Sunatoarea (Hypericum perforatum) este o planta cu flori galbene, folosita in medicina traditionala si alternativa inca din cele mai vechi timpuri. Ea mai este cunoscuta si sub urmatoarele denumiri: floarea lui Ioan, pojarnita, buruiana de naduf, crucea voinicului sau iarba sangelui.

 

Sunătoarea (Hypericum perforatum) (alte denumiri: pojarniță, regionalisme: drobișor, fălcățea, harnică, închegătoare)^[2] este o plantă erbacee, perenă, cu tulpină dreaptă, ramificată în partea superioară, ușor lemnoasă în partea de jos, prevăzută de-a lungul ei cu două muchii, glabră și înaltă până la 1m. Frunzele, dispuse opus, sunt sesile, oval-eliptice, glabre și conțin numeroase pungi secretoare, dând impresia că prezintă puncte translucide (când sunt examinate prin transparență), de unde și denumirea de "perforatum" dată acestei specii. Florile sunt grupate în vârful tulpinii și ramurilor, sunt hermafrodite, pentamere; periantul este format din 5 sepale și 5 petale de culoare galben-aurie, iar androceul din stamine numeroase. Înflorește din iunie până în septembrie. Fructul este o capsulă ovală.

Produsul vegetal folosit în produsele terapeutice este reprezentat de părțile terminale (de 20–30 cm) înflorite (Herba Hyperici). Florile de sunătoare se culeg în zile uscate și însorite, din iunie și până în septembrie, prin tăiere cu foarfeca. Se usucă la umbră, în loc bine aerisit, întinse în strat subțire, pe hârtie sau pânză. După uscare, se păstrează în pungi de hârtie ori săculeți de pânză în locuri uscate și întunecate.

Proprietăți

Ca și principii active, sunătoarea este bogată în derivați antracenici (hipericină, pseudohipericină), uleiuri volatile, flavonozide având ca aglicon hiperina, acizii cafeic și clorogenic, taninuri.

Acțiune farmacologică: datorită hipericinei și pseudohipericinei, uleiului volatil și taninurilor, produsul are acțiune antiseptică, astringentă și cicatrizantă. Flavonozidele sunt răspunzătoare de acțiunea vasodilatatoare și hipotensivă. Acizii clorogenic și cafeic explică proprietățile antiinflamatoare și colagoge ale plantei. 

 

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Pojarnita (sunatoarea) are o acţiune antidepresivă, sedativă, nervină, stimulentă, topic-analgezică, antiinflamatoare, vasodilatatoare, hipotensivă, antibiotică, colagogă, antiinflamatoare, cicatrizantă, antiseptică, astringentă și antibacteriană;
• Sunătoarea este un excelent remediu pentrn orice afecţiune şi traume ale sistemului nervos. Acţiunea antidepresivă este datorată fitocomplexului din sunătoare însă intensitatea acţiunii depinde de conţinutul crescut în aceste componente (hiperforină, hipericină, pseudohipericină, procianidine, fiavone). Mare parte din acţinnea raportată pentru această plantă este datorată prezenţei hipericinei;
• Hipericina împreună cu hiperforina acţionează antidepresiv. Hipericina pură nu acţionează antidepresiv, numai hipercina împreună cu proantocianidinele din extractul de sunătoare sunt active;
• Studiile americane recomandă utilizarea sunătoarei în combihaţie cu Ginkgo biloba, pentru creşterea eficacităţii antidepresive (utilizarea acestei cornbinaţii sau a oricărui antidepresiv se face numai la recomandarea unui specialist fitoterapeut);
• Studiile confirmă de asemenea efectul antidepresiv, liniştitor al xantonelor şi flavonoidelor;
• Hipericina are și acţiune antitumorală (experienţe în vitro au demonstrat o inhibare a dezvoltării celulelor tumorale din creier, plămâni şi piele);
•  Agliconii fiavonoidici şi cvercitrinul au acţiune anxiolitică prin inhibarea monoaminoxidazei;
• Taninurile exercită o acţiune astringentă (ajută la vindecarea rănilor) şi are un ^.efect de precipitare a proteinelor iar uleiul volatil are acţiune antiinflamatoare şi antimicrobiană;
• Acţiunea antibacteriană si antiinflamatoare este atribuită hiperforinei observată experimental în special împotriva bacteriei Staphylococcus aureus;
• Octocosanolul are acţiune stimulentă metabolic. Hiperozida acţioneăză asupra tumorilor cerebrale umane şi poate fi utilizată în prevenirea sau tratamentul cancerului;
• Acţiunea cicatrizantă a extractului uleios de sunătoare se datorează carotenoizilor şi fitosterolilor. Mecanismul de acţiune al extractelor de sunătoare nu este încă total cunoscut, el fiind extrem de complex, deoarece fiecare fltoelemerrt acţionează undeva anume, efectele completându-se, cumulându-se şi potenţându-se;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• Pojarnita (sunatoarea) este utilizat în nevralgie sciatică, nevralgia de trigemen, dureri de spate, dureri de cap, zona zoster şi dureri reumatice. Poate fi utilizată și ca remediu pentru nervi, în stările de melaricolie, depresie, epuizare, în tratamentul insomniei, crampelor, colicilor viscerelor şi uterului, epilepsiei, anxietate, tensiune nervoasă și convalescenţă;
• Extractul uleios este un excelent antispetic ce poate fi utilizat extern pentru răni, tăieturi, arsuri, calmarea crampelor musculare. Intern, extractul uleios este utilizat pentru ulcer ^­peptic şi inflamaţiile gastrointestinale;
• Cercetările au demonstrat că sunătoarea este la fel de eficientă în depresii ca şi medicamentele de sinteză, cu excepţia depresiilor severe sau psihoze maniaco-depresive;
• Pentu depresii simptomatice şi reactive, nevroze, tensiune nervoasă, anxietate, epuizare nervoasă, tulburări de vorbire, leziuni nervoase, distonie vegetativă, accese de isterie, sindrom premenstrual, nevroză menopauzală, somnambulism, insomnie, migrenă, hepatită, colecistită și astenie este indicat extractul de sunătoare din care se iau câte 5 picături de 3 ori/zi, timp de o săptămână, după care se măreşte doza la 10 picături de 3 ori/zi, timp de 3 săptărnâni. Se poate folosi și tinctură din care se iau câte 10 -15 de picîturi de 3 ori/zi picături;
• În caz de somn agitat este indicată infuzia de sunătoare;
• Pentru incontinenţa urinară sunt indicate băile de şezut cu infuzie de sunătoare concentrată. Se fac odată pe săptămână; 
• Pentru efectul antiinflamator, antiviral, antispastic, cicatrizant-reepitelizant, coleretic, colagog se folosește extract uleios din care se iau câte 10 picături de 3 ori/zi);
• În afecţiuni hepatice, biliare şi gastrointestinale (gastrită, ulcer gastroduodenal), pentru evacuarea bilei şi stimularea secreției biliare este indicată infuzia şi extractul uleios;

Extern

• Pentru arsuri, hemoroizi, hematom, zona zoster, răni deschise, inflamația ganglionilor, tenul aspru, dureri de spate şi lumbago, spondilită, nevralgie de trigemen, sciatică, reumatism se ung zonele afectate sau se fricționează de mai multe ori/zi cu extract uleios; Pentru cicatrizarea rănilor se utilizează tinctura;
• În caz de hemoroizi interni se introduce intrarectal extract uleios de sunătoare, cu o pară de cauciuc;
• Pentru abces dentar, amigdalită, gingivită sau răni se fac gargarisme şi spălături cu infuzie concentrată de sunătoare;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Infuzie

• Se adaugă 2 lingurite de plantă la 250ml de apă clocotită;
• Se infuzează 15-20 de minute;
• Se beau 2 căni dimineaţa şi seara;
• Tratamentul se_.face pe o perioadă de cel puţin 2-3 luni;
• Pentru stimularea sistemului imunitar se beau 3 căni pe zi;

Tinctură

• 1:5 în alcool 70%;
• Se administrează 15-20 de picături de 3 ori/zi;
•  Pentru tensiunea nervosă, epuizare sau depresie, tratamentul se face cel puţin 2 luni;

Extract uleios

• 20g plantă mărunţită, se macerează timp de 12 ore în 20 ml de alcool;
• Se adaugă 200ml ulei de floarea soarelui;
• Se fierbe pe baia de aburi timp de 3 ore la foc mic şi se lasă la macerat 2-3 zile;
• Se strecoară și se lasă să se decanteze 24 de ore;
• Se ia câte o lingurită după mese pentru dischinezie şi pentru stimularea funcţiei hepatice;

Extract uleios

• 1:1 din flori de sunătoare tocate mărunt;
• Se pun la macerat cu ulei timp de 2 luni;
• Se ia câte o lingură dimineata şi seara cu 30 minute înainte de masă;

Infuzie concentrată (pentru uz extern)

• Se adaugă 2 linguri de plantă mărunţită la 200ml apă clocotită;
• Se fierbe aprox. 5 min;
• Se fac gargare de mai multe ori/zi, din care una seara la culcare (pentru afecțiunile bucale);
• Pentru răni se fac spălături de mai multe ori pe zi;

Capsule

• Extract standardizat de sunătoare, cu un conținut de 0,2-1% hipericină de 500 mg pe zi. În unele cazuri se iau până la 900 mg pe zi;

Extract fluid

• 1:1 cu 25% alcool;
• Se iau 2-4 ml de trei ori/zi;

EFECTE SECUNDARE

• Doza recomandată de extract de sunătoare se respectă cu stricteţe deoarece o doză mai mică este insuficientă iar una mai mare poate provoca “sindromul serotonină” care se manifestă prin agitaţie, confuzie, tremrături şi spasme musculare;
• Persoanele care utilizează preparate de sunătoare nu se vor expune la razele ultraviolete ale soarelui. Hipericina produce la animalele depigmentate care consumă cantităţi mari de sunătoare şi sunt expuse la soare fenomenul de fotosensibilizare;
• Sunătoarea nu se utilizează in timpul sarcinii sau lactaţiei;

COMBINAȚII

• În caz de enurezis (pentru copii) se utilizează o infuzie dintr-o combinaţie în părţi egale de sunătoare si coada şoricelului. În cazul articulaţiilor se utilizează extractul uleios de sunătoare la care se adaugă câteva picături de ulei volatil de lavandă sau de coada şoricelului;

INTERACȚIUNI

• Sunătoarea poate interfera cu numeroase medicamente inclusiv anticoagulante, contraceptive orale, antidepresive (cum este Prozac), medicamentaţie anticonvulsivantă, medicamentele utilizate în tratamentul HIV sau în prevenirea respingerii transplantului dar şi cu medicamente fotosensibilizatoare (tetraciclina sau cloropromazina);
• De asemenea nu se administrează în acelaşi timp cu digoxină, ciclosporină, indinavir sau cu teofilină;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Utililarea sunătoarei nu se va face continuu. Se recomandă evitarea consumului de vin roşu, brânză, drojdie, peşte sărat sau marinat;
• Nu se recomandă utilizarea plante de către femeile gravide sau care alăptează;

TOXICITATE

• Prezenţa cvercetinei (care are o capacitate mutagenă) a suscitat numeroase cercetări asupra posibilei acţiuni carcinogene a sunătoarei. Unii autori recomandă ca utilizarea sunătoarei să nu se facă timp îndelungat, însă alţii apreciază ca nu există acest risc (experimentele în vivo, pe animale, nu au demonstrat capacitatea mutagenă şi nici pe cea carcinogenă).