Paraclisele Maicii Domnului sunt cunoscute ca rugăciuni pentru sănătate.
Alcătuire a Fericitului Împărat Teodor al IIl-ea Lascaris (1254-1258).
Acest paraclis se cântă la toată mâhnirea sufletească şi la vreme de nevoi şi grijă.
***
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este Împărăția... Strana: Amin.
Iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi: Doamne miluiește (de 12 ori). Slavă..., Și acum...
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
Psalmul 142:
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Și îndată: Dumnezeu este Domnul este Domnul și S-a arătat nouă. Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:
Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu osârdie să alergăm noi, păcătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; grăbește că pierim de mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deșerți, că pe tine, singură nădejde te-am câștigat (de două ori).
Slavă..., Și acum...
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că, de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Apoi Psalmul 50:
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 8-lea (se pune pe 4, fără irmoase):
Cântarea I
Irmos: Pe faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, în chipul crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel cel ce mergea pedestru l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!
Valurile necazurilor tulbură smeritul meu suflet şi norii primejdiilor acoperă inima mea, Mireasă a lui Dumnezeu. Ci, ca ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască şi veşnică, străluceşte-mi şi mie lumina cea înveselitoare.
Din nenumăratele nevoi şi întristări şi de vrăjmaşii cei răi şi de primejdiile vieţii izbăvit fiind, Preacurată, cu puterea ta cea tare, laud şi slăvesc nemăsurată milostivirea ta şi mângâierea ta cea către mine.
Slavă...
Acum nădăjduind, către sprijinul tău cel tare m-am îndreptat şi spre acoperământul tău cu tot sufletul am alergat şi genunchii mi-i plec, Stăpână, şi plâng şi suspin; să nu mă treci cu vederea pe mine ticălosul, ceea ce eşti scăparea creştinilor.
Şi acum...
Nu voi tăcea a lăuda totdeauna măririle tale, că de nu ai fi stat tu, Fecioară, pentru mine pururea rugând pe Fiul şi Dumnezeul tău, cine m-ar fi izbăvit din atâtea primejdii şi cumplite nevoi?
Cântarea a 3-a:
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra bolţii cereşti şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!
Lipsit fiind de toate, cu durere strig ţie: grăbeşte, fierbinte folositoare, şi al tău ajutor dă-l mie, robului tău, celui smerit şi ticălos, care cu căldură caut sprijinul tău.
Minunate cu adevărat ai făcut acum spre mine, Stăpână, binefacerile tale, Fecioară, şi milele tale. Pentru aceasta te slăvesc şi te laud şi cinstesc multă şi nemăsurată purtarea ta de grijă.
Slavă...
Viscolul primejdiilor mă viscoleşte, Stăpână, şi întreitele valuri ale necazurilor mă îneacă. Ci, grăbindu-te, dă-mi mână de ajutor, sprijinitoarea şi ocrotitoarea mea cea fierbinte.
Şi acum...
Adevărată Născătoare de Dumnezeu te mărturisesc, Stăpână, pe tine, ceea ce ai pierdut stăpânirea morţii; că tu, ceea ce din fire eşti vie, din legăturile iadului către viaţă m-ai scos pe mine, cel ce am căzut pe pământ.
Apoi aceste stihiri:
Izbăveşte de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat şi folositor.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.
Preotul zice ectenia întreită scurtă: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., la care pomeneşte şi pe cei pentru care se face paraclisul. Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni...
În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluieşte (de 12 ori). Şi îndată Sedealna, glasul al 2-lea (podobie: Cele de sus căutând...):
Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu: Stăpână, vino degrab şi ne izbăveşte pe noi din nevoi, ceea ce eşti singură grabnic folositoare!
Cântarea a 4-a:
Irmos: Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu puterea mea, Tu eşti Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel ce nu ai lăsat sânurile Tatălui şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Prorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni!
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!
Şi unde alt sprijin, decât aici, voi afla? Unde voi alerga? Unde, dar, mă voi mântui? Şi care alt ajutor cald voi avea, clătinat fiind de necazurile şi valurile vieţii? Vai mie! Însă spre tine singură nădăjduiesc şi îndrăznesc şi în tine mă laud; şi alerg la acoperământul tău, mântuieşte-mă!
Râul cel dulce al milei tale, Preacurată, care rourează cu bogate daruri preaticălosul şi smeritul meu suflet, ce se pârjoleşte în cuptorul primejdiilor şi al necazurilor, îl măresc şi îl propovăduiesc; şi alerg la acoperământul tău, mântuieşte-mă!
Slavă...
Pe tine, Curată, pe tine singură, Fecioară neîntinată, te am zid nebiruit, scăpare, acoperământ tare, armă de mântuire. Nu mă trece cu vederea pe mine, cel rătăcit, că tu eşti nădejdea celor fără de nădejde, ajutătoarea neputincioşilor, bucuria întristaţilor şi sprijinitoarea.
Şi acum...
Cum voi putea spune, după vrednicie, nenumăratele tale îndurări, o, Stăpână, care, ca o apă, pururea au înviorat sufletul meu cel preanecăjit? Ci, o, purtarea ta de grijă şi facerea de bine, pe care le-am pierdut nebuneşte, eu, ticălosul!
Cântarea a 5-a:
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină neapusă, şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine, ticălosul? Ci, Te rog, întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!
Cu mulţumire strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă dumnezeiască! Bucură-te, dumnezeiesc acoperământ! Bucură-te, armă şi zid nesurpat! Bucură-te, folositoare şi ajutătoare şi mântuirea celor ce aleargă, cu credinţă, la tine!
Cei ce mă urăsc în deşert, săgeţi şi săbii şi groapă mi-au pregătit şi caută ticălosul meu trup să-l sfâşie şi să-l pogoare în pământ. Ci dintru acestea, grăbindu-te, mântuieşte-mă, Preacurată!
Slavă...
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu toţi cunoscându-te pe tine, Preacurată Stăpână, şi ştiind că Cel născut din tine este Dumnezeu Cuvântul, Îl propovăduim în două firi, fiecare cu voinţa ei de sine stătătoare, mai presus de cuvânt şi de legile firii.
Şi acum...
Ce dar de mulţumire îţi voi aduce ţie pentru darurile tale, de care m-am învrednicit, şi pentru bunătatea ta cea nemăsurată? Pentru aceea slăvesc, cânt şi măresc milostivirea ta cea negrăită către mine.
Cântarea a 6-a:
Irmos: Rugăciunea mea voi revărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele. Că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Ci, ca Ionà mă rog Ţie: Din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă!
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!
Norii grijilor au acoperit ticălosul meu suflet şi inima mea şi mă întunecă cu totul, Fecioară. Ci, ca ceea ce ai născut Lumina cea neapropiată, alungă-i pe aceştia departe, cu suflarea dumnezeieştii tale rugăciuni.
Mângâiere întru necazuri te ştiu şi bolilor doctor te cunosc şi sfărâmare cu totul a morţii şi râu de viaţă nedeşertat şi tuturor celor din primejdii grabnică şi iute folositoare.
Slavă...
Nu ascund adâncul milei tale, nici izvorul minunilor celor nenumărate şi nici fântâna cea pururea curgătoare, cu adevărat, a milostivirii tale, celei către mine, Stăpână. Ci, tuturor le mărturisesc şi le strig, le propovăduiesc şi le vestesc.
Şi acum...
Înconjuratu-m-au valurile vieţii precum albinele înconjoară fagurele, Fecioară, şi, cuprinzându-mi inima, o rănesc cu săgeţile necazurilor. Ci fii mie ajutătoare şi ocrotitoare şi izbăvitoare, Preacurată!
Apoi aceste stihiri:
Izbăveşte de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat şi folositor.
Preacurată, ceea ce în zilele din urmă, prin cuvânt, negrăit, ai născut pe Cuvântul, roagă-te Lui, ca una ce ai îndrăznire de Maică.
Preotul rosteşte ectenia mică şi ecfonisul: Că Tu eşti Împăratul păcii...
În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluieşte (de trei ori), Slavă..., Şi acum... Apoi Condacul, glasul al 6-lea:
Nu avem alt ajutor, nu avem altă nădejde, fără numai pe tine, Preacurată Fecioară. Tu ne ajută nouă, că spre tine nădăjduim şi cu tine ne lăudăm, ca să nu ne ruşinăm, că suntem robii tăi.
Diaconul: Înţelepciune! Să luăm aminte! Se cântă Prochimenul, glasul al 4-lea:
Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.
Stih: Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul tău şi casa părintelui tău.
Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.
Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.
Evanghelia
Diaconul: Şi pentru ca să ne învrednicim noi... Strana: Doamne, miluieşte! (de trei ori)
Diaconul: Înţelepciune! Drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie! Preotul: Pace tuturor! Strana: Şi duhului tău!
Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire. Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!
Diaconul: Să luăm aminte!
Preotul: În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti, dar un singur lucru trebuie; iar Maria partea cea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. Şi, când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt şi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc pe el.
Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!
Slavă..., glasul al 2-lea:
Părinte, Cuvinte şi Duhule, Treime în Unime, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum...
Pentru rugăciunile Născă toarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.
Şi stihirile acestea, glasul al 6-lea (Podobie: Toată nădejdea...):
Ajutorului omenesc nu ne încredinţa pe noi, Preasfântă Stăpână, ci primeşte rugăciunea robilor tăi, că necazurile ne cuprind şi nu putem răbda săgetările diavolilor; acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoşii, pururea fiind biruiţi; mângâiere nu avem afară de tine, Stăpâna lumii. Nădejdea şi folositoarea credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunile noastre, ci le fă de folos.
Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; ci, cerând dar bun, primeşte dăruirea către cererea cea de folos.
Ajutătoarea celor necăjiţi, întărirea celor neputincioşi fiind, izbăveşte pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pacea celor din războaie, liniştea celor înviforaţi, singura folositoare a credincioşilor.
Preotul zice: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Cercetează lu mea Ta cu milă şi cu îndurări. Înalţă fruntea creştinilor ortodocşi şi trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor şi cereştilor netrupeşti puteri; pentru rugăciunile cinstitului şi slăvitului Proroc, Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan; ale Sfinţilor slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale Sfinţilor şi slăviţilor buni biruitori Mucenici; ale Cuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţi ai noştri; ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana; ale Sfântului (N), a cărui pomenire săvârşim astăzi, şi pentru ale tuturor Sfinţilor, rugămu-ne, multmilostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoşii, care ne rugăm Ţie, şi ne miluieşte pe noi.
Strana: Doamne, miluieşte (de 12 ori). Apoi preotul rosteşte ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni... Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice Doamne, miluieşte (de 12 ori) şi se continuă Canonul:
Cântarea a 7-a:
Irmos: Tinerii evrei, cu îndrăzneală au călcat în picioare văpaia cuptorului şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!
De Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai născut Lumina, pe mine, cel întunecat în noaptea păcatelor, luminează-mă tu, ceea ce eşti locaş curat şi fără prihană al Luminii, ca să te slăvesc cu dragoste pe tine.
Acoperământ fii, Fecioară, şi folositoare, sprijin şi laudă mie, celui golit acum de tot ajutorul, puterea celor fără de ajutor şi nădejdea celor fără de nădejde!
Slavă...
Cu tot sufletul şi gândul şi inima şi buzele, te slăvesc pe tine, îndulcindu-mă de darurile tale cele mari. Şi strig, o, bunătatea ta şi nenumăratele tale minuni!
Şi acum...
Caută cu ochiul tău milostiv şi cercetează întristarea pe care o am şi, de cumplitele nevoi şi de vătămare şi de primejdii şi de ispite, izbăveşte-mă, cu nemăsurată mila ta.
Cântarea a 8-a:
Irmos: Pe Dumnezeu, Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt şi în rug a arătat lui Moise taina pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!
Pentru milostivirea milei tale, Fecioară, nu mă trece cu vederea, preacinstită, pe mine cel înecat în furtuna valurilor lumeşti, ci dă-mi mână de ajutor mie, celui supărat de chinurile vieţii.
Împresurări, necazuri şi nevoi m-au aflat, curată, şi primejdii ale vieţii şi ispite de pretutindeni m-au înconjurat. Ci, ajută-mi şi mă sprijineşte, cu acoperământul tău cel puternic.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Întru furtuni să te aflu pe tine liman, întru întristări bucurie şi veselie, în boli grabnică tămăduitoare, în primejdii ajutoare şi în ispite folositoare.
Şi acum...
Bucură-te, scaunul Domnului cel în chipul focului! Bucură-te, năstrapă dumnezeiască şi de mană primitoare! Bucură-te, sfeşnic de aur şi făclie nestinsă! Bucură-te, slava fecioarelor şi a maicilor podoabă de laudă!
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L întru toţi vecii.
Irmos: Pe Dumnezeu, Cel de S-a preaslăvit...
Cântarea a 9-a:
Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; cum Cel Preaînalt de bunăvoie S-a pogorât până şi în trup, din pântecele Fecioarei făcându-Se om. Pentru aceasta, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!
Către cine altcineva voi scăpa, curată? Unde voi alerga de aici şi mă voi mântui? Unde mă voi duce? Şi la cine voi afla scăpare? Pe cine grabnică folositoare? Pe cine în necazuri ajutătoare? Spre tine însăţi nădăjduiesc; întru tine singură mă laud şi spre tine, îndrăznind, alerg.
Mireasă a lui Dumnezeu, nu este cu putinţă a număra măririle tale şi a spune adâncul cel neurmat al minunilor tale celor mai presus de minte, care pururea sunt dăruite celor ce cu dragoste te cinstesc pe tine şi cu credinţă ţi se închină, ca unei adevărate Născătoare de Dumnezeu.
Slavă...
În cântări de mulţumire slăvesc şi cinstesc nemăsurata milă şi puterea ta cea multă tuturor o mărturisesc şi facerile tale de bine, pe care le-ai revărsat asupra mea, le propovăduiesc şi le măresc cu sufletul şi cu inima şi cu gândul şi cu limba, totdeauna.
Şi acum...
Primeşte rugăciunea mea cea sărăcăcioasă şi plânsul şi suspinul şi lacrimile mele nu le trece cu vederea. Ci mă sprijineşte ca o bună şi cererile mi le împlineşte. Că toate le poţi, ca o Maică a Stăpânului Dumnezeu, Celui atotputernic, numai de vei căuta spre a mea ticăloasă smerenie.
Şi îndată cântăm: Cuvine-se cu adevărat... Apoi stihirile acestea, glasul al 2-lea (Podobie: Când de pe lemn...):
Pentru toți care scapă cu credință întru acoperământul tău cel puternic te rogi, ceea ce ești bună; că noi, păcătoșii, nu avem altă izbăvire către Dumnezeu în nevoi și în necazuri, pururea fiind încărcați cu multe păcate, Maica Dumnezeului Celui de sus. Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne izbăvești pe noi, robii tăi, din toate nevoile.
Stih: Pomeni-voi numele tău în tot neamul și neamul...
Tuturor necăjiților bucurie și asupriților folositoare și flămânzilor dătătoare de hrană, străinilor mângâiere, celor învăluiți adăpostire, bolnavilor cercetare, celor neputincioși acoperământ și sprijinire, toiag bătrâneților tu ești Preacurată, Maica Dumnezeului Celui de sus; pentru aceea, ție ne rugăm: Grăbește și miluiește pe robii tăi.
Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău.
Bucură-te, Fecioară preacurată; bucură-te cinstitul sceptru al Împăratului Hristos; bucură-te, ceea ce ai crescut Strugurele cel de taină; bucură-te, ușa cerului și rugul cel nears; bucură-te, lumină a toată lumea; bucură-te, bucuria tuturor; bucură-te, mântuirea credincioșilor; bucură-te, apărătoarea și scăparea tuturor creștinilor, stăpână.
Slavă... Și acum... glasul al 8-lea:
Bucură-te, lauda a toată lumea; bucură-te, casa Domnului; bucură-te, munte umbrit; bucură-te, scăpare; bucură-te, ceea ce ești sfeșnic de aur; bucură-te, Preacurată, care ești slava creștinilor; bucură-te, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucură-te, rai; bucură-te, masa cea dumnezeiască; bucură-te, biserică; bucură-te, năstrapă de aur; bucură-te, bucuria tuturor.
În timp ce preotul cădește altarul și poporul, se cântă aceste tropare ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 8-lea:
Pe ceea ce este mai înaltă decât cerurile și mai curată decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit pe noi din blestem, pe Stăpâna lumii, cu cântări să o cinstim.
Pentru păcatele mele cele multe mi se îmbolnăvește trupul și slăbește sufletul meu; la tine scap, ceea ce ești plină de daruri; nădejdea tuturor celor fără de nădejde, tu îmi ajută.
Stăpâna și Maica Izbăvitorului, primește rugăciunea nevrednicilor robilor tăi, ca să fii folositoare, către Cel ce S-a născut din tine, o, stăpâna lumii, fii mijlocitoare.
Cântăm cu osârdie acum cântare de bucurie ție, celei întru tot lăudată, Născătoare de Dumnezeu. Cu Înaintemergătorul și cu toți sfinții, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mântuiască pe noi.
Toate oștile îngerești, Înaintemergătorul Domnului, cei doisprezece Apostoli și toți sfinții, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.
Milostivă fii mie, smeritului, că afară de tine altă scăpare nu știu eu, cel ce sunt plin de tot felul de păcate. Miluiește-mă, nădejdea creștinilor.
Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru... Preotul: Că a Ta este împărăția... În lipsa preotului: Pentru rugăciunile...
Și troparele, glasul al 6-lea:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pre noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum, ca un milostiv, și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum... al Născătoarei de Dumnezeu
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Preotul zice ectenia: Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește. Strana: Doamne miluiește (de trei ori).
Preotul: Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie. Strana: Doamne miluiește (de trei ori).
Preotul: Încă ne rugăm ca să fie păzit sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru și să-Și întoarcă toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de îngrozirea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi. Strana: Doamne miluiește (de 40 ori).
Preotul: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi. Strana: Doamne miluiește (de 40 ori).
Preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Strana: Amin.
Iar înainte de otpust rostim această:
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Ceea ce singură eşti bucuria celor necăjiţi şi ocrotitoarea celor nedreptăţiţi, mângâierea celor ce plâng şi ajutătoarea celor neajutoraţi, cercetătoarea celor neputincioşi şi acoperământul şi sprijinul celor ce se chinuiesc; liman celor înviforaţi şi toiag orbilor, povăţuitoare celor rătăciţi şi scăpare tare a celor din nevoi, Născătoare de Dumnezeu cu totul fără de prihană, ia aminte la această ticăloasă şi netrebnică rugăciune a mea, pe care o aduc ţie, întru strângerea inimii, şi mă izbăveşte de viforul cel rău al gândurilor. Scapă-mă pe mine din somnul cel greu care mi s-a pricinuit mie din lenevie şi depărtează de la mine trândăvia cea cumplită. Izbăveşte-mă de tirania cea amară a demonilor şi mă smulge din obiceiul cel rău al patimilor. Şi, precum ştii, mântuieşte-mă pe mine, netrebnicul tău rob, cel ce întru tine, după Dumnezeu, mi-am pus nădejdile mântuirii mele. Dă-mi mie, Preacurată, cu osârdie să împlinesc poruncile Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, şi să păzesc întotdeauna aşezămintele Lui cele mântuitoare. Şi mă întăreşte ca să întâmpin doxologiile Lui cele bineprimite, cu cuget veghetor şi cu minte trează. Că întru tine, pricinuitoarea bunătăţilor şi ajutătoarea mea nădăjduind, aduc această cerere. Deci, să nu cad din nădejdea cea către tine, Preacurată, nici să mă întorc umilit şi ruşinat. Ci să aflu prin tine, de Dumnezeu dăruită Stăpână, degrab, împlinirea cererilor mele. Ca totdeauna, ca pe o ajutătoare tare a noastră, a păcătoşilor şi împlinitoare a cererilor noastre, să te laud şi să te măresc pe tine, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Apoi preotul face otpustul mic. În lipsa preotului, se zice:
Stăpână, primeşte rugăciunea robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul.
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Un buchet de zambet, bucurie, speranta in tot si toate, pentru fiecare 