Se poate si fara Halloween !

 

 Sfântul Serafim de Vâriţa – MEDICAMENTE DUHOVNICEȘTI

 

“Măcar o dată în viață trebuie să aprindem o lumânare pentru cei pe care noi i-am jignit, i-am înșelat, le-am furat ceva sau nu le-am întors datoriile”.

“Când i se plângeau părintelui Serafim de clevetiri, el spunea: Lăsați să se vorbească despre noi, iar noi să ne străduim să facem”.

“Nu o dată repeta starețul cât îi este de trebuincioasă creștinului rugăciunea pentru vrăjmași. Iată cuvintele lui: Numaidecât să te rogi pentru vrăjmași, căci dacă nu te rogi e ca și cum ai turna gaz pe foc și flacăra se mărește din ce în ce mai mult. Totdeauna și pentru toate, chiar și pentru necazuri, mulțumește-I Domnului și Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu”.

Când cineva era vreodată grav bolnav, starețul îl sfătuia să ia câte o lingură de apă sfințită din oră în oră. Spunea că nu sunt medicamente mai puternice ca apa și uleiul sfințit“.

“Cât de des ne îmbolnăvim numai din aceea că nu ne rugăm înainte de masă și nu chemăm binecuvântarea lui Dumnezeu asupra mâncării. Înainte, oamenii făceau toate cu rugăciunea pe buze: când arau se rugau, de asemenea și semănatul și secerișul grânelor îl făceau tot cu rugăciune. Acum noi nu mai cunoaștem ce fel de oameni au pregătit ceea ce noi mâncăm, fiindcă de multe ori alimentele sunt pregătite cu cuvinte de hulă, cu batjocură și blasfemie.

De aceea neapărat trebuie să stropim cu aghiasmă de la Bobotează deoarece ea sfințeste totul și se poate mânca ceea ce am pregătit fără să ne tulburăm. Tot ceea ce mâncăm noi este darul lui Dumnezeu pentru noi, oamenii; prin mâncarea pe care o mâncăm, toata natura și lumea îngereasca slujește omului. Pentru aceasta, înainte de masă trebuie să ne rugăm în mod deosebit (…) Nu în zadar noi spunem: Să ai înger la masă!. Și cu adevărat îngerii sunt cu noi la masă când noi mâncăm din mâncare cu rugăciune și mulțumire“.

“Nici o picatură din lacrimile mamei nu piere în zadar! Rugăciunea mamei are mare putere“.

“Rugăciunea îngrădește și respinge cumplitele îndemnuri ale puterii întunecate. Și mai cu deosebire este puternică rugăciunea celor apropiați. Rugăciunea mamei, rugăciunea prietenului – ea are o mare putere”.

din: Alexandru Trofimov, “Sfântul Serafim de Vârița. Patericul Vâriței“, Editura Biserica Ortodoxă, Galați, 2003

Căderile ne ajută să ne smerim…

 "Simțim nevoia de a ne regăsi pe noi înșine, dar regăsirea propriului nostru suflet uitat și întunecat se face prin unirea cu Dumnezeu. Noi nu putem intra în sufletul propriu decât prin Dumnezeu, Cel dincolo de sufletul nostru. Dumnezeu poate să ne deschidă ușa propriului nostru suflet, că doar El are cheia. De aceea creștinismul începe cu primirea lui Hristos, El apoi lucrând ceea ce noi nu putem lucra" (Părintele Ghelasie de la Frăsinei).

Odată, l-a întrebat cineva (pe părintele Paisie Aghioritul):

‒ Cum este cu putinţă, Gheronda, să nu mă mândresc când văd că îmi vin gânduri înţelepte şi mă admiră colegii mei?

‒ Cele care ne vin în creier de sus, frate, sunt de la Dumnezeu. Ale noastre sunt cele pe care le scoate creierul nostru pe nas.

A fost întrebat de un altul:

‒ De ce atunci când mă rog ca să mă slobozesc de vreo patimă sau pentru vreun cunoscut al meu, câteodată mă aude Dumnezeu, iar alteori nu, deşi mă ostenesc în rugăciune?

‒ Dumnezeu ia în considerare mai mult smerenia pe care o avem, şi mai puţin osteneala pe care o depunem. Dacă avem mândrie, care aduce şi căderile, iar noi ne rugăm lui Dumnezeu să ne izbăvească de ele, iar nu de mândrie, şi El ne ascultă şi ne slobozeşte de ele, ce folos dobândim? Pentru aceasta Bunul Dumnezeu nu ne ascultă, căci multele căderi ne ajută să ne smerim. De aceea, atunci când Dumnezeu nu ne izbăveşte de patimi, trebuie să înţelegem că avem mândrie şi va trebui să-L rugăm să ne tămăduiască mai întâi de aceasta, şi atunci toate celelalte vor pleca singure.

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Epistole, Editura Evanghelismos, p. 159-160

Orice plăcere se plătește cu durere sau câte ceva despre tinerețea petrecută în păcat. Majoritatea oamenilor, mai ales atunci când sunt tineri, cad ușor pradă, la multe dezmerdări trupești. E firesc, ar zice unii că, anume la tinerețe să te îndulcești din toate plăcerile, că doar avem, ar zice mai departe, și o vorbă în această privință: trăiește-ți tinerețea. Da, e în firescul firii umane că, anume la tinerețe, poți și trebuie, să trăiești niște momente pe care nu le-ai trăit în copilărie și nu vei putea să le trăiești la bătrânețe. Dar tot pe atât de firește e și faptul că, toate trebuie săvârșite la timpul lor și cu toată chibzuința, conșteintizând că, orice acțiune și faptă are și răsplată. De aceea ne îndeamnă, nu doar Sfinții Părinți, ci și înțelepciunea lumii acestea, să fim prudenți și cu băgare de seamă atunci când înfăptuim ceva. Cuviosul Ioan Casian ne spune că, orice faptă făcută e ca o sămânță pusă în pământ, dacă e bună sămânța, vei strânge rod bun, dacă e rea sămânța, vei strânge rod rău. Dar bineînțeles că, fie din viclenia diavolului, fie din nepurtarea noastră de grijă, nu ne mai gândim și la consecințe, atunci când facem vreo faptă. Orice boală și neputință este cauza păcatului săvârșit, de care nu ne-am pocăit. Nu e o sperietură ce vreu să spun, ci e un fapt cu totul adevărat, confirmat de sfaturile duhovnicilor sporiți și învățătura Sfinților Părinți.Și anume, dacă ai fost lacom la mâncăruri și băuturi, vei suferi de boli la stomac, ficat sau pancreas; dacă ai ținut-o numai cu discotecile și dansurile, vei suferi de spate și picioare; dacă te-ai destrăbălat cu desfrânările și alte urgii păcătoase, vei avea boli organele genetale. Oare vi se pare întâmplător atâția bolnavi de cancer la prostată, cancer mamar, cancer la pancreas și alte boli asemenea. Trebuie să reținem odată pentru totdeauna, orice plăcere, se plătește cu durere. Unii, întunecați fiind la minte de cel rău, cred că tinerețea este pentru distracție, iar bătrânețea pentru pocăință.Astfel, puterea tinereții o epuizează în desfătări, lăcomii, beții, desfânări, distracții și multe plăceri păcătoase, iar bătrânețea ofilită și slăbită vor s-o dea lui Dumnezeu. De unde mai știi că apuci să ajungi la bătrânețe și, chiar de vei ajunge, nu vei putea face multe fapte. Aceasta o vedem foarte clar la majoritatea celor pe care îi avem în etate. Vei vrea atunci poate să mergi la biserică, dar nu vei putea din cauza bolii care te ține legat la pat; vei vrea să zici și tu o rugăciune, dar gura îți va fi încleștată, ochii nu vor vedea bine, memoria te va lăsa. Vei vrea să postești, dar stomacul îți va fi bolnav; vei vrea să faci și tu măcar câteva metanii, dar spatele și picioarele vor fi înțepenite; vei vrea să faci și tu o milostenie, dar pensia ta mică nu-ți va ajunge nici de medicamente; vei vrea atunci să-ți îndreptezi copiii ce au apucat pe căi greșite, dar va fi prea târziu, pentru că ei nu vor mai asculta.Vei vrea atunci să dai timpul înapoi, să fii din nou tânăr, să-ți corectezi trecutul păcătos, dar bătrânețea nu te iartă, timpul nu se va mai întoarce. De aceea fraților și surorilor, să luam aminte mai mult la sufletul și viața noastră. Chiar dacă din anumite pricini, suntem pângăriți de întunicimea păcatului, avem posibilitatea să ne curățim și să ne îndreptăm. Avem pentru aceasta Taina Spovedaniei și Sfânta Împărtășanie, care ne poate curăți și reînoi sufletește, ca să ne împotrivim cu mai multă dârzenie păcatului și patimilor. Cel mai mult se bucură Dumnezeu, ne zice părintele Arsenie Papacioc, când omul se oprește de a mai săvârși păcatul. Fie că ești tânăr încă, fie că ai ajuns la o vârstă mai înaintată, nu deznădăjdui și nu trândăvi. Îndreaptăte spre Dumnezeu și El se va îndrepta spre tine, îmbrățișându-te. Urăște păcatul și, așa cum zice Fericitul Augustin, iubește-L pe Dumneze, măcar cum ai iubit păcatul. O zi binecuvântată dragii mei cu multă sănătate și multe bucurii sufletești,credință, dragoste și nădejde în Bunul și Milostivul Dumnezeu! Fiți binecuvântați și fericiți!

Ce ai făcut ţi se va face; ce ai zis ţi se va zice; ce încarci pe altul ai să duci şi tu. Legea nestrămutată a dreptăţii lui Dumnezeu aduce peste capul tău ce ai adus şi tu peste capul aproapelui tău. Ce ai făcut ţi se va face; ce ai zis ţi se va zice; ce încarci pe altul ai să duci şi tu. Când dreptatea lui Dumnezeu se întoarce asupra noastră a sosit vremea de plată sau ispăşirea. Ispăşirea nu-i o pedeapsă de la Dumnezeu, ci un mijloc de înţelepţire, o îndreptare mai aspră. Iar fiindcă dreptatea lui Dumnezeu mereu ţine cumpănă între faptă şi răsplată, putem vorbi chiar de legea dreptăţii, ca o lege milostivă, prin care ne curăţim de petele faptelor rele. În vremea ispăşirii, când vin asupra noastră strâmtorările, dacă le răbdăm de bunăvoie, neumblând cu ocolirea, ne ajută Dumnezeu; iar de nu vrem să primim cele ce vin peste noi, că nu le înţelegem, nu ne ajută Dumnezeu, deşi El ar fi vrut. Dumnezeu nu pedepseşte toată răutatea tuturor, aici, şi numaidecât; precum nici nu slăveşte bunătatea tuturor, aici, şi numaidecât. Chiar dacă ar face aşa, atunci şi oamenii ar face binele de frică; mântuirea ar fi de silă, iar nu o faptă a libertăţii şi a dragostei. Apoi, dacă repede ar pedepsi tot răul, Dumnezeu ar fi un fricos, un neputincios, micit la o măsură omenească sau cel mult îngerească, şi ne-ar da să înţelegem că se teme de rău şi-şi apără stăpânirea, – cum fac oamenii. Ci tocmai pe faptul că îngăduie răilor să-şi facă de cap, şi-i lasă pe oameni neînfricaţi de pedeapsa năprasnică, ne dovedeşte atotputernicia Sa, veşnic liniştită asupra răului, – atotputernicie asupra căreia, prin virtutea credinţei, stăm liniştiţi şi noi, primind palmele şi scuipările răului, ca pe nişte mărturii ale neputinţei aceluia, în faţa atotputerniciei lui Dumnezeu, Care ne întăreşte cu liniştea Sa. Cu aceea că nu pedepseşte răutatea numaidecât, îi întinde ispită puternică, să se desăvârşească şi ea, spre pedeapsă sigură în ziua judecăţii. Iar dacă, totuşi, uneori pedepseşte năprasnic vreo fărădelege, o face ca să mai pună frâu răutăţii între oameni, şi mai ales să nu scadă în credinţă începătorii, şi să nu se piardă dintre oameni cunoştinţa răsplătirii după fapte. Deci, ori că răsplăteşte, ori că nu răsplăteşte, fie binele, fie răul, un lucru e sigur: că vine o răsplată sigură şi veşnică, şi că biruieşte binele asupra răutăţii. Apoi, prin răbdarea multor neştiuţi de oameni, atotputernicia şi dreptatea lui Dumnezeu, sfărâmă mereu porţile iadului, cu puterea Bisericii văzute şi nevăzute. Când cineva, cu faptele sale păcătoase, cade din dragostea Tatălui său, dă de dreptatea Lui, care, ca pe un rob, îl va readuce la cale cu sila. Îi dă şi timp, doar va simţi să vină de bună voie; dacă însă nu bagă în seamă, îi ia şi timpul şi cade fără de veste urmărit de dreptate. Părintele Arsenie Boca

Valeriu Popa spunea:

🙏Nu aveţi bani? Transformaţi hrana în medicament
Lipsa banilor este una dintre problemele frecvente cu care se confruntă majoritatea oamenilor. Soluţia pe care o pot oferi la această problemă este una simplă: „De mâncat, omul trebuie să mănânce.” Numai că ceea ce mâncăm are o influenţă uriaşă asupra sănătăţii noastre. În loc să cumpăraţi carne, care poate fi scumpă, cheltuiţi aceeaşi sumă de bani pe fructe şi legume. Obiectivele şi priorităţile pe care vi le-aţi propus trebuie să fie legate întotdeauna de sănătate.
Boala poate fi cu mult mai scumpă decât menţinerea sănătăţii.

 Pentru Împãratul Slavei, Pentru al Cerurilor Împãrat, La luptã mergem, Rãul sã-l biruim.

 

 Pentru Împãratul Slavei, Pentru al Cerurilor Împãrat, La luptã mergem, Rãul sã-l biruim.

 Cum vom birui rãul? Cu dragoste!

 Pentru Împãratul Slavei, Pentru al Cerurilor Împãrat, La luptã mergem, Rãul sã-l biruim.

▫ CALEA BUNULUI PÃRINTE TADEI. ▫

SFÂNTUL MARE MUCENIC DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR

Originea numelui Dimitrie/Dumitru e grecească şi aminteşte de vechea zeiţă Demeter, zeiţa agriculturii (a recoltei).

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, zis şi „Izvorâtorul de mir”, iar în popor numit „Sânmedru”, a rodit însutit întru Hristos cât a trăit pe pământ, iar după martiriul său a rămas cu noi - ca „pământ” binemirositor şi vindecător -, prin sfintele sale moaște.

Dimitrie se naște în una din cele mai nobile familii din Macedonia. El a fost fiul unui dregător creştin de pe vremea persecuţiilor anticreştine din secolul al III-lea, trăitor în cetatea Tesalonicului, din nordul Greciei.

Tatăl său a fost conducător al Provinciei Iliria (vestul Peninsulei Balcanice) pe vremea lui Diocleţian şi a lui Maximian-Hercules, asociatul său, funcţie care-l ţine departe de creştinism; mama, însă, era creştină, transmiţând fiului evlavia şi zestrea spirituală, ca o altă Elenă. Botezat în taină şi crescut în lumina lui Hristos, Dimitrie s-a arătat în toate vrednic şi înţelept.

Tatăl îl va instrui în arta militară, mama în vieţuirea creştinească. Dimitrie, supus şi iubitor de părinţi, s-a dovedit ascultător faţă de amândoi. Va îmbrăţişa cariera militară, bucurându-se de aprecierea tuturor, inclusiv a împăratului, care-l va numi, la propunerea tatălui, în ciuda vârstei lui, general al armatelor Tesaliei și proconsul al Greciei, iar în tainiţele sufletului va fi un creştin exemplar, fapt care se va dovedi ulterior.

În aceste vremuri vitrege, Dimitrie a făcut ceea ce şi azi este anevoie pentru mulţi – să dea cezarului ce este al său şi lui Dumnezeu, „Cel a făcut cerul şi pământul”, ceea ce se cuvine.

Biruitor în războiul contra sciților, Maximian-Galeriu, în drum spre Roma, s-a oprit la Tesalonic pentru a fi aclamat de popor și a sacrifica zeilor. Câțiva păgâni invidioși din oraș au profitat de această ocazie pentru a se plânge împăratului și a-l denunța pe Dimitrie că este creștin.

Mânia împăratului a devenit repede furie, când a aflat că Dimitrie nu doar era ucenic credincios al lui Hristos, dar și predica public credința creștină. Împăratul a poruncit să fie prins și să fie pus într-o temniță umedă din subsolul unei băi publice. Stând așa în temniță, a fost cercetat de îngerul lui Dumnezeu, care i s-a arătat întru lumină mare, cu o preafrumoasă cunună din Rai, și i-a zis lui: „Pace ție, pătimitorule al lui Hristos, Dimitrie! Îmbărbătează-te și te întărește și biruiește pe vrăjmașii tăi”.

Zicându-i acestea, i-a și pus cununa pe cap, iar Sfântul a răspuns: „Mă bucur întru Domnul și mă veselesc întru Dumnezeu, Mântuitorul meu”. Şi lăudându-se împăratul cu un om al lui, cu numele Lie, și îndemnând pe oamenii cetății să iasă să se lupte cu el, un oarecare tânăr creștin, pe nume Nestor, mergând la Dimitrie în temniță, îi zise: „Robule al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie. Roagă-te pentru mine”. Iar Sfântul însemnându-l la frunte cu semnul crucii, îi zise: „Şi pe Lie vei birui, și pentru Hristos vei mărturisi”.

Deci luând Nestor îndrăzneală din cuvintele acestea, merse de se luptă cu Lie și-i puse semeția lui jos, omorându-l. De care lucru împăratul rușinându-se, s-a mâhnit și s-a mâniat. Şi fiindcă s-a aflat că Dimitrie a îndemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostași și le-a poruncit să-l străpungă cu sulițele pe Dimitrie în temniță, pentru că a fost pricina morții lui Lie. Dar, pe când îl străpungeau cu suliţele, era acolo de faţă şi un slujitor al său, anume Lupu, căruia Dimitrie îi încredinţase din vreme testamentul cu toată averea lui – că ştia că va muri pentru Hristos – şi i-a spus s-o împartă la săraci.

Acest Lupu, după ce a văzut că Dimitrie şi-a dat duhul său sfânt în mâinile lui Dumnezeu, a luat haina şi inelul Sfântului, pe care, muindu-le în sângele cel mucenicesc, a început a face cu ele minuni mari în tot Tesalonicul şi oriunde ajungea.

Şi ajungând toate acestea până la urechile împăratului, a trimis acela ostaşi la preafericitul Lupu şi, ducându-l undeva în afara cetăţii, i-au tăiat capul. Şi aşa sluga cea bună și-a urmat păstorul şi stăpânul ei. Asemenea s-a întâmplat și cu Nestor - prietenul lui Dimitrie și mucenicul lui Hristos.

La mulți și binecuvântați ani tuturor celor ce-i poartă numele și îl cinstesc după cuviință pe Marele Mucenic Dimitrie!

Respectă viața, iubește și găsește iubire în toate lucrurile.

 

Când vezi o persoană furioasă, ține cont întotdeauna de faptul că tot ce își dorește este iubire.

Oricât de incredibil ar părea, atunci când cineva acționează din mânie și prejudecăți, nu este nimic mai mult decât dovada iubirii pe care o caută.

Sufletul uman tinde să iubească.

Așa cum plantele se întorc acolo unde se găsește un fir de lumină, adevăratul nostru sine vrea să se exprime în iubire.

Dacă există nevoia de a deteriora, de a răzbuna, de a manipula, este pentru că există o prăpastie imensă de iubire.

Trebuie să învățăm să vedem cu mai multă compasiune.

Mesajul nu este de a permite agresivității, ci de a o înțelege să nu urmeze același ciclu iar și iar, adică de a merge la rădăcina reală pentru a găsi o soluție.

Uneori tăcerea este cel mai bun răspuns dacă nu avem un mesaj liniștitor.

Luând distanța și văd lucrurile mai obiectiv și renunțând la lucrurile personale.

Cum spun unii, nimic nu este personal, este vorba doar despre filmul pe care il proiectam despre ceea ce ne-a separat de iubire, iar asta reprezinta uneori atat de multa distanta incat pare imposibil sa stabilim o legatura intre asta si ce se intampla.

Orice te confrunți, privește spre iubire, alege-o conștient.

Chiar dacă la început nu prea crezi, încearcă să imiți pe cineva care răspunde cu dragoste.

Amintiți-vă de unii dintre oamenii de la care ați primit un act de bunătate, înțelegere și compasiune atunci când ați acționat greșit.

Inspiră-te de ei și de figurile umanității care au demonstrat simplu și forțat că iubirea este cea mai puternică forță.

Violența, războaiele și atacul împotriva vieții sunt oglinzi mari ale agresiunii pe care alegem să o păstrăm unii în alții și în jurul nostru.

Totul ajută făcând parte din soluție.

Îndrăznește să te transformi, pentru că făcând asta vei deveni un mare transformator pentru mediul tău.

Amintiți-vă întotdeauna că suntem celule ale aceluiași corp.

Evitați să vă alăturați grupului siclemie dacă este posibil, pentru că astfel veți înceta să mai primiți din ceea ce nu mai doriți.

Forța vieții acționează prin conștiință, iar dacă îți pui măcar încercarea de a o iubi, își va face treaba impecabil.

Nu ne-am născut agresivi sau supărați.

Amintește-ți natura, caută să te purifici prin acte de bunătate, pentru că acestea te vor conecta cu adevăratul tău sine.

Respectă viața, iubește și găsește iubire în toate lucrurile.

TRĂIEȘTE CA FLORILE.

 

- Maestre, ce să nu mă enervez? Unii oameni sunt falși, vorbesc prea mult, mint și calomnii, alții sunt ignoranți, alții critică și judecă dur, alții sunt indiferenți. Simt ura pentru cei care sunt mincinosi si sufera cu cei care calomniaza.

- Ei bine, trăiește ca florile! Maestrul a fost avertizat.

- Cum e să trăiești ca florile? - a întrebat discipolul.

- Atenție la acele flori, a continuat doamna învățătoare, punctând niște crini frumoși care au crescut în grădină.

Se nasc în bălegar, cresc în el, dar sunt puri și parfumați. Ei extrag din îngrășământul mirositor tot ce le este util și sănătos, dar nu permit acrișeniei pământului să păteze prospețimea petalelor lor.

Este corect să fii necăjit de propriile greșeli, dar nu este înțelept să permiți acțiunilor, atitudinilor sau problemelor altora să te supere. Defectele lor sunt ale lor, nu ale tale. Și dacă nu sunt ale tale, nu ai de ce să te deranjezi.

Exersează deci, virtutea respingerii tot răul care vine din afară.

Asta, trăiește ca florile...

ADEVĂRAT TEZAUR

 ÎN NOI SE ASCUNDE UN ADEVĂRAT TEZAUR 1. Gîndiţi-vă numai la bine şi binele se va manifesta fără nici o îndoială. Dacă veţi gîndi însă în mod negativ, veţi culege roade pe măsură. Sunteţi chiar reflectarea propriilor voastre gînduri. 2. Subconştientul nu vă contrazice niciodată, ci acceptă mereu ceea ce afirmaţi în mod conştient. Nu spuneţi niciodată: - “Nu am bani destui ca să-mi cumpar asta.”, deşi poate momentan este adevărat. Mai bine spuneţi: - “Voi cumpara acest obiect. Accept total această idee.” 3. Deţineţi mereu puterea de a alege. Alegeţi, deci, sănătatea şi fericirea. Puteţi decide dacă să fiţi prietenos sau duşmănos. Alegeţi totdeauna un comportament amabil, cordial, vesel, cooperant şi întreaga lume vă va răspunde la fel. Aceasta este cel mai bun mijloc de a vă dezvolta o personalitate plină de armonie. 4. Mentalul conştient are rolul de “paznic”. Rolul său fundamental este acela de a proteja subconştientul împotriva sugestiilor negative. Urmăriţi să fiţi mereu convinşi că în curînd se va petrece ceva minunat. Cea mai mare putere cu care aţi fost înzestraţi este capacitatea de a alege. Alegeţi deci bucuria şi bunăstarea în toate aspectele vieţii. 5. Sugestiile şi afirmaţiile celorlalţi nu au nici o putere de a vă face rău. Reţineţi faptul că doar propriile gînduri vă pot influenţa. De aceea respingeţi cu tărie gîndurile sau declaraţiile celorlalţi, care nu sunt benefice şi construiţi singuri sugestii pozitive. Aveţi deci puterea de a alege modul în care veţi acţiona. 6. Supravegheaţi-vă mereu afirmaţiile. Veţi primi raspuns chiar la cele mai neînsemnate cuvinte. Nu spuneţi niciodată: “Voi da greş, îmi voi pierde serviciul; nu-mi pot plăti avocatul”, căci subconştientul nu înţelege glumele voastre. Astfel, veţi avea parte de ceea ce decretaţi (fie serios sau în glumă). 7. Mentalul nu este nici rău, nici bun, aşa cum nici o forţă a naturii nu este nici rea, nici bună. Totul depinde de modul în care vă folosiţi de această forţă. Urmăriţi deci să o utilizaţi doar în scopuri benefece, pentru a vindeca şi a binecuvînta pe oameni. 8. Nu spuneţi niciodată: “nu pot”. Depăşiţi-vă teama şi înlocuiţi acele vorbe cu următoarele cuvinte: “Totul îmi stă în putere datorită giganticei forţe a subconştientului.” 9. Abordaţi viaţa din punctul de vedere al adevărurilor eterne şi a principiilor imuabile şi nu din perspectiva fricii, a ignoranţei şi a superstiţiilor. Mai ales, nu permiteţi nimănui să gîndească pentru dumneavoastră. Luaţi singuri decizii şi alegeţi vă cu grijă gîndurile. 10. Sunteţi însuşi capitanul propriului vostru subconştient, stăpânul propriului destin. Amintiţi-vă mereu că aveţi puterea de a alege. Prin urmare, alegeţi viaţa! Alegeţi dragostea! Alegeţi sănătatea! Alegeţi fericirea! 11. Tot ceea ce mentalul conştient ia drept bun, va fi acceptat şi de către subconştient, care va manifesta în cele din urmă acest lucru. Aveţi încredere în legile imuabile ale creaţiei, în protecţia divină şi în binecuvîntarea sa.”

Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos..

 

„Mândria, invidia, neiertarea aproapelui, zgârcenia, lăcomia, dorința de înnavuțire, avorturile, desfrânările şi multe alte păcate şi patimi ţin în moarte sufletul. Degeaba omul se roagă, dacă în inima lui nutreşte răutate şi invidie.

Doar pocăinţa adevărată poate aduce frângerea de inimă şi rugăciunea curată, ce atrag Harul Domnului. Dar dacă nu avem milă (dragoste) faţă de aproapele, putem noi oare să avem nădejde în mântuire? V-aţi pus vreodată această întrebare ? Dacă nu ne e milă de omul flămând de la uşa bisericii, care a fost oare rostul că ai mers la Sfânta Liturghie? Dacă nu ne pasă de cel suferind, care e rostul rugăciunii?”

 Chemarea este să urmărim Binele, deși în fiecare zi ochii noștri și sufletele noastre sunt invadate de rău și astfel involuntar într-o luptă oarbă ajungem să slujim răul. Răul nu poate fi scos afară, din viața noastră, din țara noastră decât dacă nu va mai avea loc de binele deja săvârșit de noi. 

 

''V-am mai spus.. un mod de a evolua spiritual, nu este numai de a merge la biserică!

Sfinţii părinţi spun aşa..

Că omul sporit duhovniceşte, nu reacţionează la nimic!

Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune că: „Sufletul tulburat este tronul diavolului”

Şi mortii dacă ar învia cineva, adică să aibă aceasta putere, dar dacă poartă ură, zavistie, pizmă, şi răutate, are pe diavolul în el.

Vedeţi cât de fină este forma păcatului?

Este mut şi surd pentru că nu reacţionează! Câţi oameni nu vin la biserică? Câţi nu ascultă predica şi Sfânta Liturghie? Şi cu toate astea, sunt goi ca răchita! Doar frunze şi crengi. De ce? Pentru că este greu să pui în practică ceea ce se spune în predică. Şi nu îţi cere nimeni să le faci pe toate odată...

"Fraţilor, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii. Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită.

Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos..."

Parintele Calistrat Chifan

Țintaura - fierea pământului

 țintaulă, fierea pământului, iarba frigurilor, potroacă, țintaură, cintoaie, frigor, frigurică, ghințură, ghințurea, potrocea, potrocuță, scăunel, scânteiuță, taulă, buruiană-de-friguri, cocoșei-de-grădină, crucea-pământului, floare-de-friguri, fumărică-bășicoasă, iarbă-de-curcă, iarbă-de-friguri, săfindei-de-câmp.

 

Țintaura are proprietăți antibacteriene, antiinflamatoare, antipiretice, antimalarice, antioxidante, sedative, diuretice și hipotensive.

Țintaura se folosește individual sau în amestecuri de ceai pentru creșterea poftei de mâncare, stimularea digestiei și ca colagog. Ceaiul este recomandat și împotriva balonării. Este utilizată frecvent pentru tratarea problemelor hepatice sau pentru purificarea sângelui. În medicina populară se folosește pentru scăderea febrei, în curele de deparazitare și împotriva epuizării nervoase. În tratamentele homeopatice, plantele proaspete se folosesc pentru atenuarea durerilor de stomac. Se folosește și pentru fabricarea biterurilor sau băuturilor spirtoase utilizate pentru creșterea poftei de mâncare. Nu se recomandă pacienților care suferă de ulcer gastric.

Ceai: se toarnă o cană de apă clocotindă peste o linguriță de plante uscate zdrobite, se lasă timp de 15 minute după care se filtrează. Un alt mod de preparare este de a turna 3 dl de apă rece peste 1 linguriță de țintaură, și de a lăsa amestecul să stea pentru 8-10 ore, după care se încălzește, dar nu se fierbe. Se recomandă să consumați amestecul îndulcit cu miere. Pentru creșterea poftei de mâncare, ceaiul se consumă cu 30 de minute înaintea meselor principale, în cazul problemelor digestive se consumă după mese.

Utilizări terapeutice

Țintaura poate fi utilizată în scop terapeutic în cadrul următoarelor afecțiuni sau stări patologice:

    Sindrom dispeptic
    Inapetență
    Afecțiuni hepatobiliare
    Febră
    Astm bronșic
    Rinită alergică
    Dismenoree
    Sindrom icteric
    Eczeme
    Reumatism articular acut
    Parazitoze intestinale
    Dureri abdominale colicative
    Retenție de urină
    Îndepărtarea petelor de pe piele
    Îndepărtarea pistruilor
    Hipertensiune arterială
    Litiază renală

Mod de utilizare:

Infuzia de țintaură se poate obține amestecând 1-4 grame de flori de țintaură în 150 ml de apă. Amestecul se fierbe, se lasă în repaus după care se strecoară. În scop terapeutic se recomandă a se consuma zilnic o cană de infuzie astfel preparată, de patru ori în fiecare zi.

Există un produs farmaceutic homeopat care conține extracte din țintaură, utilizat în scop terapeutic în cadrul rinitelor alergice, până în prezent fiind obținute rezultate satisfăcătoare. Numele acestui produs homeopat este Canephron.

 Contraindicații

Este contraindicată utilizarea plantei în perioada sarcinii sau în perioada alăptării, în cazul copiilor și a tinerilor aflați sub vârsta de 18 ani și în rândul persoanelor diagnosticate cu ulcer gastro-duodenal.

De asemenea, este contraindicată utilizarea plantei de către persoanele care au dezvoltat în antecedente reacții alergice în urma administrării țintaurei.

Țintaura are proprietăți antibacteriene, antiinflamatoare, antipiretice, antimalarice, antioxidante, sedative, diuretice și hipotensive.

Utilizări terapeutice

Țintaura poate fi utilizată în scop terapeutic în cadrul următoarelor afecțiuni sau stări patologice:

• Sindrom dispeptic
• Inapetență
• Afecțiuni hepatobiliare
• Febră
• Astm bronșic
• Rinită alergică
• Dismenoree
• Sindrom icteric
• Eczeme
• Reumatism articular acut
• Parazitoze intestinale
• Dureri abdominale colicative
• Retenție de urină
• Îndepărtarea petelor de pe piele
• Îndepărtarea pistruilor
• Hipertensiune arterială
• Litiază renală

Mod de utilizare:

Infuzia de țintaură se poate obține amestecând 1-4 grame de flori de țintaură în 150 ml de apă. Amestecul se fierbe, se lasă în repaus după care se strecoară. În scop terapeutic se recomandă a se consuma zilnic o cană de infuzie astfel preparată, de patru ori în fiecare zi.

Există un produs farmaceutic homeopat care conține extracte din țintaură, utilizat în scop terapeutic în cadrul rinitelor alergice, până în prezent fiind obținute rezultate satisfăcătoare. Numele acestui produs homeopat este Canephron.

 Contraindicații

Este contraindicată utilizarea plantei în perioada sarcinii sau în perioada alăptării, în cazul copiilor și a tinerilor aflați sub vârsta de 18 ani și în rândul persoanelor diagnosticate cu ulcer gastro-duodenal.

De asemenea, este contraindicată utilizarea plantei de către persoanele care au dezvoltat în antecedente reacții alergice în urma administrării țintaurei.

Maica Domnului, dă-mi, te rog, o bucată de pâine!

 

Maica Domnului, dă-mi, te rog, o bucată de pâine!

Maica Domnului, dă-mi, te rog, o bucată de pâine!

Într-o zi, a trecut pe la mănăstire un sărac, care era foarte flămând. S-a apropiat de portar și l-a rugat să-i dea o bucată de pâine, însă portarul l-a alungat zicându-i: „Dacă vrei pâine, să aduci bani ”. Neîndrăznind să mai zică vreun cuvânt, săracul a pornit pe cărarea ce ducea spre Kareia. Mergând puțin mai sus de mănăstire, fiind flămând și obosit, s-a așezat pe o piatră la umbra unui copac. Izbucnind în lacrimi, a zis:

– Maica Domnului, tu vezi că îmi este foame și nu mai pot. Dă-mi, te rog, o bucată de pâine!

Stând el așa și plângând, vede o femeie apropiindu-se de el și zicându-i:

– De ce plângi, omule?

Nu mai pot de foame și am fost la portarul mănăstirii să-i cer pâine, dar el m-a alungat, spunând să-i aduc bani, a zis săracul, continuând să plângă.

Atunci femeia, dându-i un ban de aur, i-a zis:

– Nu mai fi necăjit! ține banul acesta și-l dă portarului, ca să-ți dea pâine. Și să-i mai spui că, dacă vor mai continua așa, le voi lua belșugul din mănăstire.

Săracul a mulțumit femeii și, plin de bucurie, s-a dus la portar, zicându-i:

– Dă-mi o bucată de pâine și îți voi da banul acesta.

Luând portarul banul, a văzut că este din aur și l-a întrebat unde l-a găsit. Atunci săracul i-a povestit cum i l-a dat o femeie. Ascultând cu atenție cele spuse de sărac, a înțeles că s-a întâmplat un lucru minunat, deoarece în Sfântul Munte nu intră femei. L-a luat pe sărac și au mers la stareț, spunându-i de cele întâmplate. Au înțeles că a fost Maica Domnului, ocrotitoarea celor necăjiți. Mergând la icoana Maicii Domnului, au văzut că lipsea un galben din salba ei. Privind la icoana Maicii Domnului și închinându-se cu evlavie, săracul a recunoscut în icoană pe femeia care i s-a arătat.

Mustrând pe portar pentru nemilostivirea lui și dându-i canon, starețul a hotărât ca, de atunci, să se pună la poarta mănăstirii un cufăr, în care să fie pusă zilnic pâine pentru cei săraci. Acest obicei se păstrează până în ziua de astăzi.

BUSUIOCUL-PLANTĂ SFÂNTĂ...ȘI LEGENDA LUI!

 

-Se spune că busuiocul a răsărit prima dată pe crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Astfel, potrivit învățăturilor creștine, imediat ce Isus a fost dat jos, crucea a căzut şi, cu vremea, a acoperit-o pământul.

-După vreo 300 de ani, Împarateasa Elena, mama Împăratului Constantin, a călătorit in Țara Sfântă întemeind mai multe biserici si aducând alinare celor săraci. Cu acest prilej, se spune că ar fi descoperit, cele trei cruci folosite pentru răstignirea lui Iisus Hristos si a celor doi tâlhari, descoperindu-se printr-un miracol al vindecării care dintre ele era Adevarata Cruce. La sfârșitul ceremoniei insă, după ce bolnava s-a însănătoșit , Împărăteasa Elena a observat că exact din rămășițele putrezite ale Crucii lui Iisus creșteau câteva plăntuțe firave care răspuândeau un miros plăcut. Impărăteasa le-a luat cu grijă de acolo, le-a dus la Roma cu un fragment din cruce, apoi le-a plantat in grădina palatului si le-a îngrijit pe tot parcursul vieții. Imparateasa Elena era convinsă că acea plantă, răsărită chiar din lemnul crucii, s-ar fi ivit din lacrimile Maicii Domnului, care a plâns in ziua răstignirii la picioarele lui Hristos. Planta aceea se numește…… busuioc

-Fiind considerat o plantă sfântă, busuiocul este folosit astăzi de către preoți la slujbe si binecuvântări, alături de smirna si tămâie.

-In concepția poporului român există credința că busuiocul plantat in jurul locuinței va apăra gazdele de farmece, blesteme si forțele râului. De altfel, busuiocul este folosit în numeroase descântece ale bătrânelor din Moldova acolo unde s-a mai păstrat inca Tradițiile descântarii .

-Dar busuiocul este considerat si o plantă aducătoare de noroc. Se știe ca acel om care va purta un fir de busuioc in portofel va avea noroc la bani. Se crede, de asemenea, că darul cel mai frumos de casa noua este un ghiveci de busuioc care, conform credinței populare, va aduce belșug si bucurie întregii familii.

 Busuioc – feciorul curajos și povestea lui

LEGENDA BUSUIOCULUI

Povestea spune că, demult, trăia un flăcău chipeș și curajos pe care îl chema Busuioc. Într-unul din anii acelor vremuri îndepărtate, o secetă a cuprins Pământul. Zmeii legaseră ploile, iar animalele și oamenii mureau de sete și de foame. Nimeni nu era atât de brav încât să înfrunte zmeii. Văzând acestea, Busuioc s-a dus să se lupte cu ei, dar a murit în luptă fiindcă aceștia erau numeroși. În amintirea viteazului flăcău, ce s-a dus fără teamă să salveze omenirea, Dumnezeu a lăsat pe Pământ o floare, busuiocul. Frunzele sale sunt foarte aromate, iar preoții folosesc florile atunci când binecuvântează casele, stropindu-le cu agheasmă.

TULSI – Busuioc Sfânt

Busuiocul pe care gospodinele îl pun în bucate diferă de busuiocul sfânt, numit tulsi. Busuiocul sfânt are o istorie de mai bine de 3000 de ani de uz medicinal cunoscut. Tulsi este varietatea de busuioc pe care preoții o folosesc pentru binecuvântarea caselor. În India, planta este folosită în rugăciunile de dimineață destinate asigurării sănătății, bunăstării și purității spirituale. Numele său înseamnă în sanscrită „cea neasemuită”. În fiecare casă din India există cel puțin un tulsi. Texte ayurvedice străvechi semnalează folosirea plantei pentru anihilarea veninului de la mușcături de șarpe sau de scorpion. Din tulpina de busuioc sfânt se fac mătănii protectoare, folosite în meditație.

"Se spune că busuiocul a crescut pe Crucea Domnului Hristos. După ce Domnul a fost dat jos, Crucea a căzut şi, cu vremea, a acoperit-o pământul. Mergând să caute crucea, Sfânta Împărăteasă Elena a simţit un miros plăcut, adus de vânt. S-a luat după el şi a găsit busuiocul. A smuls câteva fire, să le răsădească în grădină, şi l-a găsit cu rădăcinile înfipte în Cruce. De aceea, se zice, ramurile busuiocului cresc în cruce."

 

 

 

Busuiocul – arma secretă în lupta cu colesterolul mărit

Busuiocul este o plantă ierboasă, originară din Asia, care are capacitatea de a reduce colesterolul, dar are și proprietăți antibiotice și, totodată, poate preveni chiar și cancerul. Busuiocul a fost considerat o plantă sacră și nobilă, întrucât cuvântul „busuioc” provine din vechea greacă „basilikhon” care înseamnă „regal”.  Această plantă ierboasă este folosită de secole pentru proprietățile sale impresionante și pentru efectele sale asupra sănătății. Totodată, această plantă aromată este folosită ca condiment într-o varietate de feluri de mâncare și joacă un rol-cheie în bucătăria italienească și thailandeză.

Reduce nivelul mărit de grăsime din sânge

Grăsimile sunt insolubile, ceea ce înseamnă că colesterolul nu se dizolva în sânge, ci se lipește de anumite proteine, formând lipoproteine. Lipoproteinele reprezintă un factor de risc major pentru bolile coronariene, dar și pentru atacul cerebral. Din acest motiv persoanele care descoperă că au colesterolul mărit trebuie să facă tot posibilul să scadă valorile acestuia pentru a preveni bolile de inimă.

Busuiocul poate conține substanțe capabile să scadă concentrațiile plasmatice de lipide și ar putea fi benefice în prevenirea hiperlipidemiei și a bolilor cardiovasculare conexe întocmai cum s-a concluzionat și într-o cercetare¹ efectuată în 2009.

În fapt, potrivit studiilor efectuate în ultimii ani, busuiocul elimină colesterolul „rău” din sânge sau LDL-ul, scăzând nivelul de lipoproteine din sânge. De asemenea, eugenolul, substanța care se regăsește în busuioc, are proprietăți antioxidante, inhibând oxidarea LDL-ului și prevenind deci bolile de inimă, precum și ateroscleroza. Mai mult decât atât, extractul din frunze de busuioc (lat. Ocimum sanctum linn) scade nivelul colesterolului total în hipercolesterolemie, într-un studiu² efectuat pe șobolani, în 2019. 

Reduce nivelul crescut de zahăr din sânge

De asemenea, într-un studiu efectuat pe șobolani cu diabet , extractul de busuioc a ajutat la reducerea nivelului ridicat de zahăr din sânge. Busuiocul poate fi, în plus, de ajutor în tratarea efectelor pe termen lung ale glicemiei crescute datorită extractului de etanol din frunzele sale.

Sursă excelentă de vitamine și minerale

Busuiocul conține multe vitamine, minerale și antioxidanți precum luteina, zeaxantina, betacarotenul și betacriptoxantina. Multe dintre beneficiile busuiocului pentru sănătate sunt datorate acestor antioxidanți, precum uleiurilor sale esențiale. 

Fiind o sursă excelentă de vitamina A, vitamina C, dar și antioxianți, busuiocul protejează arterele de efectele nocive ale radicalilor liberi din organism. De asemenea, această plantă este bogată în minerale precum calciu, potasiu și mangan, dar și în flavonoizi.

Busuiocul conține, de asemenea, mulți alți nutrienți vitali precum: calciu, vitamina K, mangan, magneziu, fier, zinc, potasiu. Totuși acești compuși dispar în cea mai mare parte, în timpul procesului de uscare al plantei, de aceea alege să consumi busuioc proaspăt, crud ori de câte ori este posibil.

Alte beneficii ale consumului de busuioc asupra sănătății

Busuiocul nu este doar un remediu popular popular pentru afecțiuni precum greața și mușcăturile de insecte, ci este, de asemenea, utilizat pe scară largă în medicina tradițională ayurvedică. Astăzi, oamenii de știință studiază potențialele beneficii medicinale ale busuiocului. Extractele sau uleiurile esențiale de busuioc, care furnizează cantități concentrate de compuși din plante, sunt de obicei, testate în loc de frunzele întregi.

1. Antibiotic natural – proprietățile antimicrobiene ilustrate într-un studiu⁴ din 2017 fac din busuioc un antibiotic eficient. Pentru a te bucura de acest efect al plantei de busuioc, poți să-l consumi și în combinație cu un cățel de usturoi pentru a ține virusurile la distanță.

2. Puternic efect antioxidant – cu un conținut bogat de antioxidanți, busuiocul previne o mulțime de boli printre care și cancerul de sân, colon și pancreas conform unor cercetări.

 

3. Antiinflamator eficient – inflamația este un proces normal, care ajută organismul să lupte cu infecțiile, însă atunci când devine cronică inflamația se transformă într-un pericol pentru tine, declanșând la rândul ei alte afecțiuni. Busuiocul reduce inflamația inhibând eliberarea de citokine proinflamatorii. Întocmai cum a demonstrat și un studiu⁸ publicat în Brazilian Journal of Pharmaceutical Sciences, extractul de busuioc are proprietăți antiinflamatorii, iar mecanismul implicat este o interacțiune compusă între inhibarea mediatorului proinflamator și stimularea citokinelor antiinflamatorii.

4. Previne îmbătrânirea – cercetătorii au studiat efectul pe care busuiocul îl are asupra procesului de îmbătrânire. Rezultatele unui studiul⁹ a dovedit că busuiocul acționează la nivel celular împotriva procesului de îmbătrânire, formula activă care conține extract de busuioc exercită efecte antiîmbătrânire atunci când este aplicată local.

5. Combate stresul – studiile au scos la suprafață faptul că busuiocul funcționează precum un adaptogen natural, adică ajută organismul să se adapteze la stres, astfel încât acesta să nu îi mai dăuneze. Într-un studiu10 efectuat pe 158 de participanți ce au avut cel puțin trei simptome de stres, administrarea zilnică de 1.200 mg de extract de busuioc timp de șase săptămâni a fost cu 39% mai eficientă în ameliorarea simptomelor generale de stres decât un placebo.

Cum să introduci busuiocul în dieta ta

Studiile nu au stabilit încă ce cantitate de busuioc trebuie să consumi zilnic pentru a te bucura de beneficiile pe care acesta le are, însă specialiștii recomandă o cantitate de două linguri pe zi.
Fiind un aliment slab din punct de vedere caloric, adică 100 de grame de busuioc au 20 de calorii, busuiocul poate fi folosit și în timpul curelor de slăbire. Busuiocul are o mulțime de vitamine, minerale și alți nutrienți de preț, fiind extrem de hrănitor pentru organismul tău. 

În 5 grame (2 linguri) de busuioc proaspăt, tocat, vei găsi: 0 g de zahăr și găsime, 0.2 g de proteine, 0.1 g de glucide și fibre, 1 g de calorii. Poți consuma busuioc curd și tocat, adăugându-l drept condiment pentru preparatele tale, dar îl poți consuma și sub formă de ceai ori ulei de busuioc.
 

Totul stă în burtă

 

Digeră mâncarea, digeră informația, digeră argumentul.

Ni se mărește burta, ca să ne liniștească când suntem singuri, că centrul tuturor lucrurilor - punctul zero este în burtă, în jurul buricului. Din acel moment am început să existăm în această lume. Primele celule s-au desfăşurat, peste tot în jurul buricului, pentru a da naştere fătului care eram în pântecele mamei: o altă burtă.

Toate amintirile noastre sunt în stomacul nostru, agravate în răufăcătorii intestinelor noastre. Chiar dacă slăbim și scăpăm de burtică, păstrăm amintirile cu noi. Ele ne conectează la experiența noastră emoțională, la legătura transgenerațională a familiei noastre.

Forța noastră vitală este în burtă, ne determină să ne recăpătăm drumul de a ieși din gaura neagră unde cădem uneori. A face lucruri cu curajul tău este ca și cum ai merge după energie din burtă - energia centrului nostru.

Respirația burtică ne aliniază și ne ancorează în momentul prezent - în buricul spațiului: centrul tuturor lucrurilor. Copiii și animalele o fac natural.

Acoperirea creativității cuiva se face în uter - unde ne putem conecta la orice - în centrul istoriei noastre, în centrul istoriei umane.

Toate fricile trăiesc în burtă, acolo unde sunt cel mai aproape de noi. Devenim intoleranți la limitările și programele noastre din intestin.

Al 2-lea creier devine stomacul nostru, un stomac care gândește noua sa direcție în viață, un stomac care se conectează la intuiția noastră.

Sa avem grija de burtica

Acum știu, am aflat și eu… (Părintele Nicolae Steinhardt)

 Lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. 

”…Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. 

Cel ce slăbeşte se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.

Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! 

Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. 

Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. 

Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. 

Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie, dacă nu avem smerenie, va urma a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. 

Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. 

Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. 

Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! 

Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! 

Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. 

Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. 

O înţelegere. 

Un secret. 

Un sentiment neînţeles. 

O emoţie neconsumată. 

O dragoste respinsă. 

Grăsimea este profesorul grasului. 

Viciul este profesorul viciosului. 

Şi în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţile noastre.

Acum știu, știu că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înțelegere, bunăvoință, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul grației și gingășiei unui menuet de Mozart… este un păcat și o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătura rea, orice dispreț, orice rea dispoziție este de la diavol și strică totul. 

Acum știu, am aflat și eu…”

(Părintele Nicolae Steinhardt)

❤🙏   R U M I  a fost întrebat odată:

    - Ce „câștigi” din a te ruga🙏❤ lui Dumnezeu în mod regulat?

        El a raspuns:

    - De obicei „nu câștig nimic”, ci mai degrabă „pierd anumite lucruri”.

    Și a citat tot ce a pierdut rugându-se lui Dumnezeu în mod regulat:

    Mi-am pierdut mândria

    Mi-am pierdut aroganța

    Mi-am pierdut furia

    Am pierdut stresul

    Am pierdut lăcomia

    Mi-am pierdut plăcerea de a minți

    Mi-am pierdut gustul păcatului

    Mi-am pierdut nerăbdarea

    Am pierdut disperarea și descurajarea

    Uneori ne rugăm, nu pentru a câștiga ceva, ci pentru a pierde lucruri care nu ne permit să creștem personal și spiritual.

 “Nu vorbi mai mult decât este nevoie, nu te contrazice cu nimeni, nu supăra pe nimeni prin ce spui. Fugi de prilejurile de a cădea în păcate, pe cât poți, fugi de agitația, zgomotul și zarva lumii!Linişteste-te! Nu te risipi, vrând să faci prea multe, nu îți pierde pacea sau timpul cu nimicuri. Să faci atât cât este nevoie. Lumea aceasta ne stoarce de putere, ne consuma cu toate problemele ei, și de multe ori uităm ca nu trăim o mie de ani, uităm că rugăciunea sau relația noastră cu Dumnezeu este cea mai importantă!

Avem nevoie de liniște, trebuie să învățăm să mai oprim radio-ul, tv-ul, telefonul și să petrecem o clipă de aur nu doar cu noi înșine, dar mai ales cu Iisus Hristos! În liniște, Dumnezeu îți vorbește prin conștiința ta, ia aminte la ce-ți spune și cu siguranță n-o să-ți pară rău.”

- Sfântul Paisie Aghioritul

Aronia – ce este, tipuri, beneficii, rețete, ceai, suc, contraindicații

 Aronia (numită si aronic) este un arbust care a intrat de curând în cultura noastră pentru că are proprietăți vindecătoare. El este originar din America de Nord, loc în care îl putem găsi în stare naturală, sălbatică. A fost aclimatizat pe continentul european abia în secolul XIX, atunci când a fost adus aici de către ruși. În Europa de Est a fost adus cu ajutorul eforturilor biologului Miciurin, care a selecționat mai multe soiuri de fructe, obținând aronia cu fructe din ce în ce mai mari și mai dulci.

Aronia este înrudită cu mărul și este o parte a familiei roaceea, având fructe care pot fi negre sau roșii. Acest arbust crește până la o altitudine de 1200 m și nu este pretențios la temperatură. Poate să reziste chiar și până la –30 de grade Celsius și are nevoie de un sol umed. Planta rodește începând din al treilea an, însă până la această vârstă trebuie să fie tunsă și întreținută corect.

Beneficii aronia

a

• Aronia ajută în curele de detoxifiere – Datorită concentrației de catehină și luteină sau caroten, aronia este un antioxidant puternic care ajută la eliminarea radicalilor liberi existenți în sânge, în piele, țesturi și organe, prevenind mutațiile care pot să apară.
• Aronia îmbunătățește sistemul imunitar – Pe lângă toți antioxidanții importanți pe care i-am menționat, aronia conține și vitamina C în cantități mari și stimulează activitatea celulelor albe ajutând și la producerea de colagen. Colagenul repară organele, celulele și vasele de sânge.
• Aronia ajută la susținerea funcției cognitive – Printre principalele efecte pe care radicalii liberi le au asupra organismului, reprezentativă este distrugerea legăturilor neuronale care reduc capacitatea cognitivă. Fructele de aronia cresc activitatea neuronală și întăresc legăturile, reduc stresul oxidativ din creier și reduc riscul de Alzheimer, demență sau alte probleme similare.
• Aronia ajută vederea – Carotenul din conținutul său reduce stresul oxidativ din ochi și previne degenerarea oculară dar și dezvoltarea cataractei.
• Aronia este utilă pentru reglarea tensiunii – Având un conținut ridicat de potasiu, aceste fructe au efecte benefice asupra inimii pentru că potasiul are efect dilatator. Prin relaxarea vaselor de sânge, tensiunea arterială va scădea și fluxul sanguin va crește iar șansele de infarct se vor reduce considerabil.
• Aronia are efect antibacterian – Studiile recente au dovedit că are un mare impact asupra răcelilor și asupra infecțiilor bacteriene care pot apărea la nivelul aparatului respirator. Prin urmare, fructele pot să fie consumate pentru a combate aceste probleme dar și cu scop preventiv.
• Aronia are o serie de beneficii pentru diabetici – Fibrele dietetice existente în fructele de aronia ajută și la menținerea echilibrată a zahărului din sânge și previn creșterile bruște ale glicemiei, care pot să fie extrem de periculoase în momentul în care persoanele suferă de DIABET..

• Ceai de aronia. Beneficii pentru organism

Ceaiul de aronia este un remediu deosebit de căutat pentru tratarea semnelor de îmbătrânire. Ei bine, află că ceaiul și boabele de aronia au mai multe efecte printre care și acest leac mult căutat. 

Consumat moderat, (la recomandarea unui specialist), ceaiul și boabele de aronia te ajută și în lupta cu cancerul. Poți consuma aronia sub diverse forme. Dar, astăzi, vei afla mai multe despre ceaiul de aronia și beneficiile sale asupra organismului Care sunt beneficiile ceaiului de aronia pentru organism?1.Conține antioxidanți puternici 2.Ajută la combaterea cancerului 3.Ajută sănătatea 

4.Oferă sprijin sistemului imunitar

La un om care mereu muncește, rar vin oaspeți - la un ceainic care fierbe, muștele nu umblă. Mircea Eliade

 Lampa Trăia odată un bătrân cam uituc din fire. Dornic de învățătură, a venit la un om vestit pentru știința lui și l-a întrebat mai multe lucruri despre uitare. Mulțumit, s-a întors în chilia lui. Dar numai ce a închis ușa și și-a dat seama că uitase ce aflase. S-a dus înapoi la sfânt și l-a mai întrebat o dată. Sfântul i-a spus același lucru. Bătrânul s-a întors în chilie. Îndată ce a închis ușa, a uitat iarăși totul. După o vreme și după mai multe astfel de încercări, s-a întâlnit cu sfântul și i-a povestit ce i se întâmplă. - Uit tot ce-mi spui și nu mai cutez să te întreb nimic. - Du-te și aprinde o lampă, i-a zis sfântul. Bătrânul s-a supus. A venit cu o lampă aprinsă. - Mai adu niște lămpi, i-a spus sfântul. Aprinde-le toate de la prima. Zis și făcut. Acum ardeau mai multe lămpi. - Prima lampă a suferit oare vreo stricăciune pentru că ai aprins de la ea mai multe lămpi? l-a întrebat sfântul. - Nu, a răspuns bătrânul. - Atunci, nu mai șovăi. De fiecare dată când ai să dorești să mă întrebi ceva, am să-ți răspund.