O scrisoare îndrumătoare de la vârstnicul Ephraim din Arizona despre reacțiile celui rău, durerea inimii și schimbarea divină prin Dorința lui Isus.

 

Iubitul meu fiu duhovnicesc,

Am primit scrisoarea ta și am simțit povara care îți apasă sufletul în această perioadă de încercare. Nu te teme și să nu slăbești în credință. Ceea ce experimentezi acum este războiul nevăzut pe care vrăjmașul mântuirii îl pornește împotriva oricărui suflet care dorește să se apropie de Dumnezeu.

Când omul hotărăște să se trezească din somnul păcatului și să înceapă lupta duhovnicească, reacțiile celui rău nu întârzie să apară. Diavolul nu suportă să vadă un suflet care scapă din ghearele sale. De aceea, el va reacționa cu furie, aducând asupra ta gânduri de deznădejde, tulburare, mânie nejustificată și hule. Îți va șopti la urechea inimii că lupta ta este zadarnică și că ești prea păcătos pentru a fi iertat. Toate aceste atacuri violente sunt, de fapt, dovada că ai pornit pe calea cea bună. Dacă vrăjmașul te lovește atât de crunt, înseamnă că simte că te pierde.

În mijlocul acestei furtuni, este firesc ca sufletul tău să simtă o adâncă durere a inimii. Această durere are însă o dublă natură. Pe de o parte, este suferința provocată de săgețile otrăvite ale ispititorului. Pe de altă parte, dacă o unim cu pocăința, ea devine acea „întristare după Dumnezeu” despre care vorbesc Sfinții Părinți. Durerea inimii este plugul care desțelenește pământul uscat al sufletului nostru, pregătindu-l să primească sămânța harului. Plânge înaintea Domnului, varsă-ți lacrimile în taina chiliei tale și folosește această durere ca pe un combustibil pentru rugăciune. O inimă frântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

Să știi însă că nicio sforțare omenească, nicio tehnică și nicio ambiție personală nu pot aduce vindecarea adevărată. Schimbarea divină a omului din interior nu se face prin puterea noastră, ci prin Dorința lui Isus. Mântuitorul nostru Hristos Tânjește după mântuirea ta mai mult decât dorești tu însuți. El dorește să intre în cămara inimii tale, să alunge întunericul și să așeze acolo pacea Sa care covârșește orice minte. Tot ceea ce ne cere El este consimțământul nostru, smerenia noastră și strigătul neîncetat după ajutor.

Când valurile ispititorului devin prea mari și simți că te scufunzi, nu încerca să te lupți cu argumente logice împotriva gândurilor de la cel rău. Aleargă imediat la Numele cel Sfânt. Strigă cu toată puterea sufletului, chiar și printre suspine: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”. În acest Nume se află toată puterea de a risipi legiunile de demoni și de a transforma durerea în bucurie pascală.

Rabdă, fiul meu, fă-ți datoria de ostaș al lui Hristos și lasă restul în seama milei Sale. Schimbarea cea minunată va veni la vremea potrivită, ca o rouă cerească peste inima ta obosită.

Te încredințez acoperământului Maicii Domnului și mă rog ca Domnul Iisus să îți dăruiască tărie, pace și lumină pe calea mântuirii.

Cu părintească dragoste și binecuvântare,
Avva Efrem

Starețul Efrem din Arizona ne învață că inima este centrul vieții spirituale, locul unde se poartă lupta cu cel rău și unde omul se întâlnește cu Dumnezeu . Prin dureri, încercări și practicarea continuă a Rugăciunii Inimii, credinciosul poate depăși capcanele celui rău și poate experimenta o schimbare divină profundă .

Iată câteva dintre învățăturile sale fundamentale extrase din scrierile și conferințele sale duhovnicești:

• Lupta cu Cel Rău: Diavolul folosește viclenia, slava deșartă și gândurile de mândrie sau deznădejde pentru a distruge sufletul . Starețul ne îndeamnă să nu purtăm dispute raționale cu gândurile aduse de cel rău, ci să ne refugiem imediat în Hristos prin rugăciune .
• Durerea Inimii și Încercările: Suferințele și bolile sunt permise de Dumnezeu ca un instrument de curățire și trezire duhovnicească . Când trecem prin durere, lacrimile curăță vederea sufletului, iar Dumnezeu ne percepe fiecare bătălie și nu ne lasă fără mângâierea Sa .
• Schimbarea prin Numele lui Iisus: Rostirea stăruitoare a Rugăciunii lui Iisus („Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă”) arde demonii și aduce lumina harului înlăuntru . Prin dorința și dragostea pentru Iisus, inima se curățește de patimi și devine un altar al prezenței Sale .