Sfântul Foca, un „piroman” care aduce foc peste lume? Ce ne spune Biserica?
În lumea satului mai cu seamă, tradiția populară a păstrat încă din cele mai vechi timpuri câteva așa-zise „sărbători”, care nu sunt consemnate nici în calendarul ortodox, nici în vreo scriere bisericească sau sinaxar. Ilie-Pălie și Foca sunt două astfel de pseudo-sărbători, ținute în cea de-a doua parte a lunii iulie, zile în care oamenii nu lucrează, de frica bolilor sau a focului. Despre Ilie-Pălie, a cărui zi e în 21 iulie, se spune că ar fi fratele, tatăl sau vizitiul trăsurii de foc a Sfântului Ilie, iar despre Foca, ținut pe 23 iulie, se spune că îi pedepsește cu arșiță a culturilor și foc pe cei care nu se conformează și nu țin ziua prăznuirii sale. Cum să ne raportăm, așadar, la aceste zile și ce ne recomandă Biserica? Aflați în rândurile de mai jos!
Cine a fost, de fapt, Sfântul Foca?
An de an, în ziua de 23 iulie, pomenim mutarea de la Sinope la Constantinopol a cinstitelor moaște ale Sfântului Sfințit Mucenic Foca. Se spune că acest Sfânt Foca era un om foarte cunoscut în Sinope. Motivul? O grădină aproape de țărmul mării, pe care sfântul o îngrijea și sădea în ea tot felul de legume și verdețuri. Urmând cuvântul Domnului, o parte dintre ele le dona celor săraci, o alta o păstra pentru sine, iar a treia parte o scotea, pur și simplu, lângă drum, de unde luau cei care treceau pe acolo. Un gest care astăzi ar ține, poate, primele titluri ale buletinelor de știri, într-o lume consumeristă și din ce în ce mai egoistă. Nici timpurile în care a viețuit Sfântul Foca n-au fost diferite, din acest punct de vedere, căci vestea despre prea-multă bunătatea sa, despre ajutorul dezinteresat dat celor în nevoie și despre munca sa închinată nevoii săracilor a străbătut întreaga cetate, ajungând în cele din urmă la mai-marele cetății. Era timpul în care stăpânitorii, oriunde descopereau creştini, îi persecutau, îi prindeau şi îi executau fără drept de apel și de apărare.
Astfel, conformându-se ordinului, soldații au plecat în căutarea milostivului Foca. Ajungând aproape de grădina sa, sfântul i-a întâmpinat și i-a întrebat pe cine caută și care este motivul. Iar soldații i-au răspuns că pe un așa-numit Foca îl caută, pentru că nu cinsteşte zeii, ci se închină Celui Răstignit. Auzid aceasta, Sfântul Foca le-a zis: „Rogu-mă vouă, stăpânii mei, îngăduiţi până mâine în casa mea mâncând şi bând şi dimineaţa eu îl voi da pe el vouă. Că nimeni nu-l ştie aşa precum îl ştiu eu şi locuieşte nu departe de mine. Acum s-a dus oareunde, dar va veni fără de zăbavă şi eu singur îl voi aduce în mâinile voastre”. Consuldându-se între ei, soldații au înțeles că este un „târg” avantajos. În timpul nopții, el și-a săpat propria groapă, a împărțit avuția săracilor și s-a rugat. A doua zi, le-a spus soldaților că el este Foca. Impresionați de ospitalitatea și curajul său, soldații au vrut să-l cruțe, dar Foca i-a implorat să-l omoare, pentru a se alătura lui Hristos. În cele din urmă, unul dintre soldați i-a tăiat capul.
Locul unde a fost îngropat a devenit un loc de pelerinaj, unde oamenii primeau vindecări și ajutor prin mijlocirea Sfântului Foca. Deasupra gropii a fost construită o biserică în amintirea martiriului său.
Ce ne recomandă Biserica?
Cu toate că ziua de 23 iulie nu este marcată în calendar cu cruce roșie, în lumea rurală oamenii o respectă pentru a fi ocrotiți de incendii. Persoanele mai vârstnice, care au moștenit la rândul lor de la părinți vechile credințe populare, afirmă că Sfântul Foca este cel care pedepsește oamenii fie cu caniculă, fie cu grindină dacă sărbătoarea sa nu este respectată și, de aceea, în această zi nu se aprinde focul și nu se coace pâine în cuptor. Tradiția spune că Sfântul Foca călătorește prin cer într-un car de foc, ținând în mână un bici în flăcări, așteptând nerăbdător ziua pomenirii sale. De aceea, Dumnezeu îi dezvăluie data doar după ce a trecut, pentru ca el să nu ardă pământul. În realitate, deși numele sfântului ne duce cu gândul la ideea de foc sau de incendiu, acesta provine din limba greacă din punct de vedere etimologic și face trimitere la denumirea golfului corintic Phokeos, iar termenul de „phoke” înseamnă sigiliu.
În contextul tuturor acestor tradiții, care mai de care mai autentice, ne întrebăm, evident, care este părerea Bisericii despre ele? Le respectăm, sau nu le acordăm importanță? Ce le spunem părinților și bunicilor noștri, care nu mișcă un pai în aceste zile, pentru ca fânul și restul agoniselii din timpul verii să nu fie sortite focului? Răspunsul ni-l oferă un articol publicat numărul 4 al revistei „Biserica Ortodoxă Română” din anul 1907, publicația oficială a Patriarhiei Române, în care se amintește de o decizie a Sinodului din anul 1874, în care sunt notate următoarele:
„Deoarece mulţi săteni ţin încă şi astăzi obiceiuri şi sărbători idoleşti, cu toate că ierarhii Bisericii dintotdeauna n-au încetat a sfătui pe creştinii noştri să se ferească de ele, însuşi Sfântul Sinod al Sfintei noastre Biserici autocefale ortodoxe Române a votat, în şedinţa din 29 mai anul 1874, un regulament împotriva sărbătorilor de origină idolatră […]. Orice alte sărbători superstiţioase precum: Joile după Paşti, Rusăliile, Ilie Pălie, Foca, Pintilie Călătorul, Răpotinul, Drăgaica, Paparuda, Circovii, Filipii, Chirică Şchiopul, sunt oprite a se serba, ca nişte rămăşiţe din timpul idolatriei şi care nu aduc nici un folos sufletesc, ci numai pagube celor ce le serbează, împiedecându-i de la lucrări folositoare şi dând prilejul la petreceri deşarte şi vătămătoare. Preoţilor le recomandăm a sfătui pe enoriaşi de a părăsi asemenea sărbători păgânești, care nu sunt potrivite cu demnitatea de creştin şi cu învăţăturile Sfintei Evanghelii şi ale Bisericii”.
Așadar, decizia Sinodului din 1874 subliniază clar că multe dintre aceste obiceiuri sunt rămășițe ale idolatriei și nu aduc niciun beneficiu sufletesc, ci doar pagube. Conform acestei decizii, Biserica recomandă credincioșilor să renunțe la sărbătorile menționate și la obiceiuri superstițioase legate de acestea. În contextul actual și din punct de vedere practic, pentru a răspunde părinților și bunicilor dar și tuturor celor apropiați, care țin la aceste obiceiuri, putem apela la aceste îndemnuri ale Bisericii, explicându-le că, deși aceste tradiții pot părea importante din punct de vedere cultural sau familial, ele nu sunt conforme cu învățăturile creștine și nu aduc un beneficiu spiritual real. Este important să fie prezentate argumentele într-un mod respectuos și empatic, subliniind dorința de a urma o cale duhovnicească corectă și care să nu înlocuiască dogma creștină cu astfel de credințe strămoșești.
Concluzia este una cât se poate de clară: în centrul învățăturilor creștine se află adevărul revelat prin Sfânta Scriptură și prin tradiția Bisericii. Aceste învățături sunt menite în mod sigur să ne conducă spre o viață virtuoasă și spre mântuire. Credințele populare și păgâne, pe de altă parte, sunt adesea bazate pe superstiții și practici care nu au un fundament spiritual autentic. Astfel, este important să fim cu toții atenți și să discernem între practicile autentice și cele superstițioase, rămânând fideli învățăturilor Bisericii și astfel trăind o viață care reflectă adevărata noastră credință întru Hristos cel Înviat din morți.
Așadar, să îl rugăm și noi pe Sfântul Mucenic Foca să mijlocească pentru iertarea păcatelor noastre, pentru vindecarea de toate bolile sufletești și trupești, pentru vederea lucrurilor și a faptelor bune din lumea care ne înconjoară şi pentru întărirea noastră în credinţa cea dreaptă.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Foca, Episcop de Sinope
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Foca, Episcop de Sinope
Glasul al 4-lea
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1
Glasul al 4-lea
Irmos: Adâncul Mării Roşii...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind să laud astăzi Dumnezeiasca ta pomenire, luminează-mi sufletul cu Razele cele Luminătoare ale Duhului, păstorule şi mucenice mărite al Dumnezeului nostru, Cel Ce toate le ţine.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminat te-ai îmbogăţit cu Dumnezeiasca laudă a mucenicilor, încuviinţându-te cu frumuseţile păstoriei şi cu sângele sfinţitei nevoinţe roşindu-ţi podoaba ta, de Dumnezeu fericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Întărindu-ţi cugetul cu nădejdea celor mai bune, Preaînţelepte Mucenice Foca, pe cel ce era tare întru răutate l-ai slăbit de tot şi ai alergat către ceruri, purtător de biruinţă preaales.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Dezlegatu-s-a blestemul strămoşilor, Preacurată, că ai născut pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci, născându-Se Prunc Tânăr şi înnoind cu adevărat toată firea omenească.
Cântarea a 3-a
Irmos: Se veseleşte de Tine, Biserica...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Săvârşind tămăduiri cu chemarea lui Hristos, cuvioase, ai mântuit de înşelăciunea vrăjmaşului, cetăţi şi popoare, cu Darul cel Dumnezeiesc.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind locaş lui Dumnezeu, mucenice, ai surpat capiştile idoleşti, având în ajutor şi împreună lucrătoare puterea Celui Ce toate le lucrează.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Oaste îngerească s-a arătat ţie Sfinte Mucenice Foca şi mare lumină Dumnezeiască, mărindu-te Domnul înaintea scaunelor celor de judecată.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din tine întrupându-Se Dumnezeu pentru milostivirea Lui, S-a unit cu oamenii şi a dezlegat blestemul, Ceea ce Singură eşti cu totul Binecuvântată, Stăpână.
Irmosul
Se veseleşte de Tine, Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Cântarea a 4-a
Irmos: Ridicat pe Cruce...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca pe o stea prealuminoasă te-a pus Stăpânul la înălţimea Bisericii pe tine Sfinte Foca, pentru a lumina inimile tuturor cu luminile minunilor şi cu nevoinţele tale, preasfinţite.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mărturisit-ai Întruparea Stăpânului, înaintea divanului celui tirănesc, mucenice biruitorule; şi lămurit ai ruşinat închinarea la idoli şi nimicnicia mulţimii zeilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind înălţată marea cu valurile înşelăciunii, de viforul mulţimii zeilor ai trecut prin cârmuirea cea Dumnezeiască, făcându-te liman liniştit tuturor celor ce plutesc pe mare, lăudate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Neispitită de nuntă ai născut, Fecioară şi după naştere te-ai arătat iarăşi Fecioară. Pentru aceea, cu glasuri neîncetate, prin credinţă, fără îndoială, strigăm ţie Stăpână: Bucură-te!
Cântarea a 5-a
Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Neabătându-te la cărările vrăjmaşului, ţi-ai îndreptat căile tale către căile voirilor lui Dumnezeu, preasfinţite.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Rupându-ţi-se mult chinuitul tău trup de bătăi, ai rupt legăturile zeilor, cu Dumnezeiasca Putere şi ai primit cununa muceniciei, Sfinte Mucenice Foca.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Adevărată şi întreagă jertfă te-ai adus lui Dumnezeu, prealăudate, Celui Ce S-a jertfit pentru noi şi ai făcut să înceteze jertfele idolilor cele de sângiuri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Înţelepciunea lui Dumnezeu şi-a zidit Sieşi casă, din Curate sângiurile tale precum a binevoit, Stăpână Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Marea necredinţei ai uscat-o, preaînţelepte, izvorând izvor de viaţă; şi cu ploile prealăudatelor tale minuni, speli noroiul patimilor.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Spânzuratu-te-ai pe lemn, chinuindu-te cumplit şi strămutându-ţi-se membrele, fericite, ai auzit glas dintru înălţime întărindu-te, ierarhe şi mucenice mult chinuitule.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Râvnind Patimii Celui fără patimă, Sfinte Foca, vindeci patimi de multe feluri şi prin fierbinţile tale rugăciuni către Dumnezeu, mântuieşti de vifor şi de valuri întreite pe cei ce înoată.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca Ploaia în chip de negrăit S-a pogorât Mântuitorul Cuvânt, în Preacurat pântecele tău, Preasfântă Fecioară şi a uscat pâraiele răutăţii cu Puterea Sa cea Dumnezeiască.
Irmosul
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC
Glasul al 2-lea
Podobie: Pe propovăduitorii...
Ca pe un soare înţelegător al Bisericii de Dumnezeu luminat şi purtător de lumină te-a pus pe tine Stăpânul Cel Preaînalt, mucenice, ca să luminezi mulţimea credincioşilor. Că vieţuirea şi nevoinţele tale le-a primit ca un mir de bună mireasmă Cel Ce Singur este Mult Milostiv.
Cântarea a 7-a
Irmos: În cuptorul persienesc...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De mânia tiranilor nu te-ai îngrozit, preaînţelepte şi fiind mai marele turmei celei cuvântătoare, te-ai adus prinos ca un miel Păstorului Celui Mare, fiind preamărit, Sfinte Foca, ca un mucenic.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cercatu-te-ai ca aurul în ulcea, mucenice, fiind aruncat în mijlocul varului celui arzător şi nicicum vătămându-te, cântai: Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dumnezeiască dragoste arzând în inima ta, te-a păzit pe tine, mărite, cu rouă Dumnezeiască, nemistuit de foc cel ce ai ars materia necredinţei, ierarhe.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Casa sufletului meu, cea stricată prin mijlocirile pocăinţei, înnoieşte-o, Preacurată Fecioară, ca Ceea ce Singură eşti bună şi cunoaşterea ta a înnoit toată omenirea.
Cântarea a 8-a
Irmos: Mâinile întinzându-şi...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dar este revărsat în buzele tale, Înţelepte Mucenice Foca, pentru aceea ai întors poporul cel rătăcit de la învăţăturile şarpelui şi ca un păstor adevărat, l-ai adus către Hristos, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Rugător neadormit către Dumnezeu te are pe tine adunarea credincioşilor, înţelepte; care îmblânzeşti valurile mării patimilor, linişteşti supărările şi ne scapi de tot felul de întristări pe noi care cântăm: lăudaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Biserica ta întotdeauna izvorăşte râuri de tămăduiri, pentru cei ce au trebuinţă: căci te arăţi liman fără de valuri şi izgoneşti patimile celor ce te cinstesc pe tine, mucenice şi cântă lui Hristos: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Roagă cu osârdie pe Preabunul Domnul, Sfinte Mucenice Foca, să ne dăruiască scăpare de rele, celor ce cinstim cu prăznuire cucernica ta pomenire, ca să cântăm: lăudaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Sicriul Legii şi năstrapa care purta mana, masa cea Dumnezeiască şi sfeşnicul cel de aur pe tine te însemnau, Preacurată, Ceea ce ai născut, spre descoperirea neamurilor, Lumina Care luminează marginile lumii cu cunoştinţa de Dumnezeu.
Irmosul
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mâinile întinzându-şi Daniel, a închis gurile leilor cele deschise în groapă; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile, Domnului, pe Domnul!
Cântarea a 9-a
Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Veniţi cu toţii să prăznuim cu cuvinte Dumnezeieşti preasfânta pomenire a sfinţitului păstor, care se roagă Domnului, Făcătorul de bine pentru noi.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Aprinsu-te-ai de râvna Stăpânului, mucenice, când ai intrat în baia cea încinsă cu foc şi ţi-ai dat duhul tău în mâinile lui Dumnezeu, veselindu-te, fericite.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De tine, Fericite Foca, se bucură cetele ierarhilor, ale mucenicilor şi ale Sfinţilor Apostoli şi adunarea tuturor drepţilor, avându-te pe tine în mijlocul lor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pomenirea ta s-a întins în toată lumea, luminând sufletele celor ce cu credinţă laudă nevoinţele şi luptele tale şi chinuirea cea vitează, păstorule şi mucenice, vrednicule de laudă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Luminează-mi cu mijlocirea ta sufletul meu cel întunecat de păcate şi mă izbăveşte de văpaia cea veşnică şi de întunericul iadului, ca, veselindu-mă, să laud mărirea ta, Preacurată.
Irmosul
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
SEDELNA
Glasul al 4-lea
Podobie: Degrab ne întâmpină...
Sălăşluind întru tine Darul Duhului, Mucenice Foca, te-ai arătat izvor bogat de multe daruri. Pentru aceasta şi celor ce plutesc pe mare şi cu credinţă năzuiesc la ajutorul tău, le ajuţi în toată vremea, părinte. Împreună cu aceştia dă-ne şi nouă curăţire, de Dumnezeu înţelepte.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 4-lea
Podobie: Degrab ne întâmpină...
Fecioară Preacurată, care ai născut pe Dumnezeu Cel mai presus de fiinţă, roagă-te Lui neîncetat, împreună cu Puterile cele Cereşti, ca să ne dea iertare de greşeli şi îndreptare vieţii, nouă, celor ce cu credinţă şi cu dragoste după datorie te lăudăm pe tine, Ceea ce Singură eşti Prealăudată.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 4-lea
Podobie: Degrab ne întâmpină...
Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a trecut prin Sfânt sufletul tău, când ai văzut pe Fiul şi Dumnezeul tău Răstignit de a Sa bunăvoie. Pe Acela, Binecuvântată, nu înceta a-L ruga să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.