vineri, 19 iunie 2026

SFATURI DUHOVNICESTI

 - Cand facem pomelnic pentru Sfantul Altar, pe cine sa trecem in primul rand ?

- Cel mai mare neam pe care il avem pe fat a pamantului, nu-i tata si mama, cat veti trai voi. Cel mai mare neam pe care il avem nu-i sotia, nu-i sotul, ci este preotul care ne-a botezat si al doilea este nasuI de botez, si al treilea - pentru care sunteti cununati - este nasuI de cununie. Deci, cand faci un pomelnic, intai si intai la morti sa faci. Si daca preotul care te-a botezat este mort, pe el sa-l pui intai. Apoi sa pui nasul, daca-i mort, pe urma pe ceilalti.

Cand faci pomelnic la vii, tot asa. Daca traieste preotul, pui pe preot intai si apoi pe nasuI de botez, nasuI de cununie si apoi pui pe sot, sotie, mama, sora si alte rudenii.

- Ce persoane nu se pot trece pe pomelnic ?

- Pe pomelnic nu se pot trece niciodata mai intai sectarii, caci ei s-au rupt definitiv de Biserica lui Hristos. Pe acestia in veac nu-i poti trece in pomelnic. AI doilea sunt sinucigasii, care si-au facut seama singuri; ori s-au inecat, ori s-au spanzurat, ori au murit din betie, au baut si au murit beti, ori au murit in duel, tot sinucigasi se socotesc.

Pe urma nu se pun la slujbe cei ce traiesc necununati. In veacul veacului nu-i poti pune particica in Sfantul Potir, celui ce traieste in preacurvie ! Niciodata. Pentru preacurvie se da 15 ani oprire de la impartasanie, ca traieste necununat. Cum sa-i pun particica lui, sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului ?

De asemenea nu se trec pe pomelnic cei care refuza Sfintele Taine si care nu se mai spovedesc. Gata ! Pe acestia nu-i mai pui ! S-au despartit de Biserica pentru vesnicie !

- Este de folos crestiniIor sa ia particele acasa ?

- N-ai voie sa iei particica acasa. Nici un preot n-are voie sa dea particica acasa. Este o mare greseala a preotilor care dau particele acasa ! Nu-i voie, Doamne fereste ! Sfantul Simion al Tesalonicului zice : " Preotul care va da particele din Altar poporului sa nu mai fie preot ".

Particica ti-o scoate preotul in altar si ramane in Sfantul Potir. Ti-a scos pentru vii si pentru morti. Ea ramane sa se sfinteasca cand se coboara Preasfantul Duh la epicleza. Dupa ce s-a sfintit, este pusa in dumnezeiescul Sange, si atunci ai impartasire direct cu Trupul si Sangele Domnului . Nu sa i-o dea omului acasa s-o puna prin castroane. Vai de mine ce nebunie ! Cine ti-a spus ca ai voie sa dai particele acasa ? Niciodata nu se dau particele. Sa vina la mine preotul care da particele !

- Dar daca un crestin este betiv, este bine sa-l trecem la pomelnic ?

-Este bine sa-l pui la Psaltire, Sfantul Maslu, acatiste, dar nu la Sfanta Liturghie.

- Dar cel desfranat, se poate trece la Sfanta Liturghie ?

- Desfranaiii, daca nu parasesc pacatul si nu se spovedesc, nu se pun niciodata ! Dimineata, la Sfanta Proscomidie, ai vazut ca preotul are copia aceea de argint in mana, si din prescura intai scoate dumnezeiescul Agnet, care se preface in Trupul lui Hristos; din prescura a doua se scoate partea Maicii Domnului; din prescura a treia scoate pentru ctitorii manastirii, conducatorii tarii, conducatorii Bisericii; din a patra prescura scoate particele pentru cei vii. Dar pentru cel care injura, huleste si traieste in desfrau nu poti scoate, ca acea particica reprezinta fata sufletului lui.

Si acele particele care le scoatem dimineata, sunt numai blagoslovite. Si in timpul epiclezei, atunci cand se canta in biserica : Pe Tine te laudam, pe Tine Te binecuvantam..., preotul in Altar ridica mainile la cer, se roaga in fata Sfintei Mese si se pogoara Sfantul Duh peste Sfintele Daruri. Atunci pe Sfanta Masa nu mai este paine, ci Trupul lui Iisus Hristos. In Sfantul Potir nu mai este vin, ci Sangele lui Iisus Hristos.

Ce-am patit aici cu un preot, Calistrat Bobu ! Era un preot foarte bun. Foarte bun. A trecut pe la o maica care traia prin padure, ca in padure erau vreo 50 de pustnici atunci, si ea i-a spus preotului asta tanar : " La voi nu se pogoara Duhul Sfant, ca ati trecut pe stilul nou !"

Parintele Calistrat a venit acasa si-i spune staretului. Staretul meu era din Sfantul Munte; Ieroschimonahui Ioanichie, care m-a calugarit. El manca numai sambata si Duminica. In celelalte zile, nimic. Sambata ma intreba : " Ai oleaca de zeama de varza si oleaca de grau fiert ?" El a slujit 20 de ani Sfanta Liturghie singur si se intarea numai cu Sfanta Impartasanie. Cand s-a indreptat calendarul, a postit 23 de zile. N-a gustat nimic, pana i s-au aratat Sfintii Trei lerarhi si i-au spus sa asculte de Biserica ! Sa tina cum zice Biserica !

Odata slujea parintele Calistrat Bobu. Eu eram paraclisier. Anafora de la staret era alba si dulce, iar, de la parintele Calistrat, verzuie si acra. Am intrebat :

- Parinte staret, de ce cand slujeste parintele Calistrat, anafora este verzuie si acra ?

- Mai, baiete, slujeste cu indoiala !S-a dus la nebuna aceea de Isidora, care a facut atatea boroboate in manastire, si ea i-a spus ca nu vine darul Duhului Sfant din cauza calendarului. si i-am spus ca are s-o pateasca, fiindca el se indoieste ca nu vine Duhul Sfant !

Eram paraclisier. Cand a chemat harul Duhului Sfant, numai ce vede ca Agnetul s-a facut carne, curgea sange pe Sfantul Disc, pe Sfantul Antimis. Si cand se uita in potir vede sange. Ma cheama pe mine :

- Costica, ia vino incoace ! Ce vezi ?

- Vai, parinte Calistrat ! S-a facut carne si sange ! Staretul ti-a spus ca ai s-o patesti, sa nu mai crezi in caiendar, caci calendarul nu-i sfant sau dogma. El este un ceas al vremii. A mai fost indreptat canonic inainte de cateva ori pana acum.

Staretul, cand a venit, a pus sa se citeasca Psaltirea la strana.

- Ei ! Acum crezi ca vine Duhul Sfant si preface Darurile ?

- Iarta-ma, parinte ! Si a cazut in genunchi.

- Ia uite ! A venit Duhul Sfant ! S-a facut carne ! S-a facut sange ! Te mai indoiesti de acum, parinte ?

- Cred, parinte, iarta-ma !

- Ia si strange Sfintele Taine !

Si a facut cu dalta o gaura in piciorul Sfintei Mese, ca Sfanta Masa este mormantul Domnului, si a ingropat acolo Sfintele Taine. Iar potirul l-a sfintit din nou si l-a spalat la sfanta spalatoare si Sfantul Antimis, toate. Si am stat pana s-a citit Psaltirea toata, patru ore, si apoi a inceput Liturghia de la Sfanta Proscomidie : " Si unul din ostasi cu sulita in coasta..." a luat-o de acolo. Si a facut Sfanta Liturghie si nu s-a mai repetat.

- Vezi ? Acum crezi ?

- Cred, parinte !

Staretul i-a dat canon 40 de zile. " De ce nu crezi, cand eu iti spun, si te duci la babe sa te invete despre caiendar ?" Asta a fost in anul 1932. In vara anului 1932 eram aici. Eu am venit in anul 1929 aici.

- Parinte, ce-i cu cei de la Slatioara ? Ei spun ca noi ne-am vandut credinta.

- Stilistii sunt caterisiti de Sfantul Sinod, ca tin mai mult la calendar decat la dogmele Bisericii si au cazut din ascultare.

- Stilistii se lauda ca ei au dreapta credinta si noi nu.

- Ei au intr-insa mandrie si nesupunere.

In vara anului 1992 au venit din Sfantul Munte staretul Manastirii Xeropotamu cu cativa calugari si au facut un pelerinaj prin tara cu Sfanta Cruce, facuta tocmai din secolul V, de imparatul Marcian si imparateasa Pulcheria, ce pastreaza o mare parte din crucea Mantuitorului. Si am sarutat Sfanta Cruce, udata cu sangele lui Hristos. De doua ori am sarutat-o.

Cei din Muntele Athos tin pe vechi. De ce nu au mers la stilisti la Slatioara, ci au mers numai la manastirile ortodoxe pe stil nou ?

Au fost in multe locuri in tara si calugarii in Sfantul Munte sunt pe vechi toti; dar cand m-am dus acolo, ii blestemau pe cei din Romania pe stil vechi. Ca atonitii nu s-au rupt de ascultarea Bisericii. Ei sunt pe vechi, dar asculta de Sfantul Sinod din Grecia, doar grecii sunt pe nou, dati din anul 1924. Ei nu fac diaconi, preoti, biserici, nu fac nimic fara aprobarea Sfantului Sinod. Si mi-au zis : " Spune stilistiIor de la voi ca sunt eretici. S-au apucat sa faca manastiri si biserici fara voia Sfantului Sinod ".

N-am fost eu acolo ? N-am slujit cu ei ? Cei de pe vechi nu slujesc cu noi, dar cei din Athos au slujit. Ne-am impartasit cu ei. Ii au ca pe niste pagani pe cei cu stilul vechi de la noi. Raman exact ca lipovenii din Rusia !

Calendarul nu-i sfant ! M-am dus la instalarea mitropolitului la Iasi si le-am vorbit. Am vorbit in mitropolie de atatea ori, erau mii de oameni. Erau episcopi si mitropoliti, dar m-au pus pe mine sa vorbesc. La sala de mese, unde erau atatea oficialitati, am vorbit aproape o ora.

A doua zi am vorbit la Facultatea de Teologie din Iasi si le-am aratat cum calendarul vechi a mai fost indreptat pana acum. Le-am aratat si anul si luna si timpul; si cand va mai ramanea in urma - cum spune in Pidalion -, iar se va indrepta. Calendarul este un ceas al vremii.

Pentru calendar sa ne sfadim ?

- Cine poate boteza un copil ?

- Pentru botez sa va alegeti oameni crestini ortodocsi. La fel si pentru cununie. Numai atata sa va feriti : La nunta si la botez sa nu puneti nasi multi, ca te-ai facut rudenie cu toti aceia, rudenie spirituala, si copiii vostri in veac nu se mai pot lua neamuri.

- Se pot boteza copiii avortati ?

- Cine a indraznit sa boteze un copil mort ori avortat, nebotezat, nu mai poate fi preot in veacul veacului. Ce botezi ? Tarana ! Doar sufletul a plecat din clipa cand a murit. Cum ? Te-ai facut preot si te-apuci sa botezi la cimitir si sa inseli lumea ? Mare nebunie !

Am auzit pe undeva ca preotul boteaza la Botezul Domnului pe cei avortati. Asta-i nebunie ! Asta-i iesire din minti ! Nu se boteaza in veacul veacului ! A plecat sufletul lui. Stiti voi unde stau copiii nebotezati ? Sa tineti minte, care sunteti aici ! Copiii nebotezati ai crestinilor stau in partea de miazanoapte din ceruri, unde este un fel de ceata, cum este la noi in zori de ziua, cand nu s-a luminat.

Ei au primit de la Mantuitorul un inel; se cheama " inelul nemuririi vesnice ". Ei stau acolo si striga totdeauna impotriva parintilor : " Doamne, n-am vazut lumina soarelui, n-am vazut lumina lunii, n-am vazut stelele, n-am vazut lumina zilei, n-am vazut florile campului, n-am auzit cantand pasarile, n-am vazut frumusetea lumii, de ce ne tii pe noi in intuneric, ca noi nu suntem vinovati !" Iar Hristos le va zice : " Stati acolo, sa vad pocainta parintilor vostri !" Ca, daca cei ce au copii morti neboiezati se marturisesc curat la duhovnic si fac canonul si nu mai fac aceasta urgie, se mantuiesc.

Cand se mantuiesc parintii, atunci si copiii se mantuiesc. Cand se mantuiesc parintii, copiii avortati in clipa aceea primesc botezul nadejdii; cum au avut cei din Vechiul Testament, cei ce mai inainte au nadajduit spre Hristos, zicand : " O sa vina Mesia sa ne scoata din iad !" Primesc botezul nadejdii si odata cu parintii lor zboara la cer. Asta-i soarta copiilor care au murit nebotezati.

- Prea Cuvioase, cum ni se cuvine noua, crestinilor, care purtam numele unor sfinti din calendar, sa praznuim ziua numelui ?

- Cand este sfantul care-i porti numele, sa te duci la biserica, sa asculti Sfanta Liturghie, sa te impartsesti, daca esti spovedit. Daca poti, fa oleaca de pomana la tine acasa, la cateva suflete amarate.

Vine o batrana la mine, nu de mult : " Parinte, scrie acolo !" " Ce sa pun, matusa ?" " Pune pe Ghita, pe Costicula, pe Tincuta, pe Nelutu... !"

" Matusa hai ! Unde ai gasit tu nume de sfinti de astia ? Eu am imbatranit in manastire, si de sfantul Ghita n-am auzit. Unde ai gasit pe sfantul Costicuta ? In calendar nu-i, in Prolog nu-i, in Minei nu-i, in Penticostar nu-i, in Triod nu-i. De unde l-ai scos ?" " Nu, nu. Asa-i cheama !" " Fugi, matusa de aici ! Iti bati joc de slujbele Bisericii ?"

- Nu Ghita, ci Gheorghe l-a chemat; nu Costicuta, ci Constantin, ca " sfantul Costicuta " nu exista sau Costachel sau Costache cum ii zici tu acasa; si " sfanta Tincuta ". N-am auzit de cand sunt de " sfanta Tincuta " sau Catrina sau Catinca. Sfanta Ecaterina, marea mucenita, fiica de imparat. I-am vazut sfintele moaste la Muntele Sinai in sicriu de aur.

Asa, cand veniti cu pomelnic, sa nu puneti nume de acestea, sa va bateti joc de sfintii lui Dumnezeu. Cum sa scriu eu asa, ca trebuie sa scot particele ? Particica n-o pot scoate decat pentru un nume ortodox.

Sa stiti ! Eu va spun. Nu ma intereseaza ca aveti ciuda pe mine. Eu sunt un putregai; maine sunt in groapa, dar sa nu ziceti ca n-ati auzit si nu v-am spus !

- Se pot pune doua nume la botez ?

- Nu se pun doua nume la botez in veac. Numai unul si ortodox ! Niciodata sa nu puneti doua nume la copii. Unul si ortodox ! Ca particica este pentru un suflet, nu pentru doua. Asa este ! Manca-v-ar Raiul, sa va manance ! Asa sa va vad in rai, mama, pe toti ! Pe toti ! Doamne fereste, unul sa nu ramana la munci ! Toti sa va bucurati in gradinile Raiului ! Toti, mama !

Daca as avea eu un sac mare, sa va pun intr-un sac, sa pot sa va dau drumul in gradinile Raiului... Acolo ! Stiti voi cat de frumos este acolo ? Vai de mine ! Ausi ce spune Apostolul Pavel : Cele ce ochiul n-a vazut, si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-au suit ( 1 Corinteni 2, 9 ). Aceasta a pregatit Dumnezeu celor ce se tem de El si-L iubesc pe El.

- In ce perioada nu se fac metanii ?

- Cand ai intrat in biserica, intai faci trei inchinaciuni in mijlocul bisericii; la iconostas faci doua metanii, saruti icoana de pe iconostas si mai faci o metanie. Tot asa faci si la Maica Domnului din mijlocul bisericii. Acestea nu-s oprite niciodata. Nici in ziua de Pasti.

Dupa tipic, nu se fac metanii de vineri seara de la Vecernie, pana Duminica seara la Vecernie, in cinstea Invierii Domnului. Nu se fac metanii in cele 12 praznice imparatesti si de la Pasti, pana la Duminica Mare. Insa in locul lor se fac inchinaciuni. Inchinaciunile nu-s oprite tot anul. Se fac doua inchinaciuni pentru o metanie.

Cine are canon de la duhovnic, sa-si faca metaniile acasa, oricand, ca-i sub canon.

- Ce ne puteti spune despre Rai ?

- Asa cum s-a silit omul sa-si faca cortul in lumea aceasta, asa il va avea in vecii vecilor. Eu ma duc sa va gatesc voua loc ( Ioan 14, 2 ), zice Mantuitorul.

Cum si-a pregatit fiecare sufletul aici pe pamant, asa il va dobandi in Rai ! Vorba batranilor : " Cum iti vei asterne, asa vei dormi !"

Unii au fost milostivi, altii au avut darul rugaciunii, unii au fost postitori, altii au mers cu evlavie la biserica, altii au avut dragoste sa citeasca sfintele carti, altii au avut rabdare in necazuri. Fiecare si-a pregatit locul aici si cum si-a pregatit, asa se va veseli in vecii vecilor !

De aceea, cei ce va aduc pe voi pe aici pe la manastiri, sunt ingerii care ve pazesc de la Botez, ca sa mai faceti ceva pentru suflet, cat mai este vreme, ca numai Mantuitorul stie cata vreme mai avem !

- Este buna cartea cu douasprezece vineri ?

- Cartea cu douasprezece vineri a ramas de la bogomili, un fel de sectari ai bulgarilor din secolul XII. Este carte apocrifa, adica neaprobata de Sfantul Sinod. Tot asa nu-i bun " Visul Maicii Domnului ", nici " Epistolia ". Dar Biserica le-a tolerat, le-a ingaduit, pentru ca multa lume s-a intors la pocainta dupa ele, dar nu sunt aprobate de Sfantul Sinod.

Cele mai bune sunt Acatistul Maicii Domnului si Paraclisul Maicii Domnului. Acestea au mare putere si sunt aprobate de toate Sinoadele Ecumenice. Sa le cititi in fiecare zi.

Cititi Acatistul Bunei Vestiri, cel mai renumit; Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului, cand ai o suparare mare, sa te acopere Maica Domnului; si Acatistul Maicii Domnului numit " Bucuria tuturor scarbitilor ".

Ai vazut in Ceaslov, cand ai scarbe mari si-l citesti, Maica Domnului iti da bucurie; si Paraclisul este pentru calmare. Cand esti nervos, cand ai suparare in casa si-i tulburat sotul sau sotia, cititi Paraclisul Maicii Domnului cu candela apansa la sfintele icoane si va linistiti.

Aceasta putere are Paraclisul Maicii Domnului, ca sa dea liniste in familie si in casa.

- Parinte, a mai aparut ceva : " Scrisoarea Domnului nostru Iisus Hristos despre patimile care le-a suferit ".

- Sunt bune toate, dar este mai bine sa cititi Acatistul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, caci este aprobat de toate Bisericile. Acatistul cu tot cu canoane, si impreuna cu Canonul de pocainta catre Mantuitorul, ne ajuta cel mai mult.

Dar invatati-va cea mai puternica rugaciune, dupa rugaciunea domneasca " Tatal nostru ", care este rugaciunea inimii, adica sa zici mereu in minte si in inima : " Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul !"

Sau poti sa zici si asa : " Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor, miluieste-ma pe mine, pacatosul !"

Aceasta este o rugaciune scurta, dar are mare putere. Este bine s-o repeti si in tren si pe drum si acasa, pana ce adormi seara s-o ai in gura. Daca ai numele lui Iisus Hristos, nu mai ai naluciri prin somn si suparari si visuri urate, pentru ca nu se poate apropia satana de locul acela unde se pomeneste numele Mantuitorului cu toata inima, cu toata dragostea.

Afara de asta sa stii ca daca adormi seara neinchinat este mare pacat. Cat de obosit ai fi, zi macar rugaciunile de seara pe scurt din Ceaslov, fa cateva inchinaciuni si apoi culca-te !

Dimineata, daca pleci la lucru fara rugaciune, este la fel mare pacat. Sfantul Ioan Gura de Aur zice asa : " Se cade, mai inainte de toate in viata omului, sa povatuiasca nevinovata rugaciune ".

Cand te-ai sculat dimineata, nu te apuca de treaba. Este un drac care se cheama " inainte mergator " si are o ceata mare de draci pe fata pamantului, care o trimite in casele crestinilor sa sa-i invete, cand se vor scula dimineata, sa se apuce intai de treaba. Cu noaptea in cap sa se apuce de treaba.

Nu ! Intai slaveste-L pe Dumnezeu, ca apoi Dumnezeu te intareste si poti sa lucrezi cat zece oameni intr-o zi.

- Daca suntem obligati sa lucram Duminica, ce trebuie sa facem ?

- In timpul de astazi, vin multi la mine, ca ei sunt siliti sa lucreze Duminica si in sarbatori mari. " Parinte sunt obligat sa lucrez Duminica, ca daca nu, imi desface contractul de munca !"

Hai sa va spun un lucru ! Nu va suparati; banii care ii castigati Duminica, sa-i dati la saraci ! Ca este mai mare milostenia decat tinerea unei zile.

Ati vazut voi cand Mantuitorul a vindecat pe femeia cea garbova de optsprezece ani in sinagoga ? Ati vazut ca vine mai-marele sinagogii si cu ravna legii se fatarniceste ? Nu putea lovi pe Hristos cu cuvantul, ca-l omora lumea, ca lumea tinea la Hristos.

Auzi ce spune fatarnicul : Sase zile sunt in care trebuie sa se lucreze; in acestea veniti sa va vindecati, dar nu in ziua sambetei ! ( Luca 13, 14 ).

Mantuitorul nu l-a mai rabdat : Fatarnice ! Caci una avea in inima si alta in gura. Acela-i fatarnic, care are una pe limba si alta in inima. Fatarnicia este mai rea decat toti dracii ! Fatarnice, care din voi nu dezleaga boul sau sau asinul sa-l duca la apa, sau sa-i dea mancare ? Si daca tu dezlegi asinul si boul, in ziua sambetei, pe aceasta fiica a lui Adam, pe care, iata, a legat-o satana de optsprezece ani, nu se cadea s-o dezleg in ziua sambetei ? ( Luca 13, 15-16 ).

A numit-o fiica, ca era credincioasa. Era cu capul in jos, ca la rugaciune. Numai a spus si a indreptat-o. Si atunci, vedeti voi, a tine sambata era un lucru mare; iar a vindeca si a ajuta pe cineva din mila, era mai mare bine, ca a vindecat-o in ziua sambetei.

Ai vazut ca apostolii in ziua sambetei smulgeau spice si mancau si cate minuni nu au facut in ziua sambetei, ca sa rastoarne parerea acelor sambatari, care voiau sa-si faca dreptate.

Ce ? Sambata s-a facut pentru om, nu omul pentru sambata ( Marcu 2, 27 ). Deci voi, daca sunteti fortati de imprejurari sa lucrati, lucrati cinstii, corect si sa nu furati. Nu-i voie sa furi nici de la stat, nici de la nimeni, si banii care-i castigi Duminica sau in sarbatori, sa-i dai la saraci, ca-i mai mare milostenia decat tinerea unei zile !

- Parinte Cleopa, apar filme acum care aduc hule la adresa Mantuitorului, care tulbura tineretul. Ce atitudine trebuie sa ia Biserica fata de asemenea lucruri ?

- Frate, nu-ti fie frica de asta ! Ai vazut ce i-a spus Mantuitorul lui Petru ? Iata : Cine zic oamenii ca sunt Eu ? ... Unul ca esti Ilie, altul ca esti Ieremia sau unul din prooroci. ...Dar voi cine ziceti ca sunt ? ( Matei 16, 13-15 ).

S-a sculat Petru si a zis : Doamne, Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Si i-a raspuns Mantuitorul : Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui ( Matei 16, 16-18 ). Cine sunt portile iadului ? Sfantul Atanasie cel Mare zice : " Portile iadului sunt gurile ateilor, gurile necredinciosilor, gurile ereticilor, gurile sectarilor; acestia nu vor birui Biserica lui Hristos, ca este intemeiata pe Piatra cea din capul unghiului ".

Necredinciosi sunt de cand e lumea. Si apoi Piatra cea din capul unghiului este Hristos. Niciodata Biserica nu va cadea. Cand se ridica unul si huleste Biserica si pe Hristos, lasa-l, da-i pace, ca Dumnezeu nu se judeca cu el aici ! Ci cand va veni la judecata.

- In asemenea conditii, daca vine unul si-l auzi hulind sau ocarand sau a pus un motiv anticrestin, poti lua pozitie crestina in fata lui sa-l combati sau il lasi in voia lui ?

- Iata, tocmai acum cautam ceva aici in cartea Sfantului Ioan Gura de Aur, numita Putul : " De vei auzi pe cineva injurand in public pe Hristos, sau Biserica Lui, du-te si-i da palme, ca ti-ai sfintit mainile tale ! Si chiar de vei suferi inchisoare sau bataie sau pedeapsa pentru asta, bucura-te, ca mucenicie se socoteste tie asta, daca suferi ca ai batut pe cel ce huleste pe Hristos !"

Asta-i marturisire de credinta, dar mai trebuie si dreapta socoteala !Mantuitorul a spus : Paziti-va de oameni, ca vor pune peste voi mainile si va vor duce la adunari si la soboare ! ( Matei 10, 17 ). Si zice Sfantul Ioan Gura de Aur : " Cand poti, fereste-te de primejdie ! Iar pe urma daca ai cazut in primejdie, sa nu-ti pierzi curajul !" Sa marturisesti pe Hristos pana la urma !

- De ce trebuie sa ne temem cel mai mult in viata ?

- Cel mai tare sa ne temem de Dumnezeu. Stii de ce ? Pentru ca zice Scriptura : Cu frica Dumnezeu, se abate tot omul de la rau. Si auzi mai departe : Inceputul intelepciunii este frica Domnului. Asta o zice David si fiul sau, Solomon.

- De cine trebuie sa ne lipim cel mai mult pe pamant cat traim ?

- Porunca intai o stii? Cum sa n-o stii tu, manca-te-ar Raiul ! Cata dreptate are Dumnezeu, sa ne dea porunca intai ! Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu din toata inima ta, din tot cugetul tau si din toata vartutea ta. Adica din toata fiinta noastra. Din inima ia sufletul, din cuget ia mintea si din vartute ia trupul. Cu toata fiinta sa-L iubim ! Sa ne contopim in El cu toata fiinta noastra !

Dar de ce ? Cine ne-a dat noua minte ? Cine ne-a dat trup ? Cine ne-a dat suflet ? Cine ne-a dat vedere ? Cine ne-a dat auz ? Cine ne-a dat miros ? Cine ne-a dat gust ? Cine ne-a dat pipaire ? Cine ne-a dat viata ? Cine ne-a dat de sine stapanirea ? Cine ne hraneste ?

Cu toata fiinta noastra sa ne contopim cu Dumnezeu ! Apostolul Pavel spune asa : Ce ai, omule, care n-ai luat ? ( 1 Corinteni 4, 7 ) Ai viata ! Cine ti-a dat-o ? Ai minte ! Cine ti-a dat-o ? Ai vorbire ! Cine ti-a dat-o ? Ai vedere ! Cine ti-a dat-o ? Ai miros ! Cine ti l-a dat ? Ai gust ! Cine ti l-a dat ? Ai trup ! Cine ti l-a dat ? Ai sanatate ! Cine ti-a dat-o ? Ai de sine stapanirea, cand sa faci bine sau nu ! Cine ti-a dat-o ? Si daca ai luat, de ce te mandresti ca si cum nu ai luat ?

De aceea in porunca intai Dumnezeu cere prea cu dreptate, sa-L slujim cu toata fiinta in veacul veacului. De El sa ne lipim cu toata fiinta ! Ca legea noastra crestina este cea mai desavarsita de sub cer. Sa iubim pe Facatorul, Care ne-a adus din nefiinta la fiinta pe toti, si ne-a dat tot ce avem noi in fiinta noastra.

- Iubirea crestina fata de om, este de aceeasi masura ?

- Nu ! Auzi ce spune : Iar a doua porunca, asemenea acesteia, sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ( Matei 22, 39 ). Iubirea de aproapele are masura. Pe aproapele sa-l iubim, nu ca pe Dumnezeu, numai ca pe tine insuti. " Eu vreau sa ma mantuiesc, te iubesc pe tine, dar hai cu mine la mantuire ! Eu vreau sa mananc, hai si tu !..."

Il iubesti numai in masura ta. Iar cu Dumnezeu te cufunzi cu nemarginire in iubirea Lui, cu toata fiinta. Deci a doua porunca are masura, cu treapta; in masura in care ma iubesc pe mine. Iar cea dintai nu mai are masura, fiindca se contopeste cu fiinta cea nemarginita a lui Dumnezeu.

- Ce inseamna cuvantul : N-a facut Hristos in patria Sa multe minuni, pentru necredinta lor. Nu putea sa faca minuni sa-i intoarca si pe ei ?

- Stii de ce n-a facut minuni ? Nu credeau ! Ca un stiutor al inimilor, n-a facut minuni, ca nu cumva, facand minuni si ei necrezand, sa se osandeasca. Tot din dragoste, din mila lor. " Ma duc la aceia care cred, ca dreptatea Mea ma sileste sa-i pedepsesc, si mai bine nu fac aici minuni ".

Dar nu canta proorocul prin Duhul Sfant : Mila si judecata voi canta Tie, Doamne ! Dumnezeu este nemarginit in milostenie, este nemarginit si in dreptate. Daca le-ar fi facut minuni, dreptatea Lui avea sa-i pedepseasca, dar asa nu. El i-a crutat, ca nu erau pregatiti sa primeasca.

Înțelegerea profundă (Lecția)

 «Nu trec testul…» 


— Uneori, apare o situație în care simți că nu treci testul în acel moment, când ți se oferă. Îmi dau seama de asta după o vreme. Credeți că acest lucru poate fi compensat prin căință și înțelegerea situației, precum și muncă asupra propriei persoane după ce s-a întâmplat? — Cel mai important lucru este să muncești. Niciodată nu reușești ceva imediat. Dacă ești dispus să te schimbi, o vei face mai devreme sau mai târziu. 

S.N. Lazarev



Absolut. Eșecul unui test în momentul producerii nu este un capăt de drum, ci devine o lecție valoroasă. Da, situația poate fi compensată prin căință sinceră, conștientizarea greșelii și muncă susținută cu sinele, exact cum subliniază și S.N. Lazarev.
Iată cum poți transforma o cădere într-un progres real:
  • Acceptarea și căința: Recunoașterea faptului că ai greșit și regretul sincer (căința) curăță încărcătura emoțională negativă și oprește repetarea scenariului.
  • Înțelegerea profundă (Lecția): Analizarea situației la rece, după ce emoțiile s-au calmat. Întreabă-te: „Ce a vrut să mă învețe această experiență?” și „Ce aveam nevoie să înțeleg despre mine?”
  • Munca asupra propriei persoane: Schimbarea tiparelor comportamentale. Efortul conștient de a reacționa diferit data viitoare arată că ai integrat lecția și ai evoluat.

Procesul de transformare necesită timp, iar faptul că îți dai seama de greșeală – chiar și retrospectiv – este primul și cel mai important pas către schimbare.
Citatul oferit reflectă nucleul sistemului filozofic al lui Serghei Nikolaevici Lazarev (autorul seriei „Diagnosticarea karmei”). Iată cum se explică dinamica schimbării conform acestei viziuni:
  • Regretul constructiv vs. Căința distructivă: Căința nu trebuie să însemne autodistrugere, vinovăție sau ură față de sine. Lazarev afirmă des că vinovăția blochează energia. Căința corectă înseamnă recunoașterea greșelii cu iubire și acceptarea voinței divine.
  • Înțelegerea retrospectivă: Sufletul reacționează adesea la nivel de reflexe vechi în timpul „testului” (care poate fi o jignire, o pierdere, o boală sau o provocare). Faptul că conștientizezi situația după o vreme arată că nivelul tău de conștiință a crescut între timp.
  • Munca continuă: Schimbarea profundă a caracterului și a reacțiilor subconștiente cere timp. Modificarea reflexelor sufletești se face prin repetare și prin menținerea iubirii în momentele de criză.
Cum se compensează un „test picat”
  1. Acceptarea trecutului: Acceptă situația exact așa cum s-a întâmplat, fără dorința de a schimba trecutul. Totul are un rost protector pentru suflet.
  2. Direcționarea energiei spre viitor: În loc să consumi energie regretând momentul, folosește acea energie pentru a vizualiza cum vei reacționa data viitoare.
  3. Munca cu subconștientul: Treci din nou prin acea situație în plan mental. Imaginează-ți scenariul și reacționează de data aceasta cu detașare, iertare și iubire. Acest exercițiu rescrie treptat reacția automată a subconștientului.
  4. Așteptarea următorului test: Viața îți va oferi mereu o situație similară pentru a verifica dacă ai asimilat lecția. Reușita de mai târziu compensează eșecul de acum.

Sfânta Icoană a Maicii Domnului, din Bogoliubov (Bogolyubskaya)




În 1155, fericitul prinț Andrei, mutându-se de la Vyshgorod, în țara Suzdal, a luat cu el Icoana miraculoasă a Maicii Domnului, pictată de Evanghelistul Luka (mai târziu această Icoană s-a numit Vladimirskaya). La 7 mile de Vladimir, caii care purtau Icoana miraculoasă s-au oprit și nu s-au mai putut mișca. Fericitul prinț Andrey l-a rugat pe preotul Nicolae care l-a însoțit să facă o slujbă de rugăciune în fața Icoanei Maicii Domnului și mult timp s-au rugat, cu lacrimi, în fața Icoanei venerate. Apoi a intrat în cortul taberei, dar nu a oprit rugăciunea fierbinte. În acest moment, Maica Domnului i s-a arătat cu un sul în mâna dreaptă și i-a poruncit cuviosului prinț să plaseze chipul Său, adus de la Vyshgorod, la Vladimir și să construiască o Sfântă Mânăstire pe locul înfățișării Sale miraculoase. Apoi Ea și-a ridicat mâinile spre cer, acceptând binecuvântarea lui Hristos Mântuitorul, care a apărut în acea vreme deasupra pământului, a binecuvântat-o ​​și viziunea a dispărut. Îndeplinind porunca, nobilul prinț Andrei a construit pe locul indicat o Biserică de piatră în cinstea Nașterii Maicii domnului, unde s-a format o Mânăstire. Apoi, Sfântul prinț a chemat pictori pricepuți de Icoane și a cerut să o picteze pe Maica Domnului în timp ce o vedea în înfățișare: in întreaga lungime, cu un sul în mâna dreaptă și fața îndreptată spre Dumnezeu. Când s-a finalizat construcția Bisericii, fericitul prinț Andrey i-a transferat imaginea pictată și a stabilit o sărbătoare anuală în cinstea apariției Maicii Domnului pe 18 Iunie, care a fost stabilită de Biserica Rusă. Mănăstirea și orașul care s-au format în jurul Mânăstirii au fost numite Bogolyubov de credinciosul prinț Andrei, deoarece, în cuvintele sale, „Maica Domnului a iubit acest loc”, iar prințul însuși a fost numit de atunci Bogolyubiv sau Bogolyubsky. Faima Miracolelor și a semnelor făcute de Icoană i-a determinat pe credincioși în multe locuri din Rusia şi ţările ortodoxe să picteze copii ale Icoanei Făcătoare-de-Minuni, care, de-a lungul timpului, s-au răspândit și au primit puterea binecuvântată de a face Minuni.

joi, 18 iunie 2026

Cântarea Serafimilor

 *Rugăciunea de la miezul nopții       (h. 00:00)*


 *_Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot! plin este cerul și pământul de Slava Ta!_* 

              (de 3 ori)


*_Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ PACE, între oameni BUNĂVOIRE !_*     

             (de 2 ori)


*_Doamne, buzele mele le vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta!_* 

                (o dată)

Cântarea Serafimilor (cunoscută și ca imnul Trisaghionului) este o rugăciune liturgică fundamentală: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!” Aceasta își are rădăcinile în viziunea prorocului Isaia (Isaia 6:3) și este o îmbinare între cântarea îngerilor și mărturia Sfintei Scripturi.Rugăciunea de la miezul nopții este considerată a avea o putere deosebită, simbolizând așteptarea lui Hristos în liniștea nopții.


Cea mai sacră parte a corpului uman



Cea mai sacră parte a corpului uman este creierul și sistemul spinal (măduva spinării), venerate încă din cele mai vechi timpuri și simbolizate în repetate rânduri în toate religiile lumii. Deși și alte părți ale corpului prezintă un mare interes pentru studentul acestor învățături, funcționarea misterioasă a „focurilor” coloanei vertebrale, prin intermediul cărora se atinge în cele din urmă eliberarea, este atât de profundă încât sunt necesari mulți ani pentru a înțelege chiar și principiile sale fundamentale. Coloana vertebrală este toiagul care a înmugurit, Arborele Genealogic, sabia în flăcări, toiagul alinării și bagheta Magilor.
Craniul omului este asociat cu potirul de la Sfânta Liturghie.
Capul - gâtul - corpul semnificația potirului.
Capul locul unde salasluieste lumina.
Gâtul locul sacru unde se scurge măduva spinarii zis si lichidul ancestral.
Corpul casa sufletului in miscare.
Ceafa in termenii populari este locul cel mai sacru. Locul unde entitatile de lumina sau de intuneric intra in casa sufletului. De aceea ceafa trebuie protejata si unsa cu mir/ulei sfințit /aghiazma/ ulei de tămâie etc cat mai des.
În învățăturile spirituale, sistemul nervos și creierul sunt considerate vehicule sacre ale conștiinței. Coloana vertebrală este adesea văzută ca un „axis mundi” interior (Arborele Genealogic sau toiagul magic), în timp ce craniul este asociat metaforic cu Ce este Sfântul Potir? din cultul divin
În practica creștin-ortodoxă, zona cefei și a coloanei vertebrale nu sunt considerate porți de intrare pentru entități în sens ezoteric, ci sunt asociate cu Trupul ca templu al Duhului Sfânt. Sfințirea și protecția se realizează activ prin Taina Mirungerii și prin trăirea sacramentală. 

Cea mai sacră parte a corpului uman este creierul și sistemul spinal (măduva spinării), venerate încă din cele mai vechi timpuri și simbolizate în repetate rânduri în toate religiile lumii. Deși și alte părți ale corpului prezintă un mare interes pentru studentul acestor învățături, funcționarea misterioasă a „focurilor” coloanei vertebrale, prin intermediul cărora se atinge în cele din urmă eliberarea, este atât de profundă încât sunt necesari mulți ani pentru a înțelege chiar și principiile sale fundamentale. Coloana vertebrală este toiagul care a înmugurit, Arborele Genealogic, sabia în flăcări, toiagul alinării și bagheta Magilor. Craniul omului este asociat cu potirul de la Sfânta Liturghie. Capul - gâtul - corpul semnificația potirului. Capul locul unde salasluieste lumina. Gâtul locul sacru unde se scurge măduva spinarii zis si lichidul ancestral. Corpul casa sufletului in miscare. Ceafa in termenii populari este locul cel mai sacru. Locul unde entitatile de lumina sau de intuneric intra in casa sufletului. De aceea ceafa trebuie protejata si unsa cu mir/ulei sfințit /aghiazma/ ulei de tămâie etc cat mai des. crestin ortodox
Perspectiva pe care o prezentați îmbină armonios teologia ortodoxă cu elemente de mistică, simbolism biblic și tradiție populară românească. În spiritualitatea creștin-ortodoxă, corpul uman nu este privit ca o simplă masă de materie, ci ca un templu al Duhului Sfânt, menit transfigurării și învierii.
Simbolismul capului și al coloanei în Tradiție
  • Pocalul și Potirul: Asocierea capului și a gâtului cu un potir sacru reflectă ideea că omul devine un vas liturgic atunci când primește harul. Capul este considerat sediul rațiunii luminate de credință, iar inima este centrul spiritual (locul sufletului).
  • Toiagul înflorit: În tradiția biblică, toiagul lui Aaron care a înmugurit reprezintă alegerea divină și preoția, fiind o prefigurare a Maicii Domnului și a Crucii dătătoare de viață. Paralela cu structura coloanei vertebrale subliniază rolul acesteia ca ax de susținere a vieții.
Semnificația cefei și protecția spirituală
În tradiția populară și în practica evlaviei ortodoxe, ceafa și baza craniului sunt considerate puncte de vulnerabilitate fizică și spirituală. Din acest motiv, există o serie de practici de protecție profund înrădăcinate:
  • Ungerea cu untdelemn sfințit (mir): Aplicarea uleiului sfințit la tămăduiri sau la Maslu se face adesea pe frunte, piept, mâini, dar și pe spate sau ceafă, simbolizând pecetea Duhului Sfânt și scutul împotriva influențelor demonice.
  • Uleiul de tămâie și Aghiasma: Tămâia alungă duhurile necurate, iar stropirea cu apă sfințită (aghiasmă) curăță spațiul personal și trupesc de orice energie potrivnică.
  • Semnul Crucii: Mulți credincioși își fac semnul crucii la baza gâtului sau pe ceafă atunci când simt o greutate spirituală, oboseală bruscă sau atacuri de panică (gânduri negre).
Această formă de atenție acordată corpului confirmă faptul că în Ortodoxie mântuirea este holistică: implică atât sufletul, cât și trupul care se sfințește prin sfintele taine și sacramente.