Despre sampoanele Ayurmed, cu plante medicinale indiene. De vorba cu dr. Carla Fabian, medic cu competente in apifitoterapie si Ayurveda

 

E vară, transpirăm mai mult, simțim nevoia să ne spălăm mai des pe cap, suntem în căutarea unui șampon bun… Ne mai confruntăm și cu iritații ale pielii capului ori cu mătreață sau părul nostru des vopsit a început să fie din ce în ce mai uscat și mai casant… Suntem în căutarea unor soluții naturale, accesibile, sănătoase!

Despre toate acestea am stat de vorbă cu doamna dr. Carla Fabian, medic cu competențe în apifitoterapie și Ayurveda, care ne-a prezentat șampoanele Ayurmed!

Sincer, cunoșteam aceste șampoane, le-am folosit și mi-au plăcut! Și cred că merită să le descoperiți și să le încercați. Sunt șampoane cu ingrediente indiene, cu plante specifice…. Și-ați văzut ce păr frumos au indiencele?! Cât de bogat și puternic?! Cred că merită să aflăm mai multe despre aceste ingrediente și despre aceste șampoane! Vă invit, așadar, la un dialog pentru sănătate și frumusețe!

Pe doamna dr. Carla Fabian o găsiți la Centrul Ayurmed Universitate:
Bd. Nicolae Bălcescu nr. 35, București, Sector 1
0744 222 922, carla@star-ayurveda.ro

Produsele Ayurmed le găsiți în magazinele cu produse naturale și în diferite farmacii, dar le puteți comanda și online de pe www.ayurmed.ro.

Pentru mai multe emisiuni de sănătate ample, cu specialiști de top din domeniile lor de activitate, intrați pe canalul meu de YouTube și pe pagina mea de Facebook. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram și pe TikTok cu sfaturi scurte de sănătate. Vă mulțumesc tare mult și vă doresc sănătate, frumusețe, armonie!

https://ceciliacaragea.ro/dialoguri-pentru-sanatate/despre-sampoanele-ayurmed-cu-plante-medicinale-indiene-de-vorba-cu-dr-carla-fabian-medic-cu-competente-in-apifitoterapie-si-ayurveda/

 

Ayurmed Ayurveda cosmetice naturale dr. Carla Fabian ingrijirea parului iritatii ale scalpului matreata par uscat par vopsit plante indiene sampoane sampon sampon antimatreata sampon nutritiv

 

ABONEAZA-TE LA

NEWSLETTER!

Tags

Ayurmed Ayurveda cosmetice naturale dr. Carla Fabian ingrijirea parului iritatii ale scalpului matreata par uscat par vopsit plante indiene sampoane sampon sampon antimatreata sampon nutritiv

Formarea corpului haric

 ,,…de 2000 de ani, mijlocul ideal pentru purificarea unui loc, precum si pentru purificarea aurei, consta in rostirea celui mai puternic Nume din Terra aurica – Numele lui Iisus Hristos.
                                                   
Daca o singura persoana ar rosti, cel putin o singura data pe zi, Numele lui Iisus Hristos – de exemplu, in cadrul locului de munca, acasa, pe strada – noxele aurice s-ar sterge ca de la sine. Prin rostirea Numelui lui Iisus Hristos, la parasirea locului de munca sau inainte de a ajunge acasa dupa o zi de munca, corpul sufletului se curata instantaneu, eliminandu-se posibilitatea defularii violente a incarcaturii emotionale negative si a nervilor acasa.

In timpul rugaciunii ori a rostirii Numelui lui Iisus Hristos, se activeaza corpul haric al plaselor mesianice, care curata totul. Prin formarea plaselor mesianice, toate petele intunecate de la nivelul aurei unui om ori de la nivelul unui loc sunt eliminate, iar petele maronii (care indica neiertarea pentru greselile comise) sau petele cenusii (care indica autoinvinovatirea) dispar ca prin farmec.

Pentru omul zilelor noastre, rugaciunea crestina si rostirea cu voce tare a Numelui lui Iisus Hristos este medicamentul universal care vindeca orice boala.
Este foarte alarmant faptul ca, intre atatea tipuri de medicamente, carora li se face reclama prin spoturi publicitare si in care se investesc bani si inteligenta, nu exista nici o reclama care sa explice eficienta suprema a rugaciunii – simpla rugaciune, cum ii spun unii contemporani, atat de siguri pe realizarile erei moderne.

Foarte interesant este cazul ateilor care, daca sunt drepti si curati, pot incepe curatirea aurei dinspre corpul fizic, iar nu dinspre plasele mesianice. Interesant este si faptul ca ateii (mai corect spus, cei care se considera atei), daca pronunta numele lui Iisus Hristos, raman curati mai mult timp decat cei ce se roaga des; fiind un material ,,brut’’, inca neslefuit, ateii au o inertie aurica mai mare.

In momentul in care doi oameni rostesc cu voce tare Numele lui Iisus Hristos sau se roaga in comun se formeaza o cupola mesianica comuna, cu circumferinta de cel putin 21 de pasi, iar in interiorul acesteia apare o linie divina comuna. Plasele mesianice activate cat mai mult timp intr-un loc oarecare, permit arderea tuturor noxelor aurice.

Interactiunea aurei unui om, care are format corpul haric al plaselor mesianice, cu aura altor oameni care nu il au format, prilejuieste un spectacol magnific de lumina, sunet, culoare si mirosuri.

Sa ne imaginam o petrecere mondena – o receptie la un restaurant – la care sunt adunate aproximtiv 50 de persoane. Fiecare dintre aceste persoane are propriile sale noxe lipite de aura. Unele persoane resimt invidie fata de situatia vestimentara, sociala sau financiara a celor din jur. Altele afiseaza ostentativ vesminte ,,de firma’’, in pas cu moda, masini scumpe sau bijuterii. Unii barbati ravnesc pe ascuns la sotiile celor de alaturi sau la modul in care oamenii de afaceri au reusit sa castige in timp scurt averi importante. Sunt si din cei care jubileaza, amintindu-si ,,tunurile’’ sau de ,,tepele’’ prin care s-au imbogatit. Exista in grup atat femei, cat si barbati rosi de gelozie, care-si privesc comesenii cu zambete fatarnice ori cu invidie abia disimulata.

Toata aceasta societate ,,selecta’’ care se constutuie la o petrecere mondena, formeaza o aura comuna de aproximativ 100 de metri, a carei rezultanta vectoriala se manifesta ca luminozitate, culoare, miros si sunet. Firesc, rezultanta aurei comune nu poate avea decat culoarea gri-cenusie cu inflexiuni negre, emite un sunet suparator si un miros asemanator celui dintr-un container de gunoi care a stat prea mult timp sub arsita soarelui.

Daca una dintre persoanele prezente la petrecere rosteste – chiar si intr-o discutie - Numele lui Iisus Hristos, se produce fenomenul uimitor al formarii instantanee a plaselor mesianice. Prima care isi formeaza plasele mesianice este persoana care a rostit, chiar si intr-o discutie banala, Numele lui Iisus Hristos. Incredibil de repede, plasa mesianica devine din ce in ce mai mare, acoperind aura comuna a locului in care se afla cele 50 de persoane. Timp de aproximativ 30 de secunde, aura comuna pare a fi in flacari: scurt-circuite, fulgere luminoase insotite de sunete inalte si de mirosuri placute.

Cand cele 30 de secunde se vor fi scurs, plasa mesianica se stinge, iar aura comuna se purifica: toate noxele au disparut ca prin farmec. Cel putin pana la lasarea intunericului nu se mai intampla nimic neplacut. Chiar daca, in virtutea obisnuintei capatate in timp, cei prezenti se gandesc inca la ale lor, se simte o usoara stanjeneala generala si o usoara indispozitie cand este atacat un subiect delicat. O umbra de inviorare si de buna dispozitie se asterne peste cei prezenti; fiecare, interior, parca isi descopera o alta fata si pare a fi animat de sentimente mai bune, dornic, dintr-o data, sa se impace cu toti si cu toate. Pe lungimea de unda a unui clarvazator nu mai ramane decat un miros covarsitor de paine calda, abia scoasa din cuptor, inmuiata in vin rosu.

Prin formarea corpului haric al plaselor mesianice, fiecare om continua in planul terestru, prin exercitarea liberului arbitru, activitatea lui Iisus Hristos, participand constient la ,, eradicarea rapida a samantei raului din locuinta fiilor femeii’’, dupa cum se spune in lumea eterica. ...

Daca doi sau mai multi oameni (trebuie sa fie cel putin doi oameni) rostesc impreuna Numele lui Iisus Hristos, se formeaza o structura aurica comuna care-i invaluie pe toti; de asemenea, se formeaza o singura linie divina.

Instantaneu, din prezentul continuu in care se manifesta in Trupul de slava, invizibil perceptiei normale, Iisus Hristos se alatura celor aflati in trupul fizic, implinind cele ce le-a spus la inceputul erei crestine, in fata Apostolilor.

(Matei: 18-20): ,,PENTRU CA UNDE SUNT DOI SAU TREI ADUNATI IN NUMELE MEU, ACOLO EU SUNT IN MIJLOCUL LOR’’
Intristarea peste măsură ascunde înlăuntrul ei mândria. De aceea este vătămătoare și primejdioasa și de multe ori este provocată de diavol, ca sa-l impiedice pe nevoitor în calea lui.
     Calea care duce la desăvârșire este lungă. Rugati-va lui Dumnezeu să vă dea putere ! Înfruntați cu răbdare căderile voastre, ridicati-va repede și nu rămâneți, precum copiii in locul în care ati căzut, plângând și tanguindu-va nemângâiați.
      Privegheați și vă rugați, ca să nu cădeți in ispită. Nu deznădăjduiți dacă se întâmplă să cădeți iarăși în aceleași păcate. Multe dintre ele sunt puternice, atat din pricina firii, cât și din pricina obișnuinței, insa cu trecerea timpului si prin străduință sunt biruite. Nimic să nu vă ducă la deznadejde."
Mintea - Gheronda Iosif Vatopedinul

Pacatul nu este faradelegea.  

Faradelegea arata ca déjà ai cazut rau daca ai ajuns sa faci cu fapta.  

Pacatul este lipsa de paza a mintii.
Mintea este ochiul fapturii interioare.  Mintea este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

La Adam si Eva mintea nu a fost la locul ei.  De aceea nu au facut ascultare.  Dumnezeu Insusi a facut ascultare prin Iisus Hristos.  Fara aceasta nu se poate.  
Toate isi au originea intr-o cauza si sunt dependente de cauza.  Cauza este Dumnezeu.
Omul se innoieste prin paza mintii.  Vai de noi daca ajungem la fapta rea (sunt multe porti sparte pana la fapta rea.  Nepaza acelor porti este pacatul)

Doar mintea poate sa ne pazeasca.  
Ea intra in contact cu toate:  present, trecut, viitor, cu lumea, cu cele vazute, cu cele nevazute.  Ea este ochiul sufletului.
Mintea primeste imagini:  de la patimile noastere, de la obisnuinte, de la amintiri, de la mediul in care traim.  Mintea este o entitate vie, se lipeste de ele si le absoarbe.  Nu poti sa o impiedici.  Va inghiti tot ce ii iese in cale.  Ea se poate asemana cu campul optic.  Acesta fotografiaza tot ce i se pune in fata.    La fel face si mintea.  Si asta nu e tot; in acelasi timp este si in trecut, present, viitor si incepe sa faca planuri.  Macina si naste imagini, inchipuiri si rezolvari asa cum crede ea ca e mai bine.
Si toate astea ca am lasat-o libera.  Mintea trebuie stapanita, supravegheata.  Abia atunci face ce ii spunem noi si nu ce vrea ea.  Aceasta este ascultarea ei.
… CEL CARE NU SE SE PLANGE PE SINE AICI, SE PLANGE PE SINE VESNIC, DINCOLO! Ori de voie aici, ori in chinuri acolo! …
   🙏 Bucuria mea, am gasit scris de Sfantul Parinte, Luca al Crimeii acest cuvant de invatatura: "Ooo, cat de mare si de groaznica e oastea dracilor! Fara de numar este hoarda lor intunecata! Acesti vrajmasi nevazuti ai lui Dumnezeu, au ca singur rost, zi si noapte, nimicirea noastra. Insa nu va temeti! Luati putere din numele lui Iisus!”. Insa, Sfantul Parinte, Iustin Parvu, ne da multa nadejde cand zice: ”Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul.” Aceasta rugaciune a fost și este zidul de sustinere al Bisericii, zidul de aparare al crestinilor. Pentru ca în fiecare crestin salasluieste o biserica." Sfântul Parinte, Macarie cel Mare ne povatuieste: "Omule, eu stiu ca nu stii sa te rogi, dar iti dau un sfat: roaga-te cum poti tu, dar roaga-te adeseori, fiindca, din deasa rugaciune omul invata rugaciunea cea adevarata"! Un alt Sfant Parinte, Teofan Zavoratul, ne indeamna si el asa: "Trebuie ca, de-a lungul intregii zile, sa strigam cat mai des spre Domnul, cu fraze scurte, potrivit nevoii sufletului si imprejurarilor in care ne aflam." A fost intrebat Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul: "Gheronda, ce inseamna pentru Sfintia voastra rugaciunea? Si el a raspuns asa: "Trimit semnal, cer ajutor. Cer continuu ajutor de la Iisus Hristos, de la Maica Domnului, de la Sfinți, pentru mine si pentru ceilalri. Daca nu voi cere, nu-mi vor da." Desigur ca, pentru a ne mantui sufletele trebuie sa ne smerim noi, ca NU CUMVA SA NE SMEREASCA DUMNEZEU, fiindca, dupa invatatura Sfantului Parinte, Ioan Scararul: "Nu cel ce se huleste pe sine da dovada de smerita cugetare (Cum te numesti? Aurelia pacatoasa! sau Doina pacatoasa! sau Marian pacatosul...), ci, acela care vazandu-se hulit de altul, dragostea lui fata de acesta nu se micsoreaza." Iar in Patericul egiptean, gasim scris: “Se spunea despre avva Arsenie ca toata vremea vietii lui, cand sedea sa lucreze, avea o carpa pe piept din pricina lacrimilor care-i curgeau din ochi. Auzind avva Pimen ca s-a savarsit, a zis cu lacrimi: ferice de tine, avva Arsenie, ca te-ai plans pe tine in lumea aceasta. Fiindca, cel care nu se plange pe sine aici, se va plange vesnic, acolo. Ori de voie aici, ori in chinuri acolo, e cu neputinta sa nu plangi." Sa plangem pentru pacatele noastre si pentru toti oamenii din lume, despre care Sfantul Parinte, Tihon de Zadonsk, zice: "In vremurile de odinioara, crestinii se pazeau si se aparau unul pe altul de inchinatorii la idoli; astazi crestinul se ridica impotriva crestinului si se feresc unul de altul, fiindca, nu mai este cu putinta sa mai ai incredere in cineva. Fiindca, fiecare minte si insala si se poarta cu aproapele sau cu viclenie: pe limba poarta miere, iar in inima, fiere; amara; cu buzele intampina cu bucurie, iar cu inima dusmaneste; in fata vorbeste dulce si maguleste, dar, indepartandu-se, defaimeaza si ocaraste…“
    🙏 HRISTOS A INVIAT!
           Preot Ioan 🔔.
Rețeta Părintelui Justin pentru tratarea cancerului:

„Să nu mai mănânci carne deloc! Tumorile canceroase se hrănesc cu proteinele din carne, iar la rugăciune se schimbă treaba, ești mult mai ușor.
- Să renunți la băuturile carbogazoase, cu zaharuri, îndulcitori, căci la fel se întâmplă, celulele bolnave folosesc pentru multiplicare zaharurile.
- Ține de acum post negru: lunea, miercurea și vinerea. Postul negru, pentru cine poate, curăță organismul de boli grave și de patimi. Dacă ai postit 12 ore fără apă și mâncare gătită pe foc, așa-i lăsat de la Dumnezeu, ca în organismul uman să apară în sânge dintr-odată, o enzimă, un hormon care distruge celula canceroasă, bolnavă.
În perioada postului negru, spune rugăciunea arhierească Tatăl nostru de mai multe …
“SPUNEȚI RUGĂCIUNEA LUI IISUS,   ACEASTA SFINȚEȘTE GURA, AERUL  ȘI LOCUL ÎN CARE A FOST Rostită.” (#PărinteleEfremFilotheitul)

„Rugăciunea Doamne Iisuse Hristoase este cea mai puternică rugăciune pe care o putem rosti în fiecare ceas, în fiecare clipă.
 Aceasta „sfințește gura, sfințește aerul, sfințește locul în care a fost rostită.” Rostirea numelui lui Iisus Hristos este o armă puternică împotriva duhurilor răutății.
 „Diavolul tremură la numele lui Iisus Hristos.” Dar este nevoie ca rugăciunea să fie făcută cu multă luare aminte: “Când rugăciunea se face astfel încât cineva să înțeleagă ce a cerut, adică să fie conștient, atunci frica diavolului este mult mai mare.”
Rugăciunea previne atacurile duhurilor rele și le îndepărtează când acestea tulbură mint…
"În trecut, când la sat nu erau chibrituri, femeile bătrâne ascundeau seara cărbuni în cenușă, pentru ca ziua următoare să aprindă din nou focul cu cărbunele păstrat, în care încă mai pâlpâia o scânteie. O bătrână lua atunci cărbunele și începea să sufle. Scânteia se mărea. Bătrâna își îndoia orsârdia: sufla, sufla, până ce, la sfârșit, cu acel cărbune aprindea o hârtie, iar cu aceasta, surcelele uscate și, iată, focul era aprins.

Tot astfel se întâmplă și cu focul rugăciunii. În sufletul aceluia care iubește rugăciunea există o oarecare scânteie de rugăciune. Ea poate să pâlpâie sub cenușa grijilor de fiecare zi, a oboselii zilnice și a mulțimii lucrurilor deșarte. Adevăratul creștin, chiar și atunci când are o dispoziție de indiferență, se silește către r…
SPUNEȚI RUGĂCIUNEA LUI IISUS,   ACEASTA SFINȚEȘTE GURA, AERUL  ȘI LOCUL ÎN CARE A FOST ROSTITĂ. (#PărinteleEfremFilotheitul)

     „Rugăciunea Doamne Iisuse Hristoase este cea mai puternică rugăciune pe care o putem rosti în fiecare ceas, în fiecare clipă.
 Aceasta «sfințește gura, sfințește aerul, sfințește locul în care a fost rostită.» Rostirea numelui lui Iisus Hristos este o armă puternică împotriva duhurilor răutății.
    „Diavolul tremură la numele lui Iisus Hristos.” Dar este nevoie ca rugăciunea să fie făcută cu multă luare aminte: “Când rugăciunea se face astfel încât cineva să înțeleagă ce a cerut, adică să fie conștient, atunci frica diavolului este mult mai mare.”
     Rugăciunea previne atacurile duhurilor rele și le îndepărtează când acestea t…
NU se cuvine ca ortodoxul sa se impartaseasca des, fara Marturisirea la preot, fara asceza minima obligatorie, fara Rugaciunea zilnica a canonului si mai ales fara Neintrerupta Rugaciune cu Atotputernicul Nume a Lui IISUS HRISTOS.

În Didahia celor 12 Apostoli se spune clar, ca trebuie sa ne apropiem de Dumnezeiestile Taine in Duminici , dupa Marturisirea pacatelor facuta mai inainte la duhovnic.

Una e sa locuiesti in mediul monahal, sfant, ca Muntele Athos (un loc binecuvantat, ferit de sminteli si ispite ) unde monahii cu o singura spovedanie se impartasesc des, o mica perioada de timp , lucrandu-si Despatimirea prin Ascultare , Lucrarea launtrica a Rugaciunea Lui Iisus si Psalmi…

Cu totul alta e sa locuiesti in Lumea pagana, decazuta, dezumanizata de patimi/pacate …care atrage mintea prin simturi la necuratie , trandavia nelucrarii duhovnicesti si orbirea nepocaintei.

DA ..e nevoie de Deasa Impartasire…dupa cum se spune si in textul Didahiei de mai jos , adica in fiecare duminica …dar precedata de Marturisirea pacatelor inainte si Rugaciunea Neincetata a Mintii obligatorie pentru Despatimire si inaintarea duhovniceasca.

Sf.Impartasanie nu e joaca …e Izvorul Slavei Necreate , Foc Dumnezeiesc Necreat, ce patrunde in simtirea duhovniceasca a omului …pe masura Pocaintei , Rugaciunii Neincetate si a Iubirii de Dumnezeu …adica prin conlucrarea de bunavoie a crestinului prin Asceza cu dreapta socoteala si binecuvantare de la indrumatorul duhovnicesc…

Repet : A NU SE INTELEGE GRESIT …din contra …e nevoie azi , mai mult ca oricand de Deasa Impartasire …dar luata cu Marturisirea completa si sincera la duhovnic inainte….chiar daca accidental nu s-a reusit mai intai canonul zilnic si minima asceza a infranarii….bineinteles urmand ca acestea sa se continue asumat si hotarat …pentru primirea Sfintelor Taine…in duminicile si sarbatorile ce vor urma …totul facandu-se pe fondul constiintei si marturisirii ortodoxe anti-ecumeniste,  in vederea Maturizarii duhovnicesti .

Tot ceea ce ni se spune de catre unul sau altul trebuie verificat/comparat cu Sf.Scriptura , Scrierile Sfintilor Parinti si Sfintele Canoane ale Bisericii celei Una singure adica Biserica Ortodoxa…

Când îl ataci pe aproapele tău tu te bați singur, cu furie.

 Un om orgolios este un om slab. El va fi întotdeauna atacat ca să fie micșorat și adus în umilință. Nu e nevoie să reacționezi. Ceea ce vine din față este
doar o oglindire a sufletului nostru, ce este în noi, ce gândim noi.
Dacă sufletul tău este curat și liniștit și în armonie cu universul și cu Dumnezeu în primul rând, așa vei primi și din față, ceea ce este în tine. Oamenii nu te lovesc degeaba, sau ca să-ți facă ție un rău, ci ca să-ți arate că nu Iubești destul. Ai răutăți, critici: că toată lumea este rea și nemiloasă și nimeni nu te Iubește, sau că lumea este urâtă și tu vezi numai răul peste tot. Când gândești
răul, atragi răul. Așa ataci viața și vrei să o omori.
Când ești supărat pe cineva sau îl învinuiești, tu Îl ataci direct pe Creatorul universului. Atât de mare este ura ta. Printr-o simplă supărare și mânie pe aproapele tău, Îl urăști pe Dumnezeu - atât de mare este păcatul.
În clipa aceea El îți pune o oglindă în față și tu de fapt te lovești pe tine, direct în sistemul imunitar. Când îl ataci pe aproapele tău tu te bați singur, cu furie.

Marius Ghidel -
Cartea „Frumusete in dar - Vindecarea Sufletului”

Mânia și supărarea ta de azi este boală ta de mâine. Durerile sunt răutatea noastră.

Critica și acuzațiile scad energie vieții. Sunt dorință de a ucide. Supărarea ţinută mult timp la inimă naşte boli grave. Supărarea este dorinţa de a ucide oamenii, universul, şi asta nu ţi se va permite.

Este pretenție de la Dumnezeu. Îi adresezi un reproș. Atunci, pe tine şi pe cei dragi vrei să-i omori.

Când îi iubeşti pe oameni, pe Dumnezeu Îl iubeşti. Dar de iubirea ta vor beneficia şi cei dragi, dar și tot universul. Totul este după cum te comporţi tu. Te unești cu Dumnezeu numai când ești jos de tot, în Iubire.

Agresivitatea faţă de oameni este violență faţă de cer. Și asta nu ți se va permite. Supărarea pe cei de lângă tine distruge structurile fine ale câmpurilor tale, ale celor dragi şi ale universului, concomitent. Asta înseamnă că noi

ne facem rău singuri, chemând neplăcerile şi bolile. Implacabil.

Supărarea și furia ori mânia, ținută mult timp la inimă, atacă viața şi vrea să o ucidă. Dar cu cât mai supărat eşti, cu atât mai adânc pătrunde distrugerea în sufletul tău şi a celor dragi, dar şi în univers, și de aceea va trebui să fi micșorat cu forța, cât mai repede.

Marius Ghidel -

Cartea „Frumusete in dar - Vindecarea Sufletului” (Editura Dharana)

 

Rămâi sănătoasă, ceea ce eşti aducătoare de ostenele, fie-ţi milă de cei după mine.

 

În încheierea stihurilor din Izgonire a vicleanului şi chemare a lui Hristos, Sfântul Grigorie Teologul grăieşte aşa:

De-a pururea mă înnegreşti, vrăjmaşule, cu gânduri întunecate,
Nici de Dumnezeu cutremurându-te, nici de jertfele cele sfinte.
Acesta pre carele tu îl superi, au fost şi minte a Troiţii [Treimii], ca un glăsuitor propovăduitor,
Şi acum priveşte spre hotar. Noroiule, nu mă turbura,
Ca curat să întâmpin luminile cele curate Cereşti,
Şi să văz bine spre viaţa mea.
Iar mâinile le întind – primiţi-mă. Rămâi sănătoasă, tu, lume.
Rămâi sănătoasă, ceea ce eşti aducătoare de ostenele, fie-ţi milă de cei după mine.

Atunci când asfinţeşte, soarele îngăduie să fie privit de către ochiul omenesc, pentru a cărui vedere rămâne de neatins în timpul drumului său de peste zi, ascunzându-se de el într-o strălucire orbitoare.

Oare ce contemplare se va naşte din această privelişte pentru un monah retras în singurătate? Care va fi însuflarea ce se va revărsa în pieptul meu la citirea acestei file dintr-o astfel de sfinţită carte – scrisă de Însuşi Dumnezeu – precum este natura?

Această carte se deschide mereu celor care nu încetează a se curăţi pe sine prin pocăinţă şi îndepărtare de orice începătură a păcatului, fie că este dintre cele grosolane, fie dintre cele subţiri. Ea se deschide celor care s-au lepădat de plăcerile pământeşti şi de împrăştierea zadarnică a minţii. Ea se deschide celor care sunt următori şi ucenici ai Evangheliei, celor ce sunt iubitori ai slavei cereşti şi ai veşnicelor desfătări, celor ce râvnesc însingurarea umilincioasă şi liniştită şi care au îndrăgit-o pentru ca prin ea să dobândească întru belşug cunoaşterea de Dumnezeu, înlăturând dintru ei tot ce-L ascunde şi-L depărtează de noi pe Domnul.

Marea carte a naturii este închisă cu peceţi pentru cititorii necuraţi, întinaţi şi înrobiţi de păcat, cufundaţi în desfătările trupeşti, învăluiţi şi năuciţi cu împrăştieri deşarte [ale minţii]. În zadar, întru mândria lor, ei se socotesc a fi cititorii acestei cărţi! Doar literă moartă şi materialnică vor desluşi în ea; nu-L vor zări pe Dumnezeu.

În cartea naturii, Domnul este înfăţişat într-un chip de nedescris, lăudat prin cântările răsunătoare ale Duhului, ce rămân neauzite pentru urechea trupească, dar care uluiesc şi desfată auzul sufletului renăscut.

Potrivit învăţăturii marelui Apostol al neamurilor, în ziua Înfricoşătoarei Judecăţi a Domnului, înaintea acestei cărţi vor da răspuns neamurile şi limbile tuturor veacurilor de la facerea lumii încoace, care au rămas zăcând în jalnică şi caraghioasă închinare la idoli, în pustiitoare necunoaştere de Dumnezeu, şi ea [cartea naturii] îi va judeca. Toate cele ale Domnului, care rămân nevăzute pentru ochii trupeşti, precum „veşnica lui putere şi Dumnezeire”, pot fi întrezărite [desluşite] privind cu discernământ întru zidirea Sa – natura, „astfel încât ei vor fi fără cuvânt de răspuns” (Romani 1, 20). [Sfântul Ignatie Briancianinov]

Sfântul Ignatie Briancianinov, Fericitul Trifon Turkestanov, Cunoaşterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii văzute

 

Tălmăciţi tot ce vă înconjoară ori întâlniţi în cale în modul care vi se pare cel mai potrivit. Începeţi cu casa în care locuiţi şi tălmăciţi totul în ea: clădirea, pereţii, acoperişul, temelia, ferestrele, soba, mesele, oglinzile, scaunele şi celelalte. Treceţi apoi la locuitorii casei şi tălmăciţi ce sunt părinţii, fraţii, surorile, rudele, slujitorii, oaspeţii şi ceilalţi. Tălmăciţi şi obişnuita derulare a unei zile: trezitul, ziua-bună dată celor ai casei, prânzul, treburile casei, plecările, întoarcerile, băutul ceaiului, trataţiile cu prăjituri, cântatul, ziua şi noaptea, somnul şi celelalte.

Luaţi-vă din nou ca îndrumător pe Sfinţitul Tihon. El a scris patru cărţi cu astfel de tălmăciri, numite Comoară duhovnicească din lume adunată. Luaţi-le şi citiţi-le. Văzând apoi cum face el, obişnuiţi-vă să faceţi asemenea. Sau preluaţi chiar tălmăcirile lui. Dacă citirea acestor cărţi o să vi se pară o treabă prea îndelungată, Sfântul are şi o variantă prescurtată a tălmăcirilor, numită Felurite întâmplări şi tâlcuirile lor duhovniceşti [ediţia românească: Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi], în care a tâlcuit 146 de întâmplări. Nu vă va fi greu să le citiţi pe toate cu atenţie, mai ales că ele cuprind ceea ce vă interesează. Alegeţi cum anume, dar faceţi neapărat ceea ce v-am propus.

După ce veţi face aşa, veţi vedea în fiecare lucru o carte sfântă deschisă sau un capitol dintr-o carte. Atunci orice obiect, preocupare ori treabă vi-L va aminti pe Dumnezeu. Veţi păşi prin lumea materială ca prin lumea duhului. Totul vă va vorbi despre Domnul şi vă va îndrepta şi mai mult atenţia înspre El. Dacă veţi adăuga de fiecare dată la această aducere-aminte frica de Dumnezeu şi evlavia în faţa măreţiei Sale, atunci de ce fel de învăţători şi de îndreptători veţi mai avea nevoie? [Sfântul Teofan Zăvorâtul]

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi

COASA - Parintele Ilie Cleopa

 

Dacă vedem că într-o câmpie bine înflorită au intrat nişte cosaşi şi cu coasa lor nemiloasă taie şi doboară la pământ mulţime mare de iarbă şi de flori frumoase, care acum împodobeau pământul cu culorile lor frumoase şi cu mireasma lor şi dacă ne aducem aminte că şi pe noi ne aşteaptă coasa morţii, care nu are milă de copii, de tineri şi de bătrâni, ci pe toţi, prin dureri şi suspine negrăite ne scoate din viaţă şi ne duce în veşnicia veacului celui fără de margine, apoi negreşit că dintr-o cugetare ca aceasta mare folos pentru sufletul nostru adunăm şi spre trezvie şi grijă de mântuirea noastră ne deşteptăm. Să ne aducem aminte căci ca iarba şi floarea câmpului suntem asemenea, care azi înfloreşte, iar mâine se aruncă în cuptor. Fiindcă o mică fierbinţeală, un junghi sau o mică supărare sau o altă întâmplare, scoate pe om dintre cei vii şi-l duce în ţarina pământului şi toată cinstea şi podoaba lui, ca un vis a trecut şi ca un fum ce-l goneşte vântul s-a stins de pe pământ

Părintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor, Roman, 1996, cap. cap. 3: Minunile lui Dumnezeu din iarbă şi flori, p. 28-37.

CONSTIINTA UNIVERSALA SI NIVELURILE DE CONSTIENTIZARE

Constiinta si nivelurile de constientizare
In cartea sa “Putere versus Forta”, Dr. David Hawkins a creat o harta a constientizarii, pornind de la kinesiologie si testare musculara. Scala merge de la 10 la 1000, cel mai mare numar -1000- masurand constiinta cristica.
Pentru a ne face o idee, iata tabelul conceput de Dr. David Hawkins, cu calibrarile coresponzatoare fiecarui nivel.
Am subliniat nivelul 200, dincolo de care se afla doar 15% din omenire, conform doctorului Hawkins.
CONSTIINTA UNIVERSALA SI NIVELURILE DE CONSTIENTIZARE
Conform Dr. Hawkins, oamenii care calibreaza la niveluri joase vad viata ca fiind lipsita de speranta, trista, infricosatoare si frustranta.
Calitati precum curajul pot fi regasite la nivelul de 200 si mai sus. Aici o persoana incepe sa capete putere personala si incepe sa vada viata ca fiind interesanta, provocatoare si stimulatoare.
Cu alte cuvinte, cand esti disperat sa-ti gasesti un partener de viata si esti doborat de tristete pentru ca esti singur si daca esti frustrat in legatura cu iubirea, atunci nu te afli pe frecventa constiintei. Daca partenerul tau divin vibreaza la un nivel mult mai inalt, cum te poate gasi atunci cand vibrezi la niveluri atat de joase, fiind disperat?
Dr. Hawkins spune ca toate nivelurile sub 200 sunt distructive la nivel colectiv si la nivel individual; toate nivelurile deaspura lui 200 sunt expresii constructive ale dragostei.
Punctul critic in scala este 200, nivelul asociat cu curajul. Toate atitudinile, gandurile, sentimentele situate mai jos de acel nivel de calibrare iau din puterea personala a acelei persoane.
El continua sa explice ca, pentru valori mai prejos de 200, instinctul primar este supravietuirea. Nivelele de frica si furie sunt mari si sunt insotite de impulsul egocentric care vine din tiparul de supravietuire personala.
FRECVENTELE SUPERIOARE SI IMPORTANTA LOR PENTRU PLANETA
Ce se intampla cand o fiinta umana trece din stadiul de supravietuire in cel de constiinta? Dr. Hawkins spune ca atunci cand cineva traverseaza demarcatia intre negativ si pozitiv si calibreaza la nivelul curajului, starea de bine a celor din jur devine importanta.
Pana la nivelul de 500, fericirea altora devine forta motivationala esentiala. Cei cu nivelul 500 sunt caracterizati de interes in constientizarea spirituala pentru sine si ceilalti. Cei cu nivelul 600 lucreaza pentru binele umanitatii si iluminare. De la 700 la 1000 viata este dedicata salvarii umanitatii.”
Conform doctorului Hawkins, doar 15% din populatia de astazi se afla mai sus de nivelul critic de 200 pe scala constientizarii. Asta inseamna ca 85% din populatie este blocata intr-un cerc vicios al monotoniei, nestiind ca exista niveluri mai inalte de constiinta care trebuie accesate.
Asta inseamna ca 85% din populatie traieste in disperare, furie, frustrare. Cei 15% care calibreaza la niveluri de peste 200 contrabalanseaza negativitatea celor 85% care intretin ganduri negative si opereaza pe taramul inconstient.
Dr. Hawkins a descoperit prin kinesiologie ca un individ care calibreaza la nivelul de 700 contrabalanseaza 70 milioane de oameni care vibreaza sub 200.
Un individ care calibreaza la nivelul 600 contrablanseaza 10 milioane indivizi care calibreaza mai jos de 200.
Conform lui Dr. Hawkins, la momentul in care a aparut cartea, existau 12 indivizi pe planeta care calibrau la nivelul de peste 700. Cu alte cuvinte, daca nu existau acest intelepti si iluminati, omenirea s-ar fi autodistrus pana acum.
Acest lucru ne obliga pe fiecare din noi sa facem munca individuala pentru a incepe sa emitem pe frecvente mai inalte. E momentul sa aducem la lumina intunericul din noi si sa incepem sa emitem pe frecvente superioare. E momentul sa incepem sa traim invaluiti in frumusetea sufletului nostru
 

DESPRE EGO

1. INCETATI SA VA MAI SIMTITI OFENSATI.

Comportamentul celorlalti nu este un motiv pentru a nu mai actiona.

Ceea ce va ofenseaza, doar va slabeste si mai mult.

În cazul in care cautati ocazii pentru a va simti ofensati, le veti gasi la orice ora.

Acesta este ego-ul vostru in plina actiune, care va convinge ca lumea nu ar trebui sa fie asa cum este.

Dar voi puteti sa apreciati viata si sa va potriviti cu Spiritul universal al Creatiei. Puteti atinge puterea intentiei, prin faptul de a fi ofensat. Va rog, actionati pentru a eradica ororile lumii, care emana din identificarea masiva cu ego-ul, dar stati in pace. Cum spune Un Curs in Miracole: Dumnezeu este pace, voi care sunteti o parte din Dumnezeu nu sunteti acasa, decat atunci cand sunteti in pace. A va simti ofensati inseamna a creea aceeasi energie distructiva care v-a ofensat si va conduce catre atac, contraatac si razboi.

2. ELIBERATI DORINTA DE A CASTIGA.

Ego-ului ii place sa ne categoriseasca in castigatori si invinsi. Cautarea castigului ca pe ceva sigur, inseamna a evita contactul constient cu intentia. De ce? Pentru ca, in final, castigul este imposibil tot timpul. Cineva va fi mai rapid, mai norocos, mai tanar, mai puternic si mai destept si voi va veti simti fara valoare si nesemnificativi. Voi nu sunteti castigurile sau victoriile voastre. Poate ca va face placere sa concurati si sa va distrati, intr-o lume in care castigul este totul, dar voi nu trebuie sa fiti acolo in gandurile voastre. Nu exista invinsi, intr-o lume in care noi toti impartim aceasi energie. Tot ceea ce puteti spune este ca intr-o zi faceti ceva la un anumit nivel, in comparatie cu nivelele celorlalti in acea zi. Dar azi este o noua zi, cu alti competitori si noi circumstante. Voi sunteti, in continuare, prezenta infinita intr-un corp care este cu o zi mai batran. Eliberati nevoia de a castiga, nefiind de acord cu ideea de a fi invingatorul sau invinsul. Aceasta este frica ego-ului. Daca corpul vostru nu functioneaza intr-o forma de invingator, in aceasta zi, pur si simplu nu conteaza, daca nu sunteti identificati exclusiv cu ego-ul vostru. Fiti in pace si acordati-va cu energia intentiei. Si, paradoxal, desi abia observati, mai multe din aceste victorii vor aparea in viata voastra, de indata ce nu mai alergati atat de mult dupa ele.

3. ELIBERATI NEVOIA DE A AVEA DREPTATE.

Ego-ul este sursa a multe conflicte si disensiuni, pentru ca va impinge in directia de a spune altor oameni ca gresesc. Cand sunteti ostili, v-ati deconectat de la puterea intentiei. Spiritul creativ este bland, iubitor si receptiv; nu este furios, plin de resentimente sau tristete. Eliberand nevoia de a avea dreptate in discutiile si relatiile voastre, este ca si cum i-ati spune ego-ului vostru, eu nu sunt sclavul tau. Eu vreau sa imbratisez bunatatea si resping nevoia ta de a avea dreptate. De fapt, ii voi oferi acestei persoane o sansa de a se simti mai bine, spunand ca ea are dreptate si sa ii multumesc pentru ca mi-a aratat directia adevarului. Cand eliberati nevoia de a avea dreptate, veti fi capabili sa aveti o legatura mai mare cu puterea intentiei. Dar amintiti-va ca ego-ul este un luptator hotarat. Am vazut oameni care si-au terminat o relatie, din cauza nevoii de a avea dreptate. Va sfatuiesc sa eliberati aceasta nevoie a ego-ului, oprindu-va in mijlocul discutiei si intrebandu-va : vreau sa am dreptate, sau sa fiu fericit? Cand alegeti sa fiti fericiti, iubitori, spiritualizati, legatura voastra cu intentia capata forta. In final, aceste momente va extind noua voastra legatura catre puterea intentiei. Sursa universala va incepe sa colaboreze cu voi, pentru a crea viata pe care ati intentionat sa o traiti.

4.ELIBERATI NEVOIA DE A FI SUPERIOR .

Adevarata noblete nu inseamna a fi mai bun decat altcineva. Inseamna a fi mai bun decat erai tu. Stati concentrati asupra evolutiei voastre, fiind in mod constant constienti ca nimeni pe aceasta planeta nu este mai bun decat altcineva. Cu totii emanam din aceeasi forta a vietii creative. Cu totii avem o misiune, aceea de a ne realiza esenta noastra; tot ce ne trebuie pentru a ne indeplini destinul ne este disponibil. Nimic nu este posibil, cand va considerati superiori fata de altii. Se spune, si este adevarat, ca noi toti suntem egali in ochii lui Dumnezeu. Eliberati nevoia de a fi superiori, observand desfasurarea lui Dumnezeu in toata lumea. Nu-i evaluati pe ceilalti dupa aparente, realizari, posesiuni, sau alte indicii ale ego-ului. Aceste sentimente de superioritate va trimit departe de intentie. Faptul de a fi special duce mereu la comparatii.

5. ELIBERATI NEVOIA DE A AVEA MAI MULT.

Mantra ego-ului este: mai mult . El nu este niciodata satisfacut. Indiferent cat de mult realizezi sau castigi, ego-ul va insista ca nu este destul. Va veti gasi intr-o permanenta stare de impotrivire; si eliberati posibilitatea de a ajunge acolo vreodata. Totusi, in realitate, deja ati ajuns, iar felul in care alegeti sa folositi acest moment prezent al vietii voastre, este alegerea voastra. In mod ironic, cand incetati sa mai aveti nevoie de mai mult, mai mult din ceea ce va doriti incepe sa apara in viata voastra. Din moment ce v-ati detasat de nevoia de a avea, va este usor sa o pasati altora, pentru ca voi realizati acum de cat de putin aveati nevoie, pentru a fi satisfacuti si in pace. Sursa universala este mereu multumita de sine, se extinde constant si creeaza viata noua, nu incearca niciodata sa-si incetineasca creatiile, pentru scopul sau egoist. Creeaza si elibereaza. Cum eliberati nevoia ego-ului de a avea mai mult, va uniti cu acea sursa. Voi creati, atrageti catre voi si apoi eliberati, nu cereti niciodata sa vina mai mult la voi. Ca o apreciere a tot ceea ce apare, invatati o lectie importanta, pe care a predat-o sfantul Francis de Assisi: ''daruind, vom dobandi''. Permitandu-i abundentei sa curga la si prin voi, va acordati la sursa voastra si garantati ca aceasta energie va continua sa curga.

6.ELIBERATI NEVOIA DE A VA IDENTIFICA CU REALIZARILE VOASTRE.

Acesta ar putea fi un concept dificil, daca voi credeti ca sunteti realizarile voastre. Dumnezeu scrie toata muzica, Dumnezeu canta toate cantecele, Dumnezeu construieste toate cladirile, Dumnezeu este sursa tuturor realizarilor. Va pot auzi ego-ul protestand cu voce tare. Totusi, stati conectati la aceasta idee. Totul emana din Sursa. Voi si acea Sursa sunteti unu. Voi nu sunteti acest corp si realizarile sale. Voi sunteti observatorul. Observati totul; si fiti recunoscatori pentru capacitatile pe care le-ati acumulat. Dar oferiti tot creditul puterii intentiei care v-a adus in existenta si a carei materializare sunteti. Cu cat aveti nevoie sa va preluati meritul pentru realizarile voastre, cu atat mai mult stati conectati cu cele sapte fatete ale intentiei, cu atat mai liberi va simtiti sa realizati si mai multe oportunitati vi se vor ivi. Cand va atasati de acele realizari si credeti ca voi singuri faceti toate acele lucruri, parasiti pacea si recunostinta pentru sursa.

7. ELIBERATI-VA REPUTATIA.

Reputatia voastra nu este localizata in voi. Se afla in mintile altora. Asadar, voi nu detineti controlul asupra ei. Daca vorbiti in fata a 30 de persoane, veti avea 30 de reputatii. A va concecta la intentie inseamna a va asculta inima si a va conduce pe baza a ceea ce va spune vocea interioara. Daca sunteti foarte ingrijorati despre cum va vor percepe ceilalti, atunci va deconectati de la intentie si permiteti ca parerile celorlalti sa va ghideze. Acesta este ego-ul vostru in toata splendoarea lui. Este o iluzie care sta intre voi si puterea intentiei. Nu este nimic din ce nu puteti face, decat daca va deconectati de la puterea sursei si deveniti convinsi ca scopul vostru este sa le demonstrati celorlalti cat de superiori si de maestri sunteti si cum va cheltuiti energia, incercand sa va castigati reputatia printre celelalte ego-uri. Faceti ceea ce faceti, pentru ca vocea interioara este intotdeauna conectata si are recunostinta fata de sursa care o directioneaza. Stati detasati fata de rezultat si luati-va responsabilitatea pentru ceea ce va apartine: caracterul vostru. Lasati-i pe cei care discuta despre reputatia voastra, intrucat asta nu are nici o legatura cu voi. Sau cum se spune: felul in care vorbesti despre mine, nu are nici o legatura cu persoana mea.

 

Obiceiuri, Tradiţii şi Superstiţii de Sfinţii Petru şi Pavel: Se dă de pomană pentru sufletele celor morţi, apar licuricii şi nu mai cântă cucul

Sfinţii apostoli Petru şi Pavel sunt sărbătoriţi în fiecare an în data de 29 iunie. Această zi, denumită popular SânPetru de Vară, aduce cu sine o serie de obiceiuri, tradiţii şi superstiţii. În popor, ziua de 29 iunie, în care se sărbătoresc Sfinţii Petru şi Pavel, marchează mijlocul verii agrare şi timpul secerişului. Cei doi apostoli sunt pomeniţi împreună pentru ca au murit în aceeaşi zi, a anului 67.
Citește și: mesaje de Sfinții Petru și Pavel

Potrivit datinilor populare româneşti, unele dintre ele pitoreşti şi chiar nostime, Sfinţii Petru şi Pavel stau în Lună: primul la dreapta, al doilea la stânga. Sfântul Petru este cel care are cheile de la poartă şi încăperile Raiului, fiind şi mâna dreaptă a lui Dumnezeu.

Se spune că Sfântul Petru guvernează peste ploaie şi căldură, posedă puterea de a arunca grindina peste pământ. Înainte de a o slobozi, el o fierbe trei zile la rând pentru a o mărunţi astfel încât să nu afecteze prea tare ogoarele muritorilor. Când tunetele se aud cumva înăbuşit ori se izvodeşte huruit mare în ceruri înainte de ploaie, se spune că Sfântul Petru a pus la fiert piatra pentru grindină. În multe povestiri şi snoave populare, SânPetru apare precum un om obişnuit: îmbracă straie ţărăneşti, lucrează pământul, creşte vite şi, desigur, pescuieşte.


Se zice că, atunci când SFÂNTUL PETRU plesneşte din bici, sar din acesta scântei, care, odată căzute pe pământ, se transformă în licurici.

O altă legendă populară spune că, atunci când oamenii se îndepărtează de credinţă, SânPetru cheamă balaurii şi începe să pornească grindina asupra acestora, mărunţind-o, ca să nu-i pună pe oameni în mare pericol.

Moşii de SÂNPETRU

În ziua sărbătorii, oamenii obişnuiesc să dea de pomană pentru sufletele celor morţi- sărbătoarea fiind cunoscută şi sub numele de Moşii de SÂNPETRU. Conform credinţei populare, moşii ar fi fost nouă bătrâni care făceau doar lucruri bune şi minuni peste tot pe unde mergeau.

Obiceiuri, Tradiţii şi Superstiţii de SÂNPETRU

De ziua Moşilor de SÂNPETRU sau de Vară, femeile împart oale cu apă, pentru ca cei morţi să aibă ce bea pe lumea cealaltă- tot în această zi oamenii au voie să lucreaze orice, dar să nu toarcă, căci se crede că astfel se întorc colacii de la morţi. În ziua Moşilor de Sânpetru, femeile dau de pomană şi vase cu vine, lapte şi mâncare gătită, vase care se împodobesc deseori cu flori şi cireşe.  Cică nu e îngăduit nici unei femei să mănânce mere până în această zi, fiindcă altfel îi supăra pe morţi. După sărbătoare însă, femeile tinere pot mânca mere, cele vârstnice fiind nevoite să mai aştepte până la Sfântul Ilie. În această zi se duc la biserica mere, zarzăre, coliva, colaci iar cine are – şi puţină miere în faguri.

Până în această zi nu se scutură merii. Se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.

Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul; tradiţia spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc.
Dacă tună şi fulgeră azi, nucile şi alunele vor fi viermănoase.

Sărbătoarea sfinţilor Petru şi Pavel se ţine timp de trei zile pentru ca agricultorii să fie protejaţi împotriva potoapelor şi pentru ca grânele lor să fie bogate. În lumea rurală, sărbătoarea este cunoscută sub numele de SÂNPETRU şi marchează vremea secerişului şi jumătatea verii agrare. Ziua de dinaintea sărbătorii este dedicată spiritelor cerului care, până în această zi, umblă libere prin lume şi îi pedepsesc pe cei care dorm pe afară. Un mod de protecţie împotriva acestor duhuri sunt usturoiul şi pelinul.

Fiind pus mai mare peste încăperile Raiului, SÂNPETRU împarte hrana animalelor sălbatice – şi mai ales lupilor, această zi fiind denumită şi “Sărbătoarea lupilor”, şi fierbe grindina pentru a o mărunţi prin topire şi a deveni mai puţin primejdioasă pentru oameni şi ogoare.
Citește și: Ce nume se sărbătoresc de Sfântul Petru şi Pavel ? Români care îşi serbează onomastica de Sfinţii Petru şi Pavel

Se spune că, în ziua SFINŢIIlor PETRU ŞI PAVEL, privighetorile şi cucii nu mai cântă, iar femeile nu ar avea voie să mănânce mere pana în această zi. Femeile văduve nu au voie să mănânce mere până în ziua Sfântului Ilie, ca să fie sănătoase. Şi despre cuci se spune că se transformă în şoimi în această zi, ei revenind la forma lor originala în ziua Bunei Vestiri. SÂNPETRU este cel mai cunoscut din calendarele populare româneşti, el neavând un număr fix de zile de post şi fiind vestit de către apariţia licuricilor şi tăcerea cucilor.

În tradiţia populară, SÂNPETRU apare fie ca personaj pământean, fie ca divinitate celestă. Se spune că, la marile sărbători calendaristice (Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Măcinici, Sângiorz, Sânziene ) SÂNPETRU poate fi văzut de pământeni la miezul nopţii, când se deschide pentru o singură clipă cerul, stând la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu. SÂNPETRU este un bun sfetnic al lui Dumnezeu, care-l consultă în luarea unor decizii, şi cel mai cunoscut  „sfânt” al calendarului popular.

Celor peste 260.000 de români,  ce îşi serbează onomastica în această zi de sărbătoare, le urăm fericire,

De unde vine cuvantul “restaurant”. Cand au aparut primele restaurante si ceainarii in Europa. Istorii si povesti despre ceai

Știți de unde vine cuvântul RESTAURANT? De la restaurare, cu sensul de regenerare, de refacere. Era acel loc unde te duceai să mănânci ceva, să-ți recapeți puterea, forțele, energia, ca să mergi mai departe. Se pare că în Franța Evului Mediu a început să capete acest sens.

Oficial, se consideră că în 1765, în Paris, a apărut primul local cu numele RESTAURANT. Aparținea unui anume Boulanger, care era celebru în epocă pentru supele pe care le făcea și care te ajutau să-ți restabilești rapid forțele, puterile, energia și să-ți vezi mai departe de drum. Chiar era celebru pentru o supă cu carne care se numea chiar așa: RESTAURANT. Însă cuvântul RESTAURANT cu sensul de local unde poți să te duci să mănânci ceva și să-ți recapeți forțele a intrat în Dicționarul Explicativ al Limbii Franceze în 1821 și apoi s-a răspândit în lumea întreagă.

Dar, pe lângă aceste localuri unde poți să te duci să mănânci ceva, în Europa au început să apară ceainăriile, cafenelele, ciocolateriile. Pentru că toate aceste băuturi, ceai, cafea, ciocolată caldă, au început să se răspândească cu repeziciune în Europa. La început, erau băuturi scumpe, de lux, dar apoi au devenit din ce în ce mai populare. Bineînțeles, erau produse taxate, ceaiul era un produs taxat. Ne amintim doar de partida de ceai de la Boston, când coloniștii americani, revoltați de faptul că trebuie să plătească taxe pe ceai Marii Britanii, au mers în portul orașului, au urcat pe corăbii și au aruncat ceaiul peste bord, ca să-și arate revolta că nu sunt dispuși să plătească taxa de ceai pretinsă de Marea Britanie. Știm, aceasta a fost scânteia pentru Războiul de Independență American.

Și, așa, încet-încet, ceaiul, cafeaua, ciocolata au devenit produse populare. Ceea ce vreau să vă spun este că toate aceste băuturi au fost, la început, considerate băuturi medicinale. Și apoi am început să le consumăm așa, pur și simplu, de plăcere. Și mai trebuie să spun ceva. Dacă, inițial, cuvântul CEAI reprezenta băutura preparată din planta Camellia sinensis din China, așa, încet-încet, acest cuvânt a început să reprezinte toate infuziile din plante, pentru că noi, astăzi, numim CEAI și infuziile din plante, din frunze de mentă, din flori de mușețel, de sunătoare, de măr și scorțișoară, de zmeură, căpșuni, fructe de pădure și așa mai departe, nu doar ceaiul verde, ceaiul negru, ceaiul alb.

Și, bineînțeles, putem să alegem cutii cu arome, cu mai multe sortimente de ceai. Ceai verde cu lămâie, ceai negru, dar și alte sortimente de ceaiuri, de plante, de flori, de fructe și câte și mai câte, într-o cutie de arome gândită special de Larix. Și putem să ne luăm momentul nostru de răgaz, să ne răsfățăm cu un ceai, dar și cu o serie întreagă de povești. Vă invit la poveștile ceaiului! Povești din întreaga lume despre ceai!

Pentru mai multe emisiuni de sănătate ample, cu specialiști de top din domeniile lor de activitate, intrați pe canalul meu de YouTube și pe pagina mea de Facebook. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram și pe TikTok cu sfaturi scurte de sănătate. Vă mulțumesc tare mult și vă doresc sănătate, frumusețe, armonie!

https://ceciliacaragea.ro/strategia-mea-de-sanatate/de-unde-vine-cuvantul-restaurant-cand-au-aparut-primele-restaurante-si-ceainarii-in-europa-istorii-si-povesti-despre-ceai/

https://youtube.com/shorts/8AP2jaqSPtA?feature=share

Părinte, cum o fi cu mântuirea mea?

  Puterea de transfigurare a vieții cotidiene ca metodă de rafinare subtilă a ființei a fost mereu un har divin.

Model de rugăciune pentru toate femeile dintr-o pildă a Părintelui Paisie Olaru despre rugăciunea unei țărănci
La sfinţia sa venise o femeie să se spovedească. Ea l-a întrebat:
 – Părinte, cum o fi cu mântuirea mea? Eu nu ştiu multe rugăciuni pe de rost pentru că nu am fost dată la şcoală şi nu ştiu să citesc.
Părintele a întrebat-o:
– Şi nu te rogi?
La care ea a spus:
– Mă rog, cum să nu mă rog.
– Şi cum te rogi?
– Uite cum mă rog. Atunci când mătur prin casă zic în mintea mea: «Doamne, curăteşte sufletul meu, cum curăţ eu gunoiul din casă». Atunci când spăl rufe spun din nou: «Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea, ca să fie frumoasă aşa cum e o rufă curată şi spălată». Când fac orice alt lucru spun aceleaşi cuvinte.
Femeia l-a întrebat în final:
– Părinte, o fi bună rugăciunea asta?
Iar părintele Paisie i-a spus aşa:
– Numai aşa să te rogi toată viaţa de acum înainte!
Femeia, fără să ştie, aplicase metoda Sfântului Vasile cel Mare.

Țelul nostru este veșnicia cu Dumnezeu

 Neînțelegerile apar pentru că oamenii sunt bolnavi sufletește, dar refuză să recunoască
Toate nenorocirile care se întâmplă, toate tragediile care se întâmplă, toate greutățile care apar în familiile creștine, în grupurile creștine – între oameni, în general – se întâmplă tocmai pentru că oamenii în profunzime sunt bolnavi, nici nu-și dau seama de aceasta, nu cunosc aceasta, și fiecare vrea și se străduiește să proiecteze starea sa bolnăvicioasă asupra celorlalți, vrea și se străduiește ca ceilalți să aprobe starea lui bolnăvicioasă și părerea lui greșită.Firește, și ceilalți au starea lor mai puțin bună, și astfel se creează conflicte, se creează certuri, războaie, lupte, există neînțelegeri și, în cele din urmă, creștinii nu reușesc să conlucreze, nu reușesc să conviețuiască. Fiecare are „religia” lui, fiecare are „dumnezeul” lui, fiecare Îl „adoră” după cum crede el pe Dumnezeu, dar nu se simt în adânc frați – fiindcă lipsește iubirea despre care am vorbit –, nu sunt cu adevărat frați, nu sunt cu adevărat un singur om. Un om care provine din întâiul Adam și din cel de-al doilea Adam, Iisus Hristos.                                                                                                                                                                 Arhimandritul Simeon Kraiopoulos, Te cunoști pe tine însuți? Viața duhovnicească și problemele psihologice, Editura Bizantină, București, 2008, p. 108

 Țelul nostru este veșnicia cu Dumnezeu Sfântul Cuvios Sofronie Saharov de la Essex Lumea nu cunoaște nimic mai măreț decât chemarea de creștin. Dar cu cât țelul este mai înalt, cu atât mai anevoioasă atingerea lui.
Suntem făuriți după chipul lui Hristos, al Absolutului. Problema, taina vieții noastre este trecerea de la relativ la Absolut. Dacă ființa a fost zidită de Dumnezeu, ea nu trebuie să moară. Dumnezeu a făcut viața, nu moartea. Țelul nostru este viața cu Hristos-Dumnezeu, nemurirea, vecinicia.După cădere, omul s-a făcut un câmp de luptă între Dumnezeu și vrăjmașul. Pentru Biserica Dreptslăvitoare mântuirea omului înseamnă îndumnezeirea lui. Datori suntem să învățăm a trăi viața vecinică a lui Dumnezeu Însuși. Ce este îndumnezeirea omului? Este a trăi așa cum a trăit Domnul, a ne însuși gândurile și simțămintele lui Hristos, mai cu seamă cele din ultimele clipe ale vieții Sale pământești. Un singur lucru trebuiește: a păstra încordarea rugăciunii și a pocăinței. Moartea atunci nu va mai fi o ruptură, ci o trecere către Împărăția pentru care ne vom fi pregătit prin împărtășirea cu trupul și sângele lui Hristos, prin rugăciunea și chemarea Numelui Său: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește pre noi și lumea Ta”. Noi nu putem purta ideea vieții vecinice decât dacă această vecinicie a și pătruns în viața noastră.
                                                                                                                                          Arhimandritul Sofronie Saharov, Din Viață și din Duh, Ed. Reîntregirea

SPOVEDANIA -CUVIOSUL PĂRINTE ARSENIE BOCA

 Atâta vreme cât ţinem păcatele nemărturisite, ascunse cu voia, atâta vreme atârnă pedeapsa lor asupra noastră, ca o sabie care stă să cadă peste viaţa noastră. De îndată însă ce mărturisim păcatele şi vinovăţia, primejdia morţii o înlătură Dumnezeu de deasupra noastră.
Să nu uităm însă că una e lupta şi suferinţa omului mărturisit şi alta e suferinţa omului nemărturisit. Unul e luminat la minte, liniştit şi câştigă din nou nevinovăţia; celălalt e întunecat, îndărătnic şi mai rău se afundă. Unul e ascultător de duhovnic, – asta-i uşurează răbdarea încercărilor; celălalt nu ascultă de nimeni, ceea ce-i face îndreptarea cu neputinţă.
Spovedania deasă trebuie ţinută însă la preţul ei. Ţinta sufletească a monahului faţă de taină trebuie îndreptată atunci când se dovedeşte uşurătate la mijloc. De aceea, o prea deasă spovedanie, în sufletele neadâncite, se banalizează. De aceea ne ajutăm de cercetarea conştiinţei sau de spunerea gândurilor, care poate fi oricât de deasă.
Spovedania deasă şi cercetarea conştiinţei au rostul de a slăbi din fire deprinderile patimilor şi a pune în loc deprinderile bune sau virtuţile contrare patimilor.
Gândurile pătimaşe nemărturisite sau simplu spuse au însuşirea că se întăresc şi se fac funii, cum zic părinţii şi trag mintea la învoire şi la faptă, care este păcat.
Păcatul acesta este: înfrângerea morală a sufletului de către un gând rău. De aceea toate gândurile trebuie spuse înainte de a se întări şi de a birui mintea, căci de îndată ce sunt spuse le piere puterea de a obseda, asupri, stăpâni mintea.
Şi gândurile bune trebuie controlate cu o altă conștiință, mai limpede. Controlul tuturor gândurilor e lege în călugărie. Neîntrebat nimic nu e bine, nici ce e bine, pentru că singur nu te poţi apăra de săgeţile slavei deşarte.
Părintele Arsenie Boca, O sinteză a gândirii Părintelui în 800 de capete, p.164.

Canon de pocăință către Domnul nostru Iisus Hristos

Cântarea 1, glasul al 6-lea:

Irmos: Ajutor și acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi slăvi pe El; Dumnezeul părintelui meu și-L voi înălța pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Acum mă apropii eu, păcătosul și împovăratul, către Tine, Stăpânul și Dumnezeul meu, și nu îndrăznesc să mă uit la cer; numai mă rog și grăiesc: Dă-mi, Doamne, mai înainte, ca să plâng faptele mele cu amar.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

O, amar mie, păcătosului, că sunt ticălos mai mult decât toți oamenii; pocăință nu este întru mine. Ci-mi dă mie, Doamne, lacrimi, ca să plâng faptele mele cu amar.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Omule nebun și ticălos, pentru ce-ți pierzi vremea în lene? Gândește-te la viața ta și te întoarce către Dumnezeu, ca să plângi faptele tale cu amar.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Maica lui Dumnezeu Preacurată, caută spre mine, păcătosul, și mă izbăvește de lațul vrăjmașului, îndreptându-mă pe calea pocăinței, ca să plâng faptele mele cu amar.

Cântarea 3:

Irmos: Întărește, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, inima mea cea clintită; că Însuți ești sfânt și Domn.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Când se vor pune scaunele la judecata cea înfricoșătoare, atunci faptele tuturor oamenilor se vor vădi; amar va fi atunci de cei păcătoși, căci vor fi trimiși la chinuri. Deci, aceea știind, suflete al meu, pocăiește-te de faptele tale cele rele.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Drepții se vor bucura, iar păcătoșii vor plânge; ci atunci nimeni nu ne va putea ajuta, că faptele noastre ne vor osândi pe noi. Drept aceea nu întârzia, ci, mai înainte de sfârșit, pocăiește-te de faptele tale cele rele.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

O, vai de mine, cel mult păcătos, care m-am spurcat cu faptele și cu gândurile, neavând picături de lacrimi de la învârtoșarea inimii mele; ci acum caută la pământ, suflete al meu și te pocăiește de faptele tale cele rele.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Iată, Doamnă, Fiul tău ne învață spre bine; iar eu, păcătosul, pururea fug de cele bune; ci tu, ca o milostivă, miluiește-mă ca să mă pocăiesc de faptele mele cele rele.

Cântarea 4:

Irmos: Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut: că aveai să Te naști din Fecioară, și oamenilor să Te arăți, și a grăit: Auzit-am auzul Tău și m-am temut; slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Desfătată și plăcută este aici calea dezmierdărilor, dar amară va fi ziua cea de apoi, când se va despărți sufletul de trup. Deci, pocăiește-te de acestea, suflete al meu, pentru împărăția lui Dumnezeu.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Pentru ce faci strâmbătate celui sărac? De ce oprești plata slugilor? Pe fratele tău nu-l iubești; desfrânarea și amărăciunea iubești. Deci, lasă acelea, suflete al meu, și te pocăiește pentru împărăția lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

O, nebune om! Până când te vei afunda și ca o albină vei aduna bogăția ta, care degrab va pieri ca praful și ca cenușa? Ci caută mai vârtos împărăția lui Dumnezeu.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Doamnă, de Dumnezeu Născătoare, miluiește-mă pe mine păcătosul și mă întărește spre fapte bune și mă păzește ca să nu mă răpească pe mine nepregătit moartea cea urâtă; ci mă povățuiește, Fecioară, la împărăția lui Dumnezeu.

Cântarea 5:

Irmos: Pe mine, cel ce mânec dis de dimineață, iubitorule de oameni, Te rog luminează-mă și mă îndreptează întru poruncile Tale și mă învață, Mântuitorule, să fac voia Ta.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Adu-ți aminte, ticălosule om, că de păcate ești robit: cu minciuna, cu clevetirea, cu vrajba, cu neputința, ca de o fiară cumplită. Suflete al meu păcătos, au doară aceea ai voit?

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Mi se cutremură mădularele și cu totul sunt vinovat, privind cu ochii, auzind cu urechile și cu totul dându-mă pe mine gheenei. Suflete al meu păcătos, au doară aceea ai voit?

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Pe desfrânatul și pe tâlharul care s-au pocăit i-ai primit, Mântuitorule, iar eu cu lenea păcatului m-am îngreuiat și de cel rău sunt robit. Suflete al meu păcătos, au doară aceea ai voit?

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Ajutătoare minunată și grabnică tuturor oamenilor, Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie, nevrednicului, că sufletul meu cel păcătos aceasta a voit.

Cântarea 6:

Irmos: Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu și m-a auzit din iadul cel mai de jos; și a scos din stricăciune viața mea.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Pe pământ viață desfrânată am viețuit și sufletul la întuneric l-am dat; dar acum, milostive Stăpâne, izbăvește-mă de toată robia vrăjmașului și mă înțelepțește ca să fac voia Ta.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Cine face unele ca acestea, precum fac eu? Precum zace porcul în tină, așa și eu slujesc păcatului; ci Tu, Doamne Dumnezeule, scoate-mă din trândăvia aceasta și-mi dă inimă ca să fac voia Ta.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Scoală-te, omule ticălos, aleargă către Dumnezeu mărturisind păcatele tale și cazi lăcrimând și suspinând; iar Acela, ca un îndurat, va da ție ajutor ca să faci voia Lui.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Preacurată, păzește-ne pe noi de răutățile vrăjmașului celui văzut și celui nevăzut și primește rugăciunile noastre și le du pe acestea Fiului tău, și-mi dă înțelepciune ca să fac voia ta.

Condacul, glasul al 6-lea:

Suflete al meu, pentru ce te îmbogățești în păcate? Pentru ce faci voia diavolului? În ce-ți pui nădejdea? Părăsește-te de acestea și te întoarce către Dumnezeu strigând: Îndurate Doamne, miluiește-mă pe mine, păcătosul!

Icos:

Gândește, suflete al meu, la ceasul cel amar al morții și la judecata cea înfricoșătoare a Făcătorului Dumnezeu; că îngerii cei întunecați te vor lua pe tine, suflete, și te vor duce în focul cel de veci. Iar tu, mai înainte de moarte te pocăiește, strigând: Miluiește-mă, Doamne, pe mine, păcătosul!

Cântarea 7:

Irmos: Greșit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi până în sfârșit Dumnezeul părinților.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Nu nădăjdui, suflete al meu, în bogăția cea trecătoare sau în adunarea cea nedreaptă, că toate acestea nu știi cui le vei lăsa, ci strigă: Miluiește-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine, păcătosul!

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Nu nădăjdui, suflete al meu, în sănătatea trupească cea trecătoare, nici în frumusețea cea degrab trecătoare, că vezi cum și cei puternici și cei tineri mor; ci strigă: Miluiește-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine, nevrednicul!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Adu-ți aminte, suflete al meu, de viața cea de veci, de împărăția cerului cea gătită sfinților, de întunericul cel mai din afară și de mânia lui Dumnezeu, care este asupra celor răi, și strigă: Miluiește-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine, nevrednicul!

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Cazi, suflete al meu, la Maica lui Dumnezeu și te roagă ei, că este grabnic ajutătoare celor ce se pocăiesc, să roage pe Hristos, Dumnezeul nostru, să mă miluiască pe mine, nevrednicul.

Cântarea 8:

Irmos: Pe Cel pe Care oștile cerești Îl slăvesc de Care se cutremură heruvimii și serafimii, pe Acela toată suflarea și toată făptura lăudați-L, și îl preaînălțați întru toți vecii.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Cum nu voi plânge când îmi aduc aminte de moarte? Că am văzut pe fratele meu în groapă, zăcând fără de mărire și fără de chip. Dar ce aștept? Și în cine nădăjduiesc? Numai în Tine, Doamne, pe Care Te rog ca, mai înainte de sfârșit, să mă îndreptezi.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Cu ochiul Tău cel milostiv caută spre mine când voi sta înaintea Ta și voi fi judecat, Unule lesne iertătorule!

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cred că vei veni să judeci viii și morții și toți vor sta întru a lor rânduială: bătrânii și tinerii, conducătorii și supușii lor, domnii și judecătorii, bogații și săracii, femeile și bărbații. Oare cum mă voi afla eu atunci? Drept aceea, strig Ție: Dă-mi, Doamne, mai înainte de sfârșit să mă pocăiesc!

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, primește rugăciunea mea cea nevrednică, păzește-mă de moartea cea urâtă și-mi dăruiește mai înainte de sfârșit să mă pocăiesc.

Cântarea 9:

Irmos: Neînțeles lucru este rodul zămislirii m-ai presus de fire și fără stricăciune, nașterea Maicii Celei fără de bărbat, căci nașterea Lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta toate neamurile pe Tine, ca pe o Maică, Mireasă dumnezeiască, cu dreaptă credință Te mărim.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Acum scap la voi, îngeri, arhangheli și toate puterile, care stați înaintea scaunului lui Dumnezeu: Rugați-vă către Făcătorul vostru să fie izbăvit sufletul meu de chinurile cele veșnice.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Acum plâng către voi, sfinților, patriarhilor, împăraților și prorocilor, apostolilor și arhiereilor și toți aleșii lui Hristos, ajutați-mi mie la judecată, ca să se mântuiască sufletul meu de întunericul vrăjmașului.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Acum ridic mâinile mele către voi, sfinților mucenici, pustnicilor, preacuvioșilor și toți sfinții, care vă rugați către Dumnezeu pentru toată lumea, ca să se mântuiască sufletul meu în ceasul morții.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie, celui ce cu totul întru tine nădăjduiesc, și roagă pe Fiul tău ca să mă pună pe mine, nevrednicul, de-a dreapta Sa, când va ședea să judece viii și morții.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt; Treime Sfântă, slavă Ție.
 

Rugăciunile începătoare

 Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

 Sunatoarea (Hypericum perforatum) este o planta cu flori galbene, folosita in medicina traditionala si alternativa inca din cele mai vechi timpuri. Ea mai este cunoscuta si sub urmatoarele denumiri: floarea lui Ioan, pojarnita, buruiana de naduf, crucea voinicului sau iarba sangelui.

 

Sunătoarea (Hypericum perforatum) (alte denumiri: pojarniță, regionalisme: drobișor, fălcățea, harnică, închegătoare)^[2] este o plantă erbacee, perenă, cu tulpină dreaptă, ramificată în partea superioară, ușor lemnoasă în partea de jos, prevăzută de-a lungul ei cu două muchii, glabră și înaltă până la 1m. Frunzele, dispuse opus, sunt sesile, oval-eliptice, glabre și conțin numeroase pungi secretoare, dând impresia că prezintă puncte translucide (când sunt examinate prin transparență), de unde și denumirea de "perforatum" dată acestei specii. Florile sunt grupate în vârful tulpinii și ramurilor, sunt hermafrodite, pentamere; periantul este format din 5 sepale și 5 petale de culoare galben-aurie, iar androceul din stamine numeroase. Înflorește din iunie până în septembrie. Fructul este o capsulă ovală.

Produsul vegetal folosit în produsele terapeutice este reprezentat de părțile terminale (de 20–30 cm) înflorite (Herba Hyperici). Florile de sunătoare se culeg în zile uscate și însorite, din iunie și până în septembrie, prin tăiere cu foarfeca. Se usucă la umbră, în loc bine aerisit, întinse în strat subțire, pe hârtie sau pânză. După uscare, se păstrează în pungi de hârtie ori săculeți de pânză în locuri uscate și întunecate.

Proprietăți

Ca și principii active, sunătoarea este bogată în derivați antracenici (hipericină, pseudohipericină), uleiuri volatile, flavonozide având ca aglicon hiperina, acizii cafeic și clorogenic, taninuri.

Acțiune farmacologică: datorită hipericinei și pseudohipericinei, uleiului volatil și taninurilor, produsul are acțiune antiseptică, astringentă și cicatrizantă. Flavonozidele sunt răspunzătoare de acțiunea vasodilatatoare și hipotensivă. Acizii clorogenic și cafeic explică proprietățile antiinflamatoare și colagoge ale plantei. 

 

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Pojarnita (sunatoarea) are o acţiune antidepresivă, sedativă, nervină, stimulentă, topic-analgezică, antiinflamatoare, vasodilatatoare, hipotensivă, antibiotică, colagogă, antiinflamatoare, cicatrizantă, antiseptică, astringentă și antibacteriană;
• Sunătoarea este un excelent remediu pentrn orice afecţiune şi traume ale sistemului nervos. Acţiunea antidepresivă este datorată fitocomplexului din sunătoare însă intensitatea acţiunii depinde de conţinutul crescut în aceste componente (hiperforină, hipericină, pseudohipericină, procianidine, fiavone). Mare parte din acţinnea raportată pentru această plantă este datorată prezenţei hipericinei;
• Hipericina împreună cu hiperforina acţionează antidepresiv. Hipericina pură nu acţionează antidepresiv, numai hipercina împreună cu proantocianidinele din extractul de sunătoare sunt active;
• Studiile americane recomandă utilizarea sunătoarei în combihaţie cu Ginkgo biloba, pentru creşterea eficacităţii antidepresive (utilizarea acestei cornbinaţii sau a oricărui antidepresiv se face numai la recomandarea unui specialist fitoterapeut);
• Studiile confirmă de asemenea efectul antidepresiv, liniştitor al xantonelor şi flavonoidelor;
• Hipericina are și acţiune antitumorală (experienţe în vitro au demonstrat o inhibare a dezvoltării celulelor tumorale din creier, plămâni şi piele);
•  Agliconii fiavonoidici şi cvercitrinul au acţiune anxiolitică prin inhibarea monoaminoxidazei;
• Taninurile exercită o acţiune astringentă (ajută la vindecarea rănilor) şi are un ^.efect de precipitare a proteinelor iar uleiul volatil are acţiune antiinflamatoare şi antimicrobiană;
• Acţiunea antibacteriană si antiinflamatoare este atribuită hiperforinei observată experimental în special împotriva bacteriei Staphylococcus aureus;
• Octocosanolul are acţiune stimulentă metabolic. Hiperozida acţioneăză asupra tumorilor cerebrale umane şi poate fi utilizată în prevenirea sau tratamentul cancerului;
• Acţiunea cicatrizantă a extractului uleios de sunătoare se datorează carotenoizilor şi fitosterolilor. Mecanismul de acţiune al extractelor de sunătoare nu este încă total cunoscut, el fiind extrem de complex, deoarece fiecare fltoelemerrt acţionează undeva anume, efectele completându-se, cumulându-se şi potenţându-se;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• Pojarnita (sunatoarea) este utilizat în nevralgie sciatică, nevralgia de trigemen, dureri de spate, dureri de cap, zona zoster şi dureri reumatice. Poate fi utilizată și ca remediu pentru nervi, în stările de melaricolie, depresie, epuizare, în tratamentul insomniei, crampelor, colicilor viscerelor şi uterului, epilepsiei, anxietate, tensiune nervoasă și convalescenţă;
• Extractul uleios este un excelent antispetic ce poate fi utilizat extern pentru răni, tăieturi, arsuri, calmarea crampelor musculare. Intern, extractul uleios este utilizat pentru ulcer ^­peptic şi inflamaţiile gastrointestinale;
• Cercetările au demonstrat că sunătoarea este la fel de eficientă în depresii ca şi medicamentele de sinteză, cu excepţia depresiilor severe sau psihoze maniaco-depresive;
• Pentu depresii simptomatice şi reactive, nevroze, tensiune nervoasă, anxietate, epuizare nervoasă, tulburări de vorbire, leziuni nervoase, distonie vegetativă, accese de isterie, sindrom premenstrual, nevroză menopauzală, somnambulism, insomnie, migrenă, hepatită, colecistită și astenie este indicat extractul de sunătoare din care se iau câte 5 picături de 3 ori/zi, timp de o săptămână, după care se măreşte doza la 10 picături de 3 ori/zi, timp de 3 săptărnâni. Se poate folosi și tinctură din care se iau câte 10 -15 de picîturi de 3 ori/zi picături;
• În caz de somn agitat este indicată infuzia de sunătoare;
• Pentru incontinenţa urinară sunt indicate băile de şezut cu infuzie de sunătoare concentrată. Se fac odată pe săptămână; 
• Pentru efectul antiinflamator, antiviral, antispastic, cicatrizant-reepitelizant, coleretic, colagog se folosește extract uleios din care se iau câte 10 picături de 3 ori/zi);
• În afecţiuni hepatice, biliare şi gastrointestinale (gastrită, ulcer gastroduodenal), pentru evacuarea bilei şi stimularea secreției biliare este indicată infuzia şi extractul uleios;

Extern

• Pentru arsuri, hemoroizi, hematom, zona zoster, răni deschise, inflamația ganglionilor, tenul aspru, dureri de spate şi lumbago, spondilită, nevralgie de trigemen, sciatică, reumatism se ung zonele afectate sau se fricționează de mai multe ori/zi cu extract uleios; Pentru cicatrizarea rănilor se utilizează tinctura;
• În caz de hemoroizi interni se introduce intrarectal extract uleios de sunătoare, cu o pară de cauciuc;
• Pentru abces dentar, amigdalită, gingivită sau răni se fac gargarisme şi spălături cu infuzie concentrată de sunătoare;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Infuzie

• Se adaugă 2 lingurite de plantă la 250ml de apă clocotită;
• Se infuzează 15-20 de minute;
• Se beau 2 căni dimineaţa şi seara;
• Tratamentul se_.face pe o perioadă de cel puţin 2-3 luni;
• Pentru stimularea sistemului imunitar se beau 3 căni pe zi;

Tinctură

• 1:5 în alcool 70%;
• Se administrează 15-20 de picături de 3 ori/zi;
•  Pentru tensiunea nervosă, epuizare sau depresie, tratamentul se face cel puţin 2 luni;

Extract uleios

• 20g plantă mărunţită, se macerează timp de 12 ore în 20 ml de alcool;
• Se adaugă 200ml ulei de floarea soarelui;
• Se fierbe pe baia de aburi timp de 3 ore la foc mic şi se lasă la macerat 2-3 zile;
• Se strecoară și se lasă să se decanteze 24 de ore;
• Se ia câte o lingurită după mese pentru dischinezie şi pentru stimularea funcţiei hepatice;

Extract uleios

• 1:1 din flori de sunătoare tocate mărunt;
• Se pun la macerat cu ulei timp de 2 luni;
• Se ia câte o lingură dimineata şi seara cu 30 minute înainte de masă;

Infuzie concentrată (pentru uz extern)

• Se adaugă 2 linguri de plantă mărunţită la 200ml apă clocotită;
• Se fierbe aprox. 5 min;
• Se fac gargare de mai multe ori/zi, din care una seara la culcare (pentru afecțiunile bucale);
• Pentru răni se fac spălături de mai multe ori pe zi;

Capsule

• Extract standardizat de sunătoare, cu un conținut de 0,2-1% hipericină de 500 mg pe zi. În unele cazuri se iau până la 900 mg pe zi;

Extract fluid

• 1:1 cu 25% alcool;
• Se iau 2-4 ml de trei ori/zi;

EFECTE SECUNDARE

• Doza recomandată de extract de sunătoare se respectă cu stricteţe deoarece o doză mai mică este insuficientă iar una mai mare poate provoca “sindromul serotonină” care se manifestă prin agitaţie, confuzie, tremrături şi spasme musculare;
• Persoanele care utilizează preparate de sunătoare nu se vor expune la razele ultraviolete ale soarelui. Hipericina produce la animalele depigmentate care consumă cantităţi mari de sunătoare şi sunt expuse la soare fenomenul de fotosensibilizare;
• Sunătoarea nu se utilizează in timpul sarcinii sau lactaţiei;

COMBINAȚII

• În caz de enurezis (pentru copii) se utilizează o infuzie dintr-o combinaţie în părţi egale de sunătoare si coada şoricelului. În cazul articulaţiilor se utilizează extractul uleios de sunătoare la care se adaugă câteva picături de ulei volatil de lavandă sau de coada şoricelului;

INTERACȚIUNI

• Sunătoarea poate interfera cu numeroase medicamente inclusiv anticoagulante, contraceptive orale, antidepresive (cum este Prozac), medicamentaţie anticonvulsivantă, medicamentele utilizate în tratamentul HIV sau în prevenirea respingerii transplantului dar şi cu medicamente fotosensibilizatoare (tetraciclina sau cloropromazina);
• De asemenea nu se administrează în acelaşi timp cu digoxină, ciclosporină, indinavir sau cu teofilină;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Utililarea sunătoarei nu se va face continuu. Se recomandă evitarea consumului de vin roşu, brânză, drojdie, peşte sărat sau marinat;
• Nu se recomandă utilizarea plante de către femeile gravide sau care alăptează;

TOXICITATE

• Prezenţa cvercetinei (care are o capacitate mutagenă) a suscitat numeroase cercetări asupra posibilei acţiuni carcinogene a sunătoarei. Unii autori recomandă ca utilizarea sunătoarei să nu se facă timp îndelungat, însă alţii apreciază ca nu există acest risc (experimentele în vivo, pe animale, nu au demonstrat capacitatea mutagenă şi nici pe cea carcinogenă).