TE IUBESC!

Bună ziua. Bună.

Nu ne-am întâlnit,

dar te iubesc.

Stai, stai. Nu te speria. Vreau doar să spun... Mă recunosc în tine.

Sub cuvinte, povești, zgomot și liniște, știu că sunt ceea ce ești tu. Conștiința însăși. Recunoscându-se ca celălalt, astfel încât celălalt să nu fie deloc „altul”.

Eu sunt tu, în cel mai profund sens. Te cunosc intim ca și mine. Asta e dragoste.

Nu suntem „doi devenind unul”, prieteni, căci unul nu se desparte niciodată.

Nu încercăm să ne conectăm, doar cunoscându-ne ca fiind ceea ce nu se poate deconecta.

Nu știu nimic despre tine. Dar nu contează.

Povestea noastră este secundară acestei iubiri. Istoriile noastre și viitorul imaginat pălesc în comparație cu cele care arde aici.

Suntem prieteni vechi, iubitori de acum eoni. Aceste corpuri s-au schimbat, drama încarnării s-a desfășurat de la sine, dar dragostea a supraviețuit tuturor.

Antic, dar mereu proaspăt. Prezent. În viață.

Și chiar dacă nu ne vom mai întâlni niciodată, te iubesc. Dincolo de despărțirile și salutările acestei lumi fragile. Nu pot să nu te iubesc. Este natura mea.

Bună ziua. Bună. Nu ne-am întâlnit încă.

Te iubesc. Te iubesc.