.VIAȚA ... o primim fără să o cerem și ne este luată fără să fim întrebați !

 Nu am cunoscut vreodată o persoană puternică care să aibă un trecut uşor.

 Unii tac pentru că nu înțeleg nimic.

Alții tac pentru că înțeleg prea multe.

Mintea noastră generează gânduri neîncetat. Dacă am opri gandurile cateva momente pentru a ne liniști mintea, activitatea noastră mentala ar înceta puțin după care va continua in același ritm.

Gandurile noastre comunica cu celulele din corp. Când mintea este agitata, celulele mesager comunica agitația țesuturilor și organelor. Când mintea este liniștită corpul nostru este în pace și armonie.

Meditația este concentrarea atenției fără efort în spațiul dintre ganduri.

 

“Când începe bătrânețea?

Bătrânețea nu începe întotdeauna la 60 de ani. Nici la 70. Pentru unii ea începe la 45 sau poate chiar la 35. Paradoxal, nu? Privește în jurul tău și vei vedea atâtea femei încă tinere de ani, dar îmbătrânite devreme. Și alte femei cu o vârstă înaintată, dar cu tinerețea ce abundă în ochii lor jucăuși.

Să știi că nu argintiul din cap definește bătrânețea. Și nici numărul crescut de riduri. Nici măcar apariția prietenului-baston. Nu. Bătrânețea vine când sufletul tău spune: ,,Am obosit".

Îmbătrânești când nu mai crezi că ești demnă de iubire. Când te consideri insuficient de frumoasă pentru a putea fi admirata pe stradă, când nu mai chef să te uiți o dată în plus în oglindă, când la un compliment tu răspunzi cu: ,,Da nu-i drept asta. Exagerezi".

Bătrânețea ta începe când lucrurile interesante te obosesc, când nu ai interes de a afla, de a privi, de a auzi ceva nou. Când distracțiile tinerilor te irită, plânsul de copil in troleibuz îți aduce dureri de cap, când preferi singurătatea mai mult decât comunicarea. Când încep să apară poate abia primele fire cărunte, primele riduri, dar inima ta e de mult ofilită, fără vlagă. Când prea des spui ,,Nu vreau" și prea rar faci planuri și desenezi vise.

Îmbătrânești când ai reușit să acumulezi în experiența ta prea multe dezamăgiri, căderi, dureri și...de fiecare dată simți că ridicarea de jos se face tot mai greu. Când găsești refugiu în casa ta și nu ai chef să ieși în afara ei. Când mai des te jelui și mai rar găsești motive pentru a te bucura și a fi recunoscătoare. Lui Dumnezeu, oamenilor, vieții, ție însăți.

Limita de jos a bătrâneții nu există. Pentru unii bătrânețea începe la 80, pentru alții la 40.”

Încercările ne descoperă exact ceea ce suntem.

 CÂND GÂNDURILE TALE NU SE VOR OPRI,
Fii atent la respirația ta, te va readuce in prezent.

CÂND EȘTI SPERIAT,
Intră în contact cu natura, închide ochii și vei primi liniștea ei.

 

Iți spui că e normal să fii îngrijorat, agitat, nefericit în aceste vremuri grele și imprevizibile?

Dar înainte de ele cum ai fost? Ai fost mulțumit, liniștit sau nu?

Dacă nu ești mulțumit cu ce ai azi, nu vei fi mulțumit nici cu ce vei avea mâine.

Liniștea, încrederea și, în cele din urmă chiar fericirea, nu depind de circumstanțe, ci de Altceva.

"Dacă vrei să fii fericit, fii!" (Lev Tolstoi)

Depinde cu ce îți hrănești mintea.

"Cineva a întrebat: Ce este mânia?

Un om înțelept a răspuns: Mânia este forma în care tu te pedepsești pe tine pentru greșelile altora"

De fiecare dată când te mânii, întreaba- te:

• Cât poți schimba cu mânia ta din întregul situației?

• Ce poți să faci concret pentru a îmbunătăți lucrurile?

• Cât va conta peste 10 ani ceea ce azi s-a întâmplat?

"Cel încet la mânie preţuiește mai mult decât un viteaz și cine este stăpân pe sine preţuiește mai mult decât cine cucerește cetăţi." (Marea Carte)

Să fiți sănătoși! Și înțelepti.

 DESPRE PUTEREA PSALMILOR ȘI CE ESTE PSALTIREA

Ce este soarele între celelalte lumini ale Ceriului? Aceea este Psaltirea între celelalte cărți insuflate de Dumnezeu. Soarele luminează toate marginile lumii; Psaltirea luminează toate simțirile inimii, toate cugetele sufletului și toate mișcările minții în acest μικρός κόσμος, adică „lume în mic" — căci astfel se înțelege omul a fi, o „lume în mic; îl încălzește și-l veselește, îl luminează prin cunoștința adevărului și prin descoperirea dumnezeieștilor Taine. Îl cuprinde cu dragoste către Dumnezeu, cu căldura Duhului Sfânt și cu umilința lacrămilor. Îl veselește cu aducerea aminte de Dumnezeu și cu făgăduința vecinicelor bunătăți ale Ierusalimului Ceresc. Încât nu este așa de trebuincioasă călătoria Soarelui lumii, câtă este cetirea Psaltirii omului. Că zice Sfântul Ioan Gură de Aur: Mai bine să înceteze Soarele din călătoria sa, decât să înceteze cetirea Psaltirii, că Psaltirea este mai folositoare decât toate cărțile. Toate cărțile, zice, sânt de folos și mare îngrijorare fac dracilor, dar nu ca Psaltirea. Zice și Marele Vasile: Nici o altă carte slăvește pre Dumnezeu precum Psaltirea, nici se poate a se asemăna cu folosul ei. Voia îți este a ști folosurile ce se pricinuiesc din cetirea Psalmilor? Însuți le vei pricepe, numai de vei ceti cu luare aminte, cu trezvire și cu pricepere, că nu este cu putință a număra ce poate lucra Psaltirea: Cu îngerii slăvește pre Dumnezeu; pre lumea cea din ceriu și pre cea de subt ceriu cheamă spre slavoslovia lui Dumnezeu; pre draci ceartă, mare plâns și mare durere face diavolilor; pentru împărați, pentru boieri și pentru toată lumea pre Dumnezeu roagă; lucrează sfințenie, pre suflet ca soarele luminează, ca apa curățește, ca focul încălzește, ca untul-de-lemn cu îndurarea lui Dumnezeu unge; poftele trupești, urgia și mânia potolește; înmulțește credința, nădejdea și legătura dragostei; mai nainte spune cele viitoare, alege aceste de acum, aduce aminte de cele trecute. Cetirea Psalmilor cu luare aminte, și din inimă împietrită scoate lacrămi. Psaltirea este partea cea aleasă cu îngerii, cântarea preaiubită lui Dumnezeu, solitoare de mântuire omului păcătos, mângâiere bătrânilor, înfrumusețare tinerilor, luminare și înțelepciune pruncilor, podoabă preafrumoasă femeilor celor înțelepte; dătătoare de smerenie, izgonitoare trufașilor draci, armă întru înfricoșările de noapte, odihnă ostenelelor de ziuă. Psaltirea este lucru îngeresc, moștenire cerească, tămâie duhovnicească. Și ce zic multe? Tuturor toate este Cartea Psalmilor. Pentru aceasta unii au numit-o Biblie mică, pentru că toate câte sânt pre larg în cărțile Legământului Vechi și ale celui Nou, toate sânt tâlcuite pre scurt de Duhul Sfânt în Psaltire. Alții au potrivit Psaltirea ca o comoară mare de obște, căci toate vistieriile înțelepciunii și ale cunoștinței de Dumnezeu sânt ascunse într'însa. Această neîmpuținată și fără de preț mare comoară o hărăzesc dragostei tale, iubite cetitoriule, ca dintru dânsa să agonisești ție bogăție vecinică, nestricăcioasă, păstrată în ceriuri, unde furii nu se apropie, nici rugina o strică. Căreia și noi împreună cu voi să ne învrednicim, pre Cei în Treime proslăvit Dumnezeu roagă, și lui împreună de toate să dăm mulțămită. Amin.Din Cuvântul înainte la Psalmi al Sfântului Vasilie cel Mare

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare. Ea a fost scrisă de Duhul Sfânt pentru ca să găsim în ea, întocmai ca într-un spital sufletesc, la care să vină toți, doctoria potrivită pentru boala fiecăruia. Căci este scris: „Doctoria este aceea care va face să înceteze suferințele cele mari”.

Într-adevăr, altceva ne învață Cărțile Profeților, altceva cele istorice, altceva Legea și altceva îndemnurile date prin Proverbe.

Cartea Psalmilor însă cuprinde în sine tot ceea ce este mai folositor în toate.

Ea profețește cele viitoare, însemnează fapte istorice, dă legi pentru viață, arată ce trebuie să facem și, ca să spunem într-un singur cuvânt, este o adevărată comoară de învățături bune, punând la îndemâna fiecăruia, după sârguința lui, tot ceea ce îi este de folos.

Ea vindecă rănile cele vechi ale sufletului și aduce cât se poate de grabnic însănătoșirea celui de curând rănit. Îngrijește de cel bolnav și păstrează întreg pe cel sănătos.

În genere, ea face ca patimile, care de-a lungul vieții omenești căutau să se cuibărească în suflete, să fie îndepărtate.

Iar la aceasta ajunge prin crearea îngrijită a unei stări sufletești pline de bucurie și de plăcere, care face ca în suflete să ia ființă cugetele cele înțelepte.

Astfel, fiindcă Duhul Sfânt știe cât de greu este să fim îndrumați pe calea virtuții, din pricină că noi disprețuim viața cea înaltă, ca unii care suntem înclinați întotdeauna spre plăcere, ce a făcut?

El a împreunat laolaltă cu dogmele plăcerea cântării, pentru ca, fără de știrea noastră, odată cu bucuria și frumusețea celor auzite să primim și folosul care rezultă din cuvintele pe care le auzim.

De altfel, la fel fac și doctorii cei înțelepți atunci când au de dat bolnavilor doctorii amare: căci ei le amestecă mai întâi cu miere și numai după aceea le dau celor ce nu ar putea să le ia altfel.

Deci, aceasta este pricina care a făcut ca să se ajungă și pentru noi la cântările acestea pline de armonie ale psalmilor, pentru ca cei care-i vor citi să creadă că fac cântări, iar în realitate să-și cultive sufletele.

Căci adevărul este că niciodată cineva nu a ieșit din biserică păstrând cu ușurință în minte cuvintele apostolice sau profetice, fie ele oricât de simple, în timp ce cuvintele psalmilor le cântă toți credincioșii și nu arareori s-a întâmplat ca cei care din pricina mâniei arătau întocmai ca fiarele sălbatice, de îndată ce au început să cânte vreun psalm, la un loc cu alții, să se întoarcă apoi de acolo cu sălbăticia din suflet îmblânzită, datorită cântării.

Psalmul este liniștea sufletelor, răsplătitorul păcii, potolitorul tulburării și al valurilor gândurilor. El face să slăbească mânia sufletului și înfrânează pornirea către patimi; este însoțitorul prieteniei, apropierea celor care stau departe, ca unul care împacă pe cei ce-și poartă vrăjmășie. Căci cine, oare, mai poate fi socotit vrăjmaș al altuia, atunci când își unește glasul la un loc cu el, pentru a înălța laolaltă laudă lui Dumnezeu?

Psalmodia aduce cu sine tot ce poate fi mai bun: iubirea, făcând din însoțirea laolaltă a glasului un fel de trăsură de unire între oameni; adunând pe credincioși laolaltă într-un singur glas de cor.

Psalmul este alungătorul demonilor, aducătorul ajutorului îngeresc, armă pentru frica de noapte, liniște pentru oboseala zilei, pavăza și mângâierea oamenilor credincioși, iar pentru femeile credincioase una din cele mai potrivite podoabe.

Psalmul face ca pustiurile să se arate locuite și patimile să fie înfrânate.

Început pentru începători, el este creștere pentru cei care sporesc în calea virtuții și sprijin pentru cei care merg pe calea desăvârșirii.
Psalmul este glasul Bisericii; el înveselește sărbătorile și face să se nască în inima credinciosului dorul după Dumnezeu.

Chiar și din inimile de piatră psalmul stoarce lacrimi.

El este o faptă îngerească, o trăire cerească, o mireasmă duhovnicească.

Ce poate fi mai înțelept, oare, ca aceasta povață a învățătorului care ne îndeamnă să cântăm, pentru ca în același timp să și învățăm cele ce ne sunt de folos? Nu se întipăresc, oare, în felul acesta, în sufletele noastre și mai bine învățăturile? Căci este de știut că învățăturile care se dau cu sila nu pot să dăinuiască în suflete, pe când învățăturile care pătrund în suflet cu plăcere și bucurie rămân de-a pururea.

Ce nu poate învăța cineva din psalmi?

Măreția bărbăției, acrivia dreptății, însemnătatea înfrânării, desăvârșirea judecății, chipul în care trebuie să rabde și tot ceea ce se poate spune despre lucrurile cele bune.

Numai aici poate să se găsească teologia cea desăvârșită, aici prezicerea venirii în trup a Domnului Hristos, aici amenințarea judecății celei veșnice, aici nădejdea Învierii, aici frica de iad, aici făgăduința slavei ce ne așteaptă, ca și dezvăluirea tainelor celor nepătrunse, căci toate se găsesc adunate aici, în Cartea Psalmilor, întocmai ca într-o comoară bogată, care este pusă la îndemâna tuturor.

Și, dacă este adevărat că există mai multe instrumente muzicale, nu este mai puțin adevărat că profetul a armonizat cartea aceasta cu instrumentul numit psaltire, pentru că, după cum se pare, el a voit să arate cu aceasta Harul Duhului Sfânt care răsună în ea, întrucât dintre toate instrumentele muzicale numai psaltirea își are pricina sunetelor venită din sus. Într-adevăr, la chitară și la liră sunetul răsună dedesubtul locului unde sunt atinse coardele și numai psaltirea dintre toate instrumentele muzicale primește sunetele din partea de sus a ei, îndemnându-ne cu aceasta ca și noi să ne deprindem a căuta cele de sus și să nu ne dedăm patimilor trupului, din pricina plăcerii ce ne-ar da-o cântarea.

De altfel, mai cred că cuvântul profetic, prin construcția instrumentului acestuia, a voit să ne arate un lucru adânc și înțelept, că adică toți cei plini de grijă și cu sufletele senine pot fi ușor conduși pe calea care duce către cele înalte."Fericitul Augustin istorisea odată următoarele:
Trăia în vremea lui un medic care se numea Ghenadie şi era foarte materialist, nu credea în suflet, nemurire, iad, rai, îngeri şi nici în diavoli. Mai mult, se lăuda cu aceasta, cum fac mulţi şi astăzi. Într-o noapte pe când Ghenadie dormea a avut un vis: a apărut lângă patul lui un tânăr care parcă l-a trezit şi i-a zis:
– Urmează-mă! Acesta s-a ridicat voios şi l-a urmat. Au mers mult timp prin ţinuturi frumoase şi au ajuns într-o cetate minunată unde se auzea o muzică deosebită, cu melodii cereşti cântate de zeci de mii de îngeri. La puţin timp s-a trezit tihnit. Călătoria din vis îi plăcuse foarte mult, dar fiind materialist, nu i-a dat importanţă, ci a zis în sine: „Ce păcat că a fost doar vis fugar“, şi l-a uitat. A trecut destul timp până când, în vis îl revede pe acelaşi tânăr care s-a aşezat lângă el şi l-a întrebat:
– Mă cunoşti, Ghenadie?
– Desigur, îmi amintesc foarte bine de tine.
– Ce-ţi aminteşti?
– Îmi aduc aminte că ai venit şi am mers împreună într-o cetate de o frumuseţe
negrăită şi am ascultat acolo muzici cereşti. A fost nemaipomenit!
– Dar cum ai văzut cetatea şi ai auzit glasurile minunate? Erai treaz sau în vis?
– Visam!
– Şi trupul tău unde era?
– În pat!
– Ochii tăi erau închişi sau deschişi?
– Închişi!
– M-ai văzut şi m-ai auzit?
– Desigur!
– Dar cu ce ochi şi cu ce urechi m-ai văzut pe mine şi ai ascultat muzica aceea?
Medicul nu ştia ce să răspundă. Atunci tânărul cu chip luminos i-a zis:
– Vezi! Cu toate că ochii tăi erau închişi, simţurile tale amorţite şi trupul nemişcat, tu trăieşti, petreci şi ai experienţe minunate. Există o viaţă independentă de trup. La fel se întâmplă şi când mori: vei vedea cu alţi ochi, vei auzi cu alte urechi fără să trăieşti în trup: încetează să te mai îndoieşti cum că nu mai există o altă viaţă."

Mulțumesc infinit cu recunoștință

 

Sufletul meu este..

 Fericire

Aliniat cu mintea

 Esentialul

 Iubire pura si conexiune

Fericire și iubire infinita!

 Liniște..

 

Sufletul meu este...... !

Exista

Izvor de bucurie.

 Liber

Sufletu meu e in pace!!

 

Iubire și lumină

Un bulgare de soare

 

O pasăre în zbor pe cerul senin.

Sufletul meu recunostinta

Sufletul meu este fericit

Plin de gratitudine!

Ca roua diminetii in Gradina Edenului

 Un diamant pretios

 

Sufletul meu este binecuvânt de Divinitate.

Mulțumesc infinit cu recunoștință

Toți își postează pe Facebook nefericirea, suferința, singurătatea, dar, mai ales, fericirea. Aproape, fără să vrei, ești invitat în viața omului. Toată viața asta expusă cu o anumită agresivitate este în contradicție totală cu intimitatea. Fericirea, ca și nefericirea, ar trebui să aibă ceva tainic, intim, deoarece, în acele momente de trăire maximă, înveți anumite lecții. Facebook a devenit ca un drog. A creat dependențe periculoase. E un fel de spălat rufele în public, un loc unde plătești polițe celorlalți, îi pui la punct pe cei care nu au aceleași idei ca și tine. E locul unde îți faci fani, aduni like-uri, te lauzi. Pentru mine, Facebook a devenit obositor. Intimitatea și decența nu au nimic de-a face cu Facebook.

Noi nu trebuie să devenim un instrument al internetului. El este un instrument al nostru. Îl folosim pentru a promova un loc, o carte, un eveniment. Atât! Aveți prieteni, vizitați-i! Întâlniți-vă cu ei, râdeți, vorbiți, beți cafea sau ceai, bucurați-vă de viață! Nu acceptați lumea virtuală. Pur și simplu suntem împinși spre deverbalizare. Totul este pe Facebook. Toată lumea știe ce am mâncat ieri, de ce firmă e cămașa mea. De ce trebuie să arăt mașina mea, aparatul de cafea? De ce trebuie să ne afișăm? De ce nu pune nimeni pe internet cum se roagă? De ce numai fuste, rochii, blugi? De ce numai soare, plaje, vacanțe? Oameni buni, numai cu asta am rămas? Pentru ce atâta aroganță și mândrie? Haideți deja să luăm cina pe internet. Atât putem?? Nu iubiți lucrurile acestea.Iubiți pe Dumnezeu care ne aduce liniște și binecuvântare!

Pr. Protosinghel Hrisostom Filipescu -

 

RUGĂCIUNE PENTRU MOMENTELE GRELE ALE VIEȚII

O, Dumnezeule Mare, mântuieşte-mă de toate relele; o, Dumnezeule Mare, care ai hărăzit mângâiere tuturor Sfinţilor, hărăzeşte-mi-o şi mie, care ajuţi şi sprijini toate lucrările, ajută-mă şi sprijină-mă în toate nevoile, scapă-mă de toate primejdiile, de toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi.
În numele Tatălui care a creat lumea, în numele Fiului care a răscumpărat-o, în numele Sfântului Duh care a împlinit legea în toată a ei desăvârşire.
Binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl care cu cuvântul a zidit lumea, să fie pururea cu mine păcătosul!
Binecuvântarea Domnului Isus Hristos, fiul Marelui Dumnezeu, să fie pururea cu mine păcătosul!
Binecuvântarea Sfântului Duh cu cele mai scumpe daruri ale Sale, să fie pururea cu mine păcătosul!
Doamne, norii grei ai nenorocirilor şi ai supărărilor se abat asupra capului meu şi întristările sfâşietoare mă copleşesc, dar mă mângâie că Tu mă iubeşti şi această încredinţare mă încurajează. Plin(ă) de nădejde în dragostea şi bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile sorții, ci mă voi lupta cu curaj, căci numai cu ajutorul Tău voi reuşi.
La tine, dar Preabunule Doamne, alerg şi mă rog: vino grabnic şi mă mântuie cu puterea Ta, cu mila Ta, precum ai mântuit şi pe Petru cel ce venea pe apă; întinde-mi mâna ca şi lui şi mai presus Doamne dă-mi sănătate și...(se spune o singură dorinţă).
Doamne, ai milă şi nu zăbovi şi primeşte cu bunătatea Ta rugăciunea mea ce o fac către Tine, apără-mă cu Harul Tău şi ajută-mă sa fiu statornic în angajamentul ce-l iau faţă de Tine: de a da o bucată de pâine la săraci şi de a mă ruga pentru cei aflaţi în primejdii sau suferinţă şi pentru mântuirea tuturor oamenilor.
Trimite Doamne binecuvântarea Ta peste duşmanii mei cunoscuţi şi necunoscuţi şi îndreaptă-i cu gânduri bune spre mine şi spre toţi ai casei mele.
Tu Doamne, doreşti ca omul să trăiască în unire şi dragoste pe pământ.
Fă-i şi pe cei ce mă asupresc, mă urăsc, mă chinuiesc, ma năpăstuiesc, mă descurajează, mă desconsideră, să cunoască milostivirea Ta şi luminează-le Tu , Doamne, inima lor şi fă-o primitoare de dragoste, ca să trăim în deplină unire, cu inima curată şi ne iartă nouă greşelile, precum iertăm celor ce ne greşesc noua. AMIN!

 Ceea ce te-ai făcut Maică a Luminii, luminează-mă cu lumina solirilor tale, pe mine cel ce dorm ca într-o noapte şi povăţuieşte-mă, cu milostivirea ta, către Lumina Cea Neînserată şi către viaţă veşnică.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

https://t.me/stranaortodoxa

Aprinde o lumânare și hai să ne rugăm împreună!

Furtunile nu vin niciodată din cer, și nici de la Dumnezeu, cum am auzit spunându-se.

Ar însemna să credem într-o divinitate răzbunătoare, furibundă, adică una creată de noi după chipul și asemănarea omului.

De la Dumnezeu vine pace, lumina, iubire, armonie, tot ce e pozitiv.

Furtunile sunt create de om din energiile grosiere pe care le emană înjurând, urând cu sârg, comentând, judecând, negând divinitatea și respingând iubirea fără de condiții.

Mulți spun că astea sunt tâmpenii, și continuă să fie furioși pe tot si pe toate.

Doar puțină fizica ar trebui pentru a ști că orice gând este energie. Mai multe gânduri sunt mai multă energie. Și multe gânduri de la mulți oameni pot aduce pace (dacă sunt pozitive, ca rugăciunile) sau furtuni, adevărate cataclisme, identice cu ceea ce "animă" omul.

Ce este sus este și jos. Ce este înăuntru este si afară.

Păcat că nu suntem conștienți de forța minții care creează lumi sau le devastează.

Păcat că nu înțelegem că singurii pe care îi distrugem suntem chiar noi.

Omul care își reneagă Creatorul prin înjurături, ură și alte emoții-energii negative, devine creatorul anti-cerului, adică al iadului. Care răbufnește din când în când, făcând prăpăd.

Iar omul ce face? Înjură și mai tare.

Iar când cantitatea de energie negativă atinge un punct critic, are loc un cataclism mare, devastator. Ce fac oamenii atunci? Își reamintesc de bunătatea din ei, se mobilizează, ajută și iubesc necondiționat. Doar atunci.

Păcat!

Roagă-te, omule! Furiile si negativitatea vor atrage mai multe furii și mai multă negativitate.

Renunță să mai crezi ca altcineva e de vina, chiar dacă asta ți-ar mulțumi și liniști ego-ul.

Iar dacă poți crea furtuni, sigur poți crea o lume a liniștii.

Alegerea e a ta, și ține de maturitatea ta emoțională și de înțelepciune.

Alege-te pe tine nu prin furtuni ci prin seninătatea sufletului.

Aprinde o lumânare și hai să ne rugăm împreună!

Înger la somn pentru fiecare om!

 Am căutat în om iubire și am găsit răutate. Atunci am oferit din puținul iubirii mele acelui om. Mai târziu l-am întâlnit, înmulți-se iubirea și împărțea la toți pe care ii întâlnea! Iubirea este cel mai frumos sentiment dăruit de Dumnezeu omului. Fără iubire, omul nu poate simți fericirea duhovnicească! Fără iubire nu poți încununa nici una din celelalte virtuți! Izvorul iubirii este Dumnezeu! Iubește frumos și vei fi de folos! Iubește curat și vei fi un om minunat!

Rugăciunea e trâmbiţa care răsună în cer şi învie morţii

 Harul e soarele sufletului
-       Pr. Ilarion Felea -
 
Soarele luminează, încălzeşte şi rodeşte pământul; harul e soarele sufletului. Dumnezeu este izvorul, sămânţa vieţii; harul este izvorul cel viu al vieţii duhovniceşti, sămânţa cea vie a slavei cereşti, pâinea de întărire, luminare şi desăvârşire a vieţii dumnezeieşti în om. Harul este seva aceea sfântă şi dătătoare de viaţă, care trece din viţă în mlădiţe, din măslin în ramuri, din Hristos în creştini, ca să le dea puterea vie de creştere, de înflorire şi rodire. Ce nu mai poate face omul prin puterile lui mărginite, ca să se sfinţească şi să se desăvârşească, face, lucrează harul, prin puterile lui nemărginite.
Nu se coboară harul din cer înainte de a se sui rugăciunea de pe pământ. După cum Sfântul Mir umple vasul şi aerul de mireasmă sfântă, aşa rugăciunea şi peste tot, cultul divin umple inima de harul Sfântului Duh.
Inima este biserica din noi în care primim harul Domnului, darul Duhului Sfânt.
Nu iubim prin cuvinte, ci prin inimă, prin focul ascuns în inimă, adică prin Duhul lui Dumnezeu, că El este focul ascuns care încălzeşte inima.
Prin har, Dumnezeu ne dăruieşte ceva din Duhul Său, ceva din viaţa Sa, ceva din firea Sa, ceva din cereasca Sa putere, ceva din dumnezeieştile Sale desăvârşiri – din iubirea, bunătatea, sfinţenia, puterea şi slava Sa.
 
Rugăciunea
Rugăciunea e trâmbiţa care răsună în cer şi învie morţii (In. 11:41-45). Puterea pe care o are apa în flori şi seva în copaci, aceea o are rugăciunea în vieţile drepţilor şi ale sfinţilor: se face pricină de viaţă şi rodire, de mântuire şi nemurire.

„Învinşii nu au pierdut nimic!” - Pr. Ilarion Felea -

 „Acasă” la Dumnezeu
De ce suspini suflete, şi de ce plângi, creştine? De ce te rogi şi de ce eşti încă, poate, neliniştit? Pentru că doreşti să ajungi „acasă” la Dumnezeu, dar încă nu te-ai despărţit de lume şi nu ai renunţat încă la cele trecătoare pentru cele veşnice.
 
Eşti un învins, un căzut, un om pierdut? Învinşii nu au pierdut nimic, dacă nu au pierdut pe Dumnezeu. Caută să descoperi în tine pe Dumnezeu prin fapte de iubire, de rugăciune şi împărtăşire cu Trupul, cu Sângele şi cu Duhul lui Hristos; să ajungi un duh cu El… Dumnezeu nu e departe de noi (FA 17:27); El Însuşi aleargă spre noi, ca tatăl spre fiul său, din Evanghelie. (…)Nimeni să nu răspundă: Nu! – la o astfel de iubire şi chemare dumnezeiască!… Să răspundem cu toţii: Da, Doamne!… Amin, Doamne!… (2 Cor, 1:20) Vrem şi dorim din toată inima să venim la Tine, să trăim cu Tine, în slava Ta; să ne unim cu Duhul sfinţeniei Tale, cu frumuseţea virtuţilor Tale, cu căldura iubirii Tale şi cu puterea darurilor Tale.
 
Ortodoxia și smerenia
Faţă de mândria omenească şi drăcească, ortodoxia reprezintă smerenia; faţă de ura omenească şi drăcească, ortodoxia reprezintă iubirea; faţă de părerile şi învăţăturile încâlcite, ortodoxia reprezintă simplitatea; faţă de lenevie, munca; faţă de robia patimilor, înfrânarea, nepătimirea şi libertatea; faţă de răutăţile omeneşti, bunătatea şi omenia; faţă de greşeli, iertarea; faţă de asupriri şi nedreptăţi, răbdarea şi dreptatea; faţă de mânii, vrăjmăşii, certuri şi războaie, pacea – deci tot puteri sufleteşti, virtuţi şi adevăruri mântuitoare de suflet, aducătoare de bucurie, de progres şi de fericire.
 
Creștinul și deznădejdea
Creştinul niciodată nu deznădăjduieşte. Nu este nici pesimist, nici deznădăjduit, este întotdeauna optimist. Pentru creştini, nădejdea vieţii veşnice, nădejdea dragostei desăvârşite, nădejdea în Dumnezeu nu se stinge niciodată, – dar nici nu înşeală, nici nu ruşinează pe nimeni. Chiar printre lacrimi, nădejdea surâde totdeauna şi ne face să trăim pe pământ ca în cer şi pentru cer, mai ales când e însoţită de credinţă, fără de care nici nu poate fi trainică şi rodnică.
 
Cum se manifestă dragostea?
Iubirea creştină este, trebuie să fie, ca şi iubirea lui Hristos. «Precum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul»(In. 13:34; 15:12). Dragostea lui Iisus cere să aibă răsunet în inima noastră. Aşa e dragostea: să găsească răsunat în inimile celor iubiţi. Poţi să rămâi rece la iubirea lui când îţi cere inima, când îţi cere să iubeşti? Inima o dăm aceluia care ne arată cea mai mare iubire, cea mai mare sfinţenie, cea mai mare bunătate.
 
 
(Apoftegme culese din Opera SPRE TABOR, Pr. Ilarion V. Felea)

*"Iertarea este mai mare decât jignirea pe care o considerăm că s-a făcut, pentru că iubirea lui Dumnezeu este mai mare decât ura și dușmănia satanică"*

Părintele Arsenie Papacioc

*"Diavolul nu vânează pe cei pierduți, ci pe cei trezvitori, pe cei ce sunt aproape de Dumnezeu"*

Sfântul Paisie Aghioritul

*"Câștigăm Raiul sau îl pierdem, în măsura în care acceptăm sau refuzăm crucea rânduită de Hristos"*

Sfântul Sofronie Saharov

*"Principiul creștin ar fi să te gândești nu la ce poate face omul pentru tine, ci la ce poți face tu pentru el"*

Părintele Teofil Părăian

*"Poporul român are forța de a se reîntoarce la valorile și faptele sale mărețe, așa cum a fost la începuturi, dacă poporul se reîntoarce la rugăciune și pocăință"*

Părintele Iustin Pârvu

*"Cel mai mare lucru este să ai și să-ți  păstrezi pacea sufletului în orice situație, în orice împrejurare mai grea"*

Părintele Dionisie Ignat

*"La toate greutățile să ai puterea de a le învinge:*

*la ispita frumuseții să ai înfrânarea,*

*la greutatea muncii să ai curajul,*

*la vorba rea să ai răbdarea"*

Sfântul Epictet

Furtunile nu vin niciodată din cer, și nici de la Dumnezeu, cum am auzit spunându-se.

Ar însemna să credem într-o divinitate răzbunătoare, furibundă, adică una creată de noi după chipul și asemănarea omului.

De la Dumnezeu vine pace, lumina, iubire, armonie, tot ce e pozitiv.

Furtunile sunt create de om din energiile grosiere pe care le emană înjurând, urând cu sârg, comentând, judecând, negând divinitatea și respingând iubirea fără de condiții.

Mulți spun că astea sunt tâmpenii, și continuă să fie furioși pe tot si pe toate.

Doar puțină fizica ar trebui pentru a ști că orice gând este energie. Mai multe gânduri sunt mai multă energie. Și multe gânduri de la mulți oameni pot aduce pace (dacă sunt pozitive, ca rugăciunile) sau furtuni, adevărate cataclisme, identice cu ceea ce "animă" omul.

Ce este sus este și jos. Ce este înăuntru este si afară.

Păcat că nu suntem conștienți de forța minții care creează lumi sau le devastează.

Păcat că nu înțelegem că singurii pe care îi distrugem suntem chiar noi.

Omul care își reneagă Creatorul prin înjurături, ură și alte emoții-energii negative, devine creatorul anti-cerului, adică al iadului. Care răbufnește din când în când, făcând prăpăd.

Iar omul ce face? Înjură și mai tare.

Iar când cantitatea de energie negativă atinge un punct critic, are loc un cataclism mare, devastator. Ce fac oamenii atunci? Își reamintesc de bunătatea din ei, se mobilizează, ajută și iubesc necondiționat. Doar atunci.

Păcat!

Roagă-te, omule! Furiile si negativitatea vor atrage mai multe furii și mai multă negativitate.

Renunță să mai crezi ca altcineva e de vina, chiar dacă asta ți-ar mulțumi și liniști ego-ul.

Iar dacă poți crea furtuni, sigur poți crea o lume a liniștii.

Alegerea e a ta, și ține de maturitatea ta emoțională și de înțelepciune.

Alege-te pe tine nu prin furtuni ci prin seninătatea sufletului.

Aprinde o lumânare și hai să ne rugăm împreună!

Binețe, Om fain!

Edith Elisabeta Kadar

Doamne, Tu știi toate!

Omule, să-ți alegi cea mai frumoasă haină: este haina sfințeniei. Cu această haină te poți prezenta cu demnitate în fața lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a sfinților și a îngerilor.
Dumnezeu sfințește omul. Prin Slujbele Bisericii omul primește Harul lui Dumnezeu, iar prin El omul își țese haina sfințeniei, fără de care nu va putea intra în Împărăția lui Dumnezeu. O zi binecuvântată dragii mei cu sănătate și bucurie în suflet! Fiți binecuvântați și fericiți cu Dumnezeu de mână!

Știe Dumnezeu că suntem neputincioși și slabi, dar așteaptă o rugăciune de la noi să-I dovedim dragostea noastră către Dânsul! Dumnezeu ne respectă libertatea noastră și niciodată nu va impune pe nimeni să iubească. El numai ne cheamă și ne atenționează, să nu ne depărtăm de El.
Dumnezeu toate le știe, noi suntem cei care trebuie să venim cu intenții bune, cu doriri și lucrări bune!
Doamne, Tu toate le știi!
Doamne, Tu știi că am puțină credință, dar nu mă îndepărtez de Tine, ajută necredinței mele!
Doamne, Tu știi că sunt neputincios, vindecă-mă pentru numele Tău, vindecă sufletul meu, sunt bolnav pentru că am greșit Ție!
Doamne, știi că sunt zgârcit, scoate-mi sărac în cale, pleacă inima mea și dăruiește-mi gând bun ca să-l ajut!
Doamne, Tu știi necazurile mele, izbăvește-mă după Voia Ta cea înțeleaptă!
Doamne, Tu știi ce va fi mâine, dar eu sunt plin de frica viitorului, întărește-mă în nădejdea cea bună către Tine!
Doamne, Tu știi că mă iubesc mai mult pe mine, decât pe Tine și pe aproapele, dar știi că îmi doresc să mă apropii de Tine, înmulțește-mi străduința și fă pași întru întâmpinarea mea!
Doamne, Dumnezeul meu Cel Bun, știu că sunt nevrednic de iubirea Ta de oameni, dar știu că Te-ai răstignit pentru mine, ajută-mă să-mi duc Crucea alături de Tine!
Doamne, Tu știi, că pentru fiecare lucru bun pe care vreau să-l fac, mi se înmulțesc ispitele, ca să mă descurajez și să deznădăjduiesc, dar Tu ești Atotstăpânitor și Atotputernic, nu mă lăsa ci mă ridică spre bună-lucrare întru slava Ta!
Doamne, Tu știi că sunt ispitit în ceea sunt mai slab, în ceea ce doresc să fac sau să schimb spre bine și în cele de care judec pe alții, te rog Doamne, ,,inimă curată zidește întru mine și cu Duh stăpânitor mă întărește!”
Doamne Tu știi că te iubesc, ai grijă de mine, robul Tău. O săptămână binecuvântată dragii mei cu multă sănătate și multe bucurii sufletești, credință, dragoste și nădejde în Bunul și Milostivul Dumnezeu! Bucurie Sfântă să aveți dragii mei cu Dumnezeu de mână!

O, suflete al meu, cămară a veșniciei, să nu le îngădui niciodată tâlharilor vremelnici să intre în tine și să-și aprindă focul acolo.

"Dacă sufletul meu e rănit, orice rău lumesc va răsuna într-însul. Iar oamenii vor râde de mine și se vor îmbulzi din ce în ce mai mult cu strigătele lor.

Dar, cu adevărat, oamenii grăitori de rău nu mă vor vătăma, dacă limba mea a uitat cum să grăiască răul.

Nici răutatea dinafară nu mă va întrista, dacă nu există nici o răutate în inima mea ca să răsune ca o tobă din piele de capră.

Nici nu voi răspunde la mânie cu mânie, dacă vizuina urii din mine a fost părăsită și nu e nimic care s-o stârnească.

Nici patimile omenești nu mă vor ațâța, dacă patimile din mine au fost transformate în cenușă.

Nici necredincioșia prietenilor nu mă va întrista, dacă am hotărât să Te am pe Tine drept prieten al meu.

Nici nedreptatea lumii nu poate să mă zdrobească, dacă nedreptatea a fost alungată din gândurile mele.

Nici duhurile înșelătoare ale plăcerilor lumești, cinstea și puterea nu mă ademenesc, dacă sufletul meu este ca o mireasă neprihănită care primește doar pe Duhul Cel Sfânt și tânjește doar după El.

Oamenii nu pot împinge pe nimeni în iad, dacă nu cumva acea persoană se împinge singură. Nici nu pot oamenii să ridice pe cineva cu umerii până la tronul lui Dumnezeu, dacă persoana aceea se înalță singură.

Dacă sufletul meu nu are ferestre deschise, nici o picătură de noroi nu poate fi aruncată într-însul.

Fie ca întreaga natură să se ridice împotriva mea; ea nu-mi poate face nimic în afară de un singur lucru – să devină mormântul trupului meu mai repede.

Fiecare recoltă lumească e acoperită cu îngrășăminte, astfel încât ea să poată încolți cât mai curând cu putință și să crească mai bine. Dacă sufletul meu, vai, ar fi să-și piardă fecioria și să primească sămânța acestei lumi întru sine, atunci el ar trebui să accepte și îngrășământul pe care lumea îl aruncă în țărâna sa.

Dar eu Te chem zi și noapte: vino și te sălășluiește în sufletul meu și închide toate acele locuri pe unde pot intra vrăjmașii mei. Fă cămara sufletului meu tăcută și goală, astfel ca nimeni din lume să voiască a intra într-însa.

O, suflete al meu, singura mea preocupare, fii de strajă și învață să distingi glasurile care ajung la urechile tale. Și de îndată ce tu Îi auzi glasul Domnului Tău, lasă-ți deoparte tăcerea și grăiește cu toată puterea ta.

O, suflete al meu, cămară a veșniciei, să nu le îngădui niciodată tâlharilor vremelnici să intre în tine și să-și aprindă focul acolo. Rămâi liniștit când ei strigă la tine. Stai cuminte când ei te asurzesc. Și cu răbdare așteaptă-Ți Stăpânul. Fiindcă El va veni cu adevărat."

Sf. Nicolae Velimirovici, Noul Hrisostom, Episcop de Ohrida si Jicea,
Rugaciuni pe malul lacului,
Ed. Anestis, pg 88-90

Acatistul Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți

 Preotul dă obișnuita binecuvântare:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Iar dacă nu este preot, se zice:

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Apoi Rugăciunile începătoare:

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi Crezul:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească (apostolică) Biserică.
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor.
Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)

Psalmul 142:

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit.
6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat.
7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

Troparul

Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu noi robii Tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Psalmul 50:

1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.
2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea.
7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie.
8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le.
11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine.
13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.
14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Stăpână, Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Maica Domnului Dumnezeului meu, Iisus Hristos, cad înaintea ta și mă rog ție, Maicii Împăratului, mai înainte îndreptând către tine această nevrednică a mea rugăciune, pe care și primind-o Maica Împăratului Aceluia ce împărățește cerul și pământul, o du la Împăratul împăraților, Domnul tuturor, la Fiul și Dumnezeul tău, și cere mie iertare de toate păcatele mele. Vieții mele dă-i îndreptare și, la sfârșitul meu, trecere neîngrozită de vrăjmașii cei din văzduh; fii mie povățuitoare, să-mi deschizi dumnezeiasca intrare a Împărăției și acolo să mă îndulcesc de dulceața Raiului și de veselia acelei cetăți înalte, a Ierusalimului de Sus cel preafrumos și de frumusețile lui cele nespuse; de strălucirea luminii Treimii celei cu trei străluciri și de dulcele glas al cântărilor îngerești. Cărei slave și bucurii mă fă moștean și părtaș cu toți sfinții, că toate le poți, ca Maica Împăratului celui Atotputernic. Și acum, dar mai ales în acest ceas, mă auzi pe mine, cel ce stau înaintea ta, Stăpână cu totul milostivă. Ia aminte, Doamnă Împărăteasă, spre mine, care aduc ție cântare de rugăciune așa:

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din veșnica moarte, prin darul Celui ce S-a născut din tine, Hristos Dumnezeul nostru și prin mijlocirea ta cea de maică înaintea Lui, aducem ție, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne pe noi robii tăi din toate nevoile și suferințele, care strigăm ție: Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Icosul 1

Îngerul cel mai înainte stătător din Cer a fost trimis să zică ție, Născătoare de Dumnezeu, Bucură-te!; vestind, prin Dumnezeiasca întrupare a lui Hristos, bucuria ce avea să se nască din tine la toată lumea, care pierea în necazuri. Pentru aceasta și noi, cei împovărați cu păcate, nădejde de mântuire prin tine dobândim, pentru care cu umilință strigăm ție:
Bucură-te, bunăvoința lui Dumnezeu către noi cei păcătoși
Bucură-te, tare apărătoare a celor ce se căiesc înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele lor
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei
Bucură-te, ceea ce ne curătești de întinăciunea păcatelor
Bucură-te, baie, care speli cugetul nostru
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul, Care în dar curăță fărădelegile noastre
Bucură-te, cea cu totul minunată, împăcarea tuturor către Dumnezeu
Bucură-te, pod, care cu adevărat ne treci pe noi de la moarte la viață
Bucură-te, ceea ce ai mântuit lumea din potopul păcatului
Bucură-te, scară cerească, pe care s-a pogorât la noi Domnul
Bucură-te, mijlocitoarea tuturor către Dumnezeu
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 2-lea

Văd izvoare de minuni revărsându-se de la sfânta ta icoană, Născătoare de Dumnezeu, asupra celor care în genunchi stau și cu credință se roagă ție; că tu, fiind bună, ești grabnic ajutătoare tuturor; apărătoarea celor asupriți, nădejdea celor deznădăjduiți, mângâierea celor întristați, hrănitoarea celor flămânzi; celor goi îmbrăcăminte, celor feciorelnici curăție, celor străini bună povățuitoare, celor osteniți sprijinitoare, orbilor vedere; celor surzi bună auzire, celor bolnavi grabnică vindecare. Pentru aceasta, după cuviință, cu mulțumire cântăm pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Pricina cea neînțeleasă a chinurilor cumplite care vin asupra noastră, căutând noi să o înțelegem, către tine alergăm, o, Maică și Fecioară, mângâiere și mântuire cerând. Iar tu, ca ceea ce ești bună, învață-ne pe noi a alege dintr-însele purtarea de grijă, cea cu milostivire, a Fiului tău și Dumnezeului nostru Celui bun, spre mântuirea sufletelor noastre și spre curățirea păcatelor noastre cele de multe feluri, și cu bucurie strigăm ție:
Bucură-te, adăpostire bună a celor înviforați
Bucură-te, întărire a celor ce slăbesc în credință
Bucură-te, ceea ce ești singura Maică a milostivirii
Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor ce sunt în nevoi și în necazuri
Bucură-te, ceea ce prin necazuri curățești păcatele noastre
Bucură-te, ceea ce prin întristări vindeci neputințele noastre cele sufletești și trupești
Bucură-te, ceea ce ne înveți pe noi a nu iubi bunătățile acestei lumi deșarte și trecătoare
Bucură-te, ceea ce ridici mintea noastră din lumea cea deșartă, la cele mai presus de lume
Bucură-te, ceea ce ne tragi pe noi de la dragostea pământească, către dragostea lui Dumnezeu cea cerească
Bucură-te, ceea ce, chiar și în suferințele noastre, ne dai nouă mângâiere și viață plină de dar
Bucură-te, făgăduința bunătăților celor cerești
Bucură-te, mijlocitoarea bucuriei celei veșnice
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 3-lea

Cu putere de Sus mă întărește Stăpână preabună, pe mine robul tău care sunt neputincios sufletește și trupește, și mă învrednicește de cercetarea și de purtarea ta de grijă, alungând negura mâhnirii și a întristării de care sunt cuprins, ca prin tine, fiind mântuit, pururea să cânt lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având nespusă bogăție de milostivire, tuturor celor necăjiți le întinzi mână de ajutor, tămăduind neputințele, vindecând bolile și patimile. Pentru aceasta, Stăpână preabună, nu trece cu vederea pe robii tăi, care zac pe patul durerii și strigă ție:
Bucură-te, comoara de mult preț a milei tale
Bucură-te, ceea ce ești nădejdea celor deznădăjduiți
Bucură-te, tămăduirea trupurilor noastre
Bucură-te, mântuirea sufletelor noastre
Bucură-te, puternică ajutătoare a celor neputincioși
Bucură-te, apărătoare și întărire a celor ce slăbesc în credință
Bucură-te, ceea ce mânia lui Dumnezeu, cu rugăciunile tale, degrab o potolești
Bucură-te, ceea ce, cu puterea rugăciunilor tale, patimile noastre le potolești
Bucură-te, vedere a orbilor și auzire a surzilor
Bucură-te, umblare a șchiopilor și vorbire a muților
Bucură-te, vindecare prin credință a celor bolnavi
Bucură-te, că prin tine, după măsura credinței, se dau vindecările
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 4-lea

De felurite necazuri, de ispite și de nevoi sunt cuprinși robii tăi, ale căror greutăți nu le mai pot răbda; dar tu, fiind Maică milostivă a Mântuitorului și Dumnezeului nostru, ridică mâinile tale către Fiul tău, rugându-L să caute spre întristarea inimii robilor tăi, și din adâncul deznădejdii să ne ridice pe noi, care cu credință cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind Preasfânta Fecioară și Maică cele spuse mai înainte de Dreptul Simion, ca „prin însuți sufletul tău va pătrunde sabia”, ai păzit aceste cuvinte întru inima ta, știind că bucuria de maică pentru Fiu este împletită cu multe necazuri în lumea aceasta. De aceea tu, ca ceea ce știi necazul și suferința întru toate, cunoști și întristarea noastră; și ca ceea ce ești singura Maică a tuturor, auzi-ne și pe noi, care cu credință strigăm ție:
Bucură-te, ceea ce ai născut lumii bucurie, pe Hristos Mântuitorul nostru
Bucură-te, ceea ce izbăvești lumea din necazuri cu mijlocirile tale
Bucură-te, ceea ce ai răbdat ocările și clevetirile asupra Fiului tău
Bucură-te, ceea ce, cu patimile Lui, dimpreună ai pătimit
Bucură-te, mângâierea maicilor celor întristate
Bucură-te, ceea ce ne păzești, cu darul Fiului tău
Bucură-te, a noastră grabnică ajutătoare întru toate nevoile
Bucură-te, îndreptarea și povățuitoarea celor rătăciți
Bucură-te, hrana și păzitoarea pruncilor
Bucură-te, povățuitoarea tinerilor
Bucură-te, Maica celor sărmani
Bucură-te, sprijinul și mângâierea văduvelor
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 5-lea

Văzând sângele cel dumnezeiesc al Fiului tău vărsându-se pe Cruce pentru mântuirea noastră, ca o slugă a Domnului, cu smerenie plecându-te voii Tatălui Care este în Ceruri, ne-ai arătat nouă chipul pătimirii și al răbdarii, ca și noi, când suntem în cuptorul ispitelor și al nevoilor, cu smerenie să ne rugăm lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzându-te pe tine Fiul tău și Dumnezeul nostru, stând lângă Cruce cu ucenicul Lui cel iubit și cu inima sfâșiată de durere și suferind asemenea Lui, a zis: „Femeie, iată fiul tău!” și ucenicului „Iată mama ta!”, făcându-ți ție fii pe toți cei ce cred în El. Iar noi, ca niște părtași ai necazurilor și ai patimilor Fiului tău, spre tine, mijlocitoare Maică, toată nădejdea având-o, cu credință strigăm ție:
Bucură-te, Maica neamului creștinesc
Bucură-te, ceea ce ai împreunat pe Dumnezeu cu oamenii
Bucură-te, ceea ce ai adus Domnului pe cei credincioși
Bucură-te, Mielușeaua, care ai născut pe Mielul cel ce a ridicat păcatele lumii
Bucură-te, vas, care ne scoți nouă bucurie din izvorul nemuririi
Bucură-te, rugătoarea pentru mântuirea celor păcătoși
Bucură-te, scularea celor căzuți în păcate
Bucură-te, ceea ce ești vindecarea tuturor neputincioșilor
Bucură-te, că ești căutarea celor pierduți
Bucură-te, bucuria cea fără de veste a păcătoșilor
Bucură-te, potolirea a toată întristarea
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 6-lea

Propovăduiesc milele tale, Maica lui Dumnezeu, toate marginile lumii, căci cu cinstitul tău Acoperământ acoperi pe tot neamul creștinesc; pentru care totdeauna te rogi lui Hristos Mântuitorul lumii, și izbăvești din toate nevoile pe robii tăi, cei temători de Dumnezeu, care cu credință cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucind darul cu raze luminoase de la sfântă icoana ta, Maica lui Dumnezeu, noi cu credință plecăm genunchii înaintea ei și cu lacrimi ne rugăm ție; alungă norul ispitelor ce vin asupra robilor tăi, și cu bucurie să strigăm ție:
Bucură-te, ceea ce duci rugăciunile credincioșilor Fiului tău și Dumnezeului nostru
Bucură-te, ceea ce stai înaintea scaunului Dumnezeirii și te rogi pentru noi
Bucură-te, mijlocitoare între Dumnezeu și om, care ne izbăvești pe noi din nevoi
Bucură-te, apărătoarea neamului creștinesc, de la Dumnezeu dăruită nouă
Bucură-te, pom înfrumusețat, cu care se acoperă mulți
Bucură-te, pom cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioșii
Bucură-te, acoperământul lumii, cel mai lat decât norii
Bucură-te, pământul făgăduinței din care ne izvorăsc toate bunătățile cerești și pământești
Bucură-te, soare luminos, care neîncetat luminezi pe cei credincioși
Bucură-te, stâlp de foc, care povățuiești pe cei aleși către Cereasca Împărăție
Bucură-te, brazdă, care crești mulțimea îndurărilor
Bucură-te, ceea ce ne dăruiești toate bunătățile
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 7-lea

Vrând să arăți izvoare de minuni de la sfântă icoana ta „Bucuria tuturor celor necăjiți”, ai poruncit, Stăpână, bolnavei Eftimia să săvârșească înaintea sfintei tale icoane cântări de rugăciune, și primind vindecare să vestească tuturor milele tale, pe care le-ai dăruit prin sfânta ta icoană, pentru ca să nu fie tăinuit izvorul vindecărilor ce le dai în dar, tuturor celor ce au nevoie de ele. Pentru aceasta, nici noi nu tăinuim minunile și facerile tale de bine către noi robii tăi, ci cu mulțumire, preaslăvim pe Dumnezeu și cântăm lui: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Scăldătoarea Siloamului vindecă bolile, însă mai presus s-a arătat, Preasfântă Stăpână, biserica ta, în care ne închinăm icoanei tale celei făcătoare de minuni. Fiindcă aceasta, nu numai o dată într-un an, și nu numai cei ce intră mai întâi dobândesc sănătate, ci de-a pururea vindecă toată rana sufletească și trupească a celor ce, cu buna credință și cu dragoste vin către tine. Pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, scăldătoare, în care se afundă toate durerile noastre cele sufletești și trupești
Bucură-te, pahar, cu care se primește bucuria și mântuirea
Bucură-te, piatră, care ai adăpat pe cei însetați de viață
Bucură-te, lemn, care îndulcești apele cele amare ale mării lumești
Bucură-te, izvor nesecat al apei celei dătătoare de viață
Bucură-te, ceea ce îndulcești necazurile noastre cele amare
Bucură-te, baie, care speli întinăciunea păcatului
Bucură-te, potolirea întristărilor noastre
Bucură-te, vindecarea bolilor noastre
Bucură-te, ceea ce ne izbăvești din nevoi
Bucură-te, ceea ce calci puterea demonilor
Bucură-te, ceea ce rușinezi pe vrăjmașii noștri
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 8-lea

Nemernici și străini de credința creștinească sunt aceia care nu se închină chipului tău celui întru tot sfânt, căci tu, Stăpână, ca o Maică a Unuia din Sfânta Treime, ai trimis darul facerii de minuni asupra sfintei tale icoane. Pentru aceasta, pe cei care sunt chinuiți de duhurile cele necurate și se închină cu credință sfintei tale icoane îi vindeci și sănătoși îi faci pe ei. Pe toți cei bolnavi sufletește și trupește care se roagă ție îi tămăduiești, și cele de folos pentru dânșii le rânduiești. Pentru aceste multe ale tale faceri de bine, cu mulțumire strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Toată viața noastră pe pământ este plină de durere și de întristare. Sufletul e bolnav de păcate, trupul de dureri se chinuiește, pentru că mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre ne pedepsește. Către tine, dar, alergăm, Maica lui Dumnezeu, și înaintea preacinstitei tale icoane căzând, ne rugăm: Umple de bucurie și de veselie inima noastră cea întristată și cu bucurie să strigăm ție:
Bucură-te, povățuitoarea care ne duci pe noi în patria cerească
Bucură-te, Împărăteasa cerului și a pământului, care ne deschizi nouă ușile Raiului
Bucură-te, cea preamilostivă, care ne miluiești pe noi
Bucură-te, chivernisitoarea casei, care bine rânduiești viața noastră
Bucură-te, cea preafericită, care de prooroci ai fost vestită
Bucură-te, fericit pântece, care ai născut pe Fiul lui Dumnezeu
Bucură-te, rugul cel nears
Bucură-te, zid nestricat
Bucură-te, izvor purtător de viață
Bucură-te, floarea cea pururea nevestejită
Bucură-te, îmblânzirea inimilor celor răi
Bucură-te, neîncetată bucurie a credincioșilor
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 9-lea

Toată dulceața cea lumească în viața aceasta este amestecată cu întristare. Mărirea și bogăția trec. Frumusețea și sănătatea se veștejesc. Prietenii cei de aproape se răpesc de moarte. Îndulcește, dar, necazurile robilor tăi, pricinuitoarea bunătăților, și bucuria ta cea nestricată dă-ne-o nouă, celor ce strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep cu ce cuvinte să mângâie pe cei necăjiți. Ci tu singură, Stăpână, dăruiește inimii noastre mângâiere, cu razele darului tău. Alungă norul necazurilor noastre și negura mâhnirii, ca să strigăm ție:
Bucură-te, că ești nădejde de bucurie pentru toți creștinii
Bucură-te, bucuria și împăcarea lumii
Bucură-te, dătătoarea bunătăților cerești și pământești
Bucură-te, nădejdea mântuirii noastre
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască
Bucură-te, limanul celor ce înoată pe marea vieții acesteia
Bucură-te, singura păzitoare a celor ce, după Dumnezeu, spre tine nădăjduiesc
Bucură-te, îmbrăcămintea celor goi de îndrăzneală pentru mulțimea păcatelor
Bucură-te, păzitoarea și întărirea tuturor
Bucură-te, ocrotitoare și sfântă adăpostire a tuturor credincioșilor
Bucură-te, ajutătoarea tuturor celor ce cu credință se roagă ție
Bucură-te, luminoasă cunoștință a darului
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 10-lea

Domnul Cel iubitor de oameni, vrând să mântuiască lumea din chinul veșnic și din neîncetata suferință, S-a sălășluit în pântecele tău cel pururea fecioresc și pe tine, Maica Sa, te-a dăruit celor pieritori, spre ajutor, spre acoperământ și apărare, ca să fii celor mâhniți mângâiere, celor necăjiți bucurie, celor deznădăjduiți nădejde, ceea ce ne izbăvești de chinul cel veșnic, prin mijlocirea ta, și către veșnica veselie aduci pe toți care cu credință strigă Fiului tău și Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid ești fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu, și tuturor celor ce aleargă către Acoperământul tău. Pentru aceasta ne rugăm ție: apără, acoperă și păzește pe toți cei săraci și fără de ajutor, și izbăvește din ispite, din necazuri și din nevoi pe cei care cu credință strigă ție:
Bucură-te, stâlpul fecioriei
Bucură-te, vas ales al curăției și al întregii feciorii
Bucură-te, cununa cea mărită a celor care cu nevoință se luptă împotriva poftelor
Bucură-te, ceea ce dai veșnică bucurie celor ce se ostenesc în viața călugărească
Bucură-te, ceea ce ne izbăvești de văpaia patimilor
Bucură-te, ceea ce gonești negura ispitelor
Bucură-te, povățuitoarea întregii feciorii
Bucură-te, sprijinitoarea curăției
Bucură-te, îndreptarea oamenilor
Bucură-te, cea prin care din cădere ne-am sculat
Bucură-te, întărirea cea tare a credinței
Bucură-te, tămâia cea plăcută a rugăciunii
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 11-lea

Cântarea cea cu totul de umilință aducem ție, noi robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, apărătoarea cea atotputernică a neamului creștinesc. Potolește bolile robilor tăi celor ce suspină, îmblânzește mânia lui Dumnezeu care cu dreptate vine asupra noastră pentru păcatele noastre. Izbăvește-ne din toate necazurile pe noi, robii tăi, care strigăm pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Făclie primitoare de lumină din cărbunele darului lui Dumnezeu aprinsă s-a arătat nouă preacinstită icoana ta, Stăpână, spre sfințirea și mângâierea noastră. Iar noi, cu dragoste cinstind-o, și cu credință îngenunchind înaintea ei, strigăm ție:
Bucură-te, ceea ce cu puternica ta apărare din toate nevoile ne scoți pe noi
Bucură-te, ceea ce din foamete sufletească și trupească ne izbăvești pe noi
Bucură-te, ceea ce cu rugăciunile tale stingi focul patimilor noastre
Bucură-te, ceea ce ne scapi pe noi de moartea cea veșnică
Bucură-te, tare ajutătoare în războaie
Bucură-te, ceea ce ne acoperi pe noi de năvălirea altor neamuri
Bucură-te, ceea ce ne izbăvești de războiul cel dintre noi
Bucură-te, ceea ce păzești pe cei ce călătoresc pe pământ și pe ape
Bucură-te, ceea ce izbăvești pe cei robiți
Bucură-te, grabnică izbăvire de îngrozirea lui Dumnezeu, care cu dreptate vine asupra noastră
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 12-lea

Zălog din darurile tale voind să dai neamului creștinesc icoana ta cea făcătoare de minuni, ai dăruit-o nouă, Maica lui Dumnezeu, de la care, celor ce vin cu credință, izvoare de minuni se revarsă. Neputințele se vindecă și necazurile se potolesc. Pentru aceasta cu bucurie strigăm, pentru tine, lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând milele și minunile tale, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, toți te lăudăm, ca pe o tare stătătoare a noastră, și cu umilință venim la Tine, ceea ce te rogi pentru noi. Și cerem ție să înalți mâinile către Fiul tău, rugându-L ca pururea în viața aceasta, și după moartea noastră, să nu se depărteze milostivirea Lui de la noi, cei ce strigăm ție:
Bucură-te, nădejdea noastră în viața aceasta și după moartea noastră
Bucură-te, ceea ce rânduiești sfârșit dulce și cu pace din viața aceasta, tuturor celor ce nădăjduiesc spre tine
Bucură-te, ceea ce ești nădejdea și apărarea noastră în ziua Judecății
Bucură-te, îmblânzirea Dreptului Judecător
Bucură-te, ceea ce ne izbavești din gheena cea veșnică
Bucură-te, nădejdea de mântuire a tuturor
Bucură-te, cheia Împărăției lui Hristos
Bucură-te, ușa Raiului
Bucură-te, pod care duci la Ceruri
Bucură-te, adăpostire și bună apărare a tuturor păcătoșilor care se căiesc de păcatele lor
Bucură-te, bucuria îngerilor
Bucură-te, mărirea și mângâierea tuturor drepților
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 13-lea

(acest Condac se rostește de trei ori)

O, întru tot lăudată, de Dumnezeu Născătoare, ceea ce, spre bucuria Cerului și a pământului ai născut pe Împăratul Hristos, Dumnezeul nostru, auzi glasul smeriților robilor tăi. Primește această puțină rugăciune a noastră și ne izbăvește pe noi din toate nevoile. Vindecă neputințele noastre cele sufletești și trupești. Alungă de la noi toată răutatea și întristarea. Dăruiește-ne sănătate, și cu rugăciunile tale ne izbăvește din munca cea veșnică, pe cei ce cântăm pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 1

Îngerul cel mai înainte stătător din Cer a fost trimis să zică ție, Născătoare de Dumnezeu, Bucură-te!; vestind, prin Dumnezeiasca întrupare a lui Hristos, bucuria ce avea să se nască din tine la toată lumea, care pierea în necazuri. Pentru aceasta și noi, cei împovărați cu păcate, nădejde de mântuire prin tine dobândim, pentru care cu umilință strigăm ție:
Bucură-te, bunăvoința lui Dumnezeu către noi cei păcătoși
Bucură-te, tare apărătoare a celor ce se căiesc înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele lor
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei
Bucură-te, ceea ce ne curătești de întinăciunea păcatelor
Bucură-te, baie, care speli cugetul nostru
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul, Care în dar curăță fărădelegile noastre
Bucură-te, cea cu totul minunată, împăcarea tuturor către Dumnezeu
Bucură-te, pod, care cu adevărat ne treci pe noi de la moarte la viață
Bucură-te, ceea ce ai mântuit lumea din potopul păcatului
Bucură-te, scară cerească, pe care s-a pogorât la noi Domnul
Bucură-te, mijlocitoarea tuturor către Dumnezeu
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din veșnica moarte, prin darul Celui ce S-a născut din tine, Hristos Dumnezeul nostru și prin mijlocirea ta cea de maică înaintea Lui, aducem ție, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne pe noi robii tăi din toate nevoile și suferințele, care strigăm ție: Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Apoi, se citesc aceste

Rugăciuni către Maica Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți”

O, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ești mai presus decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii, Fecioară de Dumnezeu aleasă, bucuria tuturor celor necăjiți; dă-ne mângâiere și nouă, celor ce suntem în necazuri, că, afară de tine altă scăpare și ajutor nu avem.

Tu singură ești mijlocitoarea bucuriei noastre, și ca Maica lui Dumnezeu și Maica milostivirii, stând înaintea Prestolului Preasfintei Treimi, poți să ne ajuți nouă. Că nimeni din cei ce se roagă ție cu credință nu este rușinat.

Auzi-ne și acum, în ziua necazului nostru, pe noi cei ce cădem înaintea icoanei tale și cu lacrimi ne rugăm ție. Alungă de la noi toate necazurile și nevoile ce vin asupra noastră, întru această vremelnică viață și prin atotputernica ta mijlocire, nu ne lipsi pe noi nici de veșnica și nesfârșita bucurie, întru Împărăția Fiului tău și Dumnezeului nostru. Amin.

Împărăteasa mea cea preabună, nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, prietena sărmanilor, folositoarea celor neputincioși și ocrotirea celor necăjiți; vezi nevoia mea și necazul meu. Ajută-mă, că sunt neputincios, hrănește-mă ca pe un străin.

Știi nevoia mea, ușurează-mă de ea precum voiești căci nu am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă bună mângâiere, decât numai pe tine, o, Maică a lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Troparul

Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu noi robii Tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Preotul (sau diaconul) zice ectenia:

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Înca ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea și iertarea păcatelor, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face rugăciunea) și pentru ca să li se ierte lor toată greșala cea de voie și cea fără de voie.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

În lipsa preotului, încheiem, zicând:

Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.