in niste haine apostolesti, in cunoasterea lui Hristos si a poruncilor Lui. Atunci Se asaza pe el Domnul, aratandu-i-Se duhovniceste si salasluind duhovniceste in el, precum a binevoit a fagadui: „Cela ce are poruncile Mele si le pazeste pe ele, acela este cel ce Ma iubeste: si cel ce Ma iubeste, iubit va fi de Tatal Meu. De Ma iubeste cineva, a grait El, cuvantul Meu va pazi; si Eu il voi iubi pe el, si Ma voi arata lui; si Tatal Meu il va iubi pe el, si la el vom veni, si locas la dansul vom face” (Ioan 14, 21, 23).

Astfel, Hristos Se asaza pe insusirile firesti ale omului care s-a supus Lui, care si-a insusit invatatura Lui cea atotsfanta, si il aduce, sezand pe el, in cetatea duhovniceasca a lui Dumnezeu, in Ierusalimul al carui ziditor este Dumnezeu, nu omul.

Multimea Il primeste pe Mantuitorul in Ierusalim cu aceste cuvinte: „Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!” (Matei 21, 9). Invierea lui Lazar era cauza careia i se datora, in cea mai mare masura, aceasta primire insufletita. Dar sa nu uitam, ca acelasi popor care-L slavise si-L primise ca pe un imparat, peste cateva zile va striga, incitat de farisei si de carturari: „Rastigneste-L! Rastigneste-L!”.

Evreii care participau la aceasta sarbatoare, asteptau de la Hristos sa fie un conducator care sa modifice situatia politica in folosul lor, si nu un Dumnezeu coborat printre oameni, spre a-i izbavi de pacat. E adevarat ca au existat si multi iudei care s-au daruit Domnului, crezand in El fara sovaiala.

Floriile si ramurile de salcie

Dupa modelul multimii din cetatea Ierusalimului care l-a intampinat pe Mantuitorul cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxa a randuit ca in aceasta zi sa imparta credinciosilor ramuri de salcie binecuvantate. Ramurile de salcie simbolizeaza biruinta asupra mortii.

In duminica Floriilor, Biserica a randuit sa fie dezlegare la peste. In seara acestei duminici, incep deniile din saptamana Sfintelor Patimi.

Sfintii Apostoli Iason si Sosipatru

 

În această lună, în ziua a douăzeci şi opta, pomenirea sfinţilor apostoli Iason şi Sosipatru din cei şaptezeci.

Dintre aceştia Iason era tarsean, şi a fost mai întâi vânat de acolo la dreapta credinţă. Iar Sosipatru fiind din Grecia, a primit pe urmă de la acesta credinţa în Hristos. După aceea făcându-se amândoi ucenici ai lui Pavel apostolul, Iason a fost făcut învăţător cetăţii; iar Sosipatru a primit cârma Bisericii Iconiei. Păstorind ei bine Bisericile lor, s-au dus spre părţile apusului; şi sosind la insula Cherchira, au făcut înfrumuseţată biserică întâiului mucenic Ştefan, unde slujind lui Dumnezeu, au atras pe mulţi la credinţa în Hristos. Apoi fiind pârâţi către guvernatorul Cherchirei, au fost închişi într-o temniţă în care se aflau închişi şapte vătafi de tâlhari, anume: Satornin, Iachishol, Faustian, Ianuarie, Marsalie, Efrasie şi Mamin, pe care prin cuvintele şi faptele lor i-a atras la credinţa în Hristos, de i-au făcut din lupi oi, care după aceea, au primit de la Hristos cununile muceniciei. Asemenea s-a întâmplat şi cu temnicerul care a crezut în Hristos. Guvernatorul scoţând pe Iason şi pe Sosipatru din temniţă, i-a dat pe seama lui Carpian eparhul să-i chinuiască; şi văzând chinurile lor, Cherchira, fiica guvernatorului, s-a declarat şi ea creştină, şi a dat la săraci podoaba ce purta; de care aflând tatăl său, şi neputând să o întoarcă din gândul ei, a închis-o în temniţă. După aceea a dat-o unui desfrânat arap, ca s-o necinstească; dar sosind acesta la uşa temniţei, a fost sfâşiat de o fiară. Iar sfânta Cherchira, aceasta aflând, l-a tămăduit şi l-a scăpat de fiară, şi cu învăţătura sa l-a făcut creştin; iar el a strigat: "Mare este Dumnezeul creştinilor". Pentru aceasta el a fost chinuit şi şi-a dat sfârşitul, iar sfânta Cherchira a fost vârâtă în foc, dar a rămas sfânta nearsă. Pentru aceasta a tras pe mulţi la credinţa lui Hristos. Drept aceea a fost spânzurată de un lemn şi i-au dat fum dedesubt de au înecat-o. După aceea au săgetat-o cu săgeţi, şi atât de mult au rănit-o, încât de mulţimea durerilor şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu. După accea pornind guvernatorul goană asupra creştinilor, şi fugind creştinii într-o insulă mică ce era acolo aproape, el porni să meargă acolo, ca să-i chinuiască, şi intrând în mijlocul luciului mării s-a scufundat ca Faraon cel de demult. Poporul Domnului au dat mulţumitoare laude lui Dumnezeu. Iar Iason şi Sosipatru fiind sloboziţi de la închisoare, învăţau neoprit cuvântul lui Dumnezeu. Dar ridicându-se alt guvernator şi aflând cele despre sfinţi, a poruncit să aducă un butoi de fier, şi să îl umple de răşină şi smoală şi ceară, şi înfierbântându-l foarte, au băgat pe sfinţi în el şi sfinţii au rămas nearşi şi mulţi au crezut în Hristos, între care însuţi guvernatorul care plângea, zicând: "Dumnezeul lui Iason şi al lui Sosipatru, ajută-mi şi mă miluieşte". Fericitul Iason, fiind guvernatorii de faţă, sfătuind şi învăţând pe tot poporul, i-a botezat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, numind pe guvernator Sebastian. Deci peste puţine zile, s-a îmbolnăvit fiul guvernatorului şi a murit, iar apostolul făcând rugăciuni l-a înviat. De atunci a făcut multe minuni, şi făcând biserici înfrumuseţate şi plinind tot lucrul bine şi adăugând turma lui Hristos, în bune bătrâneţi către doritul său Hristos s-a petrecut.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Dada, Maxim şi Cvintilian.

Aceşti sfinţi au fost pe vremea lui Diocleţian şi Maximian împăraţii, şi a guvernatorilor Tavrinie şi Gavinie. Fiind mare prigoană asupra creştinilor, şi neplecându-se sfinţii aceştia a aduce închinăciune la idoli, au fost pârâţi către guvernatorul Tavrinie. Numaidecât prinzându-i în satul lor, care se numea Ozovia, unde se aflau pururea petrecând în rugăciuni către Dumnezeu, i-au legat cu lanţuri de fier şi degrab i-au adus la cetatea Dorostorului, fiind acolo amândoi guvernatorii, care au zis sfinţilor: "Spuneţi-ne mai întâi numele vostru", şi spunându-şi fiecare numele său, a scris şi cuvintele lor un Mangailian notar. Tavrinie a zis sfinţilor: "Iată viaţa voastră este în mâinile mele; de voiţi să trăiţi, mergeţi de aduceţi jertfă maicii zeilor, şi veţi fi şi preoţi ai acesteia, pentru că a murit preotul ei, şi a mers către marele Dia, împăratul ceresc, ca să-i slujească lui acolo". Iar sfântul Maxim a răspuns păgânului Tavrinie: "Cum îndrăzneşti preaneruşinatule să grăieşti că preadesfrânatul cel necurat este împărat? Cunoaşteţi dar, o oameni fără minte, că Hristos este Împăratul cerurilor, Care are purtare de grijă de toate, şi în palmă le ţine toate câte sunt, şi noi la idoli făcuţi de oameni nu ne vom închina". Iar Gavinie guvernatorul a chemat la dânsul pe Dada şi pe Cvintilian, vorbind multe vorbe bârfelnice, socotind că îi va amăgi spre păgânătatea sa cea pierzătoare; pe care neplăcându-i, i-a băgat în temniţă, unde prin îngereasca arătare se întărea mărturisirea lor, lăudând pe Dumnezeu. Deci scoţându-i din temniţă i-a întins pe pământ şi i-a bătut foarte cumplit; şi băgându-i iarăşi i-a scos şi i-a dat numitului lor sat Ozovia şi acolo le-a tăiat capetele şi şi-au dat sfârşitul.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici dintre tâlhari, care prin apostolul Iason, crezând în Hristos, în căldare cu smoală s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Cherchira, fiica guvernatorului Cherchirei, care, cu săgeţi fiind săgetată, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Zinon şi Vitalie, care în foc s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Eusebie, care prin foc s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor apostoli Onisifor şi Evod.

Aceşti sfinţi erau din cei şaptezeci, de care aminteşte şi apostolul Pavel. Onisifor a stat episcop Colofonului, iar Evod a fost pus în scaunul Antiohiei de Petru. Şi amândoi pătimind multe chinuri şi nevoi, şi pe mulţi întorcând la credinţa în Hristos, s-au suit şi ei spre Domnul cel dorit. Pomenirea lor se face şi la data de 7 septembrie.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Neon, care prin foc s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru

Troparul Sfinţilor Apostoli Iason şi Sosipatru, glasul al 3-lea

Sfinţilor Apostoli rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1

glasul al 2-lea

Irmos: Veniţi popoarelor...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Apostolilor cei ce staţi acum înaintea Scaunului lui Hristos, aduceţi-vă aminte totdeauna de noi care vă lăudăm pe voi, căci aţi primit har de a vă ruga pentru noi.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Doimea Apostolilor cea cinstită, cereţi de la Preaînduratul Hristos, să mi se dea har, ca să vă laud pe voi şi să cânt luptele voastre, preafericiţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cunoscători ai lui Hristos, Sfinţilor Apostoli Iason Preafericite şi Sosipatru Preaînţelepte, izbăviţi de toate primejdiile pe cei ce prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Bucură-te, Preacurată, Adâncul darurilor. Bucură-te Limanul cel Neviforat. Bucură-te Întărirea mântuirii noastre, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Una Prealăudată.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăreşte-ne pe noi...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-vă ucenici ai Apostolului Pavel, înţelepţilor şi mergând pe urmele lui, aţi străbătut toată lumea, vestind cuvântul mântuirii.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte râuri Dumnezeieşti ale înţelepciunii, măriţilor, toate adunările Bisericii le umpleţi de apele cele mântuitoare, izvorând râuri din izvoarele mântuirii.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mântuind din toate nevoile şi primejdiile vieţii pe cei ce vă cinstesc pe voi, sfinţilor, îndreptaţi-i prin sfintele voastre rugă­ciuni, purtătorilor de Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce a plecat cerurile cu smerenia cea mai presus de cuget, sărăceşte luând Trup, Mireasă a lui Dumnezeu şi lumea o îmbogăţeşte cu Dumnezeirea.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu numele lui Hristos săvârşind tămăduiri, aţi tras popoare către credinţa lui Dumnezeu, făcătorilor de minuni.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Şi a păstori şi a ne îndrepta pe noi, vouă vă încredinţăm această mică turmă şi după sfârşitul vostru, fericiţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Măriţilor Apostoli, adunându-vă duhovniceşte cu noi cei ce văsuntem cetăţeni, arătaţi-ne prieteşuguri bune prin rugăciunile voastre, după Legea dragostei, ca cei ce suntem de un neam cu voi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu rugăciunile celei ce Te-a născut după Trup, Cuvinte al lui Dumnezeu, rugăm u-ne, dăruieşte poporului Tău milele Tale.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Dătătorule de lumină...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-v-aţi lăudaţi sfinţiţi lucrători ai Tainelor lui Hristos şi părtaşi Sfintelor Lui Patimi. Pentru aceea după vrednicie pururea sunteţi fericiţi, înţelepţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte ceruri cuvântătoare vestind luminat celor de pe pământ Slava lui Dumnezeu, aţi ridicat întunericul cel cumplit şi aţi umplut lumea de cunoştinţa lui Dumnezeu, sfinţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rugăciunile Sfinţilor Tăi Apostoli, Doamne, mântuieşte-ne pe noi, căci noi suntem poporul Tău şi oile păşunii Tale şi cu frică lăudându-Te, toţi Te slăvim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Întru neamurile neamurilor eşti Binecuvântată şi Preacurată, ca Ceea ce prin naşterea ta cea Dumnezeiascăai omorât blestemul cel mai dinainte şi ai izvorât lumii Binecuvântare.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Adâncul cel mai de jos...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Grăitorii de Dumnezeu Apostoli avându-Te Armă pe Tine, Cuvinte, ca nişte viteji ostaşi ai Tăi, cu bună tărie au risipit tabăra protivnicilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întărit-au Biserica Sfinţii Apostoli Sosipatru şi Iason cu sfinte cuvântări sfinţite, ca nişte ritori Dumnezeieşti şi propovăduitori şi ierarhi ai lui Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înconjuratu-ne-au pe noi nevoi şi necazuri pentru păcate, dar cu cinstitele rugăciuni ale Apostolilor Tăi Iason şi Sosipatru, Dumnezeule, miluieşte pe robii Tăi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fericit este poporul cel ce te cunoaşte pe tine Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, că tot cel ce umblă întru lumina Fiului tău, se mântuieşte în veci.

 

CONDAC

glasul al 6-lea

Podobie: Chipul cel scris de mână...

Luminându-vă cu dogmele Apostolului Pavel, v-aţi făcut luminători lumii, de trei ori fericiţilor, că pururea luminaţi lumea cu minuni, Sfinte Apostole Iason, izvorul tămăduirilor şi Sfinte Apostole Sosipatru, lauda mucenicilor lui Hristos, Apostoli de Dumnezeu purtători, ocrotitori ai celor din nevoi, rugaţi-vă lui Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Chipul cel de aur...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Apostolul Pavel Înţeleptul, primind Razele de la Lumina Cea dintâi, v-a luminat pe voi cu a doua lumină prin învăţături, Preasfinţiţilor Apostoli Iason şi Sosipatru, purtătorilor de Dumnezeu, care cântaţi: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Alergat-aţi pe pământ, înţelep­ţilor, pe Calea Soarelui Celui Simţitor; căci luminând Răsăritul şi ajungând la Apus, luminat aţi apus cu trupul, iar duhurile înălţându-vi-le către Dumnezeu, Îllăudaţi pe Elca pe un Dumnezeu al părinţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiască vestirea cuvin­telor voastre, Apostolilor, revărsându-se la marginile lumii, tuturor neamurilor v-aţi arătat ca nişte nori plini de Strălucire Dumnezeiască, vărsând ape făcătoare de viaţă şi strigând: lăudaţi pe Domnul părinţilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ai dat Hristoase, pe Fecioara Care Te-a născut pe Tine, Ocrotitoare fierbinte celor ce cad în nevoile cumplitelor primejdii. Deci mântuieşte cu rugăciunile ei de necazuri, pe cei ce cântăm: Binecuvântat eşti Dumnezeul părin­ţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înfrumuseţându-vă cu podoa­bele harului Evangheliei, înţelepţilor, aţi fost văzuţi binevestind la toată lumea pacea care întrece tot cugetul. Pentru aceea lăudaţi pe Hristos în veci.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Împletiturile filozofilor le-aţi dezlegat cu înţelepciune, teologhisind Firea Cea în Trei Ipostasuri, cinstiţilor tăinuitori ai Cuvântului şi aţi luminat toată lumea a cânta şi a slăvi pe Hristos în veci.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Dumnezeieştii Apostoli ai lui Hristos, Sfinţii Iason şi Sosipatru, cei ce ne-au vestit nouă învăţăturile cele cereşti, pe făcătorii de bine cei de obşte ai oamenilor şi slujitorii Cuvântului, cu laude să-i cinstim, ca pe cei ce pe toţi au învăţat a cânta şi a slăvi pe Hristos în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Numindu-te pe tine, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Adevă­rată, mărturisim pe Cuvântul Cel Ce în chip de negrăit S-a Întrupat din tine în două firi, iar nu în două ipostasuri şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Neîncetat să slăvim pe Cuvântul lui Dumnezeu, Care a mărit pe Sfinţii Lui pe pământ şi a cinstit pomenirea lor în veci şi acum la cele dintru înălţime ţine duhurile lor în mâna Sa.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfârşindu-vă întru puţină vreme, văzătorilor de Dumnezeu, împliniţi ani îndelungaţi în locuri luminoase, unde este Bucuria Cea de negrăit şi Mărirea cea Veşnică şi Lumina Cea Care ca un Dumnezeu luminează pe cei vrednici de lumină, care se roagă pentru noi.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Acum lăudându-vă pe voi, văzătorilor de Dumnezeu, cu cântări vă rugăm ca pe nişte ocârmuitori sfinţiţi, să vă rugaţi pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea Bisericii şi pentru mântuirea noastră, Sfinţilor Apostoli Iason şi Sosipatru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, prin rugăciunile tale cele neîncetate, surpă semeţiile neamurilor celor ce pururea caută războaie; şi dăruieşte iubitorilor de Hristos credincioşi biruinţe asupra vrăjmaşului, ca după datorie cu laude să te mărim pe tine.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu razele cuvintelor celor cinstite şi strălucitoare de lumină, asemănându-te lui Dumnezeu, ai luminat pe toţi, Sfinte Apostole Iason şi ai gonit întunericul şi pătimind fericite, izvorăşti tămăduiri şi încetezi bolile cele cumplite ale trupurilor. Pentru aceasta toţi, adunându-ne, săvârşim sfântă prăznuirea ta şi lăudăm pe Mântuitorul Hristos cu credinţă strigând către tine: roagă pe Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuim sfântă pomenirea ta.

Fiecare moment în care nu judeci o altă fiinţă omenească este un dar.

 

Fiecare dintre noi are o poveste şi în fiecare poveste sunt părţi dureroase şi triste. Putem alege, în fiecare moment, să-i vedem pe oamenii din faţa noastră aşa cum sunt şi cum pot deveni. Să oferi iubire e întotdeauna posibil.

Fiecare zâmbet acordat unui străin poate fi un dar.

Fiecare moment în care nu judeci o altă fiinţă omenească este un dar.

Fiecare moment de iertare, pentru tine sau pentru altcineva, este un dar.

Fiecare act de compasiune, fiecare intenţie de a ajuta este un dar pentru lumea aceasta şi un dar pentru tine însuţi.

Aici veţi găsi canoanele ortodoxe împărţite pe cinci categorii la fel ca şi-n lucrarea părintelui Floca:

 

Acest site conţine toată colecţia de 960 de canoane a Bisericii Ortodoxe. Conţinutul este luat în totalitate din lucrarea părintelui Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii., Editura Institutului Bibilic şi de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, Sibiu 2005, tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Patriarh Teoctist.

Aici veţi găsi canoanele ortodoxe împărţite pe cinci categorii la fel ca şi-n lucrarea părintelui Floca:

• Canoanele Sfinţilor Apostoli,
• Canoanele Sinoadelor Ecumenice,
• Canoanele Sinoadelor Locale,
• Canoanele Sfinţilor Părinţi și
• Canoanele Întregitoare

și în plus 3 instrumente de cercetare foarte necesare:

• Îndrumătorul Canonic
• Indicele Canonic și
• Repertoriul canonic

plus două module de căutare care vă vor ajuta să cercetați detaliat temele care vă interesează.

https://canoaneortodoxe.ro/index.php

Se mănâncă icre în Sâmbăta lui Lazăr ?

 

Sărut dreapta, părinte! Am și eu o întrebare: în Sâmbăta lui Lazăr se mănâncă icre? Vă doresc o zi binecuvantată!

Doamne ajută!

Cezar-Constantin, problema aceasta este destul de dezbătută. În unele regiuni ale țării se mănâncă icre în Sâmbăta lui Lazăr, iar în altele, nu. Unii preoți spun că se mănâncă, iar alții că nu. Să nu te mire ambivalența aceasta!

Problema pleacă din cauza următoarei situații:

În Tipicul cel Mare scrie așa: „La masă mâncăm fiertură cu untdelemn și dacă avem icre atunci să se dea fiecăruia toate câte trei lingurițe și să bea vin”, însă în Triod, cartea de slujbe esențială pentru perioada în care ne aflăm, se spune: „La masă mâncăm fiertură cu untdelemn și bem și vin” (Tridoul, Editura Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, București, 1986, p. 459). Așadar, în Triod nu se menționează nimic despre icre.

De aici se deschide o întreagă discuție, cu argumente pro și contra, mai mult sau mai puțin „valabile”. Cert este că și cei care susțin că se mănâncă icre în Sâmbăta lui Lazar și cei care susțin că nu se mănâncă au argumentele lor.

Eu nu vreau să intru în vreo polemică pro sau contra. Până la urmă, fiecare trebuie să facă și după cum îi dictează conștiința. Teologii cu pregătire mai amplă decât a mea pot dezbate pro și contra.

Părerea mea umilă este ca mai bine să nu se consume icre în această zi. Deși înțeleg și argumentele pro, totuși, strict personal, cred că este cel mai bine să așteptăm frumoasă zi a Intrării Domnului în Ierusalim, pentru a ne bucura deplin de dezlegarea la pește (care, bineînțeles, include și icrele).

Repet, este strict părerea mea și nu cred că dețin adevărul absolut. Dar, până când Biserica nu se va exprima oficial cu privire la aceasta, până când în calendarele noastre nu va fi menționată această eventuală dezlegare, cred că e mai bine să păstrăm rânduiala general valabilă și specifică Bisericii Ortodoxe Române, care spun că în Postul Mare se dezlegă la Pește numai de Buna Vestire și Duminica Floriilor. Până la urmă, mai bine să fie dezlegare și să nu mănânc, decât să nu fie dezlegare și să mănânc. Chiar dacă Tipicul face referire la aceasta, câtă vreme nu este o practică generalizată în Biserica noastră, cred că mai bine ar fi de evitat. 

Postim cum postim, ne rugăm cât ne rugăm (niciodată suficient), mai avem mult de „lucrat” la viața noastră duhovnicească, astfel încât nu cred că trebuie să ne împiedicăm de un astfel de detaliu.

Așadar,  nu pot să îți spun cu toată fermitatea dacă se mănâncă sau nu icre în Sâmbăta lui Lazăr, însă cu cea mai mare convingere te pot sfătui să nu mănânci și să aștepți Duminica Floriilor.

Un părinte a răspuns la aceeași întrebare așa: „O dezlegare generoasă în tot postul este dezlegarea la iubire curată, la milostenie, la zâmbet, fapte bune, smerenie, bucurie, pace, înţelegere. Celelalte le putem mânca bine merci peste o săptămână.”

Dacă răspunsul meu nu te lămurește, îmi pare rău. Pentru conștiința ta poți să îți întrebi părintele duhovnic și să faci așa cum îți va spune!

Dumnezeu să te binecuvânteze!

 

Având în vedere faptul că în ultimii ani am avut în mod constant dezbateri pe acest subiect în secțiunea de comentarii de la această întrebare, sintetizez aici situația actuală cu privire la chestiunea dezlegării la icre în Sâmbăta lui Lazăr.

Există trei abordări :

1. Tipicul Sfântului Sava prevede dezlegarea la numai 3 lingurițe de icre;

2. Tipicul editat în ultimii ani de către Patriarhia Română (inclusiv ediția 2018) specifică faptul este dezlegare la icre (fără a mai fi amintite cele 3 lingurițe, așa cum erau meționate în edițiile mai vechi);

3. Abordarea „tradițională”, prin care se susține că nu se dezleagă la icre în această zi. 

Având în vedere cele de mai sus, reiau îndemnul ca fiecare creștin interesat de acest subiect să își întrebe duhovicul cu privire la acest subiect și să procedeze după cum va fi sfătuit.

Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți!

• 
  

• 
  

• 
  

 

• 
  

• 
  

Vă îmbrățișez cu drag și vă port în rugăciune!

 

Rugaciuni folositoare sufletului

• 
• 

 

 

Rugăciunea de fiecare zi a Sfântului Ierarh Filaret al Moscovei

        Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu unul ştii de ce am nevoie. 

        Tu mă iubeşti pe mine mai mult decât pot să Te iubesc eu pe Tine.

        Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere!

        Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mângâiere: doar stau înaintea Ta. Inima mi-e deschisă Ţie. 

        Tu vezi trebuinţele mele, pe care nu le ştiu eu. 

        Vezi şi fă după mila Ta! 

        Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică! 

        Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale nepătrunse pentru mine. 

        Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decât să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine! Amin!

  

Rugăciunea stareților de la mănăstirea Optina 

       Doamne, dă-mi să întâmpin cu liniște sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi! 

       Învrednicește-mă să mă dau întru totul voii Tale sfinte! 

       În tot ceasul acestei zile, povățuiește-mă și ajută-mă în toate! 

      Toate câte le voi auzi și mi se vor întâmpla în această zi, învață-mă să le primesc cu sufletul liniștit și cu credință tare, că pentru toate este sfântă voia Ta! 

      În toate cuvintele și faptele mele, călăuzește-mi gândurile și simțămintele! În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de Tine!

      Doamne, învață-mă să mă port cu dreptate și cu înțelepciune cu toți frații mei, să nu tulbur și să nu supăr pe nimeni!

      Doamne, dă-mi putere să duc cu pace în suflet povara zilei și toate câte mi se vor întâmpla în această zi!

      Doamne, călăuzește-mi voia și învață-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert și să iubesc! Amin!

  

Rugăciune de dimineață - scrisă de părintele Arsenie Boca  

        Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine știe din ce nimicuri mare vrajbă am să fac și astfel, ținând la mine, să Te pierd pe Tine!

        Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată, păcătuiesc în tot ceasul!

      Doamne, Cel ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric! Patimile au pus tină pe ochii minții, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre și au făcut temnița în care Te ținem bolnav, flămând și fără haină, așa risipind în deșert zilele noastre, umbriți și întristați până la pământ.

        Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi și pune foc temniței, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre și fă lumină sufletelor noastre!                

      Doamne, Cel ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino și Te sălășluiește întru noi, împreună cu Tatăl și cu Duhul Tău cel sfânt, căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul și mintea rămân neputincioase.

        Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârșiți și cât ești de aproape de sufletele noastre și cât ne depărtăm prin păcatele noastre, ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viața Ta. Lumina și bucuria noastră, slavă Ție! Amin!

 

Rugăciune la revărsatul zorilor a părintelui Sofronie de la Essex 

       Doamne, Cel veşnic şi făcătorule a toate, care, în bunătatea Ta cea nepătrunsă, m-ai chemat la această viaţă, care ai revărsat peste mine harul botezului şi pecetea Duhului Sfânt, care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine, singurul, adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea! N-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie, fără numai în Tine, Dumnezeule!

        Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii spre Tine. Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi: „Tot ce veţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi” şi „Orice veţi cere în numele Meu, voi face vouă”. De aceea, îndrăznind, Te chem: păzeşte-mă de orice prihană a trupului şi a duhului! Învaţă-mă să mă rog cum se cuvine! Binecuvântează această zi pe care ai dat-o slugii Tale nevrednice! Cu puterea binecuvântării Tale, fă-mă în stare să grăiesc şi să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândeţe, pace, curaj şi înţelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezenţa Ta!

        Doamne, Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale şi dă-mi să umblu în faţa Ta fără de păcat! Tu, Doamne, ştii cele de care am nevoie. Cunoşti orbirea şi neştiinţa mea, cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea şi întristarea mea nu-Ţi sunt ascunse. De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea şi prin Duhul Tău cel sfânt, învaţă-mă calea pe care să merg! Iar atunci când voinţa mea cea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări, nu mă cruţa, Doamne, ci sileşte-mă să mă întorc spre Tine! 

        Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă ţin cu tărie de ce este bine! Păzeşte-mă de tot cuvântul sau de toată fapta care strică sufletul, de orice porniri care nu găsesc bună plăcere înaintea Ta şi-l rănesc pe semenul meu! Învaţă-mă ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc! Dacă e voia Ta să nu răspund, fă-mă să tac în duh de pace, să nu întristez, nici să nu-i rănesc pe semenii mei! Aşază-mă în calea poruncilor Tale şi, până la ultima mea suflare, să nu mă laşi să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, ca poruncile Tale să fie singura lege a fiinţei mele pe acest pământ în veci! Doamne, rogu-Te, ai milă de mine! Păzeşte-mă în întristarea şi nenorocirea mea şi nu ascunde calea mântuirii de la mine! În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe şi mari. Dar îmi aduc pururea aminte de răutatea, ticăloşia şi josnicia mea. Miluieşte-mă! Nu mă depărta de la faţa Ta din pricina nevredniciei mele, ci sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii şi dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc aşa cum ai poruncit: din toată inima mea şi din tot sufletul meu şi din tot cugetul meu şi cu toată tăria mea, din toată ființa mea! Doamne, prin Duhul Tău cel sfânt, învaţă-mă dreapta judecată şi cunoştinţă! Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt! Ţine-mă în viaţă în această lume ca să-Ți pot aduce pocăinţă după vrednicie! Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici când mintea mea e oarbă încă! Când Îţi va bineplăcea să pui capăt vieţii mele, dă-mi de veste dinainte ca să-mi pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta! Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoșător şi dă-mi bucuria mântuirii Tale! Curăţeşte-mă de toate gândurile tainice, de toată răutatea ascunsă întru mine şi dă-mi răspuns bun la scaunul de judecată! Doamne, în marea Ta milă şi necuprinsa Ta dragoste de oameni, ascultă rugăciunea mea! Amin!

  

Rugăciune a Sfântului Tihon din Zadonsk 

       Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul şi înnoitorul lumii învechite de răutatea ­păcatului, înnoieşte‑mă cu harul Duhului Tău făcător de viaţă! Dă‑mi minte, ca să pricep puterea mântuitoarei Tale veniri! Dă‑mi inimă să Te iubesc pe Tine, iubirea cea veşnică, mângâierea şi bucuria sfinţilor! Dă‑mi ochi să văd neîncetat pătimirile Tale! Dă‑mi urechi să aud sfântul Tău cuvânt! Dă‑mi gură să grăiesc cele plăcute Ţie, de folos mie şi aproapelui! Dă‑mi picioare să umblu pe cărarea poruncilor Tale şi ia de la mine, rogu‑mă, tot ce‑i al meu, dăruindu‑mi ce este al Tău, ia cele vechi şi dă‑mi numai cele noi, că Tu eşti Cel ce faci toate şi fără Tine nimic nu putem face, că binecuvântat eşti în veci! Amin!

  

Rugăciune pentru împăcare și înmulțirea dragostei

      Doamne, Dumnezeul meu, în dorința mea de primenire sufletească, pleacă-Te cu bunătate și iubire și-mi înțelege neputințele și puțina credință! Coboară cu Duhul Tău cel Sfânt peste inima mea și o încălzește cu dragostea Ta, cu pace și cu limpezime!

     Doamne, învaţă-mă să-Ţi cunosc mărirea şi bunătatea! Dă-mi inimă curată şi lesne iertătoare şi căinţă pentru supărările ce am făcut altora! Fă să am dragoste creştinească şi să pot răbda cu pace toate necazurile ce-mi vin din partea lor, făcând porunca Ta!

      Făgăduiesc să nu mai fac rău celor ce-mi fac rău; pe cel ce mă blesteamă îl voi binecuvânta. De va flămânzi vrăjmaşul, îi voi da pâine, iar de va înseta, îl voi adăpa. De va cădea, îl voi ridica şi de se va rătăci, îl voi povăţui.

      Doamne, eu nu sunt decât un om neputincios, de aceea, ajută-mă cu darul Tău, să fiu statornic în poruncile Tale! Trimite binecuvântările Tale peste vrăjmaşii mei şi întoarce inima lor cu dragoste asupra mea! 

      Alungă suferinţele şi neodihna ce-mi vin de la ei şi ne împacă! Dă-mi pacea Ta, Doamne, ca să putem să vieţuim pe pământ cu pace, cu bucurie şi să-Ţi zicem în unire, cu faţă senină şi cu inimă curată: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”. Că Ţie se cuvine cinstea şi închinăciunea în veci! Amin!

 

Rugăciune pentru părintele duhovnic  

       Iartă-i, Doamne Iisuse Hristoase, robului Tău, părintele (numele), din datoriile pe care le-a avut înaintea Ta şi nu le-a îndeplinit! Iartă-l, Mântuitorule, şi dăruieşte-i dezlegare de toate făgăduinţele neîmplinite şi de tot ce, din neştiinţă, a greşit! Dăruieşte-i sănătate, iertare de păcate, ţine-l între noi şi descoperă-i cum să lucreze cu fiecare dintre noi, precum şi cu mine, păcătosul! Primeşte-i rugăciunile şi ostenelile ce le face pentru noi, răsplăteşte-i dragostea cu care ne înconjoară şi-l ţine între noi până la sfârşit! Iar pe noi, păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, pe care ne-ai încredinţat în grija părintelui (numele) pe acest pământ, ne iartă, pentru străduinţele sale! Ajută-ne să ajungem la limanul cel dorit împreună cu vrednicul nostru părinte (numele) şi primeşte, Doamne, aceste puţine metanii (închinăciuni) de la mine, păcătosul, pentru sufletul şi trupul său! Unule, Cel ce eşti grabnic ajutător şi Doctorul sufletelor şi trupurilor noastre, Doamne, arată grabnică cercetare robului Tău, părintele (numele), de durere şi de chinuri! Dăruieşte-l Bisericii Tale sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău şi scoţând sufletele ce încă mai petrec în bezna întunericului şi a necunoştinţei! Precum ai avut milă de noi, milostive Stăpâne, aşa şi spre robii ce poartă numele Tău cel sfânt Te milostiveşte şi-i scoate din întunericul necunoştinţei şi al fărădelegii! Aşa, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primeşte această fiască rugăciune pentru robul Tău, părintele (numele)! Amin! 

 

Rugăciunea celui căzut în păcat 

        Doamne, Dumnezeul meu, nu știu să mă rog Ție, nu știu să cer ajutorul Tău, dar mă rog, îndură-Te de mine și vezi căderea mea! Și precum părinții înteleg cererile pruncilor lor, chiar de aceștia nu știu să le așeze în cuvinte, tot așa Te rog și pe Tine, ascultă nu cuvintele buzelor, ci pe ale inimii mele! Ridică-mă degrabă, Dumnezeule, ca să nu fiu înghițit de păcat! Ridică-mă degrabă, Dumnezeule, Cel ce ești Izvorul a tot binele și a toată virtutea! Vino în întâmpinarea mea, Dumnezeule, precum tatăl în întâmpinarea fiului risipitor! Eu sunt fiul cel risipitor, Doamne, și vreau să pun început bun mântuirii. Ajută-mă, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale îngerului meu păzitor și ale tuturor sfinților! Amin!

  

Rugăciune pentru mântuirea sufletului 

 

       Doamne şi Stăpânul vieţii mele, prea scump Mântuitor, Păstorul cel bun şi mult milostiv, ştiu şi recunosc, Doamne, că păcatele mele sunt atât de mari şi nenumărate, încât nu merit să fiu ascultat şi nici să primesc ceva bun de la Tine, căci rău înaintea Ta am făcut şi cu păcatele mele Te-am răstignit a doua oară, căci ce fel de păcate nu am făcut, ce fel de răutăţi nu am urzit şi ţesut, cu mintea, inima şi cu tot trupul şi sufletul meu! Iată, îmi stau pururea înainte şi le mărturisesc Ţie, Domnului şi Dumnezeului şi Împăratului meu!

      Ţie Îți spun toate neascultările mele de cuvântul adevărului Tău, de părinţii cei duhovniceşti şi de cei trupeşti, Ţie Îţi spun toate smintelile mele, toate desfrânările şi necurăţiile inimii mele, Ţie Îţi spun toate nelegiuirile şi păcatele mele, pe care le-am făcut fără frică şi ruşine de dreapta Ta Judecată, pe care le-am mărturisit duhovnicului şi iarăşi le-am făcut, toate păcatele mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele din noapte şi din zi şi cele cu mintea şi cu gândul, păcatele de moarte şi cele strigătoare la cer şi cele împotriva Duhului Sfânt, păcatele cele mari şi cele mici şi mulţimea greşelilor mele. Aceste păcate stau pururea înaintea mea şi mă căiesc  şi zic din adâncul inimii mele: cum am putut eu să fac asemenea nelegiuiri, cum de nu m-am înfricoşat de mânia Ta cea dumnezeiască? Pentru aceasta, recunosc că sunt vinovat focului gheenei şi muncilor de veci, căci am păcătuit mult, greu şi fără de iertare. 

      Pentru toate păcatele mă căiesc din inimă, plâng şi sunt hotărât să nu le mai fac; ajută neputinţei mele! Eu sunt oaia cea pierdută, cheamă-mă, Mântuitorule, şi mă mântuieşte, fie-ţi milă de mine, Păstorule cel bun! Tu ai zis că nu cei sănătoşi au nevoie de doctor şi ştiu că pentru cei săraci şi păcătoşi ai venit. 

      Primeşte şi pocăinţa mea şi ajută-mă să nu mai păcătuiesc, caută cu milostivire, Doamne, Dumnezeule al cerului şi al pământului, şi dă-mi dezlegare de toate păcatele mele, pe care le ştii! Dezleagă-mă, cum ai dezlegat-o pe păcătoasa! Primeşte-mă ca pe fiul cel rătăcit şi încredinţează-mă ca pe Pavel şi Petru de iertarea Ta!

      Iartă, Doamne, şi pe vrăjmaşii mei, care mă asupresc şi mă necăjesc, nu-i lăsa la pierzare! Dă-le şi lor întoarcere la calea Ta!

    Iartă, Doamne, păcatele cele din ştiinţă şi neştiinţă ale robului Tău, părintele duhovnic (numele), care mi-a deschis ochii sufletului, ca să cunosc calea Ta! Păzeşte-l de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi! Ţine-l sănătos şi mai lasă-l printre noi, ca să ne călăuzească pe calea mântuirii!  

      Îţi mulţumim, Doamne, că ne-ai apărat cu mâna Ta cea tare şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii noştri să râdă de noi.  Îţi mulţumim că ai păzit cu Darul Tău şi pe părintele nostru duhovnicesc (numele).

      Întăreşte, Doamne, pe toţi fraţii şi surorile noastre şi toată comunitatea noastră ortodoxă! Călăuzeşte-ne pe toţi cu Harul Tău, până la capătul drumului, căci fără de Tine nu putem face nimic! 

     Vino în ajutorul nostru, Doamne, că suntem împresuraţi de spinii necazurilor de tot felul! Adu-Ți aminte, Doamne, că, deşi suntem păcătoşi, nu suntem vrăjmaşi ai Tăi, ci nişte neputincioşi!

       Scapă-ne de toţi vrăjmaşii Tăi, Mântuitorule, şi dă-ne cât mai multe prilejuri de a întoarce sufletele pe calea Ta!

       La Tine, Doamne, este toată nădejdea noastră, deşi nu suntem vrednici de mila Ta, dar Te ştim bun şi lesne iertător. 

      Te rugăm, mult milostive Doamne, dă-ne înţelepciune să deosebim binele de rău, să ne putem feri de tot ce nu este plăcut înaintea Ta, să ştim cum să vorbim şi să alegem numai cele plăcute Ţie, să dispreţuim toate deşertăciunile acestei lumi și să alegem numai cele plăcute Ție, ca să ne putem mântui! 

       Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici, pentru rugăciunile oştirilor cereşti, cu ale sfântului înger, păzitorul meu, cu ale sfântului meu ocrotitor şi cu ale tuturor sfinţilor Tăi, că binecuvântat eşti, Doamne, de toate oştirile cereşti şi Ţie slavă înălţăm în toată vremea vieţii noastre, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin! 

  

Rugăciune a Sfântului Paisie Aghioritul 

        Adu-ți aminte, Doamne, de pacea lumii! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește Biserica și Ortodoxia noastră! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește pe patriarhul nostru, cu turma sa! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește pe toți ortodocșii de pretutindeni, clerici și mireni! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește pe părintele nostru duhovnic! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește armata noastră! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește pe cârmuitorii neamului nostru! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește pe cei ce ne urăsc, pe cei ce ne iubesc și pe cei ce se roagă pentru noi! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește pe părinții, epitropii (tutorii) și dascălii noștri! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește rudele noastre cele după trup și după duh! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește bătrânețile și pe cei ce sunt părăsiți și singuri! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește pruncii, pe toți cei slabi și neocrotiți! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește tineretul din școli! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește pe tinerii noștri! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește pe alcoolici, pe cei ce se droghează și pe cei ce fumează! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește toate familiile ortodoxe! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește pe surorile noastre ce poartă prunci în pântece! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește văduvele și orfanii! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește pe soții aflați în despărțire și pe toți cei încercați, frați și surori! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește pe cei bolnavi trupește și sufletește! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește pe cei ce se ostenesc în sfintele mănăstiri și parohii! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește pe evlavioșii închinători ai sfintelor mănăstiri și parohii! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește pe cei ce călătoresc pe uscat, pe ape, prin văzduh și pe cei robiți și deznădăjduiți! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește pe cei aflați în doliu și în întristări, frați ai noștri! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește pe judecători și politicieni! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește pe cei rătăciți și pe cei ce batjocoresc Ortodoxia noastră! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-ne și ne dăruiește vremuri pașnice! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, păzește-ne de boală, mânie, primejdie și luminează pe doctori și pe toți cei ce lucrează în spitale! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, păzește-ne de foamete, de nevoie și de necaz! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, păzește-ne de secetă, de foc și de cutremur! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, păzește-ne de potop, de revărsări de ape și de înghețuri! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, odihnește sufletele părinților, fraților, rudelor, moșilor și strămoșilor noștri! 

        Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul!

  

Suspinarea în rugăciune către Domnul

 a ieroschimonahului Partenie din Kiev 

       Când, amărât de boală, voi simţi apropierea sfârşitului meu pământesc, Doamne, miluieşte-mă! 

       Când sărmana inimă, prin ultimele bătăi, se va tângui în chinurile morţii, Doamne, miluieşte-mă! 

       Când ochii mei, pentru ultima oară, se vor umezi de lacrimi la gândul că în toată viaţa mea te-am mâniat prin păcatele şi fărădelegile mele, Doamne, miluieşte-mă! 

       Când bătăile dese ale inimii vor grăbi ieşirea sufletului meu, Doamne, miluieşte-mă! 

       Când gălbeneala feţei mele şi răceala trupului meu vor săgeta cu frică pe cei din preajmă, Doamne, miluieşte-mă! 

       Când mi se va întuneca privirea, se va tăia glasul şi-mi va împietri limba, Doamne, miluieşte-mă! 

       Când vedenii înfricoşătoare vor face să deznădăjduiesc în milostivirea Ta, Doamne, miluieşte-mă! 

       Când sufletul meu, împovărat de amintirile păcatelor săvârşite şi de frica judecăţii Tale, nu va mai fi în stare să lupte cu duşmanii mântuirii mele, care se vor sili să mă tragă de partea întunericului şi a chinurilor, Doamne, miluieşte-mă! 

        Când sudoarea morţii va acoperi trupul meu, iar sufletul în chinuri sfâşietoare se va depărta de el, Doamne, miluieşte-mă! 

        Când întunericul morţii va acoperi privirea mea de lucrurile acestei lumi, Doamne, miluieşte-mă!

        Când în trupul meu vor înceta toate simţurile, voi încremeni şi voi împietri: Doamne, miluieşte-mă! 

        Când la auzul meu nu vor mai ajunge vorbele şi sunetele de pe pământ, Doamne, miluieşte-mă! 

        Când voi asculta judecata cea dreaptă a Ta, care va hotărî viața mea veşnică, Doamne, miluieşte-mă! 

        Când trupul meu, părăsit de suflet, se va face pradă viermilor şi stricăciunii şi, în sfârşit, toată alcătuirea mea se va preface în țărână, Doamne, miluieşte-mă! 

        Când glasul trâmbiţei îi va trezi pe toţi la cea de-a doua venire şi se va deschide cartea faptelor mele, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul Tău rob (numele)! 

        În mâinile Tale, Doamne, îmi dau duhul. Amin!

 

Rugăciune către Maica Domnului „Sporirea minţii” 

    Preacurată Născătoare de Dumnezeu, casa pe care înţelepciunea lui Dumnezeu Şi-a zidit-o, dătătoarea darurilor duhovniceşti, ceea ce de la cele lumeşti la cele dinainte de lume mintea noastră o înalţi şi pe toţi la cunoştinţa înţelepciunii îi ridici, primeşte această cântare de rugăciune de la noi, nevrednicii tăi robi, care, cu credinţă şi cu smerenie, ne închinăm în faţa preacinstitei tale icoane! Înduplecă-L pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru să le dea mai marilor noştri înţelepciune şi putere, judecătorilor, dreptate şi necăutare la faţa omului, păstorilor, înţelepciune duhovnicească, râvnă şi bună pază a sufletelor noastre, învăţătorilor, smerită înţelepciune, fiilor, ascultare, şi nouă tuturor, duhul chibzuinţei şi al evlaviei, duhul smereniei şi al blândeţii, duhul curăţiei şi al adevărului. Şi acum, Maică prealăudată, dă-ne bună sporire a minţii, pe cei aflaţi în vrajbă şi în dezbinare împacă-i, uneşte-i şi pune între ei o legătură de iubire nedespărţită, pe cei rătăciţi din nesocotinţă întoarce-i spre lumina adevărului lui Hristos, povăţuieşte-i în frica de Dumnezeu, în hărnicie și înfrânare și dă-le cuvântul înţelepciunii şi cunoştinţe folositoare de suflet celor ce le cer, luminează-ne cu bucuria cea nepieritoare, ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită decât serafimii! Iar noi, văzând faptele minunate şi preachibzuita înţelepciune a lui Dumnezeu în lume şi în viaţa noastră, să ne înstrăinăm de deşertăciunea pământească şi de prisositoarele griji lumeşti şi să ne ridicăm minţile şi inimile spre cer, pentru ca, prin ocrotirea şi ajutorul tău, laudă, mulţumire şi închinare pentru toate să-I aducem întreit slăvitului Dumnezeu şi Ziditorului tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

„Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel”! (Ioan 12:13)

 

Duminica Floriilor - semnificații, tradiții și obiceiuri

Creștinii ortodocşi prăznuiesc, astăzi, Floriile sau Duminica Stâlpărilor, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele și care ne amintește de intrarea lui Iisus în Ierusalim. Tot astăzi îi serbăm pe toți aceia care poartă nume de flori.

Duminica Floriilor, menţionată pentru prima dată în secolul al IV-lea, este una dintre cele 12 sărbători împărăteşti din cursul anului bisericesc și deschide „Săptămâna Mare” sau „Săptămâna Patimilor”, care pregătește Paștile. 

„Floriile sunt motiv de bucurie pentru ortodocșii români și în fiecare an retrăim parcă intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalim, smerit pe asin. Încărcată de semnificații, această sărbătoare are parte, pe tot cuprinsul țării, de obiceiuri și tradiții, care creează de secole o conexiune profundă între noi toți, continuând să ne definească. În această zi îi sărbătorim și pe cei care poartă nume de flori și le transmit cele mai bune gânduri și un sincer „La mulți ani”!

_______

Sărbătorii Floriilor îi precede Sâmbăta lui Lazăr, înviat de către Iisus Hristos, la patru zile de la moartea acestuia. După această minune, Mântuitorul va fi așteptat și aclamat de mulţimile care l-au întâmpinat cu ramuri de finic la porţile cetăţii Ierusalimului. Astăzi, în amintirea acestei întâmpinări, preoții sfințesc ramuri înmugurite de salcie și le împart creștinilor, care le păstrează peste an pentru a fi folosite la vindecarea diferitelor boli.

Însă tradițiile și obiceiurile specifice Floriilor diferă de la o zonă la alta. Astfel, în ajunul acestei zile, în Muntenia și Dobrogea se făcea un ceremonial complex, după modelul colindelor, dedicat lui Lazăr sau Lăzărică, zeitate a vegetației. Fetele obișnuiau să caute a afla prin diferite metode, dacă se vor căsători sau nu în anul în curs.

În anumite regiuni, la miezul nopții, fetele fierb busuioc, iar apa este folosită în ziua de Florii pentru a-și spăla părul, care astfel va fi frumos și strălucitor. 

În această zi, gospodina casei scoate în curte veșmintele și le scutură de praf, în mod simbolic de tot ceea ce este rău.

Tot astăzi se mănâncă pește și, în diferite zone ale țării, se coace un număr de pâini echivalent cu cel al membrilor familiei, forma și mărimea fiind în funcție de vârsta celui căruia îi este atribuită.

7 lucruri pe care trebuie să le păstrezi în mare taină:

 

7 lucruri pe care trebuie să le păstrezi în mare taină! Primul lucru pe care trebuie să-l ţii secret sunt planurile de viitor

1. Primul lucru pe care trebuie să-l păstrați în secret sunt planurile de viitor. Nu spuneți nimănui până planurile nu se vor îndeplini. Orice idee nu este ideală și are unele puncte slabe, în care se poate lovi foarte ușor.

2. Al doilea lucru despre care este bine să nu spuneți nimic, sunt faptele de milostenie. Un lucru bun este o raritate în această lume și de aceea trebuie păzit foarte bine. Nu vă lăudați cu faptele bune. Mândria va înlătura tot binele care a venit din această milostenie.

3. Al treilea lucru despre care nu trebuie să vorbim o reprezintă nevoinţa noastră. Nu relataţi tuturor despre limitele dvs. în alimentație, somn, rugăciune etc. Asceza fizică aduce foloase dacă este în coordonare cu starea emoțională.

4. Al patrulea lucru despre care trebuie să tăcem este curajul și bărbăția noastră. Unii au încercări interioare, alții încercări exterioare. Încercările exterioare se observă, de aceea oamenii primesc medalii, însă dacă au fost depășite anumite încercări interioare nimeni nu le poate observă și de aceea nici nu aveți premii pentru ele.

5. Al cincilea lucru sunt cunoștințele duhovnicești. Acestea au diferite niveluri și trebuie dezvăluite doar la un anumit nivel de pregătire. Principala greșeală a începătorilor este dorința de a împărtăși celorlalţi propria starea duhovnicească, care în loc să le aducă liniște, le aduce tulburare.

6. Al șaselea lucru despre care nu trebuie vorbiţi sunt problemele familiale. Țineți minte: cu cât mai puțin veți vorbi despre problemele din familia dvs. cu atât ea va fi mai puternică și mai stabilă. Cearta este îndepărtarea energiei negative care se adună în procesul de comunicare.

7. Al șaptelea lucru despre care nu trebuie să vorbiți sunt cuvintele urâte pe care le-ați auzit. Puteți să vă murdăriți încălțămintea sau puteți să vă murdăriți conștiința. Dacă veniți acasă și spuneți tot ce ați auzit de la un necioplit pe stradă, nu vă va deosebi de acea persoană care a venit acasă și nu s-a descălțat.
***
Rugăciune pentru mântuire

Dumnezeul meu, cred întru Tine şi mă rog Ţie, în­tă­reşte-mi credinţa! Te iubesc, dar sporeşte-mi dra­gos­tea! Mă pocăiesc, dar fă-mi căinţa să prisosească! Te slăvesc ca pe întâiul meu Început! Te doresc ca pe cea mai înaltă dorinţă a mea! Îţi mulţumesc, ca Bine­fă­că­torului meu celui veşnic! Te chem ca pe puternicul meu Apărător. Dumnezeul meu, binevoieşte şi povăţuieşte-mă cu în­ţe­lepciunea Ta, călăuzeşte-mă cu dreptatea Ta, mân­gâie-mă cu milostivirea Ta, apără-mă cu pute­rea Ta. Îţi închin, o, Dumnezeule, gândurile, faptele, sufe­rin­ţele mele, ca în viitor să mă gândesc la Tine, să gră­iesc de Tine, să lucrez după voia Ta, să sufăr pentru Tine. Doamne, eu voiesc ceea ce voieşti Tu, pentru că Tu voieşti să mă supun voii Tale şi făgăduiesc să fac tot ceea ce voieşti Tu. Te rog, cu umilinţă, luminează-mi mintea, oţe­leş­ te-mi voia, curăţeşte-mi trupul şi sfinţeşte-mi sufletul! Dumnezeule Preabun, ajută-mă să mă curăţesc de greşelile trecute, să biruiesc ispitele viitoare şi să lucrez cuvenitele virtuţi. Umple inima mea de dragoste pentru bunătatea Ta, de ură pentru greşe­lile mele, de râvnă pentru binele aproapelui şi de defăimare pentru de­şer­tăciunile lumii. Fă-mă să fiu supus mai-marilor mei şi cu­ dragoste către cei mai mici, credincios prietenilor şi iertător vrăjmaşilor mei. Vino, Atotputernice, întru ajutorul meu, ca să bi­ru­iesc cele şapte păcate de căpetenie, care sunt pricina tu­tu­ror păcatelor. Să biruiesc adică: mân­dria, prin sme­re­nie creştinească; iubirea de argint, prin milostenie; invidia, prin dragoste şi bucurie pentru binele aproa­pe­lui; desfrânarea, prin înfrâ­nare şi curăţie; lăcomia, prin cumpătare; mânia, prin răbdare; lenea, prin băr­bă­ţie creştinească. Asemenea să biruiesc şi toate cele­lal­te păcate şi patimi ce izvorăsc din acestea. Şi-mi dă virtuţile creştineşti: credinţa, nădejdea şi dragostea. Dumnezeul meu, fă-mă înţelept întru lucrările mele, curajos în primejdii, răbdător în nenorociri şi smerit în propăşire. Nu mă lăsa să uit vreodată a fi cu lua­re amin­te la rugăciuni şi în biserică, cumpă­tat la masă, repede la împlinirea datoriilor şi statornic în hotărâri. Doamne, insuflă-mi grija să am totdeauna conştiinţă dreaptă, înfăţişare cuviin­cioasă, vorbire folositoare şi purtare în bună rânduială. Dă-mi harul Tău, ca să mă deprind a-mi stăpâni tot­dea­una patimile, a mă învrednici de darurile Tale, a pă­zi legea Ta şi a dobândi mântuirea. Dumnezeul meu, fă să cunosc cât de mici sunt bunătăţile pămân­teşti şi cât de mari sunt cele cereşti, cât de scurt este tim­pul aces­tei vieţi şi cât de nemărginită este veşni­cia. Aju­tă-mi să fiu întot­deauna gata de moarte şi să mă cu­tre­mur de ju­de­cata Ta, să scap de chinurile cele veşnice şi să do­bân­desc raiul prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.