Deci, frații mei, acolo în rai să ne întâlnim!

 Acest fragment din Patericul românesc, scris de Protosinghelul Vichentie Mălău, descrie Raiul ca pe o grădină a păcii absolute, plină de natură transfigurată și lumină divină. Părintele folosește imagini biblice pentru a sublinia frumusețea vieții veșnice și a comuniunii cu sfinții și îngerii, îndemnând la mântuire.

 Apoi, dragii mei, vom merge noi acolo în grădina raiului. Și acolo cântă păsări așa de minunat! Și sunt copaci cu flori și fructe de aur! Și pajiști care veșnic înfloresc! Și sunt izvoare cu ape limpezi! Acolo vom vedea cetele sfinților. Acolo vom auzi cântările îngerilor. Acolo vom petrece în veci cu Domnul. 

Deci, frații mei, acolo în rai să ne întâlnim! 

Patericul românesc,

Protosinghelul Vichentie Mălău

Înainte de plecarea sa în Banat, au venit la bătrânul doi ucenici – ieromonahul Climent şi monahul Cleopa – şi cu multe lacrimi i-au zis:

– Preacuvioase părinte, în curând vei pleca de la noi şi nu ne vom mai vedea în viaţa aceasta. Spune-ne ultimul cuvânt de folos.

Iar părintele Vichentie, punându-şi mâna pe grumazul părintelui Cleopa şi cu cealaltă lovind uşor in masă, a zis:

– Ascultă, mata, părinte Cleopa, ascultă ce-ţi spune popa. Iată ultimul meu cuvânt: răbdare, răbdare, răbdare! Şi cand ţi se va părea matale c-ai gătit-o, ia-o din nou de la capăt: răbdare, răbdare, răbdare!

– Dar până când, părinte Vichentie?

– Până la uşa mormântului! Apoi, dragii mei, vom merge noi acolo în grădina raiului. Şi acolo cântă păsări aşa de minunat! Şi sunt copaci cu flori şi fructe de aur! Şi pajişti care veşnic înfloresc. Şi sunt izvoare cu ape limpezi! Acolo vom vedea cetele sfinţilor. Acolo vom auzi cântările îngerilor. Acolo vom petrece în veci cu Domnul. Deci, fraţii mei, acolo în rai să ne întâlnim!

Din Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, Neamț, 2005