Că acest comentariu era îndreptat împotriva mea. Că acea privire ascundea o judecată despre mine.
Că reacția celuilalt avea legătură cu mine.
Și aici începe suferința.
Nu vedem realitatea așa cum este, ci așa cum suntem. Interpretăm lumea prin filtrele, rănile noastre, temerile noastre... și, de asemenea, ego.
Când cineva te provoacă, nu vorbește despre tine.
Vorbește despre propria lui lume interioară.
Dar ego-ul... ego-ul trebuie să se apere.
Trebuie să reacționeze.
Trebuie să aibă dreptate.
Și în acea clipă, ai o alegere.
Poți să te lași tras după tine... sau poți să te oprești.
Respiră. Observă.
Și realizează că majoritatea gândurilor care îți trec prin minte nu sunt ale tale.
Sunt tipare învățate.
Programe vechi.
Voci pe care le-ai auzit odată și pe care astăzi le repeți fără să pui întrebări.
Dar mintea ta poate fi antrenată.
Creierul tău este plastic.
Și conștiința ta... este liberă.
Când oprești "eu"... ofensiva dispare, lupta dispare și apare paz.
Pentru că nu mai este nimic de apărat.
Tot ce rămâne este să alegem:
Reacționezi... sau răspunzi calm?
Îndrăznești să exersezi asta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.