Cunoaștere = construirea de tipare, gânduri, construirea și reconstrucția. Înțelegerea sau înțelegerea este închiderea sau dizolvarea tiparului.

 Înțelegerea duce la învățare adevărată. Celălalt transformă modelele în unele mai elaborate. În procesul evoluției, construim realități din ce în ce mai bune și sofisticate.

Înțelegerea, dizolvarea acelei realități însăși, eliberarea energiei, permițându-i să se întoarcă la ființa interioară.
Toată energia exterioară vine din interior, când o energie care era la exterior se întoarce în interiorul propriei persoane, efectul este o reenergizare care pare că subiectul este plin de putere/iubire.
Această energie, atunci când este închisă, menține stima de sine într-o stare perfectă. Când pleci în străinătate, te pierzi pe tine însuți.
Așadar, o persoană cu stimă de sine scăzută este, de fapt, o persoană prinsă în lumea exterioară, nu poate să se întoarcă la sinele său interior, la iubire.
Să luăm un exemplu real, o fată care, din când în când, simte că nu realizează sau produce nimic.
Când întreabă ce înseamnă să produci, ea spune că a produce înseamnă a aduce bani.
După un timp, vine să spună că ceea ce vrea mama lui este să muncească și să câștige bani. Dar dacă vedem că mama lui lucrează ca menajeră și câștigă foarte puțin, aproape niciodată nu reușește să se descurce. Deși fata nu este angajată, are același tipar de vindecat pe care l-a moștenit de la mama ei. Trebuie întotdeauna gândit că lipsurile și defectele părinților vor fi atunci lipsurile și greșelile copiilor, fără să realizeze că are o interpretare a realității, în acea interpretare nu înseamnă nimic, pentru că nu poate produce acei bani. Acolo se vede clar cum tiparele de privare sunt moștenite de generațiile următoare. Aceste tipare ar fi energia negativă la care trebuie să lucrezi. 219
Dar dacă i-am spune că lucrul important în viață nu este să produci sau să faci bani, nu ar putea înțelege. Este prinsă în propriul inconștient, unde nu poate vedea realitatea. Dacă ar renunța la acea interpretare a realității, realitatea ei s-ar schimba, deoarece realitatea este subiectivă, ea acceptă interpretarea pe care fiecare o are despre viață, acea interpretare sunt ochii cu care vedem realitatea și, așa cum o vedem, tot așa va fi construită.
Realitatea nu este independentă de observator, dar dacă observatorul are deja tipare după care realitatea este văzută, atunci este foarte dificil pentru ea să se schimbe.
Acum, dacă luăm sensul de a produce, se referă la a da roade, aceste fructe trebuie produse pentru a hrăni oamenii. A nu avea nimic de produs înseamnă a spune că nu ai nimic de oferit, ceea ce duce la faptul că, dacă nu am ceva de oferit, nici eu nu sunt nimic, pentru că suntem ceea ce dăm.
Dacă luăm sensul banilor, se referă la o valoare, ceea ce înseamnă că dacă nu am bani, nici eu nu am nicio valoare. Valoarea se referă la ceea ce este apreciat, dorit, iubit.