Î𝗻𝗰𝗲𝗽𝗲 𝗽𝗼𝘀𝘁𝘂𝗹 𝗔𝗱𝗼𝗿𝗺𝗶𝗿𝗶𝗶 𝗠𝗮𝗶𝗰𝗶𝗶 𝗗𝗼𝗺𝗻𝘂𝗹𝘂𝗶

 

În aceste două săptămâni binecuvântate, să ne rugăm mai mult Maicii Domnului și să citim, după putere, 𝗣𝘀𝗮𝗹𝘁𝗶𝗿𝗲𝗮 𝗠𝗮𝗶𝗰𝗶𝗶 𝗗𝗼𝗺𝗻𝘂𝗹𝘂𝗶 — 𝗰â𝘁𝗲 𝗱𝗼𝘂ă 𝗰𝗮𝘁𝗶𝘀𝗺𝗲 𝗽𝗲 𝘇𝗶.

Suntem slabi în credință, săraci în fapte bune și fără îndrăznire înaintea lui Dumnezeu. Dar avem o Mamă în cer, care nu părăsește sufletul care o cheamă cu smerenie.

Nu venim la ea pentru a-L ocoli pe Hristos, ci pentru ca, prin rugăciunile ei, să ne apropiem mai curat de El.

Să nu lăsăm acest post să treacă numai prin schimbarea hranei, ci să postim de la mânie, judecată, cuvânt rău și nepăsare.

𝗣𝗿𝗲𝗮𝘀𝗳â𝗻𝘁ă 𝗡ă𝘀𝗰ă𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝗗𝘂𝗺𝗻𝗲𝘇𝗲𝘂, 𝗿𝗼𝗮𝗴ă-𝘁𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗻𝗼𝗶, 𝗰𝗲𝗶 𝗻𝗲𝗽𝘂𝘁𝗶𝗻𝗰𝗶𝗼ș𝗶, ș𝗶 𝗻𝘂 𝗻𝗲 𝗹ă𝘀𝗮 𝘀ă 𝘁𝗿𝗲𝗰𝗲𝗺 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁 𝗽𝗼𝘀𝘁 𝗳ă𝗿ă 𝗳𝗼𝗹𝗼𝘀 𝘀𝘂𝗳𝗹𝗲𝘁𝗲𝘀𝗰!

Postul Adormirii Maicii Domnului, una dintre principalele perioade de pregătire duhovnicească din Biserica Ortodoxă, începe vineri, 31 iulie, şi se încheie două săptămâni mai târziu, în 15 august, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Lăsatul secului pentru acest post se face în 30 iulie. Postul Adormirii Maicii Domnului este stabilit de Biserică pentru reamintirea virtuților Sfintei Fecioare Maria și a postului cu care ea însăși s-a pregătit, după tradiție, pentru trecerea la cele veșnice. Tipicul cel mare și Învățătura pentru posturi din Ceaslovul Mare specifică în Postul Adormirii Maicii Domnului: ● ajunare lunea, miercurea și vinerea, până la Ceasul IX (aproximativ ora 15:00), când se consumă mâncare uscată; ● marțea și joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta și duminica este dezlegare la untdelemn și vin; ● de sărbătoarea Schimbării la Față este dezlegare la pește. În cele două săptămâni de post, credincioşii postesc şi acordă atenţie sporită rugăciunilor către Maica Domnului, în special Acatistului şi Paraclisului Maicii Domnului. Postul este considerat a fi mai uşor decât Postul Mare, dar mai aspru decât cel al Naşterii Domnului şi cel al Sfinţilor Apostoli. Sfântul Ioan Gură de Aur are un cuvânt pentru cei care, din diferite motive, nu pot posti: „Dacă slăbiciunea voastră trupească nu vă îngăduie să treceţi ziua fără să mâncaţi, nici un ins înţelept nu v-ar putea ţine de rău. Stăpânul nostru e blând şi cu omenie, nu ne cere de nimic peste puterile noastre”. „Dacă ne cere să ne înfrânăm de la mâncare şi să postim, aceasta nu-i fără un temei şi nu aşa, numai ca să stăm fără să mâncăm, ci pentru că dezlipindu-ne de lucrurile acestei lumi, să ne încredinţăm celor ale sufletului în toată vremea care ne stă la îndemână”. „Dacă am duce viaţa într-un duh cumpătat, dacă toată vremea noastră slobodă ar fi hărăzită lucrurilor duhovniceşti, dacă ne-om atinge de hrană numai pentru a ne îndestula nevoile şi vom folosi întreaga noastră viaţă în lucrări bune, n-am avea ce face cu ajutorul pe care ni l-ar da postul”. „Dar firea omenească trândavă fiind, atrasă mai ales spre moleşeală şi bucurie, stăpânul nostru, cel plin de bunătate, ca un duios părinte, a închipuit pentru noi leacul postului, ca să smulgă moliciunea din inimile noastre şi să ne facă să ne strămutăm grija de la lucrările lumii acesteia la cele duhovniceşti”. Învățătură de credință creștină ortodoxă menţionează că „sunt scutiţi de ajunare numai copiii, lăuzele, bătrânii şi bolnavii sau cei neputincioşi, precum şi cei aflaţi în situaţii speciale”. Încă din primele secole, postul menţionat nu se ținea peste tot în același timp și în același mod: ○ Creștinii din Antiohia posteau doar o singură zi, la praznicul Schimbării la Față a Domnului. ○ În zona Constantinopolului se postea numai patru zile. ○ Creștinii din Ierusalim posteau opt zile. Urmare a acestei situaţii, Biserica a luat atitudine asupra stabilității acestui post. În 1166 a avut loc la Constantinopol un sinod prezidat de Patriarhul locului respectiv, Luca Chrisoberg, unde s-a hotărât ca „postul să înceapă în ziua de 1 august și să se termine în dimineața zilei de 15 august, când începem sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului”. Post binecuvântat și cu folos duhovnicesc!