✝) Sfântul Slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul 20 Iulie

 Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul este vă­zătorul cel slăvit, râvnitorul după Dumnezeu, mustrătorul împăraților celor fără de lege, învățătorul poporului celui depărtat de la Dumnezeu, pedepsitorul prorocilor mincinoși, minunatul făcător de minuni și râvnitor către Dumnezeu, cel căruia stihiile s-au supus și cerul i-a dat ascultare, marele plăcut al lui Dumnezeu, a celui ce petrece până acum în trup și va să fie, ca o înainte cuvântare, înainte mergător la a doua venire a lui Hristos.

Vrând să începem viața Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, vă­zătorul cel slăvit, râvnitorul după Dumnezeu, mustrătorul împăraților celor fără de lege, învățătorul poporului celui depărtat de la Dumnezeu, pedepsitorul prorocilor mincinoși, minunatul făcător de minuni și râvnitor către Dumnezeu, cel căruia stihiile s-au supus și cerul i-a dat ascultare, marele plăcut al lui Dumnezeu, a celui ce petrece până acum în trup și va să fie, ca o înainte cuvântare, înainte mergător la a doua venire a lui Hristos, vom pune înainte faptele care le-a făcut el, pentru mai luminoasa arătare a râvnei lui, cu care a râvnit după Domnul Dumnezeu.

La început, popoarele lui Dumnezeu cele alese, care se înmulțiseră în douăsprezece seminții, după numărul celor doisprezece fii ai lui Israel, au fost nedespărțite între dânsele, cu o împreunare și cu o sfătuire, îndreptându-se cu un povățuitor care s-a început de la Moise, de la Isus al lui Navi și de la ceilalți judecători ai lui Israel, până la împăratul David și Solomon. Iar când după Solomon a luat împărăția fiul său, Roboam, și, ca un tânăr, neascultând sfatul cel bun al bătrânilor celor înțelepți, ci ascultând sfatul cel răzvrătit al tinerilor celor asemenea cu dânsul, a început a asupri poporul lui Israel, îngreunându-l cu felurite dajdii și pedepsindu-l cu bătăi și risipiri, atunci zece seminții ale lui Israel, rupându-se de dânsul, și-au ales alt împărat cu numele Ieroboam. Acel Ieroboam a fost mai înainte rob al lui Solomon, și vrând Solomon să-l bată pentru oarecare pricină, el a fugit în Egipt, unde a stat până la moartea lui Solomon. Iar după moartea lui Solomon întorcându-se, semințiile lui Israel, care se rupseseră de Roboam, și l-au pus lor împărat.

Deci Roboam, fiul lui Solomon, împărățea în Ierusalim numai peste două seminții: peste seminția lui Iuda și peste cea a lui Veniamin. Iar Ieroboam, robul lui Solomon, împărățea peste zece seminții ale lui Israel, în cetatea Sichem cea înnoită de dânsul, care mai înainte fusese risipită. Deci cele două seminții care rămăseseră cu fiul lui Solomon, Roboam, se numeau împărăția lui Iuda; iar cele zece seminții care se rupseseră cu robul lui Solomon, Ieroboam, se numeau împărăția lui Israel. Iar de vreme ce semințiile lui Israel, deși se despărțiseră în două părți, totuși ele slujeau împreună unui singur Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului, neputând să mai aibă alte biserici, decât numai pe cea din Ierusalim zidită de Solomon, și nici alți preoți, decât numai pe cei puși de Dumnezeu, de aceea popoarele din împărăția lui Israel veneau în toți anii la Ierusalim să se închine Domnului Dumnezeu, cu aducere de jertfe.

Iar Ieroboam, împăratul lui Israel, văzând aceea, s-a gândit în sine, zicând: „Aceste popoare, dacă vor merge totdeauna astfel pe la Ierusalim, pentru închinare lui Dumnezeu, iarăși se vor lipi de împăratul lor cel dintâi - de fiul lui Solomon și pe mine mă vor ucide”. Acestea gândindu-le, căuta cum ar putea să întoarcă pe israeliteni, ca să nu se mai ducă în Ierusalim; deci s-a gândit ca mai întâi să-i întoarcă pe dânșii de la Dumnezeu, zicând: „Nu se poate ei să lase Ierusalimul, dacă nu mai întâi vor părăsi pe Dumnezeu”.

Deci știind el că poporul acela este lesne aplecat spre închinarea de idoli și spre toată spurcata fărădelege, s-a gândit să-i depărteze pe ei de la Dumnezeu printr-un meșteșug ca acesta: A făcut doi vitei de aur - precum și israelitenii cei de demult care ieșiseră din Egipt, au făcut un viței de aur - și chemând la dânsul tot poporul acela și arătându-le lor vițeii, le-a zis: „Aceștia sunt zeii tăi, Israele, care te-au scos din pământul Egiptului! Nu mai umblați de acum la Ierusalim, ci să vă închinați acestor zei”. Apoi a pus acei viței în felurite locuri; pe unul în Betel și pe altul în Dan, zidindu-le case prea frumoase. Și le-a rânduit lor praznice și multe jertfe; și el însuși s-a făcut slujitor al lor. Apoi a poruncit, spre înșelarea popoarelor celor iubitoare de păcate, să săvârșească toată fărădelegea lângă acei idoli în chip de viței de aur, la necuratele lor praznice.

Astfel, acel împărat păgân, pentru împărăția cea vremelnică, și el însuși a căzut de la Dumnezeu și pe toate cele zece seminții le-a întors de la Dânsul. Deci, după acel împărat, și ceilalți împărați ai lui Israel și idoli, precum se deprinsese de la Ieroboam. Dar Preabunul Dumnezeu, nepărăsind pe poporul care îl părăsise pe El și căutând întoarcerea lor, le trimitea pe prorocii Lui cei sfinți, ca să le arate rătăcirea lor și să-i sfătuiască, ca, izbăvindu-se din cursele diavolului, să se întoarcă iarăși la binecredincioasa cinstire a Dumnezeului cel adevărat. Intre alți proroci, care în felurite vremuri au fost trimiși la dânșii, a fost și acesta, despre care ne este nouă cuvântul, adică Sfântul Ilie cel mare între proroci, despre a cărui naștere se povestește așa de către cei vrednici de credință:

Patria Sfântului Ilie, prorocul lui Dumnezeu, a fost țara Galaadului, de cealaltă parte de Iordan, care se învecinează cu Arabia, și cetatea Tesvi, pentru care s-a numit și Tesviteanul. El s-a născut din seminția lui Aaron, din tată cu numele Sovac. în timpul în care maica sa l-a născut, Sovac, tatăl lui, a văzut niște bărbați îmbrăcați în haine albe, vorbind cu pruncul și învelindu-l pe el cu foc, și băgându-i văpaie de foc în gură, ca să mănânce. Aceasta văzând-o tatăl său și spăimântându-se, s-a dus la Ierusalim și a spus preoților vedenia sa. Iar unul din acei preoți, bărbat mai înainte- văzător, i-a zis: „Omule, nu te teme de vedenia aceea pentru pruncul tău, ci să știi că el va fi locaș al luminii darului lui Dumnezeu și cuvântul lui va fi ca focul de puternic și de lucrător. Râvna lui către Domnul și viața lui va fi bineplăcută lui Dumnezeu, și va judeca pe Israel cu sabie și cu foc”.

Un semn ca acesta și o mai înainte-vestire pentru Sfântul Ilie la nașterea lui i-a fost arătată, adică în ce fel avea el să fie, după ce va veni la vârsta bărbatului desăvârșit. Iar pruncul, crescând, se deprin- dea printre preoți, ca unul ce era din seminție preoțească, și punându-și nădejdea spre Dumnezeu din tinerețe, a iubit curăția fecioriei și petrecea într-însa ca un înger al lui Dumnezeu, curat cu sufletul și cu trupul. Și îi plăcea să se îndeletnicească în dumnezeiasca gândire și adeseori ieșea la liniște în locurile pustiului și astfel mult vorbea cu însuși Dumnezeu, prin rugăciunea cea fierbinte, arzând ca un serafim de dragoste înfocată către Dânsul. Și era iubit și el însuși de Dumnezeu, pentru că Domnul iubește pe cei ce-L iubesc pe El. Deci se învrednicise Ilie vorbirii celei milostive cu Dumnezeu și a câștigat mare îndrăzneală la El, pentru viața sa cea asemenea cu îngerii, căci toate câte cerea de la milostivirea lui Dumnezeu, le lua, ca cel ce aflase înaintea Lui mult dar.

Sfântul Ilie, auzind și văzând fărădelegile ce se făceau în poporul cel răzvrătit a lui Israel - împărații petrecând în păgânătatea cea potrivnică lui Dumnezeu, judecătorii și cei mai mari făcând nedreptăți, popoarele slujind urâciunilor idolești, tăvălindu-se în toate necurățiile fără frică și fără teamă de Dumnezeu, și aducând pe fiii și pe fiicele lor ca jertfă diavolilor; iar adevărații cinstitori de Dumnezeu primejduindu-se în strâmtorare și în prigonire, necăjindu-se și fiind dați la moarte -, îl durea foarte tare inima și plângea; pe de o parte tânguindu-se pentru pierderea sufletelor omenești celor fără de număr, iar pe de alta, pentru prigonirea cea cumplită împotriva drepților. Și mai ales se întrista și se umplea de râvnă văzând necinstirile ce se făceau adevăratului Dumnezeu de cei necredincioși.

Deci mai întâi se ruga la Dumnezeu ca să întoarcă pe cei păcă­toși la pocăință; dar de vreme ce Dumnezeu are trebuință de la cei păcătoși de însăși voința lor spre bine, iar în acei oameni împietriți nu era deloc acea voință a binelui, de aceea prorocul râvnind foarte tare, s-a rugat lui Dumnezeu să-i pedepsească pe ei vremelnic, ca măcar astfel să se înțelepțească. Dar, văzând pe Domnul zăbavnic spre pedepsire, ca un iubitor de oameni și îndelung răbdător, a îndrăznit a cere să-i poruncească lui să pedepsească pe călcătorii de lege, că poate se vor întoarce oamenii spre pocăință când vor fi pedepsiți de om. Și nu s-a depărtat de la o rugăciune ca aceea până ce nu a câștigat-o și a luat cererea aceea de la Preaînduratul Dumnezeu, pentru că nu voia Preamilostivul Dumnezeu, ca un Părinte iubitor de fii, să mâhnească pe acel iubit rob al Său, care îi slujea Lui ca un fiu, necălcând nici cea mai mică poruncă a Lui; ci precum Ilie îi era în toate ascultător, nemâhnindu-L câtuși de puțin vreodată, tot așa și Dumnezeu îi asculta rugăciunile lui, nemâhnindu-l pe dânsul.

Pe acea vreme împărățea peste Israel, Ahab, împăratul cel fără de lege, având scaunul său în Samaria. Ahab și-a luat de soție pe Izabela, fata lui Ieteval, împăratul Sidonului și a adus cu ea în Samaria pe urâciunea Sidonului, pe spurcatul idol Baal și a pus idolul în casa urâciunii lui, pe care o zidise în Samaria. Și se închina aceluia ca unui Dumnezeu și tot Israelul venea la închinarea lui Baal. Acel împărat a mâniat pe Dumnezeul Cel Preaînalt mai mult decât toți împărații care au fost în Israel înaintea lui, căci a înmulțit foarte închinăciunea de idoli în împărăția sa. Deci prorocul lui Dumnezeu Ilie, fiind plin de râvnă către Dumnezeu, a mers la Ahab și l-a mustrat pentru rătăcire, căci, părăsind pe Dumnezeul lui Israel, se închina diavolilor și pe toate popoarele le trăgea cu sine în pierzare.

Și văzând pe împărat că nu-i asculta sfaturile lui, Sfântul Proroc Ilie a adăugat și fapte pe lângă cuvinte, pedepsind pe potriv­nicul lui Dumnezeu și pe poporul lui. El a zis:Viu este Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia stau eu, că nu va fi în anii aceștia rouă și ploaie din cer pe pământ, decât numai prin cuvântul gurii mele. Aceasta zicând, a plecat dinaintea lui Ahab. Deci, îndată cu cuvântul prorocului, s-a încuiat cerul și s-a făcut secetă și nici o picătură de ploaie sau de rouă n-a picat de sus pe pământ, iar uscăciunii pământului i-a urmat nerodirea, lipsa de hrană și foametea poporului. Pentru că unul împăratul greșind, a venit mânia lui Dumnezeu asupra tuturor, precum și mai înainte pentru David singur care greșise, se primejduia toată împărăția. Iar proro­cul lui Dumnezeu, Ilie, aștepta să se înțelepțească Ahab, împăratul lui Israel și, cunoscându-și rătăcirea sa, să se întoarcă prin pocăință la Dumnezeu și pe popoarele cele răzvrătite cu el să le întoarcă la calea cea dreaptă.

Iar după ce l-a văzut pe Ahab petrecând în împietrire ca pe Faraon și că nici nu gândea să se lase de acea păgânătate, ci mai vârtos mergând spre mai mare adânc de răutate, prigonind și ucigând pe cei ce slujeau lui Dumnezeu cu dreaptă credință, a lungit acea pedeapsă până în al doilea și al treilea an. Atunci s-a împlinit cuvântul Sfântului Proroc Moise, întâiul văzător de Dumnezeu, care a zis către Israel:Va fi cerul deasupra capului tău de aramă și pământul cel de sub tine de fier. Pentru că, încuindu-se cerul, pământul nu avea umezeală, nici nu își dădea rodul său, iar văzduhul fiind aprins întotdeauna, și arșiță de soare în toate zilele, pomii și florile se veștejiseră, toată iarba pământului se uscase și pieriseră toate roadele pământului; grădinile, țarinile și câmpiile se făcuseră pustii, fiindcă nu era cine să are, nici să semene. încă și izvoarele apelor se uscaseră, râurile erau mici și pâraiele secaseră, iar apele care erau mari se împuținaseră. Și tot pământul rămăsese fără de apă și uscat, iar oamenii, dobitoacele și păsările mureau de foame. Dar această foamete nu era numai asupra poporului lui Israel, ci venise și asupra țărilor dimprejur, pentru că atunci când se aprinde o casă din cetate, sunt în primejdie și cele de primprejur. Astfel, casa lui Israel atrăgând asupra sa mânia lui Dumnezeu, din această pricină pătimea toată lumea.

Iar acestea s-au făcut nu atât cu mânia lui Dumnezeu, cât cu râvna prorocului Ilie, pentru că Domnul, Preamilostivul iubitor de oameni, biruindu-se de îndurările Sale și văzând primejdia popoarelor și pieirea tuturor viețuitoarelor, voia să trimită ploaie pe pământ; dar se oprea, făcând voia prorocului, ca să nu fie mincinoase cuvintele care le zisese:Viu va fi Domnul, că nu va pogorî ploaie sau rouă pe pământ, decât numai prin cuvântul gurii mele. Și zicând acestea, el era cuprins cu atâta râvnă după Dumnezeu, încât nu se cruța nici pe sine; căci știa că, dacă va lipsi hrana de pe pământ, atunci și el va răbda aceeași foamete ca și celelalte popoare. însă nu se îngrijea de aceasta, că mai bine voia să moară de foame decât să miluiască pe păcătoșii care nu se pocăiau și erau ca niște vrăjmași ai lui Dumnezeu.

Dar ce a făcut Domnul cel milostiv? A trimis pe proroc într-un loc oarecare osebit, depărtat de oameni, zicându-i:Du-te spre răsărit și ascunde-te la pârâul Cherit care este în fața Iordanului. Vei bea apă din pârâu, iar corbilor le-am poruncit să te hrănească acolo. Domnul a făcut aceasta, pe de o parte, ca să păzească pe proroc de mâinile ucigașe ale Izabelei, iar pe de altă parte, că nu voia să-l omoare cu foamea, ci să-l aducă în umilință pentru popoarele care se topeau și mureau de foame și sete, prin pilda corbilor și a râului Cherit. Căci firea corbilor este mult mai mâncăcioasă de cărnuri decât a altor păsări și nu numai spre oameni nu se milostivesc, dar nici spre puii lor; căci cum fac pui, îndată îi părăsesc să moară de foame, zburând aiurea, dar purtarea de grijă a lui Dumnezeu îi hrănește, trimițându-le în gură muște din văzduh. Deci corbii, zburând în toate zilele la proroc, după porunca lui Dumnezeu, îi aduceau hrană: dimineața pâine, iar seara carne. Iar Dumnezeu, orânduind aceasta, părea că-i grăiește cu vorbe tainice în inima lui: „Vezi cum corbii, care sunt sălbatici, lacomi, mâncăcioși, urâtori de pui, se ostenesc pentru hrănirea ta? Ei singuri, fiind flămânzi, îți aduc ție de mâncare; iar tu, fiind om, nu te milostivești spre oameni și nu numai pe oameni voiești să-i omori, ci și dobitoacele și păsările!”. Asemenea, când prorocul a văzut după câteva zile și râul secat, Dumnezeu a zis către dânsul: „Iată acum este vremea de a milui făptura cea muncită și a trimite ploaie spre dânsa, ca să nu mori și tu de sete”. Însă râvnitorul lui Dumnezeu se întărea, rugându-se lui Dumnezeu dimpotrivă, ca să nu fie ploaie, până ce nu se vor pedepsi cei neînvățați și se vor pierde de pe pământ vrăjmașii lui Dumnezeu.

Deci Domnul, plecând cu înțelepciune spre milă pe robul Său, l-a trimis în Sarepta Sidonului, care nu era sub stăpânirea împăratului lui Israel, la o femeie văduvă și săracă, ca să se gândească în sine câtă primejdie a adus nu numai asupra oamenilor bogați și însurați, dar și asupra văduvelor sărace, cărora, nu numai în vreme de foame­te, ci și în îndestulare și belșug, de multe ori le lipsește hrana zilnică.

Și ducându-se prorocul la porțile acelei cetăți, a văzut acolo o văduvă adunând lemne, nu mai mult decât două despicături mici; căci nu avea nici făină mai multă în vas, decât numai un pumn și într-un ulcior o picătură de untdelemn. Deci, fiind el flămând, a cerut de la dânsa o bucată de pâine. Iar ea, spunându-i despre sărăcia sa cea mare, i-a zis și aceasta, că din acel pumn de făină are să-și gătească masa sa cea mai de pe urmă pentru ea și pentru copilul ei, iar după aceea să moară de foame.

Omul lui Dumnezeu putea și prin aceea să se umilească și să-i fie milă de toate văduvele cele sărace, care se topeau de foame, dar râvna cea mare din el către Dumnezeu biruia pe toate, neîngrijindu-se de făptura care pierea, voind să proslăvească pe Făcătorul și să arate în toată partea cea de sub cer tăria cea atotputernică a Aceluia. Și având de la Dumnezeu darul facerii de minuni, după măsura credinței sale, a înmulțit cu îndestulare făina și untdelemnul în casa văduvei și astfel a fost hrănit de dânsa până ce a trecut vremea de foamete. Și a înviat Sfântul Ilie cu rugăciunea sa pe fiul ei care murise, prin sufla­rea de trei ori asupra lui, de care lucru se citește în dumnezeiasca Scriptură și se povestește de fiul acela înviat al văduvei că numele lui era Iona și, venind în vârstă, s-a învrednicit de darul prorocesc. El a fost trimis de Dumnezeu să propovăduiască pocăința în cetatea Ninive și, fiind înghițit de un chit în mare, a ieșit din el după trei zile, mai înainte închipuind în sine învierea lui Hristos cea de a treia zi, precum se povestește pe larg în cartea cu prorociile lui și în viața lui.

Iar după trecerea celor trei ani de neplouare și de foamete, preabunul Dumnezeu, văzând zidirea sa că se topise desăvârșit de foame, s-a pornit spre milostivire și a zis către robul Său Ilie: „Du-te și te arată lui Ahab, pentru că voiesc să miluiesc lucrul mâinilor mele, să dau ploaie și să adăp pământul cel uscat prin cuvântul gurii tale, ca să-l fac aducător de roade; căci acum și Ahab se pleacă spre pocăință și te caută, și te va asculta la ceea ce-i vei porunci”. Deci plecând Prorocul Ilie din Sarepta Sidonului, a mers la Samaria, cetatea împărăției lui Israel.

Împăratul Ahab avea un iconom cu numele Obadia, bărbat temător de Dumnezeu, slujind cu credință aceluia. El ascunsese de sabia Izabelei o sută de proroci ai Domnului, în două peșteri, câte cincizeci într-una, și îi hrănea cu pâine și cu apă. Pe acest iconom chemându-l împăratul Ahab la sine mai înainte de venirea lui Ilie la dânsul, l-a trimis să caute iarbă pe la pâraiele apelor celor uscate, pentru hrănirea puținilor cai ce rămăseseră și a celorlalte dobitoace. Și când Obadia a ieșit din cetate, a întâmpinat pe Sfântul Proroc Ilie și i s-a închinat până la pământ, apoi i-a spus că Ahab l-a căutat cu dinadinsul prin toată împărăția sa. Și a zis Sfântul Ilie către Obadia: Du-te și spune Stăpânului tău că vin la dânsul. Iar Obadia se lepăda, zicând:Mă tem că, dacă voi pleca de lângă tine, Duhul Domnului să nu te răpească în altă parte și mă voi face mincinos înaintea stăpânului meu, care, mâniindu-se, mă va ucide. Sfântul Ilie i-a zis: Viu este Domnul puterilor, Căruia îi stau înainte, că astăzi mă voi arăta lui Ahab. Deci, Obadia, ducându-se, a spus împăratului toate acestea, iar el, grăbindu-se, a ieșit în întâmpinarea omului lui Dumnezeu și când l-a văzut, îndată, din răutatea pe care o avea în sine, a îndrăznit a zice către dânsul un cuvânt aspru ca acesta:Oare tu ești cel ce răzvrătești pe Israel? Iar prorocul lui Dumnezeu i-a răspuns împotrivă fără frică:Nu eu răzvrătesc pe Israel, ci tu și casa tatălui tău; căci ați părăsit pe Domnul Dumnezeul vostru și ați mers în urma spurcatului Baal.

Apoi, prorocul lui Dumnezeu, ca cel ce avea în sine puterea ajutorului dumnezeiesc, a început a porunci împăratului cu stăpânire, zicându-i: „Acum trimițând, adună la mine în muntele Carmelului, pe toate cele zece seminții ale lui Israel și să aduci pe cei patru sute și cincizeci de proroci fără de rușine ai lui Baal. Asemenea să aduci și pe ceilalți patru sute și cincizeci de proroci, care jertfesc la alți necurați idoli în munții cei înalți și în prăpăstii, și cu toții mănâncă din masa Isabelei. Toți aceia să se întrebe cu mine despre Dumnezeu și vom vedea care este Dumnezeul cel adevărat”.

Și trimițând împăratul îndată în pământul lui Israel, a adunat în muntele Carmelului mulțime de popor nenumărat și pe toți prorocii cei mincinoși, împreună cu slugile lor și cu mult popor; apoi însuși Ilie, râvnitorul către Dumnezeu, a mers acolo. Și stând el înaintea tuturor, a zis către împărat și către tot poporul lui Israel:Până când veți șchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul Dumnezeu, Care v-a scos pe voi din pământul Egiptului cu mână tare, este Dumnezeu, apoi pentru ce nu mergeți în urma Lui? Iar dacă Baal este zeul vostru, apoi mergeți după el. La aceste cuvinte ale lui, poporul tăcea și nici nu putea răspunde ceva; căci toți câți erau israeliteni, erau mustrați de conștiință pentru rătăcirea lor. Iar pro­rocul le-a zis: „Iată acum, ca să cunoașteți pe adevăratul Dumnezeu, faceți ceea ce vă voi porunci. Mă vedeți pe mine prorocul Domnului, rămas singur în tot Israelul, căci pe toți ceilalți i-ați ucis. Vedeți aici și pe prorocii lui Baal, cei atât de mulți; deci aduceți-ne nouă doi viței spre jertfe - mie unul, iar slujitorilor lui Baal altul -, și să nu faceți foc. Drept aceea, peste a cărui jertfă va cădea focul din cer și o va arde, al aceluia este adevăratul Dumnezeu și toți să vă închinați acelui Dumnezeu, iar potrivnicii să se dea morții”.

Aceasta auzind poporul, a lăudat judecata prorocului lui Dumnezeu și a zis: „Așa să fie! Bun este cuvântul acesta”. Deci, fiind aduși amândoi vițeii în mijlocul soborului, Sfântul Ilie a zis către prorocii cei fără de rușine ai lui Baal: „Alegeți-vă un vițel și aduceți-l întâi voi jertfă, de vreme ce voi sunteți mai mulți, iar eu însumi voi face pe urmă. Și punând vițelul pe lemne, să nu aprindeți focul, ci să vă rugați către zeul vostru Baal, ca să vă trimită foc din cer și să vă ardă jertfa”. Deci prorocii lui Baal au făcut așa. Aruncând sorți, ei și-au luat un vițel, apoi, punând lemne multe, au junghiat vițelul, l-au tăiat în bucăți, l-au pus pe altar și au început a se ruga către Baal, zeul lor, ca să le trimită foc spre jertfa lor. Și au chemat numele aceluia de dimineață până la amiază, strigând: „Ascultă-ne, Baale, ascultă-ne pe noi!”. Dar nu era nici glas, nici ascultare și toți alergau împreună împrejurul jertfelnicului lor.

Iar când s-a făcut amiază, Ilie, prorocul lui Dumnezeu, îi batjocorea și le zicea:Strigați cu glas mare ca să vă audă zeul vostru, de vreme ce acum poate are altă îndeletnicire; poate face altceva sau vorbește cu alții sau benchetuiește sau doarme. Deci, strigați cu glas mare, ca să-l deșteptați! Iar prorocii cei mincinoși strigau tare și se crestau cu cuțitele, după obiceiul lor; iar unii se băteau cu bicele până la vărsarea sângelui lor.

Apoi trecând amiaza și slujitorii cei fără de rușine nesporind nimic, Sfântul Ilie Tesviteanul le-a zis:Tăceți de acum și încetați, căci a sosit vremea jertfei mele. Iar prorocii lui Baal au încetat și Ilie a zis către popoare:Apropiați-vă de mine! Și toate popoarele s-au apropiat de dânsul și a luat douăsprezece pietre, după numărul celor douăsprezece seminții ale lui Israel, și le-a pus pe altarul Domnului, apoi, tăind vițelul în bucăți, l-a pus pe lemne, a săpat groapă împrejurul altarului și a poruncit popoarelor ca, luând patru vase de apă, să toarne apa pe jertfă și pe lemne, și au făcut așa. Apoi le-a zis: „Turnați al doilea rând!”. Și au turnat. Apoi le-a mai zis: „Turnați al treilea rând!”. Și au turnat. Și a străbătut apa împrejurul altarului, și groapa s-a umplut cu apă.

Atunci Sfântul Ilie, privind către cer, a strigat către Dumnezeu: Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui lacob, ascultă-mă pe mine, robul Tău, și trimite de sus foc peste această jertfă, ca astăzi să cunoască toate aceste popoare, că Tu singur ești Dumnezeul lui Israel și eu robul tău și Ție ți-am înălțat această jertfă. Ascultă-mă pe mine, Doamne, ascultă-mă cu foc, pentru ca să se întoarcă inimile acestor popoare în urma Ta. Și a căzut foc din cer de la Domnul și a mistuit toate jertfele cele întregi, lemnele, pietrele, țărâna și apa care erau în groapă. Și au căzut popoarele cu fețele la pământ, strigând: „Cu adevărat Acesta este Unul Dumnezeu și nu este alt Dumnezeu afară de El”. Iar Sfântul Ilie le-a zis:Prindeți pe prorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul dintr-înșii. Deci i-au prins pe toți prorocii mincinoși și Sfântul Ilie i-a dus la râul Chișon, care intră cu repejuni de apă în marea cea mare, și acolo i-a junghiat cu mâna sa; iar necuratele lor stârvuri le-a aruncat în apă, ca să nu se spurce pământul cu ele, nici să se vatăme văzduhul de putoarea lor.

După aceasta, Sfântul Ilie a grăit către împăratul Ahab ca degrabă să mănânce și să bea, apoi să înhame caii la caretă ca să alerge în cale, pentru că o să se coboare ploaie mare și o să-i ude pe toți. Deci Ahab șezând să mănânce și să bea, Sfântul Ilie s-a suit în muntele Carmelului și, plecându-se la pământ, și-a pus fața între genunchii săi și s-a rugat lui Dumnezeu să trimită ploaie pe pământ. Și îndată cu rugăciunea lui, s-a deschis cerul ca și cu o cheie și s-a pogorât o ploaie mare, încât a udat pe toți și pământul cel însetat l-a adăpat din destul. Atunci împăratul Ahab, cunoscând rătăcirea sa, plângea pentru păcatele sale, mergând pe cale spre Samaria. Iar Sfântul Ilie, încingându-și mijlocul, a alergat pe jos înaintea lui Ahab, bucurându-se în Domnul Dumnezeul său.

Dar spurcata împărăteasa Izabela, soția lui Ahab, înștiințându-se de toate acestea, s-a umplut de iuțime și de mânie pentru pierderea prorocilor săi celor fără de rușine și a trimis la Sfântul Ilie, jurân- du-se pe zeii săi, că a doua zi, în care ceas a ucis el prorocii lui Baal, în același ceas îl va ucide și ea. Iar Sfântul Ilie s-a temut de moarte, ca un om supus neputinței firii omenești, după ceea ce s-a zis:Ilie era om asemenea nouă, pătimitor. Și a fugit de frica Izabelei în Beer-Șeba, pământul Iudeei. Și ducându-se în pustie cale de-o zi, a stat să se odihnească sub un ienupăr și, fiind mâhnit, își cerea moarte de la Dumnezeu, zicând: „Doamne, destul am trăit pe pământ până acum, ia acum de la mine sufletul meu. Oare eu sunt mai bun decât părinții mei?”. Aceasta a grăit-o prorocul, nu că era supărat de acea prigonire, ci ca un râvnitor al lui Dumnezeu, care nu suferea răutățile omenești, necinstirea lui Dumnezeu și hulirea Preasfântului Său nume. Căci îi era mai ușoară moartea, decât să audă și să vadă oamenii cei fără de lege, defăimând și lepădând pe Dumnezeu, Ziditorul lor.

Astfel rugându-se, s-a culcat și a adormit sub copacul acela, când iată, îngerul Domnului s-a atins de el, zicându-i:Scoală-te și mănâncă. Deșteptându-se Ilie, a văzut la căpătâiul său o azimă caldă și un ulcior cu apă. Deci, sculându-se, a mâncat și a băut și apoi iarăși a adormit. Atunci îngerul s-a atins a doua oară de el, zicând: Scoală și mănâncă, căci calea îți este depărtată! Deci, sculându-se el, a mâncat și a băut, și, cu puterea mâncării aceleia, a mers patruzeci de zile și patruzeci de nopți, până la muntele Horeb. Acolo a locuit în peșteră, vorbind mai întâi cu îngerul, după aceea cu însuși Domnul Dumnezeu, Care i S-a arătat în vânt subțire, suflând cu liniște prin văzduh luminos. Iar când Domnul se apropia de dânsul, mergeau înainte semnele cele înfricoșate ale venirii Lui. La început era un vifor mare, care răsturna dealurile și sfărâma pietrele; după aceea venea foc, dar nu era în foc Domnul, iar după foc un glas de lumină subțire și acolo era Domnul.

Și când Ilie a auzit venirea Domnului, și-a acoperit fața cu cojocul lui și, ieșind, stătea înaintea peșterii. Și a auzit pe Domnul grăind către dânsul: „Ce faci aici, Ilie?”. El a răspuns: „Râvnind, am râvnit după Tine, Doamne Atotțiitorule, că fiii lui Israel au părăsit legea Ta, altarele Tale le-au risipit, pe prorocii Tăi i-au tăiat cu sabia și am rămas numai eu singur; și acum ei caută și sufletul meu, ca să mi-l ia”. Iar Domnul, mângâindu-l pe el în necaz, i-a spus că nu tot poporul lui Israel s-a depărtat de la Dânsul; ci mai are ascunși încă șapte mii de robi ai Săi, care nu și-au plecat genunchii zeului Baal. După aceea, i-a vestit și pierzarea lui Ahab și a Izabelei împre­ună cu toată casa lor, care avea să fie degrab; și a poruncit Domnul ca, pe un oarecare bărbat vestit cu numele Iehu, să-l numească mai înainte la împărăția lui Israel, ca unul ce avea să piardă toată seminția lui Ahab. încă a mai poruncit ca și pe Elisei să-l ungă proroc și astfel mângâind Dumnezeu pe robul Său, S-a dus de la dânsul.

Iar prorocul Ilie, plăcutul lui Dumnezeu, ducându-se de acolo după porunca Domnului, a găsit pe Elisei, fiul lui Safat, arând pământul cu douăsprezece perechi de boi. Deci și-a pus cojocul și i-a spus lui voia Domnului, numindu-l pe el proroc și poruncindu-i să meargă în urma sa. Iar Elisei a zis către dânsul: „Rogu-mă ție, lasă-mă puțin să sărut pe tatăl și pe maica mea și apoi voi merge după tine”. Iar Sfântul Ilie neoprindu-l, Elisei s-a dus de a sărutat pe tatăl și pe maica sa și, înjunghiind o pereche de boi, cu care el singur ara, a dat ospăț vecinilor și casnicilor săi; apoi a plecat după Sfântul Ilie, fiindu-i lui slugă și ucenic și urmându-i în tot locul. În acel timp, împăratul Ahab, fiind stăpânit de Izabela, nelegiuita lui soție, pe lângă cele mai dinainte fărădelegi ale sale, a adăugat altă fărădelege în acest fel.

Un oarecare israelitean, anume Navute, avea o vie în Samaria, lângă aria împăratului Ahab. Acesta a zis către Navute:Dă-mi mie via ta, ca să fac o grădină de verdețuri, pentru că este aproape de casa mea; iar eu îți voi da ție altă vie mai bună decât acesta. Iar de nu-ți va fi cu plăcere, atunci îți voi da argint pe ea. Navute a răspuns: Să nu-mi fie mie acesta de la Domnul Dumnezeul meu, ca să-mi dau eu ție moștenirea părinților mei. Auzind aceasta Ahab, s-a întors la casa sa tulburat și necăjit de cuvintele lui Navute și de necaz n-a mâncat pâine. Atunci Izabela, înștiințându-se de pricina mâhnirii lui, a râs de dânsul și a zis: „Oare în acest fel este stăpânirea ta, împărate al lui Israel, că nu ești puternic asupra unui om, să faci după voia ta? Nu mai fi mâhnit și mănâncă pâine; apoi așteaptă puțin că eu singură îți voi da în mâini via lui Navute”.

Aceasta zicând, a scris poruncă în numele împăratului la mai- marii cetăților lui Israel și a pecetluit-o cu pecete împărătească. Iar într-însa a scris ca să pună asupra lui Navute o pricină nedreaptă, ca și cum ar fi vorbit rău de Dumnezeu și de împărat; apoi, punând de față martori mincinoși, să-l ucidă cu pietre afară din cetate. Astfel s-a săvârșit acea nedreaptă ucidere, din porunca celor fără de lege. Și murind nevinovatul Navute, Izabela a zis către Ahab: „Acum moștenește via lui Navute iară de argint, pentru că el s-a dus dintre cei vii”. Ahab, auzind de uciderea lui Navute, s-a mâhnit puțin, apoi s-a dus să ia via; dar pe drum a fost întâmpinat, din porunca lui Dumnezeu, de Sfântul Proroc Ilie, care a zis către dânsul: „Deoa­rece ai ucis cu nedreptate pe Navute cel nevinovat și i-ai răpit via lui, pentru aceasta zice Domnul: «În locul în care au lins câinii sângele lui Navute, tot în acel loc și sângele tău îl vor linge câinii. Asemenea și pe femeia ta, Izabela, o vor mânca câinii și toată casa ta se va pierde»”.

Iar Ahab, auzind cuvintele acestea, a plâns și, lepădând hainele sale împărătești, s-a îmbrăcat în sac și a postit. Și atât a putut de mult acea puțină pocăință a lui înaintea lui Dumnezeu, încât acea vremelnică pedeapsă asupra casei lui a mutat-o după moartea sa, pentru că Domnul a zis către prorocul Său Ilie: „De vreme ce Ahab s-a smerit, pentru aceasta nu voi aduce rele asupra casei sale în zilele lui, ci în zilele fiului lui”. După aceasta, Ahab a mai viețuit trei ani și a fost ucis în război. Și l-au adus în Samaria cu careta lui, iar sângele care a curs pe roate l-au lins câinii, după cuvântul prorocului lui Dumnezeu. Asemenea și cele prorocite despre Izabela și despre toată casa lui Ahab, s-au împlinit toate la vremea lor, după răpirea Sfântului Ilie.

După moartea lui Ahab, a împărățit în locul lui fiul său, Ohozie; dar precum a fost moștenitor al scaunului tatălui său, tot așa a fost și al păgânătății lui, căci, ascultând pe Izabela, ticăloasa sa mamă, a slujit cu jertfe și cu închinăciuni necuratului Baal și a mâniat foarte tare pe Domnul Dumnezeul lui Israel. Iar din întâmplare a căzut de pe fereastra foișorului său și s-a îmbolnăvit. Atunci a trimis soli la spurcatul zeu Baal sau mai bine zis la diavolul care locuia în acel idol și dădea răspunsuri mincinoase la cei ce-l întrebau. La acela a trimis ca să întrebe despre sănătatea sa, adică dacă se va scula din pat.

Și ducându-se trimișii lui Ohozie la Baal, i-a întâmpinat în cale prorocul lui Dumnezeu Ilie, din porunca Domnului, și a zis către dânșii:Oare nu este Dumnezeu întru Israel de vă duceți să întrebați pe întinatul Baal? Deci întoarceți-vă și spuneți împăratului, care v-a trimis: Domnul zice astfel: «Nu te vei mai scula de pe patul pe care te-ai culcat, ci pe el vei muri». Iar ei, întorcându-se, au spus aceste cuvinte împăratului cel bolnav. Și i-a întrebat împăratul: „Ce fel de om era acela care a spus aceste cuvinte?”. Ei au răspuns: „Era păros și încins cu o curea peste mijloc”. Împăratul a zis: „Acela este Ilie Tesviteanul”.

Apoi a trimis pe un mai mare peste 50 și 50 de bărbați cu el, ca să prindă pe Ilie și să-l aducă la dânsul. Iar aceia ducându-se, l-au găsit în muntele Carmelului, pentru că acolo obișnuia a petrece mai mult. Deci mai-marele acela, văzându-l șezând în vârful muntelui, a zis către dânsul: „Omule al lui Dumnezeu, împăratul îți poruncește să te pogori de aici și să mergi la dânsul”. Sfântul Ilie a răspuns: „Dacă sunt om al lui Dumnezeu, atunci să se pogoare foc din cer să te mistuie pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi”. Atunci a căzut îndată foc din cer și i-a prefăcut pe toți în cenușă. Apoi împăratul a trimis pe un alt mai-mare peste 50, cu același număr de bărbați, și acelora li s-a făcut același lucru; căci, căzând foc din cer, i-a mistuit. Deci împăratul a trimis și pe al treilea mai mare peste 50 de bărbați.

Iar acela, știind ce au pătimit trimișii cei mai dinainte de el, s-a dus la Sfântul Ilie cu frică și cu smerenie și, plecându-se înaintea lui, l-a rugat, zicând: „Omule al lui Dumnezeu, sufletul meu și sufletele acestor robi care sunt cu mine sunt gata înaintea ta. Miluiește-ne pe noi, care n-am venit de voia noastră, ci fiind trimiși; deci nu ne pierde cu foc, ca pe cei trimiși mai înainte de noi”. Iar prorocul a cruțat pe cei ce veniseră cu smerenie, iar pe cei ce veniseră cu mândrie și cu stăpânire și voiau să-l ducă ca pe un rob, nu i-a cruțat. Și s-a făcut porunca Domnului către Sfântul Ilie, ca să meargă la împărat fără de temere cu cei din rândul al treilea și să-i zică aceleași cuvinte, care le zisese mai înainte.

Deci sculându-se omul lui Dumnezeu, a mers cu cel mai mare peste cei 50 și cu oamenii lui și, ajungând la împărat, a zis către dânsul:Așa grăiește Domnul; deoarece ai trimis la Baal să întrebe despre viața tay ca și cum n-ar fi fost Dumnezeu în Israelg pe care ai fi putut să-L întrebi, pentru aceea nu te vei scula de pe patul pe care zaci, ci vei muri. Și a murit Ohozie, după cuvântul Domnului cel grăit prin gura prorocului. După Ohozie, împărăția lui Israel a luat-o Ioram, fratele lui, deoarece Ohozie n-a avut fiu. In vremea lui Ioram, s-a sfârșit casa lui Ahab, pierzându-se de mânia dumnezeiască, în zilele Sfântului Proroc Elisei, precum se scrie în viața lui.

Iar când s-a apropiat vremea în care voia Domnul să ia pe Ilie la Sine viu cu trupul, Ilie și Elisei mergeau de la cetatea Galgal la cetatea Betel. Și văzând cu dumnezeiască descoperire răpirea lui, care i se apropiase, voia să lase pe Elisei în Galgal, tăinuind înaintea lui, cu smerită cugetare, preamărirea ce era să i se facă de Dumnezeu. Deci a zis către Elisei:Tu să șezi aici, că pe mine m-a trimis Domnul până la Betel. Iar Sfântul Elisei, știind de asemenea din dumneze­iasca descoperire ceea ce avea să fie, i-a răspuns:Viu este Domnul și viu este sufletul tău, că nu te voi lăsa pe tine. Deci au mers amândoi până la Betel. Iar fiii prorocilor care locuiau în Betel, apropiindu-se deosebi de Elisei, i-au zis:Oare pricepi tu că Domnul va lua pe stăpânul tău de la tine, pe deasupra capului tău? Elisei a răspuns: Cunosc și eu, dar tăceți. După aceasta Sfântul Ilie a zis către Elisei: Tu șezi aici, că pe mine m-a trimis Domnul la Ierihon. Elisei a răspuns:Viu este Domnul și viu este sufletul tău, că nu te voi lăsa. Și au mers amândoi la Ierihon.

Și apropiindu-se fiii prorocilor din Ierihon de Elisei, i-au zis: Oare pricepi că Domnul va lua astăzi pe stăpânul tău de la tine, pe deasupra capului tău? Elisei a răspuns:Am priceput, tăceți. Sfântul Ilie a zis către Elisei:Șezi aici, că Domnul m-a trimis la Iordan. Elisei a zis:Viu este Domnul și viu este sufletul tău, că nu mă voi depărta de tine. Și au mers amândoi, iar 50 de bărbați din fiii prorocilor s-au dus în urma lor, de departe. Iar când amândoi sfinții proroci au ajuns la Iordan, Ilie a luat cojocul său și, învârtindu-l, a lovit apa cu dânsul și s-a despărțit în două; și au trecut amândoi ca pe uscat. Iar după ce au trecut ei Iordanul, Ilie a zis către Elisei:Cere de la mine ce vrei, mai înainte de a fi luat de la tine. Elisei a zis:Cer ca darul din tine să fie îndoit în mine. Ilie i-a zis:Greu lucru ai cerut; însă, dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, ți se va împlini cererea; iar de nu mă vei vedea, nu ți se va împlini cererea.

Și pe când mergeau ei și grăiau, deodată s-a arătat între amândoi un car de foc cu cai de foc și Ilie a fost luat spre cer. Iar Elisei privea și striga:Părinte, părinte, carul și caii lui Israel, ca și cum ar fi zis: „O, părinte, tu ai fost toată puterea lui Israel, care mai mult cu rugăciunea și cu râvna ta ai ajutat împărăția lui Israel, decât multă mulțime de viteji și de ostași înarmați”. Și nu l-a mai văzut Elisei. Deci s-a apucat de hainele sale și le-a rupt, tânguindu-se. Atunci a căzut de sus cojocul lui Ilie și, luându-l Elisei, a stat pe țărmurile Iordanului; și despărțind cu el apa ca și Ilie, a trecut pe uscat; și s-a făcut moștenitor darului care lucra în învățătorul lui.

Iar Sfântul Ilie, prorocul lui Dumnezeu, fiind luat cu trupul în carul cel de foc, până acum este viu în trup, păzindu-se de Dumnezeu în locașurile raiului. El a fost văzut în Tabor de cei trei Sfinți Apostoli în vremea Schimbării la Față a Domnului și iar se va vedea de oamenii cei muritori trupește, înaintea venirii a doua pe pământ a Domnului. în acea vreme, cel ce mai înainte a scăpat de sabia Izabelei, va pătimi de sabia lui Antihrist. Și atunci nu numai ca proroc, dar și ca mucenic în ceata sfinților se va învrednici de mai mare cinste și slavă, de la dreptul dătător de plată Dumnezeu, Cel Unul în trei fețe, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Căruia se cuvine cinstea și slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.  

Acatistul Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele) 

Condac 1

Tu, cel ce ai fost alesul Domnului pentru întoarcerea lui Israel de la închinarea lui Baal, aspru mustrător al împăraților nelegiuiți strălucind cu văpaia râvnei pentru Dumnezeu atotțiitorul, cu sfințenia vieții și a minunilor, cel ce te-ai ridicat cu trupul la ceruri și vei veni înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, laudă îți aducem ție, profetule al lui Dumnezeu Ilie, tu, care ai mare îndrăzneală către Domnul, slobozește-ne pe noi din toate nevoile și necazurile cu rugăciunile tale, pe noi cei ce-ți cântăm: Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Icos 1

Înger viețuitor în trup te-ai arătat, prorocule, prin râvna cea pentru Dumnezeu și prin viața ta curată; căci încă prunc fiind, părintele tău, Sovah, văzut-a îngeri luminați cu tine vorbind, cu foc înfășurându-te și cu văpaie hrănindu-te, arătând astfel că râvna ta e fierbinte pentru Dumnezeu și că puterea graiurilor și a vieții tale e ca o lumină neprihănită; pentru aceea, cu uimire grăim ție unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce din veac ai fost ales a sluji pentru mântuirea fiilor lui Israel;
Bucură-te, cel ce încă din pântecele maicii tale ai fost ales vestitor al adevărului și al bunei cinstiri a lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce asupra căruia s-a descoperit preaslăvita arătare, ce a minunat pe părintele tău;
Bucură-te, cel ce din tinerețe ai iubit curăția feciorelnică și tăcerea;
Bucură-te, cel ce ai urât deșertăciunile lumii și toate bucuriile ei, iar sufletul tău în întregime l-ai închinat lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu lumina înțelepciunii de Dumnezeu ai fost luminat și cu învățătura temerii de Dumnezeu din pruncie ai fost adăpat;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 2

Văzând nelegiuire și răzvrătire în Israel, preamărite profetule, te-ai întristat cu duhul și în râvna pentru slava lui Dumnezeu te-ai aprins, pentru că fiii lui Israel se închinau la idolii cei urâți și de Dumnezeu cel adevărat se îndepărtau, Căruia toate oștile cerești cu cutremur Îi cântau: Aliluia!

Icos 2

Mintea întunecându-și cu pornirile cele rele, Ahab, împăratul cel ce făcea fărădelege, lepădându-se de adevăratul Dumnezeu, Atotțiitorul, și închinându-se josnicului Baal, a înmulțit închinarea la idoli și nelegiuirea în împărăția sa. Iar tu, prorocule, ca un mare râvnitor pentru Dumnezeu, cu îndrăzneală ai înfruntat pe împărat, amenințându-l, prevestind pedeapsa pentru el și pentru împărăția sa, că trei ani și șase luni nu va cădea ploaie, nici rouă și foamete mare va fi peste tot pământul. Drept aceea, minunându-ne de râvna ta și de îndrăzneala ta cea mare pentru Dumnezeu, cu iubire grăim ție:
Bucură-te, propovăduitorul neînfricat al adevărului și mare luptător pentru cucernicie;
Bucură-te, cel ce cu râvna ta dojenești toată nelegiuirea;
Bucură-te, cel ce ai înduplecat pe Domnul îndelung-răbdătorul să nu pedepsească cu desăvârșire pe cei păcătoși;
Bucură-te, cel ce cu cuvântul ai încuiat cerul, iar pământul cel roditor l-ai făcut sterp;
Bucură-te, cel ce pentru nelegiuirea oamenilor, foamete de trei ani de la Dumnezeu ai cerut;
Bucură-te, că Domnul cel Preaînalt te-a trimis la Ahab, precum oarecând pe Moise la Faraon;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 3

Cu puterea rugăciunii tale, preaminunate prorocule, în adevăr ai încuiat cerul și n-a plouat trei ani și șase luni și a fost mare foamete peste tot pământul, până când, chinuiți de arșiță și foamete, cei nelegiuiți s-au întors către Domnul, pocăindu-se și cu umilință cântând Lui: Aliluia!

Icos 3

Având negrăită bunăvoire către tine, prorocule, vrut-a Domnul să te deosebească de fiii cei fără de lege ai lui Israel ca să nu înduri împreună cu ei foametea și setea și ți-a poruncit să te duci la râul Cherit, unde corbii te-au hrănit, aducându-ți pâine și carne. De aceea, îți aducem laudele acestea:
Bucură-te, cel ce cu postul și cu privegherea ai nimicit toate deșertăciunile și cugetările pământești;
Bucură-te, cel ce cu rugăciuni și gânduri curate, mintea ți-ai înălțat-o spre cele de sus;
Bucură-te, mărirea patriarhilor și podoaba prorocilor;
Bucură-te, lauda celor feciorelnici și mărirea cuvioșilor;
Bucură-te, îndrumătorul ierarhilor și tăria mucenicilor;
Bucură-te, că ai întors pe calea adevărului pe fiii lui Israel orbiți de nelegiuire și necredință;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 4

Vifor mare, dărâmând munți, mergea înainte, când Domnul S-a apropiat de tine în Horeb, prorocule; încă și cutremur s-a făcut, dar nu în cutremur S-a arătat Domnul, iar după cutremur foc, și nici în foc s-a arătat Domnul; ci, după foc, adiind vânt răcoritor, în el ți S-a arătat Domnul a Cărui apropiere simțind, cu veșmânt ți-ai acoperit fața, cântând cu frică și bucurie: Aliluia!

Icos 4

Auzind nelegiuitul împărat Ahab de porunca ta, ca să aduni toate semințiile lui Israel pe muntele Carmel, unde să fie aduși și profeții cei mincinoși ai lui Baal, îndată trimițând, i-a adunat pe toți și a venit și el acolo. Iar tu, râvnitor de slava lui Dumnezeu, dorind să rușinezi cu desăvârșire pe idolii cei urâți și să preaslăvești pe adevăratul Dumnezeu, ai poruncit să se pregătească două altare pentru jertfă, iar foc să nu le pună, zicând : Adevăratul Dumnezeu va fi acolo, Care la rugăciunea noastră ne va asculta, trimițând foc. Auzind acestea, poporul a grăit, zicând: Bine a zis Ilie, să fie așa; iar noi, mărindu-te, cântăm ție:
Bucură-te, marele sol al Împăratului ceresc și vestitor al sfintelor Sale porunci;
Bucură-te, diamant statornic în râvnă și stâlp neclintit al bunei cinstiri;
Bucură-te, puternice apărător al adevărului și luptător neînvins împotriva vrăjmașilor Domnului;
Bucură-te, dezrădăcinătorul necinstei ce sădești evlavia și curăția;
Bucură-te, râvnitor înflăcărat al slavei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că și în ultimele zile ale lumii acesteia vei propovădui pe adevăratul Dumnezeu și vei mustra pe antihristul cel blestemat;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 5

Împărăteasa Isabela cea fără de lege, cugetând să te stingă pe tine cel ce ești stea de Dumnezeu luminată, aprinzându-se de mânie asupra ta pentru nimicirea profeților ei mincinoși a pus la cale uciderea ta. Totodată i s-a împietrit inima, nevoind să creadă în minunile tale, prorocule, nici să cunoască pe Adevăratul Dumnezeu, ca să-I cânte Lui: Aliluia!

Icos 5

Toți israelitenii văzând că, la rugăciunea ta, foc de la Domnul din cer s-a pogorât peste jertfa ta, preamărite prorocule, de s-a aprins și, mistuind-o pe ea, au ars toate : lemnele, pietrele precum și apa, căzut-au cu fețele lor la pământ, strigând : Cu adevărat Domnul Dumnezeu Acela este Dumnezeul cel adevărat ! Și au crezut oamenii în Dumnezeul ce adevărat, iar pe prorocii cei mincinoși i-au junghiat. Deci slăvind pe Atotputernicul Dumnezeu, făcătorul de minuni, ție, celui ce ai plăcut lui Dumnezeu, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai dobândit mare îndrăzneală înaintea Stăpânitorului tuturor;
Bucură-te, cel ce prin semne și minuni adevărul dumnezeiesc ai întărit;
Bucură-te, cel ce înșelăciunea demonilor ai rușinat, iar credința adevărată o ai preamărit;
Bucură-te, cel ce pe necredincioși cu adevărata cunoștință de Dumnezeu i-ai luminat;
Bucură-te, cel ce prin turnarea apei de trei ori pe jertfelnic Taina Preasfintei Treimi ai descoperit;
Bucură-te, că toată firea cea fiitoare ție s-a supus, iar focul și apa ți-au fost ascultătoare, slujind ție;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 6

Propovăduitor al cunoașterii și cinstirii de Dumnezeu te-ai arătat, prorocule, nu numai întru Israel, ci și între păgâni, căci trimis ai fost de Domnul în Sarepta Sidonului, la o văduvă săracă, hrănindu-te pe tine însuți și mai ales pe ea hrănind-o în timpul foametei, prin darul facerii de minuni și înmulțind făina și uleiul în casa ei, pe tot timpul foametei. Și după ce te-ai rugat, suflând de trei ori, ai înviat pe fiul văduvei, cântând lui Dumnezeu, Celui ce face minuni: Aliluia!

Icos 6

Strălucind cu mare râvnă pentru Dumnezeu Atotțiitorul, te-ai întristat foarte, prorocule, pentru că fiii lui Israel au părăsit legământul, au dărâmat altarele Lui și au omorât pe profeții Lui. Domnul, însă, pentru mângâierea ta, ți-a vestit că nu tot Israelul s-a îndepărtat de la El, ci are încă șapte mii de robi necunoscuți, care nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Pentru aceasta, amintindu-ne de râvna ta cea pentru Dumnezeu, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, slujitor credincios și prieten apropiat al Domnului;
Bucură-te, chip și lauda binecredincioșilor păstori;
Bucură-te, îndrumătorul mântuirii și luminătorul celor ce zac întru întuneric;
Bucură-te, cel ce îmbărbătezi pe apărătorii adevărului și-i întărești în lupte și suferințe pentru dreptate;
Bucură-te, cel ce ardeai ca o flacără serafimică pentru dragostea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că și Domnul în toate te-a ascultat și, la rugăciunea ta, toate ți le-a împlinit;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 7

Domnul cel iubitor de oameni voind să arate milostivirea Sa păcătoșilor ce se pocăiesc, după trecerea timpului de foamete profețit de tine, prorocule, prin graiul buzelor tale a trimis ploaie îmbelșugată și pașnică pământului însetat; iar fiii lui Israel învrednicindu-se de această mare milostivire, cu inimă umilită și mulțumitoare au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

O nouă fărădelege a adăugat faptelor sale celor rele necinstitul împărat Ahab, când a poruncit să-l omoare pe nevinovatul Nabot și a răpit via lui. Drept aceea, mustrând pe împăratul călcător de lege, i-ai profețit, sfinte prorocule, că, în locul unde a fost omorât Nabot, porcii și câinii îi vor linge sângele, iar pe Isabela, femeia lui o vor mânca câinii și toată casa lui va fi nimicită. Cunoscând că această profeție grozavă s-a împlinit, ne cutremurăm grăind ție unele ca acestea:
Bucură-te, groaznicule răzbunător al asupriților și asupra celor cu inima împietrită;
Bucură-te, apărător tare al orfanilor și al celor năpăstuiți;
Bucură-te, cel ce pedepsești pe călcătorii sfintelor sărbători ale Bisericii Ortodoxe;
Bucură-te, cel ce ai coborât din domnie pe defăimătorul numelui lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu cuvântul nimicești ca prin trăsnet gândurile cele rele;
Bucură-te, cel ce cunoșteai viitorul ca și prezentul, și cele îndepărtate ca pe cele apropiate le-ai prorocit;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 8

Purtare de grijă minunată și mai presus de fire ți-a arătat Domnul, prorocule, când a poruncit corbilor nesățioși și sălbatici să te hrănească, în timpul foametei lângă râul Cherit, unde îți petreceai timpul în rugăciuni și în cugetare de Dumnezeu, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8

Pe deplin ai fost împodobit cu smerenie, prorocule al lui Dumnezeu; pentru aceasta, pe cei doi sutași, care cu mândrie au venit la tine cu ostași ca să te ducă înaintea nelegiuitului împărat Ohozia, tu cu foc i-ai ars; iar pe Avdie, cel ce hrănea pe ucenicii profeților, care cu smerenie a venit la tine, l-ai miluit. Pentru aceasta, îți aducem aceste cântări de laudă:
Bucură-te, umilitorul și pedepsitorul celor îngâmfați și ocrotitorul și apărătorul celor smeriți;
Bucură-te, cel ce ești groaza judecătorilor iubitori de mită și ajutătorul celor ce judecă cu dreptate;
Bucură-te, cel ce ești sprijin celor credincioși și doborâtorul dușmanilor nelegiuiți;
Bucură-te, cel ce ești îmbrăcat cu platoșa înțelepciunii și cu dreptatea ca de un scut ai fost apărat;
Bucură-te, cel ce cu sabia râvnei de Dumnezeu ai fost înarmat și te-ai ridicat pe aripile înfrânării;
Bucură-te, cel ce cu credința ca de un coif al mântuirii ai fost acoperit și cu cununa dragostei prealuminat te-ai încununat;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 9

Toată firea omenească se minunează foarte cum tu, preamărite prorocule, ai mers 40 de zile fără să mănânci și să bei până la muntele Horeb, unde te-ai învrednicit de strălucita arătare a lui Dumnezeu Atotțiitorul și de preadulcea vorbire cu El cântându-I cu cutremur: Aliluia!

Icos 9

Ritorii cei mult-grăitori nu se pricep îndeajuns și nu înțeleg, cum tu cel cu nume mare, Sfinte Ilie, în trup omenesc fiind, asemănător nouă în neputințe, ai fost răpit cu trupul la cer prin carul și caii de foc, care ți s-au arătat ție. Deci, minunându-ne de înălțarea ta la cer, slăvim pe Dumnezeu, Cel ce te-a înălțat astfel și cu umilință te chemăm:
Bucură-te, cel ce cu minunata înfrânare ai omorât în tine pe omul cel vechi;
Bucură-te, cel ce cu focul râvnei dumnezeiești, ai ars în tine toată cugetarea cea materială;
Bucură-te, cel ce, ridicându-te la cer, neamului omenesc veselie îi dăruiești și viața veșnică o întărești;
Bucură-te, cel ce ești însemnat de la Dumnezeu cu cinstea și mărirea cea mai presus de fire și mai mult decât prorocii cei vechi ai fost preamărit;
Bucură-te, cel ce ai fost întâmpinat cu bucurie de cetele îngerești în locașurile cerești;
Bucură-te, că numele tău în toată lumea se cinstește și râvna ta pentru Dumnezeu mult se preamărește;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 10

Vrând Preabunul Dumnezeu să mântuiască poporul lui Israel de înșelăciunile lui Baal, te-a ales pe tine, mare prorocule, drept unealta voii Sale sfinte și te-a umplut cu putere dumnezeiască de a întoarce pe cei fără de lege, de a îndrepta pe cei păcătoși, de a lumina pe cei întunecați și pe toți să-i înveți a cânta lui Dumnezeu: Aliluia !

Icos 10

Zid de apărare fii nouă, preasfinte prorocule, mult mijlocind pentru potolirea mâniei lui Dumnezeu, Care pe bună dreptate ne pedepsește pe noi păcătoșii și netrebnicii cu secetă, foamete, cu vânturi nimicitoare aducătoare de boli, ca, izbăvindu-ne din nevoi, să-ți cântăm ție:
Bucură-te, cel ce prin rugăciunile tale încui și descui cerurile și trimiți pe pământ, de la Dumnezeu, belșug sau lipsă;
Bucură-te, îndelung-mijlocitorule înaintea lui Dumnezeu, cel ce trimiți ploi, liniște și rouă dătătoare de viață pe pământul amorțit;
Bucură-te, cel ce potolești valurile năprasnice ale mărilor și furtunilor groaznice și cu voia lui Dumnezeu stăpânești tunetele și fulgerele;
Bucură-te, cel ce oprești vânturile nimicitoare și ferești oamenii și necuvântătoarele de plăgile cele de moarte;
Bucură-te, hrănitorul orfanilor și al văduvelor și apărătorul celor milostivi;
Bucură-te, cel ce dobori pe prigonitorii hulitori ai credinței adevărate și alungi duhurile necurate de la credincioșii Domnului;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 11

Cântare de umilință îți aducem ție, prorocule al lui Dumnezeu, Ilie; precum ai primit ruga lui Elisei, când a cerut de la tine, ca puterea ce-o aveai să treacă asupra lui și înălțându-te spre cer, i-ai slobozit veșmântul tău, pe care luându-l a despărțit apa, precum și tu odată ai despărțit apele Iordanului, moștenind darul lui Dumnezeu ce lucra în tine, așa, acum, acoperă-ne și pe noi cu veșmântul milei tale și ne izbăvește de toate nevoile și necazurile, ca să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11

Arătatu-te-ai ca un luceafăr luminos întru Israel, prea lăudate prorocule, strălucind asemenea îngerilor cu viața și înțelepciunea ta și cu darul facerii de minuni și ai luminat pe oameni cu propovăduirea adevărului dumnezeiesc, alungând întunericul slujirii idolilor; drept aceea, lăudându-te te mărim cântând:
Bucură-te, stea strălucitoare, ce cu strălucirea ta luminezi toată lumea;
Bucură-te, făclie pururea arzătoare, care, arzând, luminezi celor ce stau în întuneric;
Bucură-te, cel ce cu mintea și cu duhul înțelepciunii ai fost luminat și cu duhul înțelegerii și întăririi ai fost împuternicit;
Bucură-te, cel ce ai fost luminat cu duhul cunoștinței și al smereniei și adăpat ai fost cu temerea de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce te-ai împodobit cu virtuțile cele înalte și cu minunile cele mai presus de înțelegere;
Bucură-te, cel ce ai împlinit pe pământ judecățile Domnului și ai uns pe împărați și proroci;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 12

Mare har ai aflat înaintea lui Dumnezeu, prealăudate prorocule Ilie, căci în viața ta pământească ai prorocit și ai săvârșit mari minuni, iar mai pe urmă, răpit cu trupul la cer și după suirea cea mai presus de fire, te-ai înfățișat pe Muntele Taborului unde Domnul S-a schimbat la față și ai vorbit cu El; și până astăzi nu încetezi a săvârși minuni și a izvorî bogăția milelor și a tămăduirilor, celor ce cu osârdie te cinstesc, cântând lui Dumnezeu cu credință: Aliluia!

Icos 12

Cântând râvna ta cea fierbinte pentru Dumnezeu și viața ta cea îngerească, precum și minunile tale cele mari și bunăvoința lui Dumnezeu arătată pentru tine, laudă aducem ție, mare proroc Ilie, cel cu nume mare, dar neputând înfățișa după cuviință, cinstea și mărirea ta, cu umilință cântăm ție unele ca acestea:
Bucură-te, chivot al dumnezeieștii măriri și locaș preasfințit al Sfintei Treimi;
Bucură-te, sfeșnic prea luminat al Bisericii neînserate și mireasma cea cu bun miros a raiului dumnezeiesc;
Bucură-te, povățuitorul pustnicilor cuvioși iar celor feciorelnici îndrumător și ajutător;
Bucură-te, cel ce îndemni pe cei păcătoși la pocăință și mijlocești viața veșnică pentru mântuirea întregului neam creștinesc;
Bucură-te, cel ce te-ai îndulcit de lumina sfinților și a negrăitei slave și pururea preaslăvești pe Dumnezeu;
Bucură-te, că la sfârșitul vremurilor vei arăta semne mari și vei săvârși minuni pentru întărirea oamenilor în credința cea adevărată spre a înfrunta pe vrăjmașul antihrist;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 13

O, preaminunate și preaînălțate prorocule al lui Dumnezeu Ilie, mare râvnitor pentru slava lui Dumnezeu, cel ce trimiți pe pământ ploile și seceta, belșugul și lipsa, ascultă această puțină rugăciune, pe care cu evlavie o aducem, și prin mijlocirea ta cea fierbinte către Domnul Dumnezeu, apără-ne de secetă, de foamete și de bolile cele aducătoare de moarte și dăruiește nouă bună întocmire a văzduhului și toată îmbelșugarea pământului întărindu-ne în dreapta credință și viață curată, ca, izbăvindu-ne de chinurile cele veșnice, să ne învrednicim de fericirea raiului cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icos 1

Înger viețuitor în trup te-ai arătat, prorocule, prin râvna cea pentru Dumnezeu și prin viața ta curată; căci încă prunc fiind, părintele tău, Sovah, văzut-a îngeri luminați cu tine vorbind, cu foc înfășurându-te și cu văpaie hrănindu-te, arătând astfel că râvna ta e fierbinte pentru Dumnezeu și că puterea graiurilor și a vieții tale e ca o lumină neprihănită; pentru aceea, cu uimire grăim ție unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce din veac ai fost ales a sluji pentru mântuirea fiilor lui Israel;
Bucură-te, cel ce încă din pântecele maicii tale ai fost ales vestitor al adevărului și al bunei cinstiri a lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce asupra căruia s-a descoperit preaslăvita arătare, ce a minunat pe părintele tău;
Bucură-te, cel ce din tinerețe ai iubit curăția feciorelnică și tăcerea;
Bucură-te, cel ce ai urât deșertăciunile lumii și toate bucuriile ei, iar sufletul tău în întregime l-ai închinat lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu lumina înțelepciunii de Dumnezeu ai fost luminat și cu învățătura temerii de Dumnezeu din pruncie ai fost adăpat;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 1

Tu, cel ce ai fost alesul Domnului pentru întoarcerea lui Israel de la închinarea lui Baal, aspru mustrător al împăraților nelegiuiți strălucind cu văpaia râvnei pentru Dumnezeu atotțiitorul, cu sfințenia vieții și a minunilor, cel ce te-ai ridicat cu trupul la ceruri și vei veni înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, laudă îți aducem ție, profetule al lui Dumnezeu Ilie, tu, care ai mare îndrăzneală către Domnul, slobozește-ne pe noi din toate nevoile și necazurile cu rugăciunile tale, pe noi cei ce-ți cântăm : Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Rugăciune către Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul

Preamărite și preaminunate prorocule al lui Dumnezeu, Ilie, care ai luminat pe pământ cu viața ta îngerească, cu râvna ta fierbinte către Dumnezeu Atotțiitorul, cu semnele și cu minunile tale, și cu marea lui Dumnezeu bunăvoință față de tine, fiind ridicat la cer cu trupul într-un car de foc; învrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului, în timpul schimbării Lui la față, acum sălășluind în locașurile raiului și stând în fața tronului Împăratului ceresc, auzi-ne pe noi păcătoșii și nevrednicii, care în ceasul acesta stăm în fața sfintei tale icoane, și cu umilință alergăm către mijlocirea ta. Roagă-te pentru noi lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, să ne dea nouă duhul pocăinței, al izbăvirii de păcate și cu atotputernica Sa bunăvoință să ne ajute să ne depărtăm din calea păcatului, îndrumându-ne spre tot lucrul bun; ca să ne întărească în lupta împotriva poftelor și a patimilor noastre, sădind în inimile noastre duhul smereniei, al blândeții, duhul iubirii de aproapele nostru, al bunătății, al răbdării, al înțelepciunii, al râvnei pentru cuvântul lui Dumnezeu și al izbăvirii aproapelui. Nimicește prin rugăciunile tale, prorocule, năravurile cele rele ale lumii, ce întinează neamul creștinesc prin necinstirea credinței dreptslăvitoare, față de rânduielile Sfintei Biserici, a poruncilor Domnului, prin necinstirea părinților și a stăpânitorilor ce ne stăpânesc, aruncând astfel lumea în bezna necinstei, a desfrâului și a pierzaniei.

Depărtează de la noi, preamărite prorocule, prin mijlocirea ta către Domnul, dreapta mânie a lui Dumnezeu; apără orașele, satele și țara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli și răni aducătoare de moarte, de neînțelegeri între frați, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri și de războiul cel dintre noi. Prin rugăciunile tale, preamărite, întărește poporul nostru binecredincios și ajută-l în toate faptele lui bune. Mijlocește, prorocule al lui Dumnezeu, păstoriților noștri râvnă fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a păstoriților, înțelepciune în purtare și învățătură, cucernicie și tărie în ispite; judecătorilor dăruiește-le nepărtinire și lepădare de pofta câștigurilor, dreptate și milă față de cei obijduiți; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă față de supuși, milă și dreaptă judecată, iar dreptcredincioșilor supunere și ascultare față de cârmuitori, cum și îndeplinirea cu sârguință a tuturor îndatoririlor lor; ca astfel, în pace și cucernicie, să petrecem veacul acesta. Să ne învrednicim de împărtășirea bunătăților celor veșnice în Împărăția lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste și închinăciune, împreună cu Tatăl cel fără de început și cu Preasfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul la vreme de secetă

Te cinstim pe tine prorocule al lui Dumnezeu, Ilie, căci pentru râvna ta întru mărirea Domnului Atotțiitorului, neputând răbda să vezi închinarea la idoli și nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai înfruntat pe regele Ahab, călcătorul de lege și pentru pedepsirea acestora prin rugăciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de trei ani pe pământul lui Israel, spre a-l îndepărta de idolii netrebnici, pentru ca să se lase de fărădelegi și de nedreptăți, să se întoarcă spre unul adevăratul Dumnezeu și spre împlinirea sfintelor Sale porunci. În timp de foamete, preaminunate, ai hrănit pe văduva din Sarepta, iar pe fiul ei cel mort, prin rugăciune l-ai înviat. După trecerea timpului de foamete prorocit, ai adunat pe Muntele Carmelului poporul israelit învechit în păcătoșenie și lepădare de Dumnezeu și prin rugăciune foc din cer ai dobândit peste jertfa ta, cu această minune întorcând pe Israel către Domnul. Pe prorocii cei mincinoși ai lui Baal i-ai rușinat, iar după aceea, prin rugăciune, cerul iarăși l-ai deschis și ploaie multă pe pământ ai dobândit, iar pe credincioșii din Israel i-ai umplut de bucurie. Către tine, preafericitul Domnului Ilie, cu umilință alergăm, noi păcătoșii și smeriții, chinuiți de arșiță și secetă: Mărturisim că nu suntem vrednici de mila și de harul lui Dumnezeu; mai curând suntem vrednici pe dreptate de amenințarea aspră a mâniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri și jale. Căci n-am umblat în frică de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci în poftele desfrânării inimilor noastre, și tot felul de greșeli fără de număr am săvârșit. Fărădelegile noastre ne-au întunecat mintea și nu suntem vrednici a ne arăta în fața Domnului și a privi la cer. Mărturisim că și noi ca și vechiul Israel, ne-am îndepărtat de Domnul Dumnezeul nostru prin fărădelegile noastre, și de nu ne închinăm lui Baal și altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor și prin poftele noastre slujim idolului; prin patima îmbuibării și a poftelor slujim idolului lăcomiei și al trufiei, idolului mândriei și al îngâmfării și mergem pe urmele împotrivirii față de Dumnezeu prin năravuri rele și slujim duhului pierzător al veacului. Mărturisim, că pentru aceea s-a închis cerul și s-a făcut ca arama, fiindcă s-au închis inimile noastre în fața milei și iubirii adevărate față de aproapele nostru. Pentru aceea pământul s-a uscat și s-a făcut neroditor, fiindcă nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune. De aceea, nu ne dă ploaie și rouă, fiindcă nu avem lacrimi de umilință și rouă dătătoare de viață a cugetului către Dumnezeu. De aceea s-au veștejit toate bucatele și toată iarba câmpului fiindcă s-a uscat în noi tot gândul cel bun. De aceea s-a întunecat văzduhul pentru că mintea noastră s-a întunecat de gânduri rele, iar inima noastră s-a întinat de poftele fărădelegii. Mărturisim că și ție, prorocul Domnului suntem nevrednici a ne ruga. Căci tu, om fiind, asemănându-te nouă prin patimi, cu viața ta asemenea îngerilor te-ai făcut și ca unul fără trup ai fost înălțat la cer; iar noi prin faptele și gândurile noastre rușinoase, sufletul nostru deopotrivă trupului l-am făcut. Tu prin post și priveghere i-ai minunat pe îngeri și pe oameni, iar noi ne-am făcut robi necumpătării și poftelor. Tu râvneai la slava lui Dumnezeu, noi însă, ne depărtăm de slăvirea Domnului și Creatorului nostru și ne rușinăm a mărturisi preamărit numele Lui. Tu ai stârpit necinstea și deprinderile rele, iar noi ne robim năravurilor lumii potrivnice Domnului mai vârtos decât poruncilor Lui și a rânduielilor Bisericii. Și câte păcate și nedreptăți n-am săvârșit noi păcătoșii! Prin păcatele noastre am istovit îndelunga răbdare a Domnului. Pentru toate acestea dreptul Judecător s-a mâniat pe noi și în mânia Lui ne-a pedepsit. Deci, cu îndrăzneală mare față de Dumnezeu și nădăjduind în iubirea ta față de neamul omenesc, cutezăm a te ruga, mărite prorocule. Milostiv fii față de noi nemernicii și nevrednicii, roagă pe Atotbunul Dumnezeu să nu se mânie pe noi până în sfârșit, ca să ne piardă pentru fărădelegile noastre, ci să ne trimită pământului însetat ploaie îmbelșugată și curată și să ne dăruiască roadă bogată și buna-întocmire a văzduhului; mijlocește mila Împăratului ceresc, dar nu pentru noi păcătoșii și nevrednicii, ci pentru aleșii robii Lui care nu și-au plecat genunchii în fața lui Baal al lumii acesteia, pentru blândețea și curăția copiilor, pentru dobitoacele cele necuvântătoare și pentru păsările cerului, care îndură din pricina fărădelegilor noastre și pier de foame, de arșiță și de sete. Dobândește pentru noi prin rugăciunile tale bine-plăcute lui Dumnezeu: duhul pocăinței și al smereniei, duhul blândeții și al înfrânării, al iubirii, al răbdării, al temerii de Dumnezeu și al bunei cinstiri, ca astfel, întorcându-ne de la căile necinstei la calea cea dreaptă a faptelor bune, să umblăm în lumina poruncilor Domnului și să ajungem la bunurile făgăduite nouă, binecuvântând pe Cel fără de început Dumnezeu-Tatăl, pe iubitorul de oameni Unul-Născut Fiul Său și pe sfințitorul Duh Preasfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Paraclisul Sfântului Slăvitului Proroc Ilie Tesviteanul

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinam și să cădem la Însusi Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. 

Dumnezeu este Domnul și s-au arătat nouă. Bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).

Troparul

Glasul al 4-lea 

Podobie: Cel Ce Te-ai înălțat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule.

Pe văzătorul tainelor celor negrăite și pe Prorocul cel plin de râvnă al Dumnezeului Celui viu lăudându-l, să strigăm din adâncul sufletului: Ilie, cel cu nume mare, cu rugăciunile tale izbăvește-ne de nevoi și primejdii de tot felul, de toată vătămarea și stricăciunea, pe noi cei ce alergăm la acoperământul tău, văzătorule de Dumnezeu. (de două ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum şi pururea și în vecii vecilor. Amin.

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că, de n-ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte, că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi ce este viclean înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale şi să biruieşti când Te vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei, şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi bucuria mântuirii Tale şi cu duh povăţuitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necinstitori la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, aş fi dat: arderi de tot nu vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul zdrobit, inimă zdrobită şi smerită Dumnezeu nu va defăima. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Canonul

Glasul al 8-lea

(având acrostih în grecește: Dă-mi, fericite Ilie, har dumnezeiesc)
Alcătuire a lui Iosif.

Cântarea 1

Irmos: Pe Faraon cel ce se purta în căruţă l-a afundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel cel ce fugea, mergătorul cel pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

Sufletul meu cel mort înviază-l, ca pe fiul văduvei, și luminează-mă, fericite, cu dumnezeiești virtuți; către viață călăuzește-mă și desfătării celei veșnice arată-mă părtaș, împreună cu tine, pe mine cel ce m-am lăsat pradă plăcerilor.

Când te-ai născut tu, zărit-a părintele tău o minune preamare cu adevărat, că te-a văzut hrănit cu foc și înfășat într-o flacără, fericite. De aceea, cu rugăciunile tale, izbăvește-mă de focul cel veșnic.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Sporind întru poruncile Dumnezeului tău, cu râvnă ai râvnit pururea Domnului, cel ce ești cu adevărat fericit; de aceea, întărește-mă să fac voia lui Dumnezeu, plin de râvnă dumnezeiască, pentru ca, mântuit fiind, să te cinstesc pe tine.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Dumnezeu Cel mai presus de ființă S-a întrupat din tine, preanevinovată, și pentru noi S-a arătat om ca noi. Pe Acesta, Preacurată, cu osârdie roagă-L pentru mine, cel ce am păcătuit mai mult decât toți oamenii, ca să mă mântuiesc și să mă izbăvesc de osândă.

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut acoperişul bolţii cereşti şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte cu dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, unule Iubitorule de oameni.

Pe preoții rușinii, ca pe niște vrăjmași, i-ai ucis, slăvite Prorocule, aprins fiind de râvnă pentru Dumnezeu. Pentru aceasta strig ție: De faptele rușinii și de focul cel veșnic izbăvește-mă.

Pe tine te pun înainte rugător preamare către Dumnezeu, ca cel ce poți, fericite, să mă mântuiești de tot răul. Pleacă-te către smerita mea rugăciune și nu mă trece cu vederea pe mine cel ce mă rog ție.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Dumnezeu, plinitorul a toate, te-a mărit pe tine, odinioară, slăvite Ilie, printr-o pasăre hrănindu-te, Prorocule. Pe Acesta roagă-L, să mă facă părtaș desfătării celei veșnice și luminii celei ce va să fie.

Și acum şi pururea și în vecii vecilor. Amin.

Ușă nepătrunsă ce duci către Dumnezeu, Fecioară, ușile pocăinței deschide-mi-le, rogu-mă, curățind întinăciunea păcatelor mele cu ploaia milei tale, de Dumnezeu dăruită.

Stihiri:

Stinge, slăvite Prorocule, Ilie Tesvitene, cărbunii cei aprinși ai patimilor noastre, cu puterea rugăciunii tale, de Dumnezeu înțelepțite.

Caută cu milostivire, prealăudată, de Dumnezeu Născătoare, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Cântarea a 4-a

Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat; pentru aceasta cu Prorocul Avacum strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Înduplecat-a Dumnezeu râvna ta cea de foc și la o femeie văduvă te-a trimis să o hrănești, Ilie, cel ce mai înainte, prin amenințarea unei femei, fusesei surghiunit, dumnezeiescule. De aceea, te rog, sufletul meu cel flămând hrănește-l cu dumnezeiești daruri.

Norii cumpliți ai păcatelor mă acoperă, furtunile vieții mă învifo­rează și suflă cu putere împotriva sufletului meu vânturile răutății. Prorocule de Dumnezeu grăitor, fii mie cârmaci, îndreptându-mă spre limanul mântuirii.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Tărie sufletului, tărie trupului dăruiește-mi, fericite Ilie, făcând rugăciune către Domnul slavei, Cel ce bolile tuturor le alungă, și mă călăuzește ca să trec nevătămat de smintelile vieții, că pe tine te pun înainte bun ocrotitor.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Împreună cu toate puterile cerești, împreună cu toți Prorocii și Mucenicii, cu Apostolii și Cuvioșii, roagă-te, Stăpână preanevinovată, ca să dobândesc mântuirea eu, cel ce mult am păcătuit, și să mă izbăvesc de osânda cea viitoare.

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Nori dătători de ploaie ai adus, aprins fiind de râvna credinței. Dar, rogu-mă ție, Ilie, cu sfințita ta mijlocire, sufletul meu, ce se topește de văpaia poftelor, cu dumnezeiască ploaie adapă-l și mă mântuiește.

Preot arătându-te, preafericite, i-ai jertfit cu mâinile tale, cele neatinse de spurcăciuni, pe preoții ce lucrau cele de ocară; deci, rogu-mă ție, Prorocule, păzește-mă nevătămat de tot păcatul cel de ocară.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Lucruri minunate ai săvârșit prin credință, Prorocule, aprinzând jertfele cu sfintele rugăciuni. De aceea, neîncetat mă rog ție: Aprinde în inima mea sfânta dragoste care mistuie patimile mele cele materialnice.

Și acum şi pururea și în vecii vecilor. Amin.

Ca o ploaie S-a pogorât întru tine Cuvântul Cel mai presus de ființă. Pe Acesta roagă-L, Fecioară, să-mi reverse acum picături curate de umilință, care spală toată întinăciunea relelor mele celor nenumărate, Preacurată.

Cântarea a 6-a

Irmos: Curățește-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă, căci către Tine am strigat și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

Milos­tiv fii mie, Mântuitorule, celui ce mult Ți-am greșit nebunește, și izbăvește-mă de osânda cea de acolo, având rugători către Tine pe marele Ilie și pe neprihănita Ta Maică.

Ca un săditor al curăției, păzește-mă pe mine cu sufletul curat; ca un râvnitor, Ilie, umple cugetul meu de dumnezeiască râvnă, ca să îndepărtez năvălirile răutății.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Postind, ai săvârșit cale de patruzeci de zile, doar o dată mâncând, cu ajutor dumnezeiesc. De aceea te rog, purtătorule de Dumnezeu, întărește-mă spre a mă înfrâna de la toată fărădelegea.

Și acum şi pururea și în vecii vecilor. Amin.

Ușa lui Dumnezeu, deschide smeritului meu suflet sfintele intrări prin care mărturisindu-mă voi pătrunde, și dezlegare de rele voi lua, Născătoare de Dumnezeu.

Stihiri

Stinge, slăvite Prorocule, Ilie Tesvitene, cărbunii cei aprinși ai patimilor noastre, cu puterea rugăciunii tale, de Dumnezeu înțelepțite.

Curată, care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netălcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum şi pururea și în vecii vecilor. Amin.

Condacul

glasul al 2-lea

Prorocule al lui Dumnezeu, Ilie cel cu nume mare, de primejdiile vieții cele de tot felul, de felurite boli și de tot necazul ce vine de la vrăjmași izbăvește, cu rugăciunile tale cele fierbinți, pe cei ce cu dragoste pururea te laudă și te cinstesc, și cu dumnezeieștile străluciri luminează sufletele noastre.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Glasul al 2-lea

Pentru rugăciunile Prorocului Tău, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Același glas:

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.

Stihira

Glasul al 6-lea

Podobie: Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub sfânt acoperământul tău!

Prorocule de Dumnezeu înțelepțite, cel ce ești slobod de patimi, îngere pământesc și omule ceresc, pe tine te rog, râvnitorule, grăbește și izbăvește viața noastră de sminteli și de primejdii, de tot necazul și de vrăjmașii cei nelegiuiți, cu rugăciunile tale; alungă toată boala și cere pentru noi iertare de greșeli, Ilie, văzătorule de Dumnezeu, ocrotitorule și tămăduitorule al credincioșilor, și mântuiește-ne de cumplita osândă a iadului.

Doamne, miluiește (de 12 ori)

Cântarea a 7-a

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a rușinat, oarecând, în Babilon. Pentru aceasta tinerii în cuptor, cu bucurie săltând ca într-o grădină verde, au cântat: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.

De poporul cel pierdut milostivindu-te, din râvnă pentru credință, cu sfinte rugăciuni, foc ai pogorât, slăvite, spre arderea sfintei jertfe; de aceea, te rog, de văpaia cea veșnică izbăvește-mă și mă mântuiește.

Învrednicitu-te-ai a vedea în Muntele Tabor fața lui Dumnezeu, pe Care roagă-L, Prorocule, să treacă cu vederea păcatele mele și în ziua judecății, cu suflet neosândit, să văd a Lui față.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Pe calea vieții mergând, multe rătăciri întâmpin. Bunul meu ocrotitor, călăuzește-mă cu a ta ocârmuire; întărește-mă, Ilie, pe mine cel ce mă clatin cu mintea și mă plec plăcerilor trupului.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Te laud, prealăudată, și măresc, de Dumnezeu dăruită, a ta curată naștere. Ajută-mi mie, celui înviforat de valurile vieții, și dă smeritului meu suflet umilința cea care curăță întinăciunile.

Cântarea a 8-a

Irmos: De șapte ori cuptorul, chinuitorul hal­­deilor, l-a ars nebunește, pentru ci­­n­­­s­titorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceștia izbăviți de o putere mai mare, Făcă­torului și Izbăvitorului a strigat: Ti­neri binecuvântați-L, preoți lăudați-L, po­poa­re preaînălțați-L întru toți vecii.

Vas care încape dumnezeiescul Duh te-am cunoscut pe tine, Ilie, îngere pământesc, cel ce sufli foc de râvnă dumnezeiască, cel ce alungi păgânătatea și mustri împărați, cel ce ungi profeți și îi tai cu sabia pe preoții rușinii; pentru aceasta strigăm ție: De rușinea ce va să fie izbăvește-ne.

Un car de foc te-a luat de pe pământ pe tine cel aprins de râvna cea dumnezeiască, Ilie, de Dumnezeu insuflate. De aceea, te rog, în carul virtuților tale, ridică mintea mea din toate relele de pe pământ și fă rugăciune către Dumnezeul și Împăratul tuturor ca să ajung la moștenirea cea cerească.

Cu viu cuvânt ai închis cerul ce dă ploaie. Acum, cu al tău cuvânt duhovnicesc, deschide-mi, Sfinte, rogu-mă, ușile pocăinței, trimițând sufletului meu ploile umilinței, și mă mântuiește pe mine cel ce strig: Preoți, binecuvântați, popoare, preaînălțați pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Cinstind Treimea cea de o putere, de o ființă și de un tron, într-o singură Dumnezeire slăvim pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, Raza cea neapusă, Puterea împreună-ocârmu­itoare, și cântăm într-un glas: Preoți, binecuvântați, popoare, preaînălțați întru toți vecii.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Emanuil, Dătătorul legii dreptei credințe și Învățătorul pocăinței, din tine născându-Se a răsărit. Pe Acesta acum roagă-L, Preasfântă Stăpână, să-mi deschidă ușile dreptății și să mă mântuiască pe mine cel ce strig: Preoți, binecuvântați, popoare, preamălțați pe Hristos în veci.

Cântarea a 9-a

Irmos: Înfricoșatu-s-a de aceasta...

A vedea în adiere preasubțire pe Dumnezeu, a vedea pe Cel Puternic te-ai învrednicit, slăvite, subțiindu-ți mai întâi trupul prin viețuire pustnicească. De aceea te rog, cu rugăciunile tale, subțiază grosimea minții mele luminând-o cu razele cele dumnezeiești ale pocăinței.

Precum odinioară ai trecut Iordanul, despărțindu-l cu cojocul, preafericite, așa și șuvoaiele păcatelor mele cele grele usucă-le, trimițând sufletului meu în fiecare zi ploi de lacrimi pricinuitoare mie de iertare și bucurie, Prorocule de Dumnezeu grăitor.

De smintelile vieții cele de tot felul, de tot necazul venit de la vrăjmașii cei nelegiuiți, de boală trupească și de rătăcire sufletească, Prorocule slăvite, strig ție, ca unui bun ocrotitor al meu, cu rugăciunile tale, de acestea izbăvește-mă și de a gheenei veșnică osândă.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Fost-ai răpit la cer, Ilie slăvite, lăsându-i lui Elisei al Duhului har îndoit, pe care ți l-a cerut. Împreună cu acesta cere neîncetat biruința din cer asupra patimilor, pentru cei ce te laudă și prăznuiesc cu dragoste și cu bucurie multă pomenirea ta.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Glasurile robilor tăi, ca o bună, nu le trece cu vederea, Stăpână preanevinovată, ci cu osârdie roagă-L pe Făcătorul a toate să dăruiască celor binecredincioși iertare și tărie sufletească, împărtășirea și strălucirea dumnezeieștii Împărății.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Megalinariile

Veniți, în cântări să cinstim pe cel înflăcărat și râvnitor, care a fost răpit în car de pe pământ, pe înaintemergătorul celei de a doua veniri a lui Hristos, pe Ilie Tesviteanul.

Harul tămăduirilor primindu-l de la Dumnezeu, Ilie, vindeci patimi grele; de aceea, pe cei ce te cheamă cu credință vindecă-i de patimile sufletului și ale trupului.

Toate oștirile îngerilor, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli și toți Sfinții, cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciune ca să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Troparul

Glasul al 2-lea

Înger în trup, temeiul Prorocilor, al doilea înaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei har, alungă bolile și pe cei leproși curățește. Pentru aceasta, și celor ce-l cinstesc îl izvorăște tămăduiri.

Stihira

Glasul al 2-lea 

Podobie: Când de pe lemn...

Veniți, mulțimea ortodocșilor, să aducem, în psalmi, cântare cu adevărat armonioasă, și pe propovăduitorul lui Hristos să-L lăudăm, pe omul cel ceresc, pe dumnezeiescul Ilie; și să strigăm către el zicând: Pe toți cei ce săvârșesc cu credință sfântă pomenirea ta, cu rugăciunile tale, izbăvește-i de năpăstile cele de tot felul.

Glasul al 8-lea

Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.

Glasul al 2-lea

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin. 

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria la Sărbătoarea Sfântului Slăvitului Proroc Ilie Tesviteanul

Cântarea 1

Glasul 1

Irmos: Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel Ce a făcut minunate minuni cu braţ înalt şi a mântuit pe Israel, că S-a preaslăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca Una care ai născut pe Fiul Cel fără de ani sub ani Întrupat, Preasfântă Curată, toate patimile cele de peste ani ale sufletului meu, cel cu totul pătimaş, le vindecă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rănile sufletului meu, Preacurată şi învârtoşarea inimii, întunecarea gândului şi alunecările minţii pierde-le, ca o Milostivă, cu rugăciunile tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ceea ce ai născut pe Mântuitorul, Lumina mea, din întuneric mă izbăveşte şi de chinurile cele veşnice de acolo, Preacurată; ca, fiind mântuit, să laud măririle tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întunecările minţii mele, ceea ce eşti cu totul fără prihană, cu lumina ta goneşte-le; că tu ai născut Lumina cea mai presus de minte şi dăruieşte-mi ca o bună să văd Lumina care din tine a Răsărit nouă.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Să se întărească inima mea în voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Care peste ape ai întărit cerul al doilea şi ai întemeiat pământul peste ape, Atotputernice.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Nerodirea gândului meu celui sterp toată o goneşte şi aducător de roadă prin fapte bune sufletul meu îl arată, Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, Ajutătoarea creştinilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izbăveşte-mă de toată osânda şi de multe sminteli ale şarpelui, de focul de veci şi de întuneric, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care ne-ai născut nouă Lumina Cea Neînserată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De judecata ta cea neîmblânzită şi de focul nestins de acolo şi de răspunsul cel înfricoşător, eu cu totul mă înspăimântez; grăbeşte de mă izbăveşte mai înainte de sfârşit, ca o Bună, pe mine, robul tău.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Fecioară cu totul fără prihană; că pe cei stricaţi, cu roada lemnului, prin Crucea Lui, i-ai făcut părtaşi nestricăciunii cu dumnezeiescul dar.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Cu Duhul văzând mai înainte, Prorocule Avacum, Întruparea Cuvântului, ai propovăduit grăind: Când se vor apropia anii Te vei cunoaşte, când va veni vremea Te vei arăta. Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fecioară Preasfântă, Cortul Cel Nespurcat, pe mine, cel spurcat cu greşelile, curăţeşte-mă acum cu picăturile cele preacurate ale îndurărilor tale şi-mi dă mână de ajutor, ca să cânt: Slavă ţie, Curată, de Dumnezeu Preaslăvită!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Biserică Sfinţită te-ai arătat lui Dumnezeu, Cel Ce S-a sălăşluit întru tine mai presus de cuget, Fecioară. Pe Acela roagă-L să ne curăţească pe noi de întinăciunea păcatelor, ca să ne cunoaştem casă şi locaş Duhului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Miluieşte-mă, ceea ce ai născut Izvorul milei, Născătoare de Dumnezeu şi dezleagă cumplita neputinţă a sufletului meu şi învârtoşarea inimii, izvoare de lacrimi şi umilinţă dumnezeiască mai înainte de sfârşit dăruindu-mi, cu mijlocirile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cunoscându-te prorocul, cu Duhul lui Dumnezeu, munte umbrit pe tine mai înainte te-a însemnat, Curată. Pe cei topiţi de văpaia multor greşeli curăţeşte-i cu mijlocirile tale, Fecioară, ceea ce singură eşti îndreptarea oamenilor.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pacea Ta o dă nouă, Fiule al lui Dumnezeu; că fără de Tine alt Dumnezeu nu cunoaştem, numele Tău numim; că Dumnezeu al celor vii şi al celor morţi Tu eşti.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ochii inimii mele deschide-i, Curată, ca să văd luminat dumnezeiasca strălucire şi a ta negrăită slavă, ca să dobândesc milă şi slavă veşnică.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

În două voiri pe Unul din Cinstita Treime ai născut, Preacurată, Care poartă Un Ipostas. Pe Acela roagă-L cu osârdie să ne mântuim noi toţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Preacurată, ca Una care ai născut pe Mântuitorul şi Dumnezeu roagă-L ca, de tot necazul şi de boli şi de chinuri, să păzească pe robul tău cel netrebnic.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă pe Cel Ce L-ai născut mai presus de cuget, Fecioară, să mântuiască pe cei ce strigă către tine cu credinţă: Bucură-te, Fecioară cu totul fără prihană; Bucură-te, Binecuvântată, ceea ce eşti folositoare lumii.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Prorocului Iona urmând, grăiesc: viaţa mea din stricăciune o scapă, Bunule; şi mă mântuieşte, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce cânt: Slavă Ţie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mă rog ţie, Celei după adevăr Bună şi Cort Nespurcat, pe mine cel spurcat cu multe păcate, spală-mă de toată înşelăciunea cu mijlocirea ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ocârmuitoare fii mie, celui ce sunt învăluit pururea în marea cumplitelor ispite ale vieţii şi mă mântuieşte, la limanul mântuirii îndreptându-mă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întreitele valuri ale gândurilor şi asuprelile patimilor şi adâncul păcatelor învăluiesc ticălosul meu suflet. Ajută-mi, Stăpână Sfântă!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Măriri pururea ţi-a făcut ţie Hristos: pe Acela roagă-L pururea să mărească spre mine milele Sale cele bogate, de Dumnezeu Dăruită.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: De tinerii Tăi cei din cuptor, Mântuitorule, nu s-a atins, nici nu i-a supărat pe ei focul. Atunci cei trei cu o gură cântau şi binecuvântau, grăind: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sufletul robului tău, cel ce se spurcă totdeauna, Preasfântă Curată, sfinţeşte-l; cumplita robie a minţii, împietrirea inimii şi năvălirea demonilor degrab le pierde.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mintea mea, cea omorâtă cu patimile trupului, ceea ce eşti cu totul fără prihană, înviaz-o şi cele plăcute lui Dumnezeu mă întăreşte a face, ca să te măresc şi să slăvesc pururea bunătatea ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Omoară-mi, Stăpână Curată, patimile trupului meu; şi spurcăciunea cea rea a smeritului meu suflet curăţeşte-o, Fecioară şi de clevetirea nevăzuţilor vrăjmaşi mă scapă şi mă izbăveşte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

La tine, Preasfântă Cinstită Curată, noi robii tăi totdeauna ziua şi noaptea cădem, cu gând umilit rugându-ne, ca să aflăm noi mântuire de păcate cu rugăciunile tale.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Cel de care se înfricoşează îngerii şi toate oştirile ca de Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L, preoţi, preaslăviţi-L, tineri, binecuvântaţi-L, popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Întrupatu-S-a din tine cu dumnezeiască cuviinţă Cel fără trup. Pe Acela roagă-L, Preacurată, să omoare patimile sufletului meu şi să-l învieze pe el, fiind omorât de demult cu păcatul cel rău.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vindecat-ai sfărâmarea lui Adam celui din ţărână, pe Mântuitorul şi Dumnezeu născând, Preacurată. Pe Acela roagă-L să vindece rănile sufletului meu cel fără vindecare bolnav.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ridică-mă pe mine, cel ce zac în adâncul răutăţilor şi pe vrăjmaşii cei ce se luptă cu mine biruieşte-i; şi sufletul meu, cel rătăcit cu felurite desfătări, Curată, nu-l trece cu vederea, ci-l miluieşte şi-l mântuieşte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Vindecă, Preacurată, patimile inimii mele, ceea ce ai născut pe Doctorul tuturor şi cetei drepţilor mă arată părtaş, Fecioară, pe Hristos rugând.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Norul cel Purtător de Lumină, întru care Stăpânul tuturor din cer ca ploaia pe lână S-a Pogorât şi S-a Întrupat pentru noi, făcându-Se Om Cel fără de început, să o slăvim toţi, ca pe Maica cea Curată a Dumnezeului nostru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Iubitor de păcate fiind, întru nepurtare de grijă petrec şi de judecata cea fără de milă mă cutremur, Curată. De care cu sfinte rugăciunile tale păzeşte-mă neosândit, dumnezeiască Mireasă, ca să te fericesc pe tine pururea ca pe o folositoare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mă înspăimântez de Divanul şi de ochiul Fiului tău, de Care nimic nu poate fi tăinuit, Fecioară. Fapte de ruşine am săvârşit pe pământ şi pentru aceasta către tine strig: Cu totul Îndurată Stăpână, ajută-mi şi din nevoia cea de atunci să mă scoţi şi să mă mântuieşti, Curată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cât va fi de înfricoşătoare ziua întrebării, Fecioară, cât va fi de groaznic răspunsul, cât va fi de cumplită ruşinea; cine va putea să stea atunci? Preacurată Stăpână, miluieşte pătimaşul meu suflet şi mai înainte de sfârşit dă-mi iertare, Curată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască, pe mine cel întunecat cu toate asuprelile vicleanului şi cu toate răutăţile şi care am mâniat pe Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără prihană, luminează-mă, povăţuindu-mă la fapte bune, ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea...

Pe tine, ca pe ceea ce numai tu eşti între femei Fecioară, care ai născut fără sămânţă pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile omeneşti te fericim. Că Focul dumnezeirii s-a sălăşluit întru tine şi ca pe un prunc cu lapte ai hrănit pe Făcătorul şi Domnul. Pentru aceasta, neamul îngeresc şi omenesc după vrednicie măresc preasfântă naşterea ta şi cu un glas grăim către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce se închină cu credinţă naşterii tale celei fără sămânţă.

Canon de rugăciune către Sfântul Slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul (1)

Troparul Sfântului Slăvitului Proroc Ilie Tesviteanul

Glasul al 4-lea

Cel ce a fost înger în trup, temeiul prorocilor, al doilea Înaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie Măritul, care a trimis de sus lui Elisei dar, goneşte bolile şi pe cei leproşi curăţeşte. Pentru aceasta şi celor ce-l cinstesc pe dânsul le izvorăşte tămăduiri.

 

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmos: Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă că S-a proslăvit.

Stih: Sfinte Prorocule Ilie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Voind noi a cânta puterea minunilor Prorocului Ilie, cea cu foc însuflată, cu vrednicie să chemăm puterea limbii celei cinstite şi cu chip de foc a Duhului.

Stih: Sfinte Prorocule Ilie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Milostiveşte-te, de Dumnezeu purtătorule şi strâmtorarea limbii celei nepricepute şi prostimea glasului deschide-o cu lucrarea Duhului, Celui Ce este întru tine şi o limpezeşte spre lauda minunilor tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dai cele mai presus de fire, Cuvinte, celor ce se supun cinstitelor Tale porunci şi ascultătoare faci uşile ploii prin Duhul, cuvânt întărit făcând.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce Singura eşti Binecuvântată, Vistieria bogăţiei cea Curată şi Dumnezeiască, curăţeşte-mă de întinăciunea cea necurată a patimilor, cerându-mi iertare de greşelile mele.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Stih: Sfinte Prorocule Ilie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cât este de preacuvios, prorocule, Ospătătorul ce ţi-a făcut ţie ospăţ prin corb, Cel Ce satură cu bunăvoinţă tot ce viază, Căruia toţi îi cântăm: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este sfânt fără numai Tu, Doamne.

Stih: Sfinte Prorocule Ilie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mulţumită să fie Făcătorului de bine şi Chivernisitorului, Cel Ce a hrănit pe văduva şi pe prorocul cu purtarea de grijă în chip de negrăit, Căruia toţi îi cântăm: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este sfânt fără numai Tu, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel ce ai încuiat norii cei aducători de ploaie, ca să nu plouă, ai făcut rămăşiţele de mâncare să nu se împuţineze pentru femeia din Sarepta, cea lipsită de hrană, grăind: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este sfânt fără numai Tu, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Numai tu Singură mai mult decât toţi cei din veci de mari lucruri te-ai învrednicit şi mai presus de fire; că pe Dumnezeu Cel Neîncăput în toată făptura în pântece L-ai primit şi L-ai Întrupat. Pentru aceasta, pe tine, de Dumnezeu Născătoare, cu credinţă te cinstim.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Prorocule Ilie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tăietor de rădăcina răutăţii te-ai arătat cu adevărat, prorocule şi săditor de bunătate; pentru aceasta te cinstim.

Stih: Sfinte Prorocule Ilie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ocărâtu-te-a pe tine cu cuvinte văduva ce te hrănea, prorocule, pentru moartea fiului său, la învierea lui îndemnându-te.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Însemnat-a lămurit slava Treimii cu suflarea cea de trei ori, pe fiul viu maicii dăruindu-l.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca o Viţă Roditoare, Curată, pe Strugurele Cel Ce izvorăşte tuturor vinul mântuirii, în pântece L-ai purtat.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru Lumina Poruncilor Tale îndreptează-ne pe noi, că afară de Tine pe alt dumnezeu nu cunoaştem.

Stih: Sfinte Prorocule Ilie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Legea cea părintească pe tine ca pe un rugător preaadevărat te-a arătat de minuni făcător, cel ce ai schimbat firile şi cu ape ai ars jertfa cea cuvioasă, Sfinte Prorocule Ilie.

Stih: Sfinte Prorocule Ilie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un slujitor al adevărului, Preafericite Ilie, preabine ai ruşinat pe prorocii cei de urâciune, puterea Treimii lămurit închipuind.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu cuvântul Darului fiind tu preot, Sfinte Ilie, ai înjunghiat pe preoţii urâciunilor cu nevinovatele tale mâini, cu râvna ca şi cu o haină arhierească împodobit fiind.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ţie, ca Ceea ce ai născut pe Hristos Atoatefăcătorul, grăim: Bucură-te, Curată; Bucură-te, Ceea ce ne-ai răsărit nouă Lumina; Bucură-te, Ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cel Neîncăput.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Întru adâncul păcatelor fiind ţinut, Hristoase, şi în noianul vieţii mă învăluiesc; ci precum pe Iona din fiară, aşa şi pe mine din patimi scoate-mă şi mă mântuieşte, Mântuitorule.

Stih: Sfinte Prorocule Ilie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Chip al cinstirii de Dumnezeu şi al vieţii celei preacurate, săditor al curăţiei şi îngerilor următor ai fost, Minunate Ilie, de Dumnezeu purtătorule.

Stih: Sfinte Prorocule Ilie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mâna femeii celei ucigătoare de proroci înfricoşându-te pe tine, cel ce te-ai învrednicit a lega şi a dezlega curgerea ploilor, Ilie Dumnezeiescule Proroc, te-a izgonit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înălţatu-ţi-ai ochiul minţii preaînalt, plecându-ţi genunchii, prin sfinţită rugăciune dezlegare făcând şi brazdele pământului le-ai săturat cu ploaie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rugul cel ce s-a împreunat în Sinai cu focul fără de ardere, mai înainte te-a însemnat pe tine, pururea Fecioară, Ceea ce nu ştii de mire, de Dumnezeu Născătoare.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Prorocule şi înainte văzătorule al lucrurilor celor mari ale lui Dumnezeu, Sfinte Proroc Ilie cel cu nume mare, care cu cuvântul tău ai oprit norii cei curgători de apă, roagă pentru noi pe Unul, Iubitorul de oameni.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Pe rugul cel gândit, care dedemult s-a văzut de Moisi în munte, arzându-se nears, pe tine Preacurată  şi Sfântă Fecioară cu împreună glăsuire întru cântări te mărim.

Stih: Sfinte Prorocule Ilie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu preaslăvire îmbrăcându-te cu putere închipuită ţie de la Dumnezeu, cu o mâncare patruzeci de zile lungă cale ai călătorit, Prorocule Ilie, Minunate. Pentru aceasta, în Horeb dănţuind, ai cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Prorocule Ilie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vânt lin şi preasubţire, nu vânt cu vifor, nici cutremur, nici foc îngrozitor ţi-a arătat Domnul ţie pe Muntele Horeb, Sfinte Prorocule Ilie, celui ce cu râvnă ai urmat lui Dumnezeu Atotputernicul. Pentru aceasta lui Iisus celui blând ai cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De arătarea lui Dumnezeu te-ai învrednicit şi de prorocie ca şi marele Moise, proroci şi împăraţi ungând prin Duhul, Prorocule Ilie Minunate. Şi slavei lui Hristos văzător fiind în Tabor, ai cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

În pântecele tău, Preacurată, sălăşluindu-Se mai presus de fire Cuvântul Cel Preabun al lui Dumnezeu Tatăl, iarăşi ne-a zidit pe noi şi de viaţa cea din Eden ne-a învrednicit. Pentru aceasta, ţie, de Dumnezeu Născătoare, toţi credincioşii acum închinându-ne, cântăm: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.

Stih: Sfinte Prorocule Ilie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După dreptate a luat Ahab neamului său vătămare cu totul pierzătoare, prin mustrarea prorocului, spre răsplătire, pentru pizma spurcatei ucideri. Iar Tesviteanul, din gând suflător de foc, cânta cântare Dătătorului de viaţă: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Plouatu-ţi-a ţie, Prorocul Ilie, ca unui slujitor preaales al lui Dumnezeu, foc din cer, care a ars pe cei de două ori câte cincizeci ce se rânduise. Că Celui Ce ţine hrana cea pururea vieţuitoare, cu dumnezeiască cuviinţă cântare ai cântat: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Hristos, Odrasla Cea Dumnezeiască a Fecioarei, prin dumnezeiască întrupare te-a arătat pe tine tăinuitor, ca pe un săditor al curăţiei, arâtându-ţi în Tabor Lumina Cea Necuprinsă a Dumnezeirii în Trupul Său, ţie celui ce cântai: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe tine Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel Ce a Răsărit mai înainte de soare, Care Trupeşte la noi a venit, din coapsele cele fecioreşti negrăit L-ai Întrupat, Binecuvântată Preacurată, de Dumnezeu Născătoare, te mărim.

Stih: Sfinte Prorocule Ilie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neumblată de oameni călătorie pe pământ săvârşind şi cu cojocul curgerea Iordanului trecând Tesviteanul, mergător în căruţă prin văzduh fiind, pe sub cer mergătoare străină călătorie a făcut prin Duhul.

Stih: Sfinte Prorocule Ilie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu râvna cinstirii de Dumnezeu Sfântul Proroc Tesviteanul fiind aprins, în căruţă în chipul focului s-a suit, cojocul aruncându-l peste Elisei, de care a se tăinui nu s-a putut, îndoit dumnezeiesc dar lăsându-i.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În chip lămurit, văzătorul de Dumnezeu, Ilie Tesviteanul, a văzut în Tabor împreună cu Moise cele ce ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi inima oamenilor pământeni nu le-a gândit: pe Domnul Atotstăpânitorul Întrupat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, Pierzătoare a osândirii celei grele de demult, Îndreptătoare a strămoaşei, Pricină a apropierii neamului omenesc către Dumnezeu şi Podul către Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea...

Ca un Proroc al dumnezeieştii Lumini cu adevărat, pe prorocii cei mincinoşi surpându-i şi prin aceasta ai mustrat pe Ahav cel ce făcea fărădelege, învăţându-l să nu se închine lui Baal, preamărite. Şi cu rugăciune ai cerut de sus ape, pentru care te-ai şi înălţat către Domnul, Sfinte Prorocule Ilie, în căruţă de foc şezând. Pentru aceasta, grăim către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea...

Pe tine, ca pe Ceea ce numai tu eşti între femei Fecioară, care ai născut fără sămânţă pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile omeneşti te fericim. Că Focul Dumnezeirii s-a Sălăşluit întru tine şi ca pe un prunc cu lapte ai hrănit pe Făcătorul şi Domnul. Pentru aceasta, neamul îngeresc şi omenesc după vrednicie măresc preasfântă naşterea ta şi cu un glas grăim către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce se închină cu credinţă naşterii tale celei fără sămânţă.

Rugăciune către Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul

Preamărite și preaminunate proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, care ai luminat pe pământ cu viața ta îngerească, cu râvna ta fierbinte către Dumnezeu Atotțiitorul, cu semnele și cu minunile tale, și cu marea lui Dumnezeu bunăvoință față de tine, fiind ridicat la cer cu trupul într-un car de foc; învrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului, în timpul schimbării Lui la față, acum sălășluind în locașurile raiului și stând în fața tronului Împăratului ceresc, auzi-ne pe noi păcătoșii și nevrednicii, care în ceasul acesta stăm în fața sfintei tale icoane, și cu umilință alergăm către mijlocirea ta.

Roagă-te pentru noi lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, să ne dea nouă duhul pocăinței, al izbăvirii de păcate și cu atotputernica Sa bunăvoință să ne ajute să ne depărtăm din calea păcatului, îndrumâdu-ne spre tot lucrul bun; ca să ne întărească în lupta împotriva poftelor și a patimilor noastre, sădind în inimile noastre duhul smereniei, al blândeții, duhul iubirii de aproapele nostru, al bunătății, al răbdării, al înțelepciunii, al râvnei pentru cuvântul lui Dumnezeu și al izbăvirii aproapelui. Nimicește prin rugăciunile tale, proorocule, năravurile cele rele ale lumii, ce întinează neamul creștinesc prin necinstirea credinței dreptslăvitoare, față de rânduielile Sfintei Biserici, a poruncilor Domnului, prin necinstirea părinților și a stăpânitorilor ce ne stăpânesc, aruncând astfel lumea în bezna necinstei, a desfrâului și a pierzaniei.

Depărtează de la noi, preamărite proorocule, prin mijlocirea ta către Domnul, dreapta mânie a lui Dumnezeu; apără orașele, satele și țara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli și răni aducătoare de moarte, de neînțelegeri între frați, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri și de războiul cel dintre noi. Prin rugăciunile tale, preamărite, întărește poporul nostru binecredincios și ajută-l în toate faptele lui bune. Mijlocește, proorocule al lui Dumnezeu, păstoriților noștri râvna fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a păstoriților, înțelepciune în purtare și învățătura, cucernicie și tărie în ispite; judecătorilor dăruiește-le nepărtinire și lepădare de pofta câștigurilor, dreptate și milă față de cei obijduiți; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă față de supuși, milă și dreaptă judecată, iar dreptcredincioșilor supunere și ascultare față de cârmuitori, cum și îndeplinirea cu sârguință a tuturor îndatoririlor lor; ca astfel, în pace și cucernicie, să petrecem veacul acesta. Să ne învrednicim de împărtășirea bunătăților celor veșnice în Împărăția lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste și închinăciune, împreună cu Tatăl cel fără de început și cu Preasfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. 

Paraclisul Sfântului Slăvitului Proroc Ilie Tesviteanul

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinam și să cădem la Însusi Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. 

Dumnezeu este Domnul și s-au arătat nouă. Bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).

Troparul

Glasul al 4-lea 

Podobie: Cel Ce Te-ai înălțat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule.

Pe văzătorul tainelor celor negrăite și pe Prorocul cel plin de râvnă al Dumnezeului Celui viu lăudându-l, să strigăm din adâncul sufletului: Ilie, cel cu nume mare, cu rugăciunile tale izbăvește-ne de nevoi și primejdii de tot felul, de toată vătămarea și stricăciunea, pe noi cei ce alergăm la acoperământul tău, văzătorule de Dumnezeu. (de două ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum şi pururea și în vecii vecilor. Amin.

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că, de n-ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte, că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi ce este viclean înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale şi să biruieşti când Te vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei, şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi bucuria mântuirii Tale şi cu duh povăţuitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necinstitori la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, aş fi dat: arderi de tot nu vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul zdrobit, inimă zdrobită şi smerită Dumnezeu nu va defăima. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Canonul

Glasul al 8-lea

(având acrostih în grecește: Dă-mi, fericite Ilie, har dumnezeiesc)
Alcătuire a lui Iosif.

Cântarea 1

Irmos: Pe Faraon cel ce se purta în căruţă l-a afundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel cel ce fugea, mergătorul cel pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

Sufletul meu cel mort înviază-l, ca pe fiul văduvei, și luminează-mă, fericite, cu dumnezeiești virtuți; către viață călăuzește-mă și desfătării celei veșnice arată-mă părtaș, împreună cu tine, pe mine cel ce m-am lăsat pradă plăcerilor.

Când te-ai născut tu, zărit-a părintele tău o minune preamare cu adevărat, că te-a văzut hrănit cu foc și înfășat într-o flacără, fericite. De aceea, cu rugăciunile tale, izbăvește-mă de focul cel veșnic.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Sporind întru poruncile Dumnezeului tău, cu râvnă ai râvnit pururea Domnului, cel ce ești cu adevărat fericit; de aceea, întărește-mă să fac voia lui Dumnezeu, plin de râvnă dumnezeiască, pentru ca, mântuit fiind, să te cinstesc pe tine.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Dumnezeu Cel mai presus de ființă S-a întrupat din tine, preanevinovată, și pentru noi S-a arătat om ca noi. Pe Acesta, Preacurată, cu osârdie roagă-L pentru mine, cel ce am păcătuit mai mult decât toți oamenii, ca să mă mântuiesc și să mă izbăvesc de osândă.

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut acoperişul bolţii cereşti şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte cu dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, unule Iubitorule de oameni.

Pe preoții rușinii, ca pe niște vrăjmași, i-ai ucis, slăvite Prorocule, aprins fiind de râvnă pentru Dumnezeu. Pentru aceasta strig ție: De faptele rușinii și de focul cel veșnic izbăvește-mă.

Pe tine te pun înainte rugător preamare către Dumnezeu, ca cel ce poți, fericite, să mă mântuiești de tot răul. Pleacă-te către smerita mea rugăciune și nu mă trece cu vederea pe mine cel ce mă rog ție.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Dumnezeu, plinitorul a toate, te-a mărit pe tine, odinioară, slăvite Ilie, printr-o pasăre hrănindu-te, Prorocule. Pe Acesta roagă-L, să mă facă părtaș desfătării celei veșnice și luminii celei ce va să fie.

Și acum şi pururea și în vecii vecilor. Amin.

Ușă nepătrunsă ce duci către Dumnezeu, Fecioară, ușile pocăinței deschide-mi-le, rogu-mă, curățind întinăciunea păcatelor mele cu ploaia milei tale, de Dumnezeu dăruită.

Stihiri:

Stinge, slăvite Prorocule, Ilie Tesvitene, cărbunii cei aprinși ai patimilor noastre, cu puterea rugăciunii tale, de Dumnezeu înțelepțite.

Caută cu milostivire, prealăudată, de Dumnezeu Născătoare, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Cântarea a 4-a

Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat; pentru aceasta cu Prorocul Avacum strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Înduplecat-a Dumnezeu râvna ta cea de foc și la o femeie văduvă te-a trimis să o hrănești, Ilie, cel ce mai înainte, prin amenințarea unei femei, fusesei surghiunit, dumnezeiescule. De aceea, te rog, sufletul meu cel flămând hrănește-l cu dumnezeiești daruri.

Norii cumpliți ai păcatelor mă acoperă, furtunile vieții mă învifo­rează și suflă cu putere împotriva sufletului meu vânturile răutății. Prorocule de Dumnezeu grăitor, fii mie cârmaci, îndreptându-mă spre limanul mântuirii.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Tărie sufletului, tărie trupului dăruiește-mi, fericite Ilie, făcând rugăciune către Domnul slavei, Cel ce bolile tuturor le alungă, și mă călăuzește ca să trec nevătămat de smintelile vieții, că pe tine te pun înainte bun ocrotitor.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Împreună cu toate puterile cerești, împreună cu toți Prorocii și Mucenicii, cu Apostolii și Cuvioșii, roagă-te, Stăpână preanevinovată, ca să dobândesc mântuirea eu, cel ce mult am păcătuit, și să mă izbăvesc de osânda cea viitoare.

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Nori dătători de ploaie ai adus, aprins fiind de râvna credinței. Dar, rogu-mă ție, Ilie, cu sfințita ta mijlocire, sufletul meu, ce se topește de văpaia poftelor, cu dumnezeiască ploaie adapă-l și mă mântuiește.

Preot arătându-te, preafericite, i-ai jertfit cu mâinile tale, cele neatinse de spurcăciuni, pe preoții ce lucrau cele de ocară; deci, rogu-mă ție, Prorocule, păzește-mă nevătămat de tot păcatul cel de ocară.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Lucruri minunate ai săvârșit prin credință, Prorocule, aprinzând jertfele cu sfintele rugăciuni. De aceea, neîncetat mă rog ție: Aprinde în inima mea sfânta dragoste care mistuie patimile mele cele materialnice.

Și acum şi pururea și în vecii vecilor. Amin.

Ca o ploaie S-a pogorât întru tine Cuvântul Cel mai presus de ființă. Pe Acesta roagă-L, Fecioară, să-mi reverse acum picături curate de umilință, care spală toată întinăciunea relelor mele celor nenumărate, Preacurată.

Cântarea a 6-a

Irmos: Curățește-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă, căci către Tine am strigat și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

Milos­tiv fii mie, Mântuitorule, celui ce mult Ți-am greșit nebunește, și izbăvește-mă de osânda cea de acolo, având rugători către Tine pe marele Ilie și pe neprihănita Ta Maică.

Ca un săditor al curăției, păzește-mă pe mine cu sufletul curat; ca un râvnitor, Ilie, umple cugetul meu de dumnezeiască râvnă, ca să îndepărtez năvălirile răutății.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Postind, ai săvârșit cale de patruzeci de zile, doar o dată mâncând, cu ajutor dumnezeiesc. De aceea te rog, purtătorule de Dumnezeu, întărește-mă spre a mă înfrâna de la toată fărădelegea.

Și acum şi pururea și în vecii vecilor. Amin.

Ușa lui Dumnezeu, deschide smeritului meu suflet sfintele intrări prin care mărturisindu-mă voi pătrunde, și dezlegare de rele voi lua, Născătoare de Dumnezeu.

Stihiri

Stinge, slăvite Prorocule, Ilie Tesvitene, cărbunii cei aprinși ai patimilor noastre, cu puterea rugăciunii tale, de Dumnezeu înțelepțite.

Curată, care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netălcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum şi pururea și în vecii vecilor. Amin.

Condacul

glasul al 2-lea

Prorocule al lui Dumnezeu, Ilie cel cu nume mare, de primejdiile vieții cele de tot felul, de felurite boli și de tot necazul ce vine de la vrăjmași izbăvește, cu rugăciunile tale cele fierbinți, pe cei ce cu dragoste pururea te laudă și te cinstesc, și cu dumnezeieștile străluciri luminează sufletele noastre.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Glasul al 2-lea

Pentru rugăciunile Prorocului Tău, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Același glas:

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.

Stihira

Glasul al 6-lea

Podobie: Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub sfânt acoperământul tău!

Prorocule de Dumnezeu înțelepțite, cel ce ești slobod de patimi, îngere pământesc și omule ceresc, pe tine te rog, râvnitorule, grăbește și izbăvește viața noastră de sminteli și de primejdii, de tot necazul și de vrăjmașii cei nelegiuiți, cu rugăciunile tale; alungă toată boala și cere pentru noi iertare de greșeli, Ilie, văzătorule de Dumnezeu, ocrotitorule și tămăduitorule al credincioșilor, și mântuiește-ne de cumplita osândă a iadului.

Doamne, miluiește (de 12 ori)

Cântarea a 7-a

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a rușinat, oarecând, în Babilon. Pentru aceasta tinerii în cuptor, cu bucurie săltând ca într-o grădină verde, au cântat: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.

De poporul cel pierdut milostivindu-te, din râvnă pentru credință, cu sfinte rugăciuni, foc ai pogorât, slăvite, spre arderea sfintei jertfe; de aceea, te rog, de văpaia cea veșnică izbăvește-mă și mă mântuiește.

Învrednicitu-te-ai a vedea în Muntele Tabor fața lui Dumnezeu, pe Care roagă-L, Prorocule, să treacă cu vederea păcatele mele și în ziua judecății, cu suflet neosândit, să văd a Lui față.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Pe calea vieții mergând, multe rătăciri întâmpin. Bunul meu ocrotitor, călăuzește-mă cu a ta ocârmuire; întărește-mă, Ilie, pe mine cel ce mă clatin cu mintea și mă plec plăcerilor trupului.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Te laud, prealăudată, și măresc, de Dumnezeu dăruită, a ta curată naștere. Ajută-mi mie, celui înviforat de valurile vieții, și dă smeritului meu suflet umilința cea care curăță întinăciunile.

Cântarea a 8-a

Irmos: De șapte ori cuptorul, chinuitorul hal­­deilor, l-a ars nebunește, pentru ci­­n­­­s­titorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceștia izbăviți de o putere mai mare, Făcă­torului și Izbăvitorului a strigat: Ti­neri binecuvântați-L, preoți lăudați-L, po­poa­re preaînălțați-L întru toți vecii.

Vas care încape dumnezeiescul Duh te-am cunoscut pe tine, Ilie, îngere pământesc, cel ce sufli foc de râvnă dumnezeiască, cel ce alungi păgânătatea și mustri împărați, cel ce ungi profeți și îi tai cu sabia pe preoții rușinii; pentru aceasta strigăm ție: De rușinea ce va să fie izbăvește-ne.

Un car de foc te-a luat de pe pământ pe tine cel aprins de râvna cea dumnezeiască, Ilie, de Dumnezeu insuflate. De aceea, te rog, în carul virtuților tale, ridică mintea mea din toate relele de pe pământ și fă rugăciune către Dumnezeul și Împăratul tuturor ca să ajung la moștenirea cea cerească.

Cu viu cuvânt ai închis cerul ce dă ploaie. Acum, cu al tău cuvânt duhovnicesc, deschide-mi, Sfinte, rogu-mă, ușile pocăinței, trimițând sufletului meu ploile umilinței, și mă mântuiește pe mine cel ce strig: Preoți, binecuvântați, popoare, preaînălțați pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Cinstind Treimea cea de o putere, de o ființă și de un tron, într-o singură Dumnezeire slăvim pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, Raza cea neapusă, Puterea împreună-ocârmu­itoare, și cântăm într-un glas: Preoți, binecuvântați, popoare, preaînălțați întru toți vecii.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Emanuil, Dătătorul legii dreptei credințe și Învățătorul pocăinței, din tine născându-Se a răsărit. Pe Acesta acum roagă-L, Preasfântă Stăpână, să-mi deschidă ușile dreptății și să mă mântuiască pe mine cel ce strig: Preoți, binecuvântați, popoare, preamălțați pe Hristos în veci.

Cântarea a 9-a

Irmos: Înfricoșatu-s-a de aceasta...

A vedea în adiere preasubțire pe Dumnezeu, a vedea pe Cel Puternic te-ai învrednicit, slăvite, subțiindu-ți mai întâi trupul prin viețuire pustnicească. De aceea te rog, cu rugăciunile tale, subțiază grosimea minții mele luminând-o cu razele cele dumnezeiești ale pocăinței.

Precum odinioară ai trecut Iordanul, despărțindu-l cu cojocul, preafericite, așa și șuvoaiele păcatelor mele cele grele usucă-le, trimițând sufletului meu în fiecare zi ploi de lacrimi pricinuitoare mie de iertare și bucurie, Prorocule de Dumnezeu grăitor.

De smintelile vieții cele de tot felul, de tot necazul venit de la vrăjmașii cei nelegiuiți, de boală trupească și de rătăcire sufletească, Prorocule slăvite, strig ție, ca unui bun ocrotitor al meu, cu rugăciunile tale, de acestea izbăvește-mă și de a gheenei veșnică osândă.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Fost-ai răpit la cer, Ilie slăvite, lăsându-i lui Elisei al Duhului har îndoit, pe care ți l-a cerut. Împreună cu acesta cere neîncetat biruința din cer asupra patimilor, pentru cei ce te laudă și prăznuiesc cu dragoste și cu bucurie multă pomenirea ta.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Glasurile robilor tăi, ca o bună, nu le trece cu vederea, Stăpână preanevinovată, ci cu osârdie roagă-L pe Făcătorul a toate să dăruiască celor binecredincioși iertare și tărie sufletească, împărtășirea și strălucirea dumnezeieștii Împărății.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Megalinariile

Veniți, în cântări să cinstim pe cel înflăcărat și râvnitor, care a fost răpit în car de pe pământ, pe înaintemergătorul celei de a doua veniri a lui Hristos, pe Ilie Tesviteanul.

Harul tămăduirilor primindu-l de la Dumnezeu, Ilie, vindeci patimi grele; de aceea, pe cei ce te cheamă cu credință vindecă-i de patimile sufletului și ale trupului.

Toate oștirile îngerilor, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli și toți Sfinții, cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciune ca să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Troparul

Glasul al 2-lea

Înger în trup, temeiul Prorocilor, al doilea înaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei har, alungă bolile și pe cei leproși curățește. Pentru aceasta, și celor ce-l cinstesc îl izvorăște tămăduiri.

Stihira

Glasul al 2-lea 

Podobie: Când de pe lemn...

Veniți, mulțimea ortodocșilor, să aducem, în psalmi, cântare cu adevărat armonioasă, și pe propovăduitorul lui Hristos să-L lăudăm, pe omul cel ceresc, pe dumnezeiescul Ilie; și să strigăm către el zicând: Pe toți cei ce săvârșesc cu credință sfântă pomenirea ta, cu rugăciunile tale, izbăvește-i de năpăstile cele de tot felul.

Glasul al 8-lea

Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.

Glasul al 2-lea

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.